Basm pentru părinții care-și cresc singuri copiii

eu de ce nu am tataCardioloaga se uită la mine și eu la ea. E frumoasa și e slabă, e slabă ca mine, palidă și mă bucur că nu-s singura femeie pe care-o întrebi cu sfială în lift: sunteți bolnavă?
– Ai silicoane? Arată excelent! De ce ai zis că mai fumezi?
– Pentru că nu îmi doresc să mă las chiar acum de fumat. Ador să fumez cate-o țigară seara, când scriu. Fumez în etape. În unele luni da, altele nu. Am și eu vicii. Acum e o etapa în care aș umbla numai afumată dar am copil mic și… Sunt aici pentru că vreau să vă uitați la testele astea. Și la electrocardiograma. Coroborate cu pulsul, vreau să știu daca inima mea rezistă.
Zâmbet. A înțeles, e ocazional și stresul și, auch, am uitat că mai tare pișcă dezinfectantul decât acul.
– Inima e ok. Să vedem analizele și ce-i cu diferența asta mare tensiune-puls.
Mă duc înapoi pe secție dar trag cu ochiul în foaie: tabagism cronic.
What? Dacă mergeam la ginecologie și-mi făcea anamneza, ce dracu scria-n foaie? Dacă ginecologul mi-ar citi și blogul? Dumnezeule mare! Îmi fac copilul de rușine și când clipesc.
Mă sună un amic. Îmi fac copilul de rușine?
– Ăăăă? Aș vrea să fiu copilul tău!
– Adică atât de bătrână mă faci? Mi-ai stricat toată ziua!
– Am crezut că verdictul a făcut asta.
– E vertij și nu mai ești amicul meu azi. Nu mai poate lumea să se plângă cuiva. Ne vedem alatăieri. Scrie-mi pe mail, sunt bolnavă, obosită și poate mor.
– Dar cartea?
– N-am zis că mor acum!

Am tot încercat să scriu. Mie nu mi-e nici ușor dar nici greu, mi-e… nu vreau să vă spun încă tot. E o mâncare grea chiar dacă o scufund în ficțiune. Nu sunt pregătită să vă povestesc cele o mie și una de nopți ale mele. Nu sunt pregătită să vă spun prin ce am trecut în ultimii trei ani. Nu pot vorbi în public și nu se va întâmpla, cel puțin nu curând.

Așadar, mai sunt mame singure pe-aici? Ce ați simțit când erați gravide? Eu am simțit unde-mi stă pancreasul, vezica-mi era-n chiloți și canalele lacrimale fără robinet. Și aveam biblioteca plină dar nu mă puteam concentra să citesc. Am citit-o atunci pe prințesa urbană și am plâns. M-am enervat cumva pe ea căci o urmăream constant – noi nici nu ne întalnisem- că trece așa, de la blogul ăla cool, la povești plictisitoare credeam eu – despre copii. Să vorbesc eu pe blog despre copii? Niciodată! Însă Ioana a fost singura care nu mi-a spus niciodata fraza care mă înspăimânta: felicitări, nu vei mai fi niciodată singură! Simțeam că sunt tot fată și femeie, nu mamă! Încetați să-mi spuneți asta, îmi venea să țip.

Ei, vezi în ce context spui: niciodată. Nu-l spune dacă nu ești în pielea ăluia care-o face…

Într-o zi, după ce-a adormit Tudor m-am lovit de calorifer când m-am ridicat din pat, apoi m-am lovit la cap în suporturile astea de pe perete și atunci m-a trăsnit și inspirația.

Cartea va fi în tiraj limitat, exact 200 de volume, după care nu doresc să reeditez. Va avea un preț măricel pentru că cei care m-au citit 8 ani nu se vor uita la asta, nu mai mult decat se uită la bon când ies din Kaufland. Am ales o copertă scumpă, tiraj limitat coperta frumoasă, măcar să scap de teama că mor și  îi las nimic lui Tudor! Cartea este un basm pentru adulți, pentru părinții singuri și este ceea ce eu aș fi citit când eram  gravidă și speriată în locuința aceea închiriată.

Singura carte pe care-o citeam când eram gravidă, era plină de umor: o reciteam pe Simona Catrina (Rip). Și apoi stăteam frate pe forumurile-n care majoritatea se crăcesc horror prin spitalele din România, nasc prematur, au complicații, le mor copiii și… Aveam o curiozitate bolnăvicioasă, sigur voi păți si eu ceva! Nu am pățit nimic.
Apropo, nu l-am citit niciodata pe Cărtărescu dar îmi place Liiceanu, l-am citit pe Dostoievski dar și pe Coelho, apoi, am dat pe scriitorii români contemporani și încerc să iau tot ce găsesc. Nu am citit destul!! Cred că o carte este bună dacă te vezi pe tine în anumite cadre și la final, mai ai un unghi din care privești anumite situații. Poate vrei motivaționale, poate ai nevoie de îndrumare pentru a fi un părinte bun, poate ești ministru și vrei să scrii corect (știți, pe mine ca blogger nu mă plătește nimeni, revizuiesc dar tot mai greșesc). Așa îmi aleg eu cărțile. În funcție de situația de viață.
Mi-aș dori mult de tot să vă placă ceea ce intră acum în tipar. 200 da? Nici mai mult nici mai puțin!
Va intra în tipar săptămâna viitoare. Am scris-o ca să am curaj să cred că valoarea omului nu stă nici în serviciu, nici in posesii materiale, nici în locurile-n care-si petrece vacanțele. Ci în dragostea pe care o poate oferi oricâte piedici i se pun!
Sper că vă place coperta. Am o femeie grafician de nota 10, pfuai ce bine sună, o am 🙂

Mulțumesc Ioana Chicet Macoveiciuc pentru descriere!

P S Cartea nu va putea fi cumpărata din librarii. Doar online de la mine sau de la editură (ceea ce ar creste mult costurile, caut inca cea mai buna modalitate de shipping, m-am gândit inclusiv să adaug modalitatea paypal pe blog pentru cele care sunt plecate din țară și le e mai ușor așa, în România se folosește puțin sau mi se pare mie?)

Eu cred că cei care-o vor avea și-o vor citi vor rămâne cu un sentiment nou, vor ști unde nu e chiar basm ci un strop de realitate, o să fie impresionați de pozele realizate după cele din arhiva personală. Nu cred că-i va plictisi, chiar nu! Îți place mult sau nu-ți place deloc dar nu te plictisesc. Iar în primele pagini afli despre mine lucruri pe care nu le-aș spune. Apoi trec la poveste.

Revin cu detalii. Și iarăși, nu mă pot abține să nu vă dau descrierea de pe pagina 2, deasupra casetei cu codul:

Hapi. Riverwoman este pseudonimul unei bloggerițe din Gherla, călătoare în Levant, aventurieră fără noroc, prietenă discretă, iubită cu năbădăi, iar de doi ani mamă singură a unui băiețel minunat. Știe să gătească basbusa și tajine, să taie frunze pentru sarmale, adoră voalurile și țesăturile arabe, proza scurtă și trandafirii galbeni. Când nu scrie basme cu piramide, ține un jurnal pe hapi.ro, ca o șaorma cu de toate: povești de viață, sfaturi pentru mămici și fete înamorate, consiliere de shopping și înfrumusețare cu acid hialuronic.

Crede până la capăt în Dumnezeu și mai crede că Dumnezeu i-a ales pruncul, sătul fiind de felul în care-și alegea ea relațiile.

15 thoughts on “Basm pentru părinții care-și cresc singuri copiii

  • June 21, 2019 at 7:09 pm
    Permalink

    Va trebui sa ne anunti cumva cand apare cartea, eu una vreau sa ma inscriu, un fel de “precomanda”, cum practica editurile. Sunt tare curioasa, stiind cum scrii, ce o sa iasa. Sau, dimpotriva, vreau sa vad cat iti modifici stilul intr-o carte. Coperta este frumoasa, intr-adevar, are ceva incitant…

    Reply
    • June 23, 2019 at 7:06 am
      Permalink

      Sigur, o să mai scriu detalii despre carte, poate chiar azi, apoi ne ocupam de produsul final iar cele care s-au înscris si (normal ca aici intri si tu, veneai pe blog și când eu nu mai puteam să dau un ochi la tine) vor cartea au prioritate. Dupa ce am detaliile finale cu pretul shippingului și cum trimitem, o să vă întreb din nou.
      Nu ma așteptam sa doreasca o astfel de carte cei care nu sunt neapărat, nu au fost in situația mea 🙂 Însă e foarte adevărat că basmul e despre iubire fără condiții, zei, piramide, naștere si trecere dincolo. Se potrivește oricui!

      Reply
  • June 21, 2019 at 11:45 pm
    Permalink

    Am fost, pentru o foarte lunga perioada, mama singura. L-am crescut pe Ionut cu infinita dragoste, cu temeri mii clipa de clipa, trecand prin greutati care pe altii i-ar fi facut probabil sa cedeze.
    Desi rareori las urme, tu stii deja ca te urmaresc de foarte multa vreme. Trece-ma si pe mine pe lista pentru carte. <3

    Reply
    • June 23, 2019 at 7:08 am
      Permalink

      N-am știut c-ai fost mama singura Vienela. Acum te prețuiesc și mai mult. Oare nu ne cresc spini uneori, că si eu par sau sunt pe FB și aici mai sensibilă și gata de atac? Asta sa fie cauza sau n-are a face? Daca eram așa și înainte de Tudor? Nu știu, nu cred :))

      Îți multumesc!

      Reply
  • June 22, 2019 at 5:57 am
    Permalink

    Inima ta bate bine? Emoțiile sunt de vina!
    Nu e usor sa îți deschizi sufletul, sa scrii despre tine, sa îți conștientizezi frica și neputința,
    Suntem cel puțin de 3x femei dar mamele singure sunt mult mai mult decât 3x.
    Dumnezeu da celor puternici sa ducă greul nu celor slabi…. nimic nu e întâmplator!
    Big hug!

    Reply
    • June 23, 2019 at 7:09 am
      Permalink

      Bate bineeee, zice fata de la Municipal din Dej. Dar pulsul e mereu mare.
      Te îmbrățișez Lilly!

      Reply
  • June 22, 2019 at 11:06 pm
    Permalink

    Congrats! As vrea si eu cartea, sa vedem care e statusul la momentul respectiv 😀

    P.S. Paypal nu prea se foloseste la noi, are comisione maricele, poate asta e motivul 🙂

    Reply
    • June 23, 2019 at 7:12 am
      Permalink

      Bun, uite că am aflat ceva despre paypal! Lasă că vedem atunci. Peste tot sunt minusuri și mie mi s-a părut că la 35 de lei trebuie să găsesc cea mai ieftina modalitate de curierat. Nu mi se pare mare prețul, are coperta și imaginile… mh, am ales calitate. Conținutul, cred în el. Fontul – usor de citit. dau azi mai multe detalii, să prind un moment de respiro. Plus ediția limitată. Până acum știu că nu m-am înșelat 🙂

      Reply
    • June 23, 2019 at 7:16 am
      Permalink

      Multumesc Ruxandra, ești la mine pe FB, da?

      Pentru că o sa fac o lista și după ce vă spun mai multe, decideți daca o vreți sau nu, deja știu care sunt fetele care o vor neapărat, completez cu mesajele private și vă întreb iar săptămâna viitoare 🙂

      Reply
  • June 27, 2019 at 5:50 pm
    Permalink

    Si eu vreau cartea.Iti urmaresc si astept postarile tale,cu mult drag.

    Reply
  • July 2, 2019 at 9:53 am
    Permalink

    E trist câte femei au rămas în ziua de azi cu copil/copii fără tată. Și da, ai dreptate în partea cu Dumnezeu, metaforic vorbind, căci în esență Dumnezeu ne dă doar ceea ce merităm (consecință a alegerilor pe care noi înșine le facem). Îți doresc astfel să faci doar alegeri înțelepte 🙂

    Reply
    • July 6, 2019 at 10:53 pm
      Permalink

      Ce anume e trist? Nu intelege prea bine la ce te referi cand spui ca au rămas ele.
      Că există, da, copiii răman cel mai des la mamă. Dar partea cu rămasul sună de parcă, în general femeia e de vină că a născut? Că au divortat? Că tine copilul langa ea? Că o fi făcut ceva si Domnu n-a mai suportat?

      Reply
  • July 6, 2019 at 7:41 am
    Permalink

    Și eu vreau cartea. Neapărat! Intru deseori pe blog, dar n-am comentat niciodată. Sper ca nu este acesta criteriul aplicat în alcătuirea listei finale. Mulțumesc.

    Reply
    • July 6, 2019 at 10:44 pm
      Permalink

      Alina, esti pe lista, nu stiu daca te am între prieteni pe FB dar am raspuns. Faptul ca intri de mult timp pe blog oricum te propulsa in lista, nu e un criteriu dar m-au luat si pe mine prin surprindere oamenii care m-au urmarit atata timp. Da, eu am scris pentru voi să zâmbiti, sa traiti povestile mele dar si voi v-ati rupt timp, mi l-ati daruit citindu-ma, comentariile nu mai conteaza de ceva vreme. De asta i-am luat în considerare pe cei care-o urmareau cu adevarat pe… Hapi 🙂

      Sa-mi lasi o adresa.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *