Filă din jurnalul de anul trecut – de ce vrem să credem că alții sunt mai nefericiți?

Filă din jurnalul de anul trecut – de ce vrem să credem că alții sunt mai nefericiți?

femeie in cimitir… Nu aveam bani să arăt la randul meu cum am fost amenințată, persiflată ani de zile. Folosită. Nu aveam pe cineva care să mă apere. Nu credeam că mai există vreun om de partea mea.

Și-n condițiile astea lipsea grupuletul de moraliști teosofici, care să explice eșecul meu pe Pământ. Ăștia au apărut repede. Cu toată bunătatea și iertăciunile și neluarea la socotință a răului, n-am să uit vreodată cât de umilită, singură și jignită m-am simțit.

Ai eșuat în viață, proasto, după ce ți-ai pierdut 10 ani din viață cu moșul ăla. Nimeni n-avea curajul să-mi spună în față. Dar toți gândeau așa iar pe mine m-a afectat. Prin septembrie 2016 a început să se vadă (non)valoarea mea de om fără bani și fără ieșire. Cel mai înfricoșător test din lume. De la faptul că într-o zi era să mă trăznească – pân la nașterea unui copilas – pentru care numai săraca mama stătea să leșine pe coridoarele spitalului.

Noi oamenii funcționăm 80% social, pentru societate. Pentru asta avem nevoie de vicii, stimulente, impulsuri, tensiuni. Numai acoperindu-ne fragilitatea tolerăm, uităm și ne iertăm uneori între noi.
Chiar și așa, viața este grea și ni se întâmplă lucruri care ne slăbesc grozav.

Read more

Hapi și botezul la penticostali

Acesta este un pamflet și schițează numai percepțiile personale asupra unui eveniment. Denominațiunea și numele au fost schimbate. Inclusiv anii și data. Da de ce vă explic eu atâtea? 🙂

– Da cât ține? o întreb pe mama
– Io de-unde să știu. Ca la noi.
– Lasă că mă duc eu, Tante Catrina a fost mereu bună cu noi. Și la vorbă și la purtare. Îi fac poze, mai văd șicum e la alții. Cred că o să mă simt ca în filmele alea cu Whoopi Goldberg O să văd cum bat din palme, ne mișcăm la stânga, la dreapta, mai batem de două ori din palme și apoi e botezul.
– Ce filme? îmi dă adresa.

Mă duc și iau un buchet de trandafiri. Frumoși, roșu cu alb. Și destul de ieftini, 20 de lei. În Cluj îi cumperi la preț dublu.

Găsesc clădirea ușor, aud niște cântece de la 300 metri distanță. Mașini parcate, puzderie. Într-o curte veche văd niște scări, când calc pe prima, din spatele unei uși deschise mă privesc vreo 16 perechi de ochi. Doi tineri care arătau ca teologii-n vacanță, îmi fac semn să intru.

Dar ce credeți că diavolu nu mai lucrează? Credeți că diavolu ne-a lăsat așa, c-ăștia s-au pocăit, las să-mi văd de-ale mele? Nu! Diavolu e aici, între noi! trăznește-o voce de după un zid.

Read more

Eu nu am de ce să votez că și-așa nu schimbam nimic, o să plec din țara chiar atunci

Eu nu am de ce să votez că și-așa nu schimbam nimic, o să plec din țara chiar atunci

IMG_3403Spuneam că voi mai scrie aici doar despre comunitatea din jur. Altfel, trebuie să stau departe de blog o vreme, nu mă plătește nimeni să spun povești. Și e tare prețios timpul meu acum.

Nu mă citește femeia asta.  E o femeie absolut banală, adică normală, nu ca mine. Ea nu a auzit bașii când se cutremurau blocurile și nici bătăile pe care i le aplica soțul – iubitei de la 4-. Nici urletul copilului speriat în timp ce ei se loveau. E genul ăla care nu se bagă. Oare avem noi 2 genuri, pe langa masculin si feminin? Ăia care nu se bagă și cei care și-o bagă cu totul? Aș vrea să mă citească dar ea face cruciulite într-un rebus, zilnic. Poți să vomiți sub balconul ei și să sari în ce-ai lăsat acolo, ea vede rebusul, de auzit chiar nu prea aude săraca. Poate nu știe că exista anumite programe de protezare pentru vârstinici și că n-ar trebui să plăteasca mult, doar să meargă mult. Dar nu poți face rebus mergand. Nu poți să te uiti la TV si sa fumezi din mers. Asta e, alegerea ei.

Ies și ma intreaba un vecin unde merg cu marinarul viteaz. E bine intentionat, decent și mereu cu răspunsul pregătit. Are bun simt, toate micile  noastre discuții sunt oarecum constructive. El și soția sunt de prin Predeal. Oameni  muncitori. Într-o țara normala ar fi făcut parte din clasa de mijloc, ea este cea care ține o societate într-un stat de drept, printre altele.  Merg sa schimb ceva între blocuri, la plimbare zic.

Da cu cine votez de fapt? Era și doamna care face rebus, vorbeau despre politică.

Read more

Riverwoman: Bărbați bolnavi și mame singure

Riverwoman: Bărbați bolnavi și mame singure

o mie si una de noptiÎi înțeleg pe bărbații bolnavi care cred și declară că mor sărăcuții, cu pisica sub un braț și bolul cu supa caldă-n ailaltă mână, tolăniți în fotoliu. Cu nasul roșu și o amigdală cât testiculul și cu ochii uscați, adânciți de febra 37 cu 1. Privirea lor spre televizorul HD e goală, așa, ca Ina care dansează. Naiada agitată pe lângă el: dragă, te doare rău, îți mai aduc ceva?
El ridică o sprânceană și scoate-un suspin de parcă tocmai i-au scos o așchie din podul palmei.
Dragă, cum te simți, tot ca ieri sau mai bine? Mai rău, mormăie el răgușit, nici nu pot fuma. Glasul i se stinge ca o tânguire. Dă-mi telecomanda.

Ea îl adoră și-ar vrea măcar nuntă înainte de văduvie și statut marital pe care să-l poată atașa carierei strălucitoare care-o așteaptă. Ea e cel mai apropiat satelit al barbatului. Orbitează prin cameră, îl supraveghează, îl asigură că el nu va crăpa odată cu buboiu mic și alb de pe amigdală. Se simte omu ca la mămica lui acasă când era holtei și trecuseră deja obiceiurile din romanul Ion.
E drept, după 4 zile de mângâiat mâța, tolăneală-n fotoliu pe motiv de febră cu tremurici care poate da, nu-i așa, convulsie și mutre de mort autopsiat, și ea-și dorește moartea cuiva dar nu e sigură a cui. A mă-sii care-l obișnuise așa, a lui că e ipohondru, a ei că s-a săturat de supe și de șters mucii de pe vasul de chiuvetă? Că-i fu rușine de la început să-i spună, cum să-i spună să-și șteargă secrețiile înainte de-a ieși din baie, ce știe mititelu de el? Poate nici nu le vede din cauza bolii. O să treacă și asta. Până atunci le șterge ea cu-n nod în gât și-o tonă de hârtie igienică. Doar n-o să pună mâna (chiar și cu săpun) pe moluștele alea galbui și scârboase.

Într-o zi vine și momentu vieții. Nunta.

Am rinofaringită și fac chestionare și îi urăsc pe toți bărbații ușor răciți care primesc boluri cu supă și au o pisică pe care să se sprijine în caz de intoleranță la bebeluși. Bănuiesc: soții betegi nu pot avea grijă de copil, mai ales de bebe. Dacă e vreun bebe prin casă imediat o s-o sperie pe nevasta: draga, nu pot sta cu el că se îmbolnăvește copilu și e prea mic. Femeia vrea să facă un duș, vrea la baie, vrea să stea pe budă cu apa și lacrimile curgând. Ea nu-i bolnavă dar simte că poate moare azi de oboseală și are nevoie de 15 minute singură: uită-te măcar la bebe, să nu se rostogolească din pat, să nu se sufoce cu popândăul ăla uriaș pe care l-a cumpărat mumă-ta când au fost reduceri la Auchan.

Read more

Nu mai știu ce-am făcut astă vară

apaSau: apa curge, pietrele rămân

Weekend dimineață, 6 30 cu puțin noroc. Aproape 20 de kile se rostogolesc pe capul meu. Poate-a căzut lampa din nori. Poate-i cartea cu o mie și una de nopți. Poate…
– Tati!

Încerc să-mi afund capu-n perna pufoasă care-i de partea mea, să nu-mi vadă ochii beliți, stau gujdită ca o cârtiță-n mușuroi.

– Tati!

Gata, deja mi-a sărit somnu. Iau poziția de yoga, iau iepurele roz în brațe și mă opintesc zburlită-n fața lui. Stă-n fund, turcește, parcă tocmai a sosit pe covoru lu Aladin, e fresh, dinamic și are-un zâmbet până dincolo de saltea. Îl privesc fix în ochi, cum face și el cu mine.

– Auzi. Taică-tu-i biologic. Anatomie. Verstehst du? Nu-i mai ușor să spui Schornsteinfeger? Notausgang? Ăăăăă… toilette? Auch, toileteeee.

Fug ca păsărilă și-arunc iepurele roz spre înapoi.

Ueeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. Ehhhhhhhhhhh Eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!! MA-MA! Ma-MAAAA!!!!

O aud pe mama cum trece spre el și știu că-l târăște pe Winnie. Sau crucea.
La propriu, c-ăsta micu a dibuit o cruce din lemn, lăcuită, pe care-o avea mama de la buna și buna de la… șezătoare. Și-i ies dinții copilului. Proces care-am înțeles că durează până la pubertate. Așa. Și roade la crucea aia mai ceva ca porcuțu de guineea la păpădii.

Să fim înțeleși, noi nu-l lăsăm, tocmai în ideea în care vreau să-mi duc crucea, să mă căiască pe facebook oameni noi care nu m-au cunoscut niciodată. Da o găsește frate și de-i dau check în la Untold, el tot ar dibui crucea. Cumva i se potrivește bine printre cei 6 dinți.

Pruncu iese urlând pe lângă mama mea, el vrea la mama lui. Acu câteva zile am făcut vinete. Și ca să pot să tăi numai ceapa și să nu mă crestez eu cu lama când îl văd cum se duce iar și iar la aragaz, i-am pus niște desene de minune. Cu-n pui galben, rotund și nebun ca veverița din Ice Age 3. Și puiu ăla nu zicea nimic, că erau desene mișcătoare bebelușești. Dar țiuia din când în când și striga Tatiiiiiiiiiii!

În sfârșit. De psiholog n-avem timp acum. Stăm pe budă și ne ținem de mână. Aud știri la TV. Măcar unii se fac de kkt în văzu tuturor, eu scriu despre… După cinci minute ieșim amândoi de mână. Fericiți. Am apucat și eu să mă spăl pe doi dinți, l-am șters și pe el pe cei șase.

Read more

Lungul drum al unei visătoare înspre permisul auto

Lungul drum al unei visătoare înspre permisul auto

motorradCea mai persistentă frică a unei femei trecute de 35 de ani, frică legată de permisul de conducere este că… o să și-l ia. Și n-o să știe șofa cu adevărat pentru că a început tîrziu.
Și dacă și-l ia, intră altu-n ea și moare. Sau rămâne gravidă și tre să-l ia pe acela de bărbat.

Dacă și-l ia o să-i scoată ochișorii vreunui participant la trafic. Cu mânuțele ei delicate, mici, frumoase. Când e în zilele alea, mai sensibilă…

Dacă și-l ia, cine parchează cu spatele, cineeee?

Dacă și-l ia și nu știe alimenta? dacă face pană în pantă, dacă i se defectează frâna și i se strică coafura, dacă o oprește un polițist de 8 martie să-i dea frezii și ea face stop acolo, pe DN? Eh???

Cred că e o abilitate pe care-o deprinzi repede când ești tânăr. Cred că scăpăm greu de mituri. Abilitate Ca înotul.

Când m-a aruncat în baltă Gelu, eram pe-un dig, așa voia el să-mi ceară prietenia. Noroc că avea un metru apa, era plină de mâl, broscoi și plauri plutitori. Nu mai țin minte dacă mi-am înghițit limba sau o gură de apă cu papură și nămol, dar am ieșit de-acolo ca un animal fioros. A doua zi le-am spus tuturor că Gelu se gudură cu partea din față a pantalonilor pe scara de la șură și c-are viermi, c-așa am auzit de la bunu. Și viermii se iau și…
Măi, să fie,  nu voiam să învăt să înot din obligație!
Cu Codrin tot așa am pățit. Eram la ștrand, m-a împins de două ori cu capul sub cotele apelor de-am crezut că las lumea. Unde mai pui că deja înotam bine. La ora 19 eram cu tata, mama și o vecină la ușă la părinții lui. După ce l-am făcut toți troacă de porci, tata cu tac-su s-au dus la o bere că nu știam de IML pe-atunci. Cred că mai aveam apă-n plămâni, doar nu era să spun că tușesc de la țigări.

N-am fost nevoită să fac școala de șoferi. Am considerat șofatul un moft.

Dacă ești mamă singură și n-ai pe cineva care să te ajute cu câte un drum, o să te simți pur și simplu incapacitată social!

Niciun fel de singurătate sau retragere spre mine sau alegere personală vizavi de oameni, nicio schimbare din viața mea nu m-a afectat așa de mult precum faptul că NU ȘTIU ȘOFA. Dacă nu aveam copilul, mă lăsam în plata Domnului.
După 30 de ani îți e frică de respingere. În mai multe domenii. De ce Școala ar face abstracție?
Într-o zi mi-a spus o amică: tu, de-aia-i zice școală, dacă îl iei bine, dacă nu, dai până-l iei, care-i problema.
Bingo! Eu de ce n-am gândit așa?
(că te-a dus iubi al tău și la buda publică cu das Auto, să nu-ți rupi vreo unghiuță. Să ți le poată smulge el pe toate mai târziu, hi hi)

Alegi școala. Plătești. Te duci o săptămână la cursuri (eu nu m-am dus, m-ar fi scutit mult de la adormitul pe carte). Faci analizele medicale. Începi să citești legislație când apuci. Apoi  înveți semnele de circulație din carte și tot cauți alte poze, poate poate a fi mai interesant.
Apoi faci chestionare pana începi să iei teste. Chestionarele sunt o plăcere după ce te deprinzi puțin cu ele. Efectiv ți se schimbă viața. Circuli preventiv și prin casă.

Read more

Dragă domnule Schornsteinfeger m-am retras de pe matrimoniale pentru că am motive să rămân

Dragă domnule Schornsteinfeger m-am retras de pe matrimoniale pentru că am motive să rămân

centru info turistic gherlaHerr Schornstai… așa și pe mine m-ați atras foarte mult, unu la mână că sunteți ciocolatier și doi, trei că vă place la nebunie spaziergangul, mersul cu bicicleta, micile trip-uri (la noi asta e infracțiune). N-ați înțeles, n-am un haustier mic și galben, am un băiețel care mușcă. Are un an și-un metru.

Dacă la noi se practică meseria d-vstră? Oh, am vrut să intru azi pe la centrul turistic de informare din oraș dar nu încăpea căruțu.

Așa că l-am întrebat pe domnu care era de serviciu la reparat ceasuri, în cofetărie. E bătrân și știe multe.  Mi-a spus că e ciocolata cu rom, singura brevetată la noi. Nu avem ciocolatier, ne folosim doar de o bandă cu Să nu mă minți iubirea mea (meine Liebe), aducem rom autentic care să scrie pe ciocolată Bukarest not Budapest. Adică noi le avem cu turismul local măi Schornstainfekete. Dacă vrei să vii la mine don t bai a tiket tu Budapest. Avem pe ce strica banii aici, te duc la spaziergang până-ți sar ramele alea colorate de la lunete. Și ce dacă am pus întoarse pozele? Din orice parte privești e 3D.

Spaziergang la noi în oraș. Cu adrenalină!

Tu n-ai auzit că Gherlah a fost recomandat în proiectul city card din 2016? Deci avem așa -citez de pe site-ul BCR: recomandarea unor locuri deosebite din Romania, acordarea de beneficii catre detinatorii de carduri si asigurarea functiei de ghidaj la obiectivele cultural-turistice din zona.  Nu PCR, ești rău Schorny! Aia era pe când voi vă dărâmați ziduri în cap prin Berlin. Da, înțeleg că v-ați revenit repede dar noi am avut o dramă și mai mare. De parcă voi o avurăți mică, în sfârșit. Drame mici, drame mari, nu e bine, dar la noi se poate orice!

La plimbare te trec prin toate obiectivele sau obiectele cultural turistice din zonă!

Avem puntea suspinelor, poarta strănutului (de la mucegaiuri) și promenada inimilor. Asta, ultima e pentru cei care se întorc în oraș după ce-au lipsit 10 ani. Iarbă verde? Păi parcul în sine e rezervație naturală, n-ai voie să smulgi o urzică. De ce? Pentru că-ți poate cădea-n chelie ginko biloba dar hei, vei fi mai inteligent. Toată lumea ne dorește numai binele. Copacii erau frecvent consultați. Copacii, nu copiii, ce-i așa greu de înțeles? Copiii să mergă la Cluj pentru consultații!

pod gherla parcpod gara gherlaIMG_3734poze parc

 

De atunci și pana acum lucrurile s-au schimbat în bine.

Read more

Lungul drum al unei visătoare înspre carnetul de șofer

Lungul drum al unei visătoare înspre carnetul de șofer

parcare intre blocuri Ok, de mâine încep să fac chestionare. Am citit 24 de pagini din cartea aia cu 400. (am dat 40 lei pe ea. Doua pachete de țigări. Pardon, un semi pachet de pampersuri).
Da ce-ar fi să încep chiar acum? Bebe doarme. Sfor sfor. Deschid laptopul. Se deschid și paginile de azi noapte că am uitat să-i dau shut down. Hâââââ. Scandal, episodul cinci, oare al cui e copilu lu aia moartă dacă nu-i a președintelui??? Hai să-l mai văd, numai episodul ăsta! Fac mâine chestionare. Și așa am avut o zi de kkt și-s ruptă!

Dimineața devreme primesc un picior în cap. Deci presupun că e cinci și se va întoarce ca ceasul cu cucucucuu pân la șase, când va cădea de pe saltea și… gata, fac chestionare. Ce-aș mai dormi!

Mă spăl pe dinți și-mi rup părul cu un pieptene. S-a încâlcit aseară de la cât ne-am jucat. Mă uit în oglindă. Mai am vreo 33 de ani pân la pensie și eu fac școala de șoferi.

Ia te uită pampersul de ieri lângă cadă… ce-i dau să mănânce la 9? Turte de hrișcă și măr.

Gata, pot începe.

Read more

La camera de garda cu copilul: despre lipsa de empatie a pediatrei

S-a scris mult și au scris medicii: când NU trebuie să te prezinți la garda_urgențe pediatrie (nu știu care este diferența, m-aș bucura să-mi explice cineva). Cum NU trebuie sa te prezinți la garda. Ce NU trebuie să faci în gardă. Ce NU ar trebui să spui în garda. Ce Nu le place medici(lor) în gardă.

Medicii pleacă de la premisa că într-un orășel mic sau o comună, majoritatea locuitorilor sunt dezinformați total și eventul necorespunzători social raportat la statutul lor de medici. La camera de gardă, oaw!

Medic chirurg din oraș mare: e-o tâmpenie dacă doctorul se poziționează așa.

Vin și mulți pacienți foarte enervanți care nu au ce căuta acolo dar îi las să aștepta și apoi îi văd. Nu suntem altfel de oameni, doar de-ăștia pasionați de clinici, statut, anatomie, undeva s-a produs click-ul spre medicina. Dar am colegi care nu au avut nici la început pasiune și plăcere în a trata alte persoane. Pe de alta parte am și colegi analfabeti emoțional dar buni clinicieni, buni pe diagnostic. Ăstia de obicei nu prea vorbesc cu pacienții, trimit rezidenții sau asistentele. Am și colegi răutăcioși și care nu se simt bine dacă nu te exploateaza în vreun fel. Mult și des. Am colegi care mint, jignesc și pârăsc la conducere. Mai greșim dar de ultimele relatate mă mir. Eu ca medic de urgențe nu am timp pentru așa ceva și nici nu îmi permit să șicamez pacientul. Sau să fac râcă între colegi. Nu-mi convine ceva? Mă prefac că nu aud. Dar asta nu înseamnă ca-l ignor. Suntem fix ca alte categorii numai că reparăm semeni de-ai noștri, suflete, membre. Sau așa ar trebui să facem la serviciu. Acasă aceleași probleme ca orice om. Le spun și studenților să facă repede și clar delimitarea.

Doamnă doctor pediatru dintr-un oraș mic iată ce NU este (ne)voie să faci când ești de gardă la urgențe la pediatrie. Vei fi uimita de relațiile bune pe care le poți avea cu aproape orice apartinator!

Read more

Iubirea ce revine după 20 de ani de hoinăreală și Cenușăreasa

Iubirea ce revine după 20 de ani de hoinăreală și Cenușăreasa

papusi romanestiIeri am auzit la televizor că o cântăreață s-a reîntâlnit cu iubirea ei de acu 20 de ani și în sfârșit au putut fi împreună. M-am oprit un moment s-ascult că-mi hrănea nostalgiile. N-am nicio iubire cu care să mă reîntâlnesc dar povestea era emoționantă.

Și el și ea se iubiseră nebunește dar s-au pierdut în viață cu alți parteneri, au făcut alți copii, au avut alte case dar nu au uitat niciodată unul de altul. M-am gândit un moment dacă e tragic sau extraordinar și dacă e, în ce fel? Ce simt foștii parteneri? Ei ce au fost? Poate că unii nu erau demni de iubire da cine i-a ales? Poate c-a fost o eroare măritatul, însuratul iar declarațiile erau expirate dar copiii?
Mă și văd la o masă cu copilul:
Mama tu l-ai iubit pe tati când m-ai făcut?
– Oh, daaa. Dar cel mai mult l-am iubit pe Hans.
– Și unde-i Hans?
– În Mallorca împreună cu copiii și nevasta.
– Mamă tu ai vrea să te căsătorești?
– O, daaa. Dar numai dacă întâlnesc pe cineva pe care să-l iubesc și mai mult decât pe cel pe care nu l-am uitat niciodată.

Read more

Hani a spus că orașul meu este cel mai frumos

Hani a spus că orașul meu este cel mai frumos

interior biserica armeneasca gherlaDupă compunerea despre Orașul meu Am primit un mesaj care m-a făcut să râd. Celelalte 6 să zâmbesc mulțumită, pentru că sunt aici, în jur, persoane care au înțeles felul în care scriu.
Mesajul care m-a făcut să râd zice:
– Tu-ț compunerea, fttear pești (nu cratimă, nu plural adecvatic, acvatic), las că vezi tu dacă îți dau extemporal! CAPS L

Domle cu cont fals, eu nu mă f cu peștii, nu suntem compatibili la s e c s. Gemenii îmi plăceau că plecau ei, nu trebuia să le dau de înțeles de 4 ori că nu facem nuntă. Bărbații pești e mai rău decât femeile, vorba lu Hani. Când se îndrăgostesc bulbucă ochii (n-au pleoape, de-aia), când îi prinzi după ce ți se lungesc urechile nu mai știi cum să scapi de ei, atâta vorbesc. Muți sunt peștii numa-n Someș și-n lacu verde din parc. Hai, pupa-te-ar știuca, trec și la Extemporal.

2013-2014

Mă sună din parc, eu pe la CEC cu probleme:
– Fuarte frumos parcul! Aveț vedere la mare, bun aici.
Îmi cer scuze, mă ridic de pe scaun, simt că vreau la baie.
– Was?
– Ghesit o duamnă care înveț limbe română. He he he. Au venit ape pină pe la jumetate parc și ea a spus că acolo e mare, că vine și Noe curând și dat câteva broșuri.
– De la primărie??
– De la martori lu Jahve ca she treiesc 1000 de ani linghe animale blânde și să mănân mere și lapte.
– Ai intrat u mașina-n parc? Să știi că dacă te blochezi p-acolo n-am pe cine să…
– Nuuu, intrat cu cizmele tale de gume.

Read more

Vai, bebe de un an s-a ars la mânuță, ce fac???! Și al meu, nu-i nimic, trece (what?)

Vai, bebe de un an s-a ars la mânuță, ce fac???! Și al meu, nu-i nimic, trece (what?)

arsura grad doi la bebelusScriu despre experiența mea. Nu toți locuim în Cluj, Iasi, București, Timisoara etc. Acesta nu este un articol medical. Dar dacă evit poticnirile pe care le-am avut eu, măcar că m-ar citi o singură mămică?

Poate e greu de crezut că mai eclozează copii prin orașe mici și comune și mai mici, acolo unde ajunge aerul, carul cu boi și ambulanța în 30 minute (dacă nu face accident pe drum din cauza grotelor pe care le are de traversat). Ah, și mai ajunge Vodafone Slava Domnului sau Orange sau Oastea Domnului, servicii pe care oricât le-am blama că ne smulg banii și creierii, sunt mai bune decât nimic. Cu primele, poate ai acces la net și la Alopedi iar cu ultima -ai pe cine-ți vărsa durerea că ăia te iartă, cred că așa a vrut Domnul, să le ponegrești tu Oastea.

Iată de ce arsurile la copii sunt o urgență majoră și este musai să te prezinți la medic. Pentru toate cele enumerate de o mama-medic pediatru pe care o urmăresc cu plăcere, cât de des pot!

 

Cred sincer că niciodată nu este exagerat felul în care tu, ca mamă, reacționezi la ceea ce pare o arsură banală. Te simți deja ca dracu pentru că ți s-a ars copilul mic, nu mai e nevoie să se sclifosească spre tine cele care au uitat c-au avut copil de un an sau cățeluș bolnav sau pisicuță și cum le durea pe ele inima pentru ființa aia mică plină de durere,

„Noi” am avut o arsură de gradul doi.

Acestea ating stratul de sub epidermă, se formează acele băsici cu lichid.

În momentul în care copilul de un an a pus mâna pe plita încinsă care era sticla de la un cuptor ieftin și prost s-a oprit clipa, timpul, mintea și au început țipetele. În același moment am uitat tot ce m-a învățat mentorul meu Dorina L și toate studiile citite, așa, că-mi plac mie subiectele de medicină. Acolo, cu pielea cojită, cu muci, cu durere, cu neputință, copilul meu striga MA MA și-mi arăta mâna. Era prins de cracul meu când a atins dragonul! Mai departe nu simt nevoia să explic cuiva cum că n-a fost vina mea, pe loc însă simți că mori de incompetentă și neatentă ce ai fost, trebuia să fii Nostradamus!

Read more

Îmi amintesc cu drag de Gherla. Pelerinajele la Nicula, pe 15 august!

Îmi amintesc cu drag de Gherla. Pelerinajele la Nicula, pe 15 august!

manastirea NiculaCât de mândră eram și cu câtă emoție așteptam să vină zecile de autocare și trenuri ca să văd “băietii frumoși și sfioși” de la sat. Eu “eram de la oraș” și mă credeam frumoasă iar dacă crezi că ești frumoasă și ești bine tu cu tine, se creează un val spre ceilalți. Era perioada în care eu și colegele începeam și pricepeam ce e cu flirtatul. Se umpleau zonele verzi de puzderie de oameni interesanți. Nu mă deranjau dinții strâmbi, unghiile roase, picioarele lungi si subțiri, freza alandala, mersul meu săltat, nasul. Culmea, chiar mă plăceau băieții!

Veneau cu prapori mari pe care-i lăsau jos în iarbă să-și întindă picioarele obosite și despachetau pâinea cu caș, salam, ceapa verde, slană și roșii. Veneau cu părinți în vârstă, cu veri si verisoare, cu copii mici, cu prieteni, cu vecini. Mi se părea cel mai normal și mai frumos timp din an. Mă îmbrăcam cu ce-aveam mai interesant (nu neapărat cu stil, cum încercăm azi), mă machiam ca disperată și porneam cu fetele prin oraș. Nu-mi amintesc de oameni beți, de tineri care înjurau sau de străini care să se ia de noi. Poate de-aceea ne simțeam tare flatate că @băieții de la sat ne priveau îndelung. Când vedeam un băiat care plăcea vreuneia, ne opream fără motiv să trăncănim pe lângă gărdulețul viu și trăgeam cu ochiul și chicoteam amuzate, să ne vadă, să ghicim dacă se uită și el la noi și dacă da, la care?

Read more