Cele mai frumoase unghii

hapiEram în vacanță la țară și nu mă plictiseam niciodată. Numai după ce am pierdut copilăria am început să o lălăiesc mai mult pe la oraș. La țară, vara, ne puneam petale din flori de floarea soarelui pe unghii și cercei din cireșe, uf, ce selfie-uri ar mai fi ieșit! Îmi plăcea să-mi imaginez că gagicul meu de la școală (el habar n-avea că îmi era gagic) mă vede într-un glob de cristal și visează să mă sărute.

Bleah, oricum, sărutul mi se părea destul de scârbos așa că imaginația mea avea punct și virgulă după ce el își apropia capul de al meu.

De fapt unghiile mele si ale colegei colerice (Ioana, aproape o copie a mea) erau roase pân la sânge. Ne ucidea matematica. Astăzi aș recunoaște că ticul nervos.

Unghiile, părul, dinții (zâmbetul), toate-s folosite azi pe post de simbol erotic.

Mainile tale spun totul despre tine? E absolut enervant, ce să spună, astăzi la ștrand când mi-am scos costumul întreg pe sub rochie, lângă bazinul mic, unde credeam că nu mă vede nimeni, o fesă a strigat: iacă-tă-măăă iar câteva neveste iritate și-au scos smartfonurile. Dar mâinile-au tăcut chitic!

Un păr puternic și strălucitor, asta regăsim în toate reclamele. De ce nu este și un șampon pentru o barbă înțepătoare, firavă sau țeapănă, moale, apetisantă (??), una care nu mai crește-n veci sau o mustață răsucită ca cel mai delicios brezel?

Read more

O zi cu un toddler: am o dragoste de dat dar si de închiriat, oh, Macarena

O zi cu un toddler: am o dragoste de dat dar si de închiriat, oh, Macarena

hapi riverwoman si Tudor 6.10 intră mama.
Între blocuri cântă un cocoș – care de fapt se aude de la un vecin din centrul metropolei cu demografie incertă. O femeie cântă ceva despre o măicuță sfântă. Câinele vecinului schelăie de ți se întind trompele de milă. Sar și lovesc sticla cu apă cu dopul nepus. Copilul saltă icnind, ca si-atunci când îi pulverizez termala Roche pe bubele de căldură. Adoarme la loc, crede c-a visat. Adorm la loc, e duminică, mama a intrat doar să apropie ușa. Prin geamul deschis din living nu se mai aude nicio muscă. Am izolat cu vată bazaltică pe schelă metalică, poa să crape lemne sub un copac cu flori. Adorm și simt ud. Mă gândesc că totuși nu m-am pișat eu, mai avem o oră de sfor sfor.

7. 30. Visez că cineva mă operează la cap fără anestezie,
încerc să urlu dar nu pot. Deschid ochii. Un deget mic mi-a intrat prin nas până-n sinus. Iau mânuța, o dau la o parte, mă întind, zic “Guten morgen Schatzen”, un călcâi îmi îndeasă un ochi mai adânc în orbită. Latru de durere. Sper că nu mi-a țâșnit hialuronicu.
Bec. Mă iubește adică. Lăcrimez în continuare si mă uit după fundu lui fâțăit spre living. E uscat ca asfaltu-n secetă. Mă uit dezamagita la pantalonii mei.
Horus reclamă-n living: apenuuuuu! Înainte de-a intra-n baie, calc pe-o broască verde. Nu doare, da sună. O mai văd pe mama îndesându-i repede ditamai sticla între fălcile dulci. Am 3 minute 25 secunde.

7. 41 Și găsesc repede tampoanele.
Sunt între jucăriile pentru baie, umflate ca ouăle. Oftez a duminică si fac juma de duș, apoi m-așez pe… ciocanul de la jucăria aia Noriel trăznește ușa. Ma-maaaaaaaaaaaaa! Ce jucărie Noriel? Monstruozitatea aia cu tobă lumini și motan care suflă-n microfon și pește care face ca vaca, pentru asta ar trebui să-i dau în judecată! Exact! Și de ce se dezlipește ciocanul de banda aia?

Îl ignor și când nu mai aud nimic, e semn că s-a dus cu mama dincolo, ritual 15 minute. Îmi torn repede o cafea, fug să securizez ușa camerei noastre până schimb cearsaful (noroc că e impermeabil). Mă uit pe după cuierul mobil, calc în unghiile picioarelor să nu m-audă și înșfac cana. Gata-s încuiată-n baie. Respir adânc și mă preling pe ușă-n jos. Mulțumesc doamne pentru o nouă zi! Beau o gură de cafea și dau să-mi vărs mațele pe suportul cu prosoape. Vreau să țip da n-am timp, așez cana c-am spart 4 în ultimele zile si ma spăl repede pe dinți.

Read more

Toate femeile din Romania, mamele si prietenele voastre au simțit un moment…

apusFelul în care ar fi putut muri.

Toate femeile din Romania si-au imaginat

chiar și pentru câteva secunde că viata lor s-ar putea sfarsi așa. Nu e vorba numai de mame. Sigur, ele si-au pus copilul pe locul unu si au re-re derulat imaginea. Cineva te răpește și tu esti constienta. Inima ți se oprește o clipă-n loc și o groază pe care niciodată n-ai mai simtit-o te paralizeaza. O bandă ți se lipește brutal de gură si o brută-ți respiră-n față și creierul îți îngheață și nu mai știi dacă ești tu sau un coșmar. Nu te poți mișca.

Îl vezi aruncandu-și hainele într-o cocină murdară și nu e nimeni acolo si tu ești legata cu sârmă sau cu sfoară. Și nu mori, nu leșini, nu cazi în inconștiență, trăiești toată oroarea deși, în virtual, ai fi povestit  cum l-ai fi mușcat, ai fi dat cu capul. Cumva ajungi la un telefon. Spui te rog, mulțumesc, veniți. Nu știu de ce nu și-a sunat Alexandra parinții sau pe cineva pe care se putea baza. Nu am mai putut citi tot, n-as fi vrut să aflu atatea dar tot am tras detalii ca un burete, peste tot în jur. Rar abuzează cineva bărbați așa că toate femeile – au trăit și au murit un moment în subconstientul Alexandrei.

Pentru că, nu-i asa, putini bărbati sunt luati la ocazie, violați sau sechestrati. Poate că vor să le fiti aproape si să nu le mai arătati cu degetul că-s feministe, nu, ele nu vor să le crească o… ele vor să le înțegeți și să acceptati că vă sunt egale chiar dacă nu pot căra un sac de 25 de kile, ele vor să vă bazati pe ele si ele pe voi, nu vor să le purtati copiii în pantec sau să purtati fustă si nici n-o să vă lase baltă că au salariul mai mic, pe aceeasi functie. Vor să le respectati, să întelegeti că zâmbetul către altul nu e flirt, hohoteala si berea nu-s dezmățuri iar fusta scurtă nu inseamnă Frei Eingang! O feministă NU urăște bărbații! Mai mult se pot urî doua muieri intre ele pentru functii, corp si bărbat sau vacanțe!

Feminista nu e corespondentul misoginului! Protejați-vă femeile. În orice funcție ati fi, oricât de mic, oricât de mare.  Eu am nevoie de protectie. Toate au. Unele o confundă cu singurătatea pentru că sunt sau se simt singure. dar protectia înseamna de multe ori o fraza: sunt aici pentru tine dacă ai nevoie de mine. Protectia nu înseamna: sunt ocupat acum sau nu mai ține linia ocupată!

Politici publice?

A venit Andronescu să ne spună ( nu o plac, e PSD si prin asociere nu o plac) că pe ea au invatat-o acasa să nu urce-n masini cu necunoscuți. Am zis că nu o plac dar sunt sigură că i-a scăpat porumbelul si contextul a fost perfect pentru Dăncilă să atragă atentia asupra marii surprize: un șut din fotoliul de ministru. De fapt Andronescu este același por din buretele PSD a lui Dragnea-Dăncilă și nu vreo reformată dintr-un nou partid social democrat care vrea să facă update total pe sistem. Iată de ce cred că a fost o strategie.

Read more

Mama si tânărul pacient cu tenul mieriu. O iubire imposibilă

lista medNu demult, mama a stat internata câteva zile la Cluj pentru niște investigații. Mama e pacienta ideală. Norocoasă foc, săraca, cu sau fără pile ea prinde cele mai mari cozi la intersectii (-le din spital) hi hi. Plus
– Nu dă bani doamne feri, că i-am zis eu de acasă că ii jignește acu. Sigur sa nu încerc? Nope, mama, nu cumva sa faci asa ceva ca te si trimit acasă ăia. Da, bine da dacă nu le dau nici la asistente, nu se duc ele acasă și mă lasă pe mine singură? Nuuu, mama, că tu nimerești de obicei cu 8 în salon si unde-s secțiile numai cu 4 paturi, relax, nu rămâi singură! Gandeste pozitiv!

– Odată, la o alta internare, a scăpat o domniță de la psihiatrie si a intrat cumva la neuro. Acolo era mama, că o furnicau niște nervi periferici. Citea acatiste, bag sama, avusesem pilă că a nimerit numai cu două doamne în salon. Alea sforăiau, pastilate p-ascuns. Una era călugăriță, ba chiar stareță și la capul ei era o novice care-I cetea din cele sfinte. Da și când a intrat Ursula c-o păpușă-n mână, țopăind și sâsăind spre ele, au sărit cărțile-n sus iar pacientele într-o dungă, în dunga patului. Ursula s-a aruncat în patul mamei, mama de spaimă i-a smuls păpușa din mână și-a zvarlit-o către patul măicuței. Novicea a strigat Doamne și Păzește, stareța a uitat că-I sunt amorțite 5 pachete nervoase și-un plex brahial și-a dat cu crucea mare de lemn spre ușă. A răsunat ca si cum ar fi dat Greuceanu cu buzduganu. Femeia mare si agitată (era in faza maniacală dar nu voia să zdrobească pe nimeni) si-a luat avânt spre patu stareței să-și recupereze păpușa. Mama m-a sunat pe mine și mi-a spus că se teme c-a sărit cineva în patul ei. Eu eram ocupată si i-am zis stai linistita ca se mai întamplă. Pan la urmă, a venit asistenta, a luat-o pe Ursula de capot și a invitat-o afară. Apoi s-a intors cu tensiometru și ceva pastiluțe albe pentru tahicardie. Mama si stareta n-au vrut pastila alba, au zis că vor si ele ce-are doamna aia care n-a auzit nici paloșu-n ușă, că prea sforăie.

Cand e în spital, mama dă raportul zilnic, că vreau să știu cum se simte. Și ce trăsnai mai face.

Mă sună și acu în prima zi, veselă, că-I iau sange din 2 în 3 ore (un profil hematologic necesar) și că e coadă la ochi, la urechi, la dinți și la pașapoarte, c-așa i-a zis o colegă de suferință. Dar ceva amuzant, romantic, nu vezi in jur?

-O, ba da, m-am împrietenit cu-n domn, da e mai tanar.

Read more

Si eu vreau să scot o carte! – despre basmul “Eu de ce nu am tată?”

Si eu vreau să scot o carte! – despre basmul “Eu de ce nu am tată?”

carte Hapi RiverwomanUn articol absolut subiectiv. Aveți destule linkuri si acolo gasiti sfaturi tehnice, sugestii, lucruri practice adică tot ceea ce functioneaza in general pentru piata de carte din Romania. După umila mea experiență – umilă pentru că n-am îndrăznit mai mult, grandioasă c-am reușit s-o fac si pe asta – iată ce le-as răspunde celor care m-au intrebat cum fu. Mi-e mai ușor să vorbesc cu Ioana cea de acum 15 ani: fată dragă

Oricine poate scoate o carte.

Te duci la o tipografie, găsesti graficieni, etc. Plătești, semnezi sau nu un contract. Apoi îți poti umple juma de biblioteca cu ea. Dar ai numele și eventual chipul întipărit acolo.

Mituri despre un scriitor.

Trebuie sa stapanesti perfect limba romana.

Aha, păi e clar, dacă ai pus un i în plus, esti agramat, dacă nu ai despărțit bine în silabe, n-ai pus virgula, gramatica, stii? Ei bine, nu. Scriu din perspectiva micii bloggerițe. Greșeli face si editura si tu poti trimite un manuscris bun, ei pot să mai treaca manuscrisul prin programul lor, nu-l mai citesti, nu pentru gramatica vei fi penalizat. Deh, vei fi, dar asta-i ca si întamplarea cu manelele de la Neversea, Electric, etc. Praf pe piele. Oamenii care nu te plac, vor găsi oricum ceva. În fond nu i-a obligat nimeni să te cumpere.

Nimeni nu stapaneste la perfectie o limbă! De aceea editorii au un salariu si editeaza carti. Tu ai imaginatia și tastatura, ei au dictionarele si învață continuu, că nu se născură așa. Sunt profesori, sunt cărți de citit și sunt etape în viață și oameni care te învață: limbi, feluri de-a iubi, dureri pe care nu le-ai fi intuit, dezamăgirea, pân îți vine să te crestezi pe mâini. De toate sunt, cu-n scop, chiar dacă, în esență, unele par rele.

Trebuie sa ai un nume

@Nume? Paulo Coelho. Ia dă cu unul dintre cei care-a răsturnat literatura braziliană cu fusta în sus și pe cea de spiritualitate a aruncat-o efectiv în aer ca pe-un foc de artificii pe care nu-l uiti niciodata – dă cu el de pereții cronologiei amicilor tăi educați. O să zică bleah, or să rădă că citesti sau ai citit așa ceva. Omul e un fenomen al culturii de masă, un cearșaf din bumbac egiptean ce-acoperă tot dramatismul universului. Românii sunt invidiosi! Coelho vinde si scrie și trăiește cu o intensitate de 9,0 pe scara Richter. A iubirii, a erosului, a spiritualității. Dacă le mai si impletesti toate, aici in Romania ai obține un mix din toți autorii cărților motivaționale. Cu ceva trebuie să începi – la citit mă refer, cand simți că  nu știi cine ești si ai nevoie de psihologi, antrenori, preoți. Pe langa Coelho recomand Biblia, Coranul, pe Dalai Lama în ideea c-ai citit deja  ceva din Ispirescu, Slavici, Cosbuc și ce mai trecea pe langa tine-n liceu la bibliografie obligatorie.

Read more

Kabbalah și bijuteriile grozave ale creatoarei israeliene Thea Haimovitz – lansare Cluj

Kabbalah și bijuteriile grozave ale creatoarei israeliene Thea Haimovitz – lansare Cluj

SONY DSC
*foto blog theahaimovitz

Am trecut prin 24 de ore oarecum agresive. Pline de provocări. Poate c-au fost mai mult mentale și tare bine mi-ar fi prins o piatra sau o bijuterie magică. Să mă apere, să-mi protejeze mintea de intruziunea altora, de problemele lor – proiectate asupra mea- să mă fereasca de vampiri energetici.

Dar n-am gasit nici om, nici piatra. Ba mai mult, dimineata, cand am coborit din taxi, mi-am dus mâna la gat, parcă mi se lipise ceva acolo pe piele. Osecundă am încremenit. Am pus repede mâna pe medalionul egiptean. Ochiul lui Horus era acolo. Dar cartușul personalizat de la Luxor nu mai era…

Nu merg la serviciu cu taxiul. Dar acum a trebuit sa duc cu mine ceva greu, eu cu Tudor ne-am pupat mai mult și ne-am promis oua kinder si vremea era nicicum. Am sunat imediat la compania de taxi dar doamna m-a intrebat ce culoare avea masina și alte lucruri pe care nu mi le aminteam. Am repetat ca-n transă: am facut comanda acum 5 minute. Soferul m-a dus la locul cutare și m-a luat de langa singurul bloc ce-i construit pe-o centrala veche. Fac comenzi la dv de un an, va rog, rugati soferul sa arunce o privire-n spate…

Poate ca omul s-a uitat si nu era acolo. Poate ca a gasit cineva medalionul si i s-a parut prețios. Sau pretențios. Poate zace undeva-n țărână. Poate…

Read more

Compozitie aromâno romaneasca. Orașul meu

Compozitie aromâno romaneasca. Orașul meu

colaj gherlaOdata cu dezvoltarea social economică a insulei Shikoku din Japonia, au luat amploare si parteneriatele între orașul meu și câteva iurte, astfel încat acum se poate circula pe toate arterele. Puține orase se pot lauda cu peisajul rustic, neafectat de cutremure, cu izvoare larg raspandite, zone de coastă si de stern, miroborante cutări ale solului rămase aproape neschimbate din terțiar.

Cu toate astea, femeile din oraș vin de pe pe Pluto.
Ele efectiv plutesc cu tălpici pe dalele de piatră de pe Armenească iar bărbații, disperați de faptul că anvelopele se pot refolosi – ceea ce nu putem spune despre pantofi- au devenit depresați. Mai ales in depresiunile nodice de pe Vasile Axelandri –Kai Drum – asa cum s-ar fi propus să se numeasca strada după reașezarea plăcilor tectonice.

Dupa studii de fezabibilitate de lungă durată, care să asigure integrarea armonioasa a magazinelor second-hand și a caselor de pariuri în sistemul stradal existent, s-a ridicat în sfarsit un Mol și s-au descoperit cariere de piatră care să acopere aproape toate drumurile care duc la spital. Astfel, pacientul nu are nevoie de resuscitare in caz de stop, aceasta se va face mecanic datorita îmbinării si amplasării pietrelor cubice.
Accesul la Mol se face de preferințe cu cizme de gumă galbene după ce meteorologii dau startul la codul roșu de furtuni pe zonele mai sus mentionate.

strada gherla cluj 2019strazi gherla 2019 psd

Read more

De ce am scris totusi prima carte – si-am facut si greseli?

de ce nu am tata( as fi dorit sa scriu cu diacritice articolul acesta, dar nu pot, tehnic)

Nu ti s-a intamplat la un moment dat sa te cuprinda o mare frica: o sa mor. Daca mor?
Pai oricum mori la un moment dat. Nu, nu la momentul datului cu zarul ma gandesc, nici la atacuri de panica.
Ce ramane dupa tine daca mori in cateva zile sau acum, pe loc, dispari de pe harta? Mi s-a intamplat mie. Nu a trecut inca. Eu nu m-am intrebat ce ramane dupa mine, nu mi-a fost frica de moarte pana n-am avut un copil. Stii cum gandeam: ete na, mor, daca mor repede, am vazut eu pe youtube ca nu-ti mai pasa ce-I pe aici, asa ca n-o sa simt dor sau durere. Si daca e un fel de rai sau paradis al constiintei, probabil ca acolo ajung, am facut eu greseli dar sunt o femeie buna, am un suflet bun, iubesc cativa oameni, ma tem de restul si stau departe de ei dar n-ar avea de ce sa ma trimita Sf Petru la Scaraotchi. Si-apoi e bunica acolo, e tata… Poate e ca atunci, dupa operatia cu Caldwell Luc cand mi-au dat ketamina si anestezic la mesare, sa nu crap de durere cu sinusul proaspat debridat.

M-am trezit… moarta. Miroseam sunete, vedeam arome si cand am intins un picior fara sa intentionez s-a alungit pana in sala de vizavi. Nu simteam dor, durere, timp, frica, nu eram eu deloc ci o forma rupta-n mii de bucati, un tablou de Picasso – si Acela spart. E bine sa nu-ti fie dor, am constatat. A mai constatat si echipa ca imi revin, cand am strigat dupa chirurg ca-l iubesc de nu mai pot. I s-a facut mila cred, m-a saltat din sala chiar dansul cu-n infirmier, probabil citea deja interviurile si se temea sa nu fi avut ceva fantezii, sa le pufai in sala de operatie cu ketamina si cu nevasta-sa cu tot, sa-I dea tipa scalpelul invers la next pacient si sa apara-n click. Da io-l iubeam ca mi-a facut bine, nu erotic il iubeam.

M-am indragostit tare, tare de copilul meu. Ideea ca mi se intampla niste lucruri care ma apasa si ma chinuie furtunos, gandul ca gloantele mele o sa treaca prin el ca asa-s oamenii sau ca l-as face de rusine, m-au facut sa percep ca pot inceta sa respir in orice moment. Atunci nu a mai contat ca alti oameni au poveri si mai grele. Pentru ca eu am luptat, nu am mai stat nici in paradisul lui Hani, eu nu as fi renuntat la copilul asta si pentru el chiar fac orice. Intorc si gloantele inapoi cand si daca va fi necesar. Niciodata n-am avut o forta interioara mai mare si-o slabiciune sufleteasca mai intensa daca intelegeti ce vreau sa spun.

Seara inventam povesti. Inca nu-I pot citi Praslea, el vrea Scufita rosie si Aramsamsam.

Read more

Frumusețea unei femei, știu bărbații de-un s-o iei…

Frumusețea unei femei, știu bărbații de-un s-o iei…

peruciFrunzărind zilele astea cronologia și câteva pagini, am dat si de alte păreri, m-am stâlcit de ele că erau colțoase unele. Să nu mă înțelegeți corect sau greșit, eu mi-am dus viața într-o permanentă in-sulă a iubirii așa că știu exact ce vor bărbații.

Ei vor femei adevărate. Nu contrafăcute, ca marfa de pe Ali Baba!

De-aia-și comandă anvelope second de pe okazii, de-aia citesc numai pozele din kamasutra, nu c-ar fi alergat la maraton sau taman ce-au învățat să facă sfoara și-s dornici să probeze. Ei sunt buni și așa, pe jumătate catatonici.
Iar dacă ochelarii ray ban sunt falși, nu-i convingi nici cu țâțele pe afară, argumentul lor e că au dat 57 de euro pe ei la reducere! nu c-au fost fraieriți. Ideea e că nu contează prea mult cum gândesc bărbații, ei cred că e important să fii tu naturală ca hrișca, vie ca hrana nedigerată, rău vegană, ce mai! Dar vaccinată! Nu Chera Duduca reloaded.

Adică ei vor basm și romance dar nu cred în Zâna Zorilor. Oricum ai roti povestea, burta femeii rotunjită de-o sarcină e mai prejos cu mult ca burta bărbatului rotunjită de Ursus. Care-i regele berii, nu oricine.
Bărbații buni vor femei bune, nu nebune. Cu astea din urmă vor doar sex sălbatic și pasional, să simtă că trăiesc pe lumea asta.

Femeia frumoasă și bună și oacheșă ca oița din Miorița, nu trebuie să aibă nici sprâncene false nici balcoane mari dar nici inexistente, nici s-atârne, nici să spânzure.

Dacă-i siliconată, gata, poate exploda lângă tine dimineața, nu se ia-n calcul ca fiind reală, mai reale-s ipotezele emise de Kant la principiile cauzalității . Femeia adevărată (muahahahaha) și bună și care nu te înșală niciodată, e precum consome-ul. Nu prea stoarsă de zeamă dar nici uscată, cu aromă dar nu artificială.

Unghiile femeii

Read more

Eu de ce nu am tată?

Eu de ce nu am tată?

hapi riverwoman carte pentru părințiÎn primele pagini sunt descrise trei etape din viața autoarei. Atât cât să îl ajute pe cititor să vadă posibila realitate – inserată în basm.
Prima etapă e cea a iubirii de la 15-16 ani, atunci când crezi că dragostea e veșnică și mori dacă nu rămâi cu cel iubit.

A doua etapă este o nouă încercare de-a aduce în prim plan o întamplare din viață, una absolut ciudată, reală dar modificată. Căutând pe blog, văd că într-adevăr, prin septembrie 2016 încercam să scriu despre asta dar nu am mers mai departe. O să pun link la final.

A treia etapă este cea a fricii. Copilul mic, mama singură, probleme incredibil de presante, gânduri care nu se opresc nicicum, lupta de-a face față prezentului, femeia care stă cu-n picior în trecut și cu altul în prezent. Și totuși, nu e crăcănată. E încă frumoasă, în pârgul vieții. Se teme. Se teme să nu moară ea sau cei puțini și dragi. Se roagă zilnic să scape cu bine din încercările pe care cu greu le suportă, ca să se poată concentra pe copil și pe muncă.

Ați văzut Al șaptelea pergament? Sau vă amintiți de Rumpelstiltskin din basmul Once upon a time? Tipul ăla care spune: all magic comes with a price!

Read more

Basm pentru părinții care-și cresc singuri copiii

Basm pentru părinții care-și cresc singuri copiii

eu de ce nu am tataCardioloaga se uită la mine și eu la ea. E frumoasa și e slabă, e slabă ca mine, palidă și mă bucur că nu-s singura femeie pe care-o întrebi cu sfială în lift: sunteți bolnavă?
– Ai silicoane? Arată excelent! De ce ai zis că mai fumezi?
– Pentru că nu îmi doresc să mă las chiar acum de fumat. Ador să fumez cate-o țigară seara, când scriu. Fumez în etape. În unele luni da, altele nu. Am și eu vicii. Acum e o etapa în care aș umbla numai afumată dar am copil mic și… Sunt aici pentru că vreau să vă uitați la testele astea. Și la electrocardiograma. Coroborate cu pulsul, vreau să știu daca inima mea rezistă.
Zâmbet. A înțeles, e ocazional și stresul și, auch, am uitat că mai tare pișcă dezinfectantul decât acul.
– Inima e ok. Să vedem analizele și ce-i cu diferența asta mare tensiune-puls.
Mă duc înapoi pe secție dar trag cu ochiul în foaie: tabagism cronic.
What? Dacă mergeam la ginecologie și-mi făcea anamneza, ce dracu scria-n foaie? Dacă ginecologul mi-ar citi și blogul? Dumnezeule mare! Îmi fac copilul de rușine și când clipesc.
Mă sună un amic. Îmi fac copilul de rușine?
– Ăăăă? Aș vrea să fiu copilul tău!
– Adică atât de bătrână mă faci? Mi-ai stricat toată ziua!
– Am crezut că verdictul a făcut asta.
– E vertij și nu mai ești amicul meu azi. Nu mai poate lumea să se plângă cuiva. Ne vedem alatăieri. Scrie-mi pe mail, sunt bolnavă, obosită și poate mor.
– Dar cartea?
– N-am zis că mor acum!

Am tot încercat să scriu. Mie nu mi-e nici ușor dar nici greu, mi-e… nu vreau să vă spun încă tot. E o mâncare grea chiar dacă o scufund în ficțiune. Nu sunt pregătită să vă povestesc cele o mie și una de nopți ale mele. Nu sunt pregătită să vă spun prin ce am trecut în ultimii trei ani. Nu pot vorbi în public și nu se va întâmpla, cel puțin nu curând.

Read more

Ori mor eu dacă mai rămân, ori mori tu. Gelozia

Ori mor eu dacă mai rămân, ori mori tu. Gelozia

paris indicatoareAm trăit o altă viață. Una în care Tudor nu exista. Eram oficial bine. Postam numai poze din hoteluri scumpe, apartamente închiriate prin Casablanca, medine și souk-uri. Poze cu pești, corali, plaja. Plaja la Marea Roșie, plaja în Valencia, plaja în Canare, în Mallorca, plaja și promenade. Eu respirând, mâncând, făcând de toate câte se fac în cuplu. Cu un singur om, mereu. Nu aveam prieteni. Nu aveam ne(voie). Blogul a fost singurul loc pe care îl accesam, îl trăiam singură și prin el transmiteam altora Cealaltă viață din mine. Una nenăscută încă, neștiută. Una mai reală decât toate drumurile de până atunci.
Eu trimițând bani: să-ți faci dinții, să-ți repari acoperișul pe care trebuia să-l repare constructorul, să plătești taxa aia, să-ți iei medicamentele.
Zboruri în Egipt, în Maroc, în Liban, în toată Europa. Lunar, două drumuri la Paris sau măcar unul. 4 ore pe autobandă și gata, cazare la hotel Ibis, preferabil zona La Defense, 2 stații cu metroul pana în Quatre Temps unde-mi plăcea să pierd timp și bani până își întâlneste el partenerii de afaceri.

Două opriri, două cafele, două frangipan nature de la Paul la ieșire din Belgia. Țoc, țoc, poze. Postat unghii și cafele și tălpici pe facebook. Aprins o țigară. Omul de lângă mine mormăie, dar te-ai lăsat. Știi că-mi place să mă mai relaxez la drum lung. Apoi, ca să nu ne enervăm înainte de-a ajunge, ignor, întreb sau fac altceva, intru iar în mol (benzinarie) și-i iau lui ceva ce știu că-i place. Mă ceartă că stric banii aiurea. Mie să-mi cumpăr orice. Însă nu înțelege micile daruri. Sunt doar bani aruncați. Lui să nu-i mai cumpăr nici sandvișuri și nici macarons.

Poate că suntem faliți, îmi zic și îmi văd mai departe de-ale mele.

Read more

Ce aș vrea să mi se (mai) întâmple la 39 de ani?

medalioane superbe din argint maroc(pentru că de câteva luni am un fel de… coșmaruri. Eu nu aveam coșmaruri.)

1. Să mă machieze cineva extraordinar de frumos, arabic touch, să port o rochie neagră remarcabilă, să merg la un bal și toate privirile să se agațe (și) de mine. Să port brățări arăbești, să mă bârfească fetele sau femeile, să se mire bărbații sau să se întrebe cine-i femeia aia. E interesantă!

2. Să găsesc la ușă un buchet minunat de trandafiri galbeni și să nu aflu –de preferință niciodată- cine i-a pus acolo, așa încât să-mi pot alimenta eventuale scenarii.

3. Să fiu invitată la magazinul Mathilde și să probez toate articolele care mi se par absolut uimitoare, să facem poze multe și să mă avânt pe instagram.

4. Să scriu un basm pentru părinții singuri care-și pun întrebarea aia grea… Să afle din basmul meu că există o lume fermecată care le va da fiecare răspuns la momentul potrivit, în funcție de situația fiecăruia. Să-i fac să creadă că orice legendă poate avea un sâmbure de adevăr.

5. Să „am“ o grupă de 4-5 copii cu vârste între 2 și 7 ani, cu care să organizez periodic niște sedințe de joacă (împreună c-o altă mămică). Să vorbim în limba germană. Basic Deutsch. Cuvinte și expresii ușoare, să-i stimulăm. Totuși, 5 copii nu pot stăpâni singură, mă tem și de doi. A stăpâni egal a ne distra constructiv!

6. Aș vrea să găsesc în oraș o cofetărie sau o cafenea spicy, să fie doar savarine proaspete și indiene și cafele care întrec Starbucks-ul cu orice gust, la prețul celor făcute-n casă. Mai mult, vreau să o văd pe doamna care lucrează acolo că zâmbește și-are parte de tot respectul și are timp să-și facă părul dimineața și impresia reală că ESTE importantă pentru ce oferă clienților, că o cafea bună, o cană cu apă sau ceai rece și-o prăjitură fără blaturi din metro, împreună cu-n aer plăcut, fără Glade și parfumuri ieftine ar fi o oază pentru oraș. Deh, un miracol. N-o uit pe cofetăreasa de la complex si cu cât respect i se adresau clienții. Câte zâmbete avea la ea și ce distinsă era! Fără 5000 de prieteni pe FB cred că domnea în mințile multora. Curat sau murdar.

Read more