Multumesc – va simt alaturi si va raspund cu drag, iaca, pe hapiriverwoman@…

  • nu am mai intrat de cateva luni
  • nu mi-am monetizat blogul pentru ca inca ma aflu intr-o etapa a vietii, una de incercare, in care trebuie sa ma concentrez pe sanatatea, integritatea mea si a familiei
  • am ramas uimita cand v-am vazut mesajele, nu mi-a venit sa cred ca si voi, altii, nu numai ca v-ati destainuit dar mi-ati cerut un sfat si vi s-a parut important ce cred despre ce mi s-a intamplat sau cum am reusit sa trec peste. sau daca am trecut
  • am raspuns si la doua oferte de colaborare (vechi :P). Chiar m-am simtit flatata. Oaw, de cand n-am mai facut asta! Pot fi vechea Hapi naiva si funny si copilaroasa? Pot.
  • scriti-mi direct pe pagina de Fb Hapi. Riverwoman, pe privat si daca pot ajuta, va indrum cu drag, din experientele mele.

Nu am raspuns la toate mesajele, mai sugerez asa:

  • nu vă lasati inraiti de evenimentele prin care vă va trece Viata în ciclurile ei (pe unii la 5 ani, altii la 10, altii la 8, schimbari, tragedii, relatii care va vor marca, probleme financiare) Toti, oricat de sclipiciosi am părea in pozele de pe FB, ajungem la podea într-o zi. Dacă te vei lupta cu scândurile, te vei alege doar cu mainile rănite si sufletul amar. Uită-te-n jur. Cere ajutor. Asteapta sa treaca puțin durerea si întreabă-te care e lectia pentru tine.
  • nu iti bate tu capul de ce spun altii si cum par altii si ce au altii. Nu uita sa multumesti pentru ce ai astazi. Te-ai mira daca o superputere te-ar asigura ca lucrurile sunt exact asa cum trebuie să fie?
  • Cea mai inutila intrebare este: de ce mi s-a intamplat mie asta. Si cea mai fără de rost afirmatie: dar nu este corect.
  • Resetează-te si uită răul. Nu duce durerea cu tine, du învățătura, ca să nu mai repeti acea durere. Fă bine când poti. Fără să aștepti ceva. Totul se intoarce la tine, numai că sub altă formă!
  • Da, in relatii si necazuri pierzi bucati din Ființa ta. Daca nu iti dai seama care sunt si nu gasesti o sursa de energie benigna (Dumnezeu, legile karmice, practicarea unor exercitii spirituale) vei sări fix in aceleasi tipare, cu oameni asemanatori celor care te-au facut sa suferi.
  • Nu exista singuratate pentru mine. Cea mai dureroasă experienta ar fi să stau in preajma unui om care mă aude vorbind, dar nu întelege, pentru că e o diferență intre a auzi si a asculta Omul. Si nu mă refer – să facem un conspect din Jules Verne
  • Nu, nu mi-am permis nici eu să merg la psiholog. Acum nu m-aș duce pentru ca, silita de imprejurari, am gasit calea de acces spre mine.
  • Da, un prieten poate functiona exact ca un psiholog, numai ca trebuie sa fii atent, oamenii se feresc instinctiv de cei care se plang mereu ca au necazuri. Așa că acceptă @necazul, nu da vina pe altii oricat de evident ar fi că-i si a lor si intelege că Viata nu a creat o situatie teribilă cu dedicatie pentru tine.
  • nu intra intr-o rutina. Te trezesti la aceeasi ora, faci aceleasi lucruri, zi de zi, anotimp cu anotimp, traseul tau e previzibil, programul tau de existanta l-ai stocat ideal in mintea ta. Nu te-ai intrebat atunci de ce nu scapi niciodata de o anumită Frică?
  • si nu uita ca 90% dintre lucrurile pesimiste si neplăcute, rusinoase si teribile, la care te duce creierul tau, cand doreste el, nu vor avea loc, probabil, niciodata.

zambeste zilnic. Citeste des! Creierul tau va invata un programel nou. Sau mii de programe.

Daca femeile vin de pe Marte şi barbatii de pe Venus, iata dovada ca exista Reptilienii-copii

(acesta este un pamflet si daca 5 oameni au zambit azi, dupa ce-au citit, mi-am indeplinit misiunea)

Cum recunosti micul reptilian

Ei pot schimba forma ta, dar si pe a lor.

  1.  Cand mi-a adormit pruncul pe deltoid, pectoralul mare si sternocleidomastocelmailung, cum nu stiam incă bine să stau în picioare, darmite să-l ţin pe el, mi s+a dus implantul spre tiroidă, a doua zi arătam ca Romică Ţociu fara mustaţă, de durere-mi venea să+mi smulg si părul din cap. Despre implantul dentar vorbesc, evident.

Totusi, bebelusul arata mult mai frumusel decat atunci când a fost izgonit din pantecele mamei, dispăruse orice urmă că l-as fi bătut cu cordonul ombilical sau cu coatele în ficaţi si-n coaste.

2.  Cand am venit intr-o zi cu ochii mov la muncă si nasul mai strâmb ca de obicei, colegele au zis intre ele că am hemaToane, că cine stie ce botoxuri si hialuronic mi-am injectat, că bărbat să mă caftească nu am… Nu au crezut că am primit o fontanela moale si plină de iubire spirituală, în piramida nazală. Ciudat.

Te răpesc când vor. Fara sa fii constienta, vei deveni oricum, numai si numai a lor.

1. Dacă nu ești atentă la semne, te-ai dus pe râpă, pe o înghețată scăpată pe jos, o banană.

  • Cand si daca ai o intalnire, ca parinte unic, dupa primele trei pârţuri pe care tu nu le-ai mai auzit pana atunci, precum nici sunetul cascadei Niagara nu l-ai auzit, decat pe youtube, esti pus pe blacklist.

  • Daca pentru prima dată, ai ocazia sa participi la o reparatie, un defect, un proces tehnic pe care vrei sa-l vezi de trei ani si esti sunata sa mergi pe teren, o sa-ti intre simultan pe what s app mesajul: ce sa fac ca tot arata ca-l doare burtica şi i-a apărut o bubă sub ochi (ia olitaaaaa si pune-l să stea pana vin eu, peste 4 ore). Îţi apar si ţie, trei bube si renunţi la şansa de-a vedea subsolurile din centrul vechi. Ca sa te simti mai bine, iţi vor intra cei 150 lei de la alocatie, amintindu-ti ca ai fost la vot…
Read more

De ce nu m-am mutat (încă) în altă țară

A fost odată o Femeie-copil care trăia într-un orășel mic din România, împreună cu fiul ei de 3 ani și cu mama, adică bunica baiețelului. Femeia copil a fost destul de naivă până s-ajungă să aibă un copil al ei. Credea că se poate lupta cu anii, cu oamenii care aleg să fie tot timpul răutăciosi si uneltitori, cu nedreptatea, că poate spune oricui ceea ce crede si gândește, si chiar așa făcea.

Era mândră și era naivă, de câte ori pierdea câte un prieten, căuta o mare iubire, ca să-și acopere stricăciunile din suflet.

Când si-a dat seama femeia că o mare iubire nu există și că de-ar exista, pentru ea nu ar dura, – a plecat in lume cu un străin bogat si vârstnic. Acolo a găsit ea întelepciune, protectie prietenie si respect. Iar felul în care familia lui a acceptat-o de-a lungul anilor, au făcut-o cu adevărat bucuroasă. A fost o perioadă bună, în care ea nu a cunoscut sub nicio formă presiunile financiare ale lumii si nici intrigile, iar pe cei apropiati sau pe necunoscuti, i-a putut ajuta cu câte ceva, căci nu era genul care pune bani deoparte. Avea un salariu fix, problemele de acasă se rezolvau iar cel mai important era – că puteau lucra amandoi în timp ce călătoreau și că toti cei dragi erau sănătoși. Si au călătorit in muuuulte părți ale lumii.

Într-o zi s-au despărțit.

Viața femeii s-a schimbat brusc: a revenit după multi ani  în orașul mic în care se născuse si doi membri din familie au trecut la cele vesnice. S-a despărtit de omul ei si brusc, acesta a plecat cu tot cu locul ei de muncă – căci ea era angajată pe firma lui. Locuia in chirie, chirie pe care, o achitase pana atunci bărbatul cu care avea o relatie de parteneriat casnic (concubinaj in Romania, un termen folosit de cele mai multe ori cu conotatii negative, intr-o țață, pardon țară ortodoxă). Femeia a intrat in depresie, nu mai putea mânca, se usca pe picioare si ciugulea mai mereu din medicamentele de durere sau somn, rămase de la bunica ei. Se gândea că e posibil să moară, că e bolnavă si de-aia a slăbit așa,  că nu mai simte nimic, nu putea vorbi despre ce i se întâmplă si apoi, nimeni nu vrea un om care mereu se plânge.

Read more

Cred c-am fost executată politic si că viața mea va sta sub ștampila lor de acum

Aceasta poza luata de pe net, era pusă intr-un text de-al meu în care scriam ce simt si cred. Prin hotarire judecatoreasca am fost obligata sa elimin TOT, nu anumite cuvinte. Nu am adresat nici un fel de injurii.

Oare o greseala, esti Tu ca om, te definește? Sterge toate lucrurile bune, le anulează? Da, e posibil în viața unora. De asta nu o mai găsesc pe Hapi.

Odată m-a întrebat un amic de ce oamenii simt nevoia sa vada tragediile altora de parcă se hrănesc cu ele. Persoana chiar avea o viață relativ linistita, organizată, posibil chiar amuzantă pe-alocuri si, cel mai mare plus, nu barfea. Aproape deloc nu râdea de alții sau de situația vreunui alt om, poate doar pomenind în treacăt vreo glumă.

I-am spus că oamenilor le e prea greu să se uite la sablonul de suferințe pe care-i supune Viața, cam pe toti, pe rând si atunci preferă să extrapoleze necazul altuia. Că uită de vraiștea din lumea lor.

Mă aștepta un weekend prelungit în care mă joc, mă plimb, poate scriu, îmi fac mici planuri pe saptamana viitoare. Când a apărut plicul din poștă, din dosarul civil. Stiam deja ce e, doamna care m-a dat in judecata – si am fost condamnata la inchisoare cu suspendare pentru ultraj judiciar, a deschis simultan doua procese. Cel de pe penal si cel de pe civil.

Ce mi s-a întamplat de fapt in urma cu aproape 4 ani, ce-mi va fi schimbat viata pentru totdeauna, cu ce trebuie sa traiesc pe constiință?

Întrebare mi-au pus-o câtiva necunoscuti care m-au ajutat. Si acum am discutia in what s app, cu una dintre fetele careia i-am promis ca-i explic. Dar eu nu am voie sa povestesc! Mi s-au încalcat cateva drepturi constitutionale în civil si sunt jurnalista. Nu ca profesie, nu cred c-aș mai face față în presa din Ro, desi daca-mi pui 2 dosare-n față, google la dispozitie si 6 întrebări la care să aflu răspunsuri si conexiuni, un termen,  e foarte probabil că rezolv cu demnitate tema.  Ca pregatire, am terminat FSPAC la UBB Cluj, a fost greu, am lucrat simultan, mi-am inghetat un an, nu am putut plati, pe scurt, nu am avut niciodata un om care să-mi sufle-n corabii si sunt-eram si mândră, nu as fi acceptat ceva binevoitor. Dar am facut-o, cu admitere, licentă, apoi am plecat din țară.

Cred că aia a fost cea mai bună si cea mai grea – în sensul că avea să-mi contureze cu dalta viitorul – perioada din viata mea. Perioada relației cu Hani.

De două zile, simt că mă înăbuș, durerea țâșnește-n mine si n-am cum s-o direcționez, așa că vreau să pun pe foaie câteva aspecte.

Am mai scris despre procesul, judecata si condamnarea mea, dar oamenii nu au prea înțeles. Nici ce am făcut, nici de ce, cui și nici că există două procese. Am scris așa de frică. Pe bucăți. În dosarul civil, nu numai ca sunt obligata sa sterg tot ce am spus vreodata despre un personaj politic  ci… să șterg TOT. Tot ce am simțit, trăit, văzut, pozat din dosare si siteurile ICCJ, portaluri de instanță, legi europene, TOT. Si să-mi cer scuze. Si să plătesc, în solidar 10 000 euro pentru că am scris. Să îmi cer scuze că am făcut-o – într-un cotidian central. Să, să…

Read more

Circuitul vrabiei in natură

Eram cam ora 16, 30 si tocmai ajunsesem de la Cluj, cat am apucat sa-mi trag manusile negre si sa iau o spată  mică, un cuțit din neolitic. Săpam cu scârbă lângă un mușuroi de furnici, vedeam atatea larve, c-as fi preferat sa scurm în rahat.

Numai după râme nu… râmele alea transparente pe care le luam cu mâna, să-i fac ei carne tocată, să nu se înece cu… Le simțeam sub manușa ca si cum mi-ar fi circulat freon prin capilare. Ridic un pic privirea, dau de-un băț. Văd că-i un lăstărel cu vreo 18 frunze. Dau să plesnesc  un viermisor verde. Langa el un anunț. Lângă bățul-lăstar.

Omagiu Dr. Iuliu Hossu, Episcop greco-catolic de Gherla… marea Unire… 100 de ani… Copacul înfrațirii…

Si eu îmi fac firma de rusine, măcar de-mi lăsam vesta acasă. Caut râme si goange langa bățul înfrățirii, să-mi hrănesc vrabia. În loc să fac donații și să mă duc să pun flori langa statuie. Da nu pierd pariul, vrabia trebuie să tră…

Un bărbat tușește-n spatele meu, pe alee. Mă întorc. Doi politisti locali se uita șocați la mine. Uite-o si pe zăpăcita asta. Casa lu Brancuși se prăbușește și ea ne sapă cu spalta ditamai vrejul de frasin. Al 17-lea monument necunoscut de catre cetățenii orasului. Îmi indes scarbita singura anelidă-n pungă și mă mișc spre bordură. Dar pana acolo, ma uit si pe frunzele unui cires, sa vad, dade dade pica ceva material organic mai suportabil. Arătam așa, într-un fel, o danaidă din metamorfozele lui Ovidius, parcă tocmai vizionasem ultimul episod din Dexter si acum aveam idei. Localii nu s-au miscat de acolo. Nu ti-e dat toata ziua să vezi una cărând apa cu ciuru, sau făcând pe struțul pe langa fantoma, pardon statuia cardinalului Hossu.

Mai trec vreo cinci. Mă privesc ca si cum Alba ca zăpada si-ar căuta piticii vara. Bine că  majoritatea oamenilor din orașele mai mici, definesc  normalitatea prin puterea motorului deținut, la pătrat, plus suma ălor cu care te-ai fi fost culcat(a) până acum, minus felul în care arăți în poza pe care-o detestă ei, plus funcția pe care-o deții. La toate astea se face radical cu salariul de care ești banuit si se mai scade cate-o tragedie din viata.

Read more

Cadrul general de Covid 19 în Romania, pana acum. Teama de moarte. Pamflet

Iau telefonul de pe masa alba care sta langa sofaua mea, locul în care stau seara de seară, să scriu. Vreau să văd poze de acum 2 luni si de acum o luna. Sunt obsedată de poze. Nu mă îndur să le șterg nici pe alea alunecate, albite, c-o păpădie, o piatră, un vierme… o stare de alertă. Au trecut 3 luni de când nu ne-a fost frică, da deloc. Că habar n-aveam pe ce lume trăim, stiam doar că avem Constitutie si democrație, da se asezase deja prafu si gazele lacrimogene pe ele. 3 luni

– de când credeam că Wuhan este vreo componentă karmică din Mahabharata hindusa

– unii am aflat apoi, relativ repede, că niște lilieci, în loc să stea cu capul în jos si să sperie turisti prin peșterile lu Ies Shim-Ping , au aterizat în piața Wuhan, piata de pește unde probabil i-a mâncat… un porc. Că acolo, nu-i așa mare diferența între pești si porci, amandoi au gustul la fel.

– românul nu se face frică de nimic, dacă Nimic nu are cuvântul unguri si Ardeal în aceeasi  propozitie. Noi avem competitii precum Supravietuitorul, Neinfricatul, pana si Xena ar fi fost inspirată de la un capăt încoronat cu nume de Zăvor. Asa că nu ne era frică domle, că China-i departe și jucăriile pe care le-am cumpărat de la magazinul de aproape, încă mai rezistă. Apropo, ati observat ca toate fac la fel? Sirena de politie sună ca elicopterul, elicopterul ca roaba, roaba are aceleasi lumini ca și caruselul cu masinute iar chinezoaica ce ți le scanează sună tot precum sirena de politie… Da au preturi bune!

Apoi am auzit de pangolin. Noi credeam că-i un  tratament inovator pentru prostata, ăl de apare la teleshopping si dacă-l cumperi in următoarele 30 minute, ofertă unică de 6 ori pe zi,  te lasă  să duci o viață nefu… nefertilizantă alături de familie. Adică locuiesti singur la 74 si ieși în continuare de 3 ori pe noapte să faci pișulici. S-au apucat romanii de căutat pangolin pe net si-au dat de-un fel de sopârlă puțicioasă, fără dinți, descrisă ca fiind timidă da bunăciune, cu bot de arici si solzi, traficati precum pielea crocodilului.

Read more

Ce sa ma mai joc cu copilul acasa

Prima parte a articolului, cu 5 activitati interesante o gasiti aicihttp://www.hapi.ro/5-jocuri-interesante-de-jucat-acasa-cu-copilul-hiperactiv-in-perioade-de-izolare/

Am gasit la reducere o… racheta. De lemn. Pare pentru bebelusi dar cred ca scria 2 plus pe ea. Oricum, o puteti lua si pentru bebe. Are vreo 6 surubele de infiletat si o veti monta absolut singura, cu-n ochi la copilul care vrea să vă bage-n coaste surubelnița în formă de stea.

Construiti ceva impreuna.

E trainica, dă bine printre jucării si toată distracția a ținut cât s-au infiletat nenorocitele alea de suruburi. Cum eu nu-s mare experta la asamblare, dar încet, devin – de la muncă, nu de la jucării – am pus-o inițial invers, m-am tot întors în jurul ei pana m-am prins cat e de simplu. Poate voi găsiti o astfel de jucarie cu care-si va pierde ceva timp. Daca as fi luat-o cand avea un an si 6 luni, hai, 2 ani, sigur i-ar fi placut. Nu mai stiu prețul, dar era cu 50% reducerea prin februarie si chiar a meritat. Probabil o voi oferi cuiva. Nu, nu fac chestii de genul: ia cadoul ăsta, l-am cumparat pentru ziua baiatului tau 😛 That sucks! Si apoi cei care-o fac, oare nu-si dau seama ca jucaria aia n-a fost dorita?

Whatever. Eu si piticii mei.

Read more

5 jocuri interesante de jucat acasă, cu copilul hiperactiv. In perioade de izolare

(cand nu mai poti, agată-i baloane rezistente pe usile din casă. Cu mâna, cu piciorul, le lungesti cât vrei, la noi a functionat)
Si aruncați cu mingi moi după decorațiuni!

Ca să nu o iei razna, găsește-i preocupările preferate dar si sigure. Nu le stii? E timpul să le descoperi la 3 ani măcar.

Insist pe timpul de calitate pe care-l petreci cu copilul tău. Dacă mai e si neastampărat conform varstei si nici unui prospect, daca nu stă locului, mie mi se pare absolut clasic si potrivit cu temperamentul, asa ca nu-ti face griji, doar găsește-i ocupatiile potrivite. Nu-l priva de… Tine.  Dacă nu l-ai văzut niciodata, pana la 3 ani – si nici atunci să stea lungit pe covor să facă un puzzle, are si mai multă nevoie de atentia ta. Crede-mă, vrei să-i dai atenția ta, nu nervii tăi!

– televizorul sau consola sunt altceva, îl consolezi lăsându-l singur într-o lume care-l va atrage mai mult decat realitatea plictisitoare. Mai ales daca trebuie sa stati în casa că afară se plimbă Virusu sau daca pur si simplu, copilul e bolnav de la gradi si nu puteti iesi.

– da, sigur ca il las si eu la desene. Are perioade scurte in care, o data pe zi sau la cateva zile @este masha si Ursul, un iepure si-un elefant care mă exasperează si cântecele in limba germană, cu niște imagini nostime care-l țin în fața ecranului. Daca am sărit de 20 de minute, cat fac eu o placinta, copilul e nervos si nu mai are chef de nimic după desene.

Oricat de obosita si fara chesf sunt, căci sunt si așa, măcar 20-30 minute fac cumva sa stau cu el. Cu adevărat adică – să mă joc pe bune după serviciu si cumpărături si alte activităti. Dar de obicei ne jucăm mai mult, nu o jumatate  de ora.

O să vezi că uneori, chiar te poti relaxa langa el, o pauză pe balcon daca e vreme bună și sunt șanse ca el să se joace mai departe.

Floo Me – set de modelaj

https://www.emag.ro/set-creatie-craze-flo-mee-unicorn-4059779013656/pd/DWVVLBMBM/

Read more

Tusea si cu J(unchiul) in vreme de Covid

Cam la 3 zile după ce s-a declarat starea de urgență sau alertă, grosso modo- (nimeni nu știe diferența, e ca vremea), și-am citit că-n Italia au murit vreo 600 într-o zi, de Covid 9, mi s-a pus un junghi, așa, parcă mă durea și păru-n cap. Numai gâtul nu, n-am avut nici febra, așa ca m-am bucurat gândindu-mă că e foarte posibil să am gută. Că doar am 40 de ani, trăiesc în Romania, mă încadrez oarecum în descrierea bacilului de mucegai din capul Streinului. Și junghiul se muta, cuminte, dupa câte 4-5 zile ba la un genunchi, ba la coaste, ba la cervicală, numai coccisul nu m-a durut.

Eram ori fericita de-a binelea, ori nebună pe jumătate că am gută, asta fiind legată de acidul uric, vechii egipteni si Hipocrate. Ce mi-e o gută și-o zona zoster, în comparatie cu ăia care mor pe holuri, la televizor, cu telefoanele sunând în gol?

Febra si unchiul conspirationist

Tot la 3 zile după starea de urgenta, s-a manifestat oarecum si mama. Buhăia precum cimpoiul, când ies maramureșenii de Anu Nou. Ce ai? Că n-are nimic, numai multiple informații de la televizor și-a mâncat tofu rece din frigider. I-am aruncat in brate un pachet de bomboane cu tantrum verde , 3 folii de magnerot, zinc, si am pus telecomanda în rucsacul copilului.

După alte trei zile a uitat să tușească, nervoasă foc că a pierdut telecomanda.

Read more

Prietenele mele de suflet si sosiile lor celebre

Sosiile lui Adina si Niki – Marilyn Monroe si Celine Dion.

Adina R a fost prima “necunoscuta” care-a venit acasă, în vizită, după naștere. Mi-a arătat cum să port sling-ul. Am fost o mămică modernă si mândră, era așa de faină eșarfa aia c-aș fi ieșit numai cu ea și cu bebe. Am prins si o vară foarte caldă. Tot Adina ne-a adus si suportul pentru pat, de-l comandasem pe net si-am primit o covată si le-am returnat. E o plasă care se fixează sub saltea ca să nu cazi din pat, altfel e drept că aș fi putut pune covata. Încă mai folosesc plasa de protectie! Mândra mamică a trei copii, Adina si-a făcut timp să mă ajute cât am stat la Cluj, să-mi dea sfaturi simple si directe. Ia uite cât de frumoasă e si ce bine seamănă cu Marilyn!

Read more

Aniversarea copilului poate fi o harababură nostimă chiar și-n izolare, acasă, cu trei persoane

De dimineață am postat copilul cu bunică cu tot în camera de joacă. Să-I umflu eu 5 baloane, să le agăț de grindă, să sară după ele, că e hiperactiv, hiperenergic, trifazic. Ca mă-sa.

– se strică pompa, folosită până acum cam un an! De-aia se strică, că mă grăbeam să le fac toate repede, să iasă povestea așa cum gândeam eu. Eh, în loc să dau la pompă, am umflat baloane de-alea tari până mi-au ieșit ochii din cap. Coloana sonoră: mai ai acolo, nu e gata?

Fug după tort.

Teoretic ar fi trebuit să fug la leru-I ler dar, o săptămână am tot încercat diverse prajituri. Măi, nu că nu erau bune, da cum să le pui în orașul ăsta supărat pe facebook? 😛 Tortul cu mere si caramel, zici că era pancovă cu carne răzuită. Tortul cu mascarpone, mi-a ieșit o lipie acolo, unsă cu unt si cu bonibon… Până am realizat că face trei ani și vreau să-I cântăm la mulți ani și să-l văd cum se bucură, c-acum aproape că i-au dat lacrimile de emotie. Și să-l las să mănânce un dulce yummy, cu ciocolata si cireșe si să sufle-n lumânări cât vrea el.

Read more

3 ani de cand mi-ai dat Viață, copile!

Te-am născut din dragoste necondiționată, acum trei ani

Hm. Si tu nici nu știi cum mă cheamă.

Hai să-ți povestesc scurt cum m-am replicat eu prin ADN-ul tău.

Pe străduța pietonală perfect încadrată de borduri și blocuri solide a câte cinci etaje, toate recondiționate și izolate, cu flori pe balcoane și zone verzi curate, călcam veselă și gravidă. Exact: veselă precum lupul care-i înghițise p-ăia trei iezi, de-a trebuit mai apoi s-apară parentingul modern, să schimbe povestea, să scoată iezii nedigerați și să pună pietricele colorate-n burta acționarului înfometat.

Împreună  cu mine era bărbatul înalt, atent și grizonat ce-mi căra coșarca de la Sabon. Pe care-o ghiftuisem cu body-uri mici și  splendide toate cusute de mână, căciulițe brodate și niște tampoane elegante care puteau fi ușor confundate cu niște bentițe. Părul îmi mirosea a caise iar aerul din jur a flori de cireș. Parcă natura se pregătea să-și reîmprospăteze corolele.

            Bărbatul deschise portbagajul, azvârli plăsoiul de firmă între câteva buchete de trandafiri proaspăt culeși apoi mă luă-n brațe sărutându-mi fruntea: o să fie bine draga mea, nu ți-e frică de naștere, nu-i așa?

– Nu darling, am susurat eu, zâmbind ca un șarpe boa.

Evident că sunasem înainte la toate ziarele locale, dar numai unul de la Cluj a vrut să publice stirea cu trusoul de 5000 euro. Le-am vorbit si despre nasi, urma să vină Veorica dar o sunasem într-un moment nepotrivit, mi-a spus că orice om îi e frică de o plângere penală pentru că autiștii au dezinformat UE… și m-am temut s-o mai chem.

Mă rog, a apărut în presă fix ce-am vrut eu, iar la spital m-a așteptat însuși primul… stai puțin, că e ziua ta si am gustat din spumantul mamei. Băutura nu-mi face bine, credeam că e suc.

Read more

Primele zile, voi doi, diagnosticați cu virusul despre care vorbeste toată planeta…

Ce simptome aveați? Ce v-au făcut la spital…?

S-au uitat la noi mirati si ne-au închis într-o camera. Glumesc. Ne luaserăiar sânge apoi am intrat direct pe tratament. Eu inca mai aveam febră, a mai durat o zi poate, Paul și-a revenit. Dar stai, că după ce mi-a trecut febra, mi-a dispărut gustul si mirosul. Nu știi ce ți se întâmplă, nu știi cum se procedează, nu știi ce îți face. Nici nu stiam dacă să le zic, nici nu-mi dădeam seama dacă mi le-am pierdut mai mult… psihic (râde).

Paul are un deo care-mi place si-ntr-o dimineață, când el încă dormea, eu miroseam ușa… că are iz de clor. Apoi m-am dus la Paul să-l miros pe el… Habar nu am dacă ne văd ăstia si prin camera ca la Big Brother, oricum, imaginea cred că era din episoadele cu Harry Potter. Paul s-a speriat si-a sărit în somn, a dat un pic cu capul de perete, da nu-I bubu mare. Cum nu se apropia nimeni de noi si nu intra decat infirmiera… Plus apăsarea aia, parcă liniștea și asteptarea se joacă cu creierul tău.

I-am spus să stea linistit că-s io, da nu s-a dat cu deo… aseară, după dus? Cănu simt pe bluză… A zis că s-a dat sis ă-l las în pace să doarmă că poate trece timpul mai repede. S-a întors pe partea ailaltă, când a ațipit la loc, a intrat infirmiera, tot așa, deghizată, aia i-a fost imaginea cânda deschis ochii. Așa că m-a luat repede-n brațe si-a zis: chiar nu simti mirosul?

Nope.

Read more