Cum îmi petrec timpul în carantina, acasă, cu copilul mic

Stiu. Te întorci sfârșită de la lucru, ziua e scurtă. Ți-e dor de el de te topești și stii că trebuie să-ți intri-n rol, că e după amiaza voastră împreună.

Îmi sare-n brate fericit, țopăie și initial începcu o tirada de nu-uri: nu veni aici pe gresie in hol, asteapta sa ma spal, nu sari pe mine că nu te pot ridica, nu sta aici că nu pot trece. În brațe car de obicei ori o sacoșa mare, ori una mai mică dar întotdeauna rucsăcelul cu de toate. De la spirt până la șosete de schimb pentru teren.

Respir de cateva ori si imi pare rău, realizez repede că n-am făcut nimic cu aceste oprelisti, doar ce i-am dat senzatia că-i dat la o parte. Imi arunc hainele de pe mine, mă spăl, trag pantaloni de casă, pun carnea-n frigider sau rucsacul, depinde cat de obosita sunt si-l iau in brate, sus sus. Si el râde.

Te joci cu mine mami?

Da puiule, mă joc, dar avem si niste teme pentru grădi si…

Nu-mi fac temele!

Bine, dar hai în cameră să vedem cu ce ne jucăm. Uite eu aș vrea să modelez ceva din plastilină… (temele nu mai sunt teme la 3 ani dacă te joci)

  1. Vin Sărbătorile si lumea e în lock down partial. Fă din casa ta o lume de poveste, cu cât poți tu!

Am avut decorațiuni de anul trecut si două am achizitionat acum, de black friday. Am bătut cuie-n toți sfinții pereti, de-am crezut că-i demolez ca veverita din Ice Age cu ghinda ei, dar am făcut treabă de bărbat! Cuiele de beton nici nu se văd! Am împodobit casa mai frumos ca altădată, am vrut să vadă lumini, culori, să simtă magia mai repede si mereu. Căci seara citim povesti printre steluțe si baloane. Chiar si brăduțul îl vom împodobi împreună de 1 decembrie. Așa, stie că Mos Nicolae sau Sfantul Nicolae va veni curând iar Mos Craciun, care si-a lăsat amprenta pe geam, îl va căuta probabil în 23 decembrie. Am umflat baloane de mi s-au țuguiat buzele. dacă e cuminte? Nu :)) stati linistiti că nu e, face cam ce vrea el (si nu si-ar dori vecinii să audă că la noi sunt exercitii live la săritura cu prăjina, aia fiind io, cand sar după el să nu se lovească) dar o să ne fie dor de vârstele acestea. Când iubesti nu mai simti greul!

2. Stochează din timp tot ce îți trebuie pentru jocurile – teme- învățare prin joc, potrivit vârstei.

Read more

Acesti oameni „nevazuti” care ti-au facut o zi din viata, mai bună!

O Nota de plata, la stoma, la o interventie de aproape 3 ore, in pandemie, dupa ce si eu si mama am avut deodata probleme cu dintii

Mai tii minte numele instalatorului bun  care ți-a reglat ceva la centrala când nimeni „autorizat” nu-ti răspundea la telefon? Sau al doamnei de la kaufland (sau lidl?) care ti-a arătat unde-s acuarelele când toate produsele se mutaseră ca să încapă ornamentele?

Nu. Nici eu… dar brusc mi-am amintit de ei. Pentru că mi-au salvat ziua! Sau ore întregi. Sau mi-au protejat sanatatea – fizic sau psihic. Asa se spune când cineva face ceva pentru tine, mie mi se pare că azi nu mai facem nimic unul pentru altul, că ni se pare o corvoadă. Până si munca, vorb-aia, da si ce, că e plătit să facă asta! Tu ai fi făcut la fel în locul lui?

Kaufland

Într-o seara îmi umplu cosul si se anunta ca nu se mai poate plăti la case cu cardul. Ma duc la o domnisoara (pe fete le striga-intreaba tot timpul cineva ceva, nu cred ca oricine poate lucra in domeniul ăsta) și o intreb daca pot folosi un anume mod de plata, imi spune da, e ok. La casă,alta doamnă nu stia cum să procedeze si m-am simțit cam penibil ținând coada blocată, pufăiau ăi din spate, clasic. Am vrut sa-mi pun produsele inapoi in cos dar am fost inspirata si am întrebat-o iarasi pe colega lor.

Efectiv m-a ajutat sa-mi iau produsele, m-a condus la alta casa si mi-a spus: te ajut eu. Dupa o zi de lucru, era clar obosita, dar era ca un robotel. Si in plus, calmă. Fata aia mi-a înseninat… seara, adică oaw, mi s-a părut un gest grozav si a fost prima dată când nu mi-a mai venit să plâng la vederea bonului. Am fost atat de bucuroasă c-am ajuns acasă cu tot ce trebuia, mai ales că e perioada de carantină si venisem pe jos. Dacă nu era ea binevoitoare m-aș fi dus acasă cu plasa goală și a doua zi, după serviciu ar fi trebuit s-o iau de la capăt, că nu aveam bani la mine.

Telefonie

Știi ce bine te-ai simtit cand domnul ăla ti-a așezat cartela bine în telefon fără să te trimită sictirit la firma de la care ai abonamentul? Sau a apăsat pe doua trei butoane din cauză că nepotul blocase ceva si acum orange si mai stiu eu care firme, cereau puk si pik si numărul de la pantof, dar n-a mai trebuit să ajungi la ei? Si nici să lasi telefonul în service.

Servicii online

Cei mai scârbosi operatori si mai agasanti – de care am dat vreodată când am încercat să-mi reziliez LEGAL contractul trecut de termenul de 2 ani!!! – sunt cei cu care am vorbit la Orange,  respectiv care m-au sunat din Bucuresti. Oamenii ăia efectiv m-au hărțuit. Spuneau: vă suna colegul la 15 (daca spuneam ca nu pot vorbi acum) si nu mai sunau trei zile. Nu o data, de multe ori au facut asta. Intr-o zi,  în timpul serviciului, eram pe un deal, făceam un inventar si urcam spre o manastire de-mi dădeam duhu din mine si Lache de la Orange insista ca el imi ofera nu stiu ce telefon la nu stiu ce pret si-mi prelungeste abonamentul.

Read more

Minunata femeie de 20 spre 40 de ani!

(sursa foto – Artmark. E peste tot si fara o sursa indicata. Ca femeia de 40. )

  • In sfarsit 40! (off the record, suna ca o replică din Godzilla).
  • Sunt femeia frumoasă si aranjata care s-a menţinut cu sport si cu cele mai hidratante creme, toate copilandrele ma vor invidia. Si eu invidiam femeile independente si aranjate! Voiam să fiu Mare!

Sunt mare. (who waaaaant s tuuuu live foreveeeeer? lacrimi)

Rezultatul: am 1,80, sunt personificarea Sarei din Vechiul Testament! Doar ce m-am uitat în urmă. După ultimele păcate(le)mele  si m-a transformat   Demiurgul in fiinţa asta superbă, cu trăsături statice, curbe frumoase si nas drept. Ok, un pic a ajutat si chirurgul. (si xanaxul. Si paharele de wiskey. Si… pozele semi nud pe care le-am trecut prin 13 filtre si le-am trimis cui (nu) trebuia. Si apoi psihiatrul. Sunt bine.)

Iubirea si sexul la 40

Felicitări, ai 40! Ti-au trebuit 20 de ani să nu te mai gandesti ca Dumnezeu te vede cand faci sex. Mai ai nevoie doar!!! de 10 ani să accepti că părinţii tăi si-o mai trag. Si nu mă refer la pumni, sper că n-ai crescut într-o familie abuzivă!

– 20 de ani ca să-ti accepţi corpul –si să pui mana pe el fără frica iadului, să trăieşti după regulile tale si să te culci cu cine vrei.

Lumea e a ta, acum stii adevarul (nu-i a lu Soroș că e a lu Cristian Burci), Sodoma si Gomora nu-s „decat” două oraşe care+au pierit pentru nemerniciile locuitorilor, ele întruchipează istoria, intrarea-n cele mai vechi peşteri din lume.

Nu spune asta prietenilor că nu mai scapi 10 ani de bârfe. A, esti casatorită?? Nu spune soţului. In fond, erai micuţă când ai citit Biblia. Sau zi-i că eşti din USR si n-ai citit-o deloc, că tu eşti mai modernă.  

La 40 eşti în floarea vieţii si a… chiar ai crezut toate vedetismele astea?

Floarea artritei, a inceputului de osteoporoză. Fix in ziua in care împlinesti 40 o să ti se schimbe si vocea – care devine mai gâtuită – si vocabularul.  O să-ti crească păr alb în cele mai întunecate locuri şi vei face primul consult ofta. Da, la cabinetul ăla în care stă o tipă cu platforme, ochelari falşi, cupă D şi ten fin a la Dior ce te întreabă a doua oară: data nașterii e o mie nouă sute şaptezeci şi no…?

Tu te isterizezi, strigi că ai început să vezi stele când te apleci după scamele de pe covor, că nu eşti peltică ci oarbă si că da, ai 40. Si unu!

Multele iubiri – scurte amintiri

Scumpul meu, nu ne putem vedea astazi după ce ies de la serviciu, mă doare putin spatele, cred că de la scaunul de birou si mai am mici cumparaturi de făcut. Dar iti scriu eu PUP PUP PUP

Traducerea:  Cred că o să crăp de spondilită anchilozantă!

Am citit eu pe google că pe la 40 de ani apar si efectele de la căpuşa aia ce m-a supt de deget acu 8 ani. Trebuie sa-mi duc copilul la mama dar i-am promis că azi facem coşul cu flori din plastilină şi lipim ornamentele de Crăciun. Copilul meu o să mă urască pentru că eu umblu creanga!! Ameţesc de 2 zile, sigur am Lyme. O să mă programez la un CT. Dar nu am bani acum, c-am umplut coşul de la eMag aşa că… Doamne, 40 si încă săracă?? In locul sexului prefer o anestezie generala.

Îmi iau copilul, mă duc acasă si ne culcăm de amiază. Picioarele imi sunt umflate de parcă am stat cu talpa pe arici de mare.

Read more

Activează modul: zâmbește pe sub mască și toate se vor rezolva!

Ti-e ok să fii mereu speriat(a) n-ai obosit să anticipezi că ceva teribil se întâmplă musai cu noi?

Îți fac bine așazisele știri care te năucesc și mai mult si pe care nu le pricepi?

Te simți mai bine dacă dai vina pe Ceilalți sau dacă repeți la infinit cât de mult pierd copiii țării că nu merg în colectivitate? Hei, o fi o lună, câteva luni, învață tu cu ei!

Ți-e teamă că nu-ți vei mai putea intretine familia din cauza virusului, așa că-l desființezi online doar pentru că DSP nu știe număra sau explica? Alții cunosc teama asta dinainte să fi auzit de vreun virus și de carantină!

te ajută cu ceva să trăiești pe modul repede înainte?

ești mai tensionat(a) și mai răstit(a) de când cu virusu-n aer? Îți place felul în care te-a schimbat această experiență?

dacă nu-ți folosesc comportamentele de pana acum, dacă nu te simți bine cu ele, de ce le întreții? Renunță. Poate ne trece mai repede. Suferința colectivă.

M-am obişnuit cu mască. Da, mai ales in carantină. Si cu distanta, cu distanţa m-am obisnuit de cand am născut. O singură persoană de sex feminin m-a luat odinioară în braţe şi m-a strâns la piept spunând: Doamneee ce fain, sper că se ia.  M-am simtit aşa de bine!

Si eu am prevăzut carantina precum vizionarii si misticii si activiştii de mediu pe care-i citaţi voi. I-am zis femeii care m-a îmbrăţişat că se poate transmite de la bărbat la femeie dar dup-aia trebuie să stea în casă, relativ singură. Că la un moment dat lumea se va plictisi de starea ei, de poveştile ei si atunci apar si simptomele.

  • Respiri greu, aerul nu-ti ajunge-n plămâni, uneori parcă-l tragi pe nas si-ţi iese pe urechi, direct. Apoi te panichezi şi diafragma începe să pulseze ciudat. La test esti tot pozitivă de atâta timp, dar te paşte adesea toamna depresiei
  • Important e să te autocontrolezi: Sarcina asta nu e boală.Nu e!  Aşa respir eu uneori, ca aurolacu-n pungă, da-mi trece.
  • Apar erupții si altele – pe piele – care te trimit la derma sau la proctolog, pot apărea erupții numite Vezuviumus, astea te duc cu lavă cu tot și-n fața procurorilor. O nimica toată să-ți porți colierul cu hormoni în fața poporului. Fenomenele- simptomele provin tot din China si se numesc : Dau Una Kolaterală și  Las Kă Țio-Iei-Șihtu.
  • Ai probleme cu rinichii, îi simți pe amandoi deasupra vezicii.
  • Îți dispare gustul pentru ceea ce era delicios înainte, mirosul se ascute și mai sunt bufeurile care te lasă mută.
  • La un moment dat, începe să ți se rupă. Apa. Cică pietrele rămân dar acum, eu nici de alea nu mai sunt așa sigură.
Read more

Valul 2 in Europa – caratina in Germania

Intro – Am tradus pentru cei interesati – sper sa fie si persoane din orasul natal aflat acum in carantina, cu masuri destul de stricte impuse de dr Raed Arafat – cateva pasaje din ziarele online nemtesti din care ma informez.

Numai la noi e așa? Nu, peste tot in Europa. Cel mai grav mi se pare că stă Polonia acum. Că e facut de cineva cu un scop – ok, poti sa crezi ce vrei, asta nu te fereste de infectie, poate fi si croșetat, până si cei cu teoria conspiratiei nu mai au ce sa creadă. Făcut nefăcut, ăla e si daca multe voci în popor zic că nu va dispărea, ca trebuie sa traim cu acest virus, altele spun că:

– ar putea disparea brusc exact cum a aparut

  • fiind atat de contagios si virulent cercetatorii nu au descoperit un tratament standard Optim care sa-l poata controla.
  • in timp, după ce se formează niste anticorpi am putea supravietui prietenos cu acest virus. Care culmea nu-i nici sezonier, nici prietenos Acum.
  • la un moment dat am putea alege vaccinarea. Insa deocamdata nu putem alege decat să ne aruncăm în gol fără să ne fi verificat parasuta sau să respectăm regulile.
  • si nu in ultimul rând, da, aveti dreptate, va trebui eventual să Trăim cu el, nu să murim. Nu să îi expunem infectiilor pe copiii nostri sau pe gravide, pe categorii de persoane despre a caror evolutie, acum si pe viitor nu stim nimic!
  • aud des- copiii sa-si faca imunitate. Da, perfect de acord, pentru asta, va indrum cu drag catre cabinetul medicului de familie care va poate ajuta cu un vaccin în acest proces. Nu cred ca trebuie sa sufere de tuse lătrătoare chinuitoare, cum îmi amintesc ca eu am avut copil fiind si desi mama ma ajuta cum putea, am avut senzatia ca noaptea nu pot respira si mi-era frica si durere si stiu cum e să te trezesti… sufocat cu ochii-n lacrimi, fără să poți vorbi. Nici nu stiam ca trebuie sa deschid gura ca sa respir,! Inainte, cititi si alegeti, dar cititi. Idem, oreionul. Nu am uitat durerile crunte, ca niste țepi printre ganglionii gâtului, stiu sigur ce i-as spune azi mamei daca m-ar intreba daca as face vaccinurile. Uite, eu daca as fi stiut de vaccinul impotriva Zonei Zoster si as fi gandit c-am sa fac vreodata boala, as fi ales de 10 ori vaccinul! https://www.humanitas.net/ro/wiki/vaccinuri/vaccinarea-impotriva-zonei-zoster/

Traduceri si sursa:

 A crescut numărul infectiilor cu noul Coronavirus, ajungand ieri la un nou record

– mai mult de 23.000 cazuri infectări noi (in toată Germania)

Marcus Söder, șeful CSU- uniunea crestin sociala-, prim ministru al Bavariei indeamna populatia  la răbdare. Peste tot, in țară, sunt valuri de proteste, de intrebari despre ce este constitutional si nu este.

 – numărul deceselor LEGATE, linkate de noul Coronavirus – a urcat la 130 in 24 de ore din totalul (deceselor) de 11.226

Se impune carantina *inchidere-blocaj pe sectoare, in toata țara,timp de o lună pentru ca:

Chiar daca ar stagna numarul infectarilor, expertii nemti se asteapta la o crestere a numarului de decese legate de noul Coronavirus. Decesele apar in cursul fazei acute a infectiei cu covid 19 sau chiar dupa mai multe saptamani. Pentru că felul in care se transmite acest virus le indica deja o crestere a morbiditatii in urmatoarele saptamani.

Sursa https://www.tagesschau.de/inland/coronavirus-rekord-neuinfektionen-101.html  (Taggeschau.de)

Studii: Nemtii sunt de acord cu distanțarea – ei inteleg si aplica oricum ideea de spațiu personal. Limitarea interactiunilor.  Sunt de acord cu masurile din pandemie:  purtarea măștilor în spații deschise și închise.

https://www.zeit.de/wissen/gesundheit/2020-10/lockdown-deutschland-coronavirus-vertrauen-massnahmen-pandemie?utm_referrer=https%3A%2F%2Fwww.google.com%2F

(Zeit.de)

Deutsche Welle – despre cat se estimeaza ca va lovi economic acest val 2 care-a inceput deja cu restrictiile impuse. Cele mai mari pierderi economice – gastronomie si hoteluri. Urmeaza sport, cultura, comerț.

Read more

Retrospectiva luminației la bietu tata

Sunt sigura ca mi-ai fi apreciat umorul spumos, numai ca habar n-aveam de el pe când trăiai. Încă hoinărean spectaculos de habarnistă si zadarnic aproape fericită – prin Orient.

Ma simt foarte ciudat cand vin la mormantul tău de ziua mortilor. Uit sa spun toate cele, sa fac cele cuvioase, sa murmur cuvintele si rugaciunile potrivite. Dar ma bazez pe ideea ca voi aveti circuit deschis acolo sus pe mereu-inainte-no time si noi avem grija de mormant macar de doua ori pe an.

In plus lucrez aproape, cand n-aveam cu cine fuma, de suparare, la tine veneam sa hohotesc. Ei, ca nu plangeam dupa tine, asta n-ai cum sa fii sigur.

Dar e hilar  sa stau acolo si sa pretind copilului sa fie cuminte, fix de Luminatie, ca sa nu-i deranjeze p-ailalti, ori sa ii spun mamei sa nu mai ude florile cu sticla aia de plastic pe care scrie Neumarkt.

2019 de ce n-am venit?

Am venit, tata dar vezi tu, asa-i aici la voi in orasel, c-ailalti aveau placa si daca s-a intors fii-meu cu spatele sa se joace cu petalele florilor deja puse, eu am uitat ca nu acolo trebuia sa lasam ghivecele.

Read more

Nici mie nu-mi place masca de protecție dar o port!

Orașul in care locuim a sărit aparent brusc in scenariul 3. Scolile si gradinitele sunt inchise si copiii suferă cel mai mult. Postarea valabilă asadar pentru acest scenariu în care ne aflăm. Mai contează a cui e vina? Reparati ceva? Nu. Doar dacă respectăm distanță, masca si măsurile personale de igienă.

Nici mie nu-mi e comod să ies 30 minute afară, la  aer cum ar veni si când vin acasă, masca chirurgicala impermeabilă e pic de apă de la respiratia mea, bărbia udă, parcă mi-e mai sete de aer. Dacă până acum le mai refoloseam, ca oricare, acum trebuie să le arunc. Probabil că voi opta pentru o mască din bumbac toamna asta, refolosibilă.

– gândiți-vă la o echipă de medici care v-a operat vreodată pe dv sau pe cineva drag vouă. Ei o poartă ore întregi în operații. Acum, de un an, foarte multi oameni sunt obligati să  poarte măștile si 12 ore pe zi. Parcă e mai bine să-mi fie sete de aer pentru că nu-s obișnuită să port mască și nu prea știu respira corect cu ea, decat să fie alte motive pentru setea de aer. Pentru asiatici de exemplu, masca de protectie este o normalitate.

Când sunt în parc sau în zone în care nu se află oameni (si credeti-mă, uneori aici parcă esti într-un oras pustiu) îmi las putin masca in jos si respir descoperind ce grozav e să poti simti aerul rece de toamnă! Nu-i așa că până acum ti se părea absolut normal să respiri ce, cum si unde vrei tu, că doar e un proces vital? Nimic tragic, va fi la fel, dar acum respectă regulile.

Numai la noi e asa. Nu e. Guvernele lumii nu fac față. Nu știu ce si cum să gestioneze eficient. Da, la noi merge si mai prost dar iată ce se intamplă si-n alte țări. (las linkul mai jos)

Am observat si aici că unor tineri li se pare cool că sfidează regulile. Dragii mei, cool că ce?

– că văd eu pe stradă cum v-ar opri politia sau cum fugiti voi amuzati, sau cum încercati să faceti caterincă de alții? Nu e nimic cool! Numai vouă vi se pare că e distractiv sau că mie-mi pasă că sfidati regulile si mă refer acum la grupurile de 5-10( !!!) da, se poartă sau chiar 3-4 pe care-i mai recunosti si după un vocabular colorat. Nu sunteti grozavi, nu o să trăiți veșnic nici voi iar dacă se întâmplă să vă îmbolnăviți, vă gânditi: e ca o răceala, nu mor eu din asta.

Copile, stii tu ce e moartea la 17 ani? Du-te într-un salon de ATI cu o cunostinta – un cadru medical, imbrăcat in cosmonaut-  după ce trece pandemia si uită-te la cei de acolo. Uită-te la chipurile lor, ascultă (fără să vrei!!) sunetul masinilor ce respiră pentru plămânii altuia, indiferent de ce boală suferă. Îți spun eu, habar n-ai ce-i moartea doar pentru c-ai făcut pe grozavul într-o seara si… era să mori.

Asa că nu, nu e cool să treceti în grupuri, fără măsti, doar pentru că doi țin o țigară în mână, pe langa un grup de alte persoane, poate copii mici, care sunt vectori, se stie. Stați locului si fumati.

Există persoane cu imunitate scăzută, oameni care au exact comorbiditatile asociate infectiei cu Covid si inca nu există un tratament universal valabil acceptat ca fiind cel mai sigur sau mai bun! Nimeni nu stie cum va reactiona corpul lui la infectare si nu vi se cere decat minimă grijă față de cei din jur. Gandiți-vă că unii isi pierd afacerile la care au muncit ani de zile iar altii nu stiu cum să se mai poarte cu copiii si cum s-o scoată la capăt ca să poată să si muncească, nu-si permit nici 5 zile de izolare, cu sau fără simptomede orice fel de suferință!

Dacă vă comportati iresponsabil, sunteti la fel cu habotnicii care merg la biserică si nu poartă mască pentru că-i fereste Dumnezeu si pentru că, până la urmă, nu-i asa, Dumnezeu decide cand si unde si de ce mor ei. Ei, asa de grozavi sunteti fără mască. Doar niște puștani care se hăhăie ca să atragă atentia. Dacă aveti nevoie de atenție, câștigati-o cu demnitate, în fața ălor care vă cunosc, cu sfidarea nu merge, că străinului oricum nu-i pasă de voi mai mult de un minut. Nu sunt acidă, ăsta e adevărul, adevărul de obicei e extrem de neplăcut. Ca măștile…

Read more

De ce esti singură la 40 de ani?

Scriu astăzi despre cele care se simt bine în acest șablon.

În primul rând, o femeie singură care se descurcă bine în viață la 40 de ani, face totul asumat. Că n-o vezi tu insoțită de un bărbat, nu se traduce nicidecum in singurătate.

Multi asociaza singurătatea cu-n soi de plangere de milă. Un stigmat fals, de genul: e urata, e proasta, n-a vrut-o nimeni, e fițoasă, e așa si pe dincolo. Femeia singură si sigură pe ea nu se simte deloc așa. Sunt foarte multe motivele daca ne referim la singuratate:

– da, am deja cablat un intreg lanț de pitici amuzanti care-mi conduc viața si printre ei, abia imi fac timp să mă văd cu un prieten sau o prietenă din puținii rămași.

– unele si-au pierdut cu adevarat increderea in barbati pentru că n-au lăsat în urmă relatiile din trecut, așa că nu doresc să-si schimbe statusul

– la 40 nu esti pregatita sa îți pui viața pe tavă oricărui posibil match si nici nu mai vrei să te prefaci că lesini după meciurile din liga intai sau cand vezi carasul de un kil pe care l-a prins dupa ce-ai tremurat 2 ore in frig. La 40 vrei sa  ii spui clar si bland: ia-ti carasul si prietenii, enjoy, nu mă trezi când vii, îmi poti spune maine cum a mușcat din mamaliga ta si din nada lu Costi.

A, ok, la 21 incepe meciul, eu oricum voiam să scriu sau să măculc mai devreme cu ăsta micu.

Are cine stie ce ciudățenii. Normal că are. Ca tine! Numai că ea nu mai are pretentia să le explice cuiva sau să se rusineze cu ele.

– la 40 de ani, culmea ciudateniilor, ai curaj sa-i spui că pur si simplu nu poti DORMI cu cineva in pat. Pai ca el nu e cineva ca e Făt Frumos din Lacrima lui Ovidiu. Prin basme ai trecut deja iar lacrimile lu Ovidiu pot curge din cand in cand dar asta e problema ta, somnul e somn, eu sforăi. Si nu-mi miroase gura a flori de primăvară dimineața. Si până să am copilul, am fost intr-o relatie dar am dormit mereu singura. In afara de vacante. Daca ceilalti au inteles si tu nu, pare rău.

Cuuuum, ceilalti?

Read more

Pandemia de Covid in luna octombrie și orașul trist

Termenul „pandemie” poate fi tare agasant.

Respectand pe cât posibil toate măsurile de siguranță, fiecare drum pe care-l fac, fiecare om pe care-l întalnesc, trezește adesea temere.

Mă tot gândesc că în tot răul, e si ceva bun. Incă nu știu ce, dar aflu eu până la urmă.

De la gară, artera esențială a orașului se întinde, usor fragmentată, până la drumul principal. Ca să ajung la hipermarketul de unde-mi fac principalele cumpărături, trec prin părculetul din centru, unde tronează celebra Catedrala Armenească. E aproape ora 18 si sunt foarte puțini oameni în urbe. Cel mai des, ii pot număra pe degetele de la o mână, în afară de luni si vineri, când vin sătenii la piață sau orășenii care s-au mutat de aici, să-și mai rezolve din hârțogărie.  

Aici, fiecare „cunoaste” pe fiecare. Nu îmi dau seama în câte cerculețe personale sunt împărțiți. Frica e ca un linghișpir vechi si faptul că vine iarna, si unii au realizat prea brusc că avem un oraș dărăburit, nu ne ajută.

Pe stradă, sunt tineri fără mască, braț la braț sau care se cotesc si glumesc destul de obscen pe seama fetelor ce-i însoțesc  si tineri cu măști, pe unii abia că-i remarci.

Seniorii au început si ei să poarte măștile din bumbăcel albastru. Urbea a intrat iar pe un scenariu incomod colorat si nervii sunt întinși precum elasticul din spatele urechilor. Un nene mai in vârstă mă salută si nu-l recunosc initial. Țanțoș, cu mâinile la spate  si cu părul în codiță, l-am mai văzut de câteva ori si mereu era așa – cu masca sub nas, ca un guleras pentru bărbie, cu mustățile intrându-i ușor înspre colturile buzelor lăsate-n jos.

Grăbesc pasul prin părculet, fac 17 minute dus până la magazin dar vin mai greoi cu 5-7 kilograme. Sindromul aprovizionării inutile l-am avut și înainte de pandemie. Mă duc după lapte, carne, legume si vin cu borcanul cu sfecla rosie, morcovi, 2-3 caiete, ciocolata si fructe si măcar un preparat semicongelat. De câteva zile folosesc taxiul numai dacă e musai. Ultima dată, șoferul m-a dat afară din mașină si mi-a adresat niște vorbe grosolane. Îi răspunsesem la intrebare: că sunt categoric de partea PNL. Mi-a fost ciudă c-apucasem să-i plătesc. Considerând că am lăsat atatia bani la taxi de când m-am mutat, nu m-am așteptat să se întample asta, aici toti se cunosc intre ei. Oamenii promit că rezolvă problema, acolo la ei, intre ei. Oamenii nu se țin de cuvânt căci aici nu sunt locuri de muncă plătite cum li s-ar potrivi unora si oricine vrea să vină, e bine primit. Un client in plus sau in minus, ei si? Si mascarada continuă așa pentru că toți tac.

Demnitatea e totuna cu pasivitatea si dacă te bați de ceva jignitor, nu treci mai departe de: lasă, așa e el, nu-l băga în seamă. Cum lumea mea e mică și cozy, scot imediat tot ce vine spre mine ca interferență.

Intru-n hipermarket si întind palma, cu artera radială spre scanner. Ar trebui să-mi dea 36 cu 6 in zilele astea. Da-mi dă mereu 36 cu 2. E bine si așa, am mai fost si-n locații în care eram deja  o relicvă degerată. Pe alături trece un tânăr mai înăltuț, cu-n costum de blugi, probabil neprobat înainte. Mă fixează iscoditor cu privirea, initial acea privire lipsită de sens de care te lovesti aici, apoi ochii i se ingustează, sprancenele se apropie si probabil gura se strange sub mască. Furie. Nu-l cunosc. Îmi place să citesc chipuri de când cu masca asta. Cu colțul ochiului, percep că întoarce capul după mine ca să se asigure cumva, în pompoasa inflamare, că l-am observat. Eventual să mă uit si eu si să decojesc ochii cu superioritate. Dar nu mai fac demult jocuri de-astea cu oamenii. Probabil e legat de vot. Eh, fiecare cu treaba lui, eu deja sunt la casa, îmi trasez singură produsele, apoi reiau traseul si deja se lasă seara.

Trec pe langa spital si troita la care se aseaza, de cateva ori pe an vreo 3-4 manifestanți anti avort. Plictisiti, si-au sprijinit plăcuțele de lanțul în zig zag, cu piloni metalici de pe vremea lui Ceausescu, gard care desparte trotuarul de artera principala. E una dintre puținele strazi centrale pe care nu găsesti masini parcate cu botu până-n zidul clădirilor. Nu mă abordează nimeni, așa că-mi las ochii-n jos, sunt zone în care trebuie să mai feresc crăpăturile sau spărturile mici de drum, umplute cu noroi si mizerii mici aruncate (scăpate) ca o hartă a nepăsării. Altfel, mă împiedic. Plăsoiul, rucsacul si sinusurile in vreme de octombrie, nu-mi oferă un echilibru tare bun.

Întâlnesc un singur cunoscut, ne salutăm si-ntre pașii neopriți mă întreabă dacă plâng. Nu, zic, sunt alergică. Eu cumpăr jumate stocul de servetele in lunile astea. Nu știu ce mai apare după ambrozie, ochii-mi sunt mai mereu în lacrimi. Nasul îmi curge în spațiul deschis sau la schimbări de temperatura (afara, in incintă), într-un buzunar stă masca, in altele 3 batiste.

La trecerea de pietoni astept. Nu e semafor, e doar o domnisoara care a iesit să-si cumpere ceva de la chioșc și a parcat acolo. Urmează o intersecție. Șoferii disperati din spate claxonează, lovesc in volan, probabil înjură, dacă ar putea, ar toca-o pe duduie din priviri. E ocazia lor să amintească c-aici nu se greșește și că femeile-s niște accidente la volan.  Aha, de-aia nu sunt oameni pe-afară, că-s toti în mașini. E interesant fenomenul în orașul pe care-l @faci de la un capăt în altul, lejer 25 de minute. Prin centru nu ai ce traversa dintr-o parte in alta mai mult de 7 minute.

Read more

La grădinița in vremea pandemiei de Covid?

*blogul hapi.ro nu este un jurnal realist si nici un fel de editorial online. Orice articol, exceptandu-le pe cele in care am scris clar despre experientele din Justitie, este absolut subiectiv si nu reflectă neapărat realitatea. Că între timp am devenit mare filosoafă si mi-am dat seama că realitatea mea nu e neapărat si realitatea altora.

Nu că mi-aș fi imaginat eu că normalitatea e ceva pentru care Universul m-a lăsat să mă veștejesc pe pământ, dar am zis că-i ofer copilului tot ce pot pentru un start binecuvântat, oriunde mă voi afla.

Marele start- grădinița. Dacă până acum ocoleam 3 blocuri ca să nu vedem oameni mari, adulți adică, acum, dacă-i vedem fără mască, trebuie să ne si ascundem.

Normalitatea-ti merge pan-acolo când, de după draperii cu perdele vechi de Muscel, te priveste cineva cum te ascunzi, ditamai arătarea de 2 metri. Tinand trotineta-ntr-o mana, rucsacul in ailalta si eventual o banană de la gradi. Si te maimuțărești in amiaza mare de după-o masină: te văăăăăd, hai că nu-i nimeni!

Când ne-am dus prima zi la gradinita, jale mare din partea altora. Plânsete, suspine, stat pe langa geamuri. Eu l-am imbratisat in parc. Regulile sunt clare si n-aveam nici un chef să mai stresez copilul sau să mă duc eu plangand la lucru, că oricum așa ajung, fiind alergica la ambrozie.

Te duci, te vezi cu alti copii, mancati, doamnele educatoare au mască, vă jucati, va trebui să stai pe un scăunel (nu stiu cum de nu mi l-au trimis cu Cargus la serviciu, că la noi in casă, nu stă nimeni pe scaun, scaunul e altă treabă… ) vin eu să te iau dupa masa de pranz.

– Bine, deci dupa ce mananc de doua ori vii să mă iei…

– Cam asa ceva. Inainte să doarmă ceilalți.

– Bine.

– Esti stresat puțin?

– Da.

Mă opresc in parc in fata tricicletei prea mică deja pentru el, bună pentru alti copilasi de 4-5 ani. Dar cum nu șofez, nu vreau să-l alerg dimineața pe jos la grădi.

– Si eu sunt putin stresata. Ai incredere in mine, noi doi de descurcăm!

– Am!

Read more

Am ales pentru orașul meu – si cei mai mulți oameni au simțit ca mine!

Cand m-am intors in orașul natal, a fost diferit pentru că nivelul de trai, lipsa oportunitatilor si-au spus mult cuvantul. Oameni mai nervosi (ca oriunde am trait pana atunci si Slava Cerului, nu in putine locuri am fost!!), tristi, agitati, îngândurati si apatici.

Biblioteca era inchisa, cinematograful nu functiona, nu exista decat un local sau doua care sa dea tonul si asta numai in weekend, nu stiu de vreun cerc de cultura sau alte activitati si pentru copii si pentru parinti care să fi fost organizate… nu aveai unde sa mergi cu copii – abia apoi s-au deschis 2 locuri de joaca, sarbatorile de iarna ce-au mai colorat atmosfera. A mai aparut ceva contra cost pentru copiii mai mari, oricum, nu inot, nu sport – eu cred ca de la 3 ani ar trebui sa se incurajeze practicarea unui sport, macar ocazional. Contra cost, bine da e peste tot asa, o fi, insa aici sunt copii care nu-si permit integral mersul la scoala (care e gratis utopic) darmite excursii si event-uri platite.

Aici ma gandesc ca intervine candva, cumva admin publica si gaseste solutii cu actorii locali, cu sportivi-instructori, dans, etc. Sigur daca este curaj si dorința sa se ceară, în timp, pana acum n-a fost nimic de acest gen. Ai bani, iti duci copilul la inot in orasul apropiat, nu ai nu-l duci si punct.

În vizitele scurte, oamenii interactioneaza politicos, pleci, apoi vorbesc despre tine, tu nu stii, nu afli, nu te doare, tu nu esti parte din orasul mic si trist.

Cam repede, am invatat si eu să mă tem, desi venisem cu un entuziasm pregatit. Frica te face irațional, urâcios la cea mai mică provocare, frica trezeste justitiarul din tine, că ai impresia ca oricand ti se poate intampla ceva. Si cand esti femeie si capul familiei, cand tu decizi totul si sunt oameni care iti transmit amenințări e absolut teribil.

Read more

Suparat la mine ungurele daca i-am spus ca nu votez ungure primar, că așa simt EU

Ungurele superat degeaba, ca eu nu am spus la el ca  baga Ardealu in straiţă si fuge cu el Jajj istenem!  Cand am vazut pe plianţi puzderie de ungure care vrea sa fie primar si să primeasca delegatii  din alte ţari, m-am mirat la ei, da nu m-am mirat la toate ungurele din oras, asta nu au inteles nici unii romani, nici unii ungurasi!

Voi nu stiti cat iubesc eu ungurele petru gulas, da nu ca Primar in oras, iubesc musulmanu occidental pentru vorba dulce, da nu ca Soț în casă! Pai n-o să iubesc pe cine-mi zic alții!

Am intrebat fata in fata omu din pliant: Beszélsz romaneste bine? că mie mi se pare ca aveţ un pic de problema si de aia eu v-aș pune vice-orice da nu Primar. Si el suparat foarte tare că eu sunt Beteg, ca el câștigă că e tânăr si că știe el de unde începe vârste batrane si aia nu castiga, numa tinerele cu evaziune! Cu viziune, mai gresesc si eu limba romana dar eu nu candidez!  Pai poate ca eu oi fi putin gerontofila, am spus, Beteg tu, lase-mă-npace, votez cu cine vreau!

 Apoi spus purtatoru de vânt la mine, o tanti emigrantă  ca in Scufițe Rosie (ca si ea ba la bunica ba la mamica, ba la lup) , mi-a spus Szeretnék panaszt tenni!!!

 Alt ungure din oras spus la mine pisi ízű! Si penala! El nu gandit in romaneste cum simte la mine inimile ca bate mai repede ca masina de cusut, ca si eu enervat, Istenem!  

Si tot ei, vreo 10 acolo, suparat pe mine dupa ce stricat relatia cu colectivitatea in care prosper ca mușchiuletu de frasin? E muced, e umezeală, e bacovian, stradă cu stradă!

Altu a strigat pe un grup de croșetat: sor, sor de 3 ori. Daca striga arabu meu, stiam clar ca vrea sa divorteze ca si la ei, poti divorta fara sa te măriti-insori. Eu sunt pasionata de toate culturile.

Read more

Provincie, orasul meu de langa Cluj – 2020

Poate, dacă reusesti cititorule să te muti un pic in unghiul meu, ai sa vezi ca nu e chiar atat de usor sa supravietuiesti 2 ani intensității parșive de natura psihologică pe care, nu-i așa, te poate expune viața.

Ba mai mult decât atât, ca să nu fac notă discordantă si mai mult nu mi-a trecut prin minte ca vreau sa contabilizez sau să observ tot ce exista-n colectivitate – știrbit. Si totusi făceam poze. Fără să mă gandesc că vreau să le expun undeva, cândva. Oamenii puțini. Tristi. Copii erau si erau si seniori. Tineri cu bun simt și tineri care parcă isi notaseră că trebuie să-si pomeneasca organele sexuale oricand si oriunde ca nu cumva ele să dispară. În naivitatea si ruperea mea de lume, nici pe Agamiță Dandanache nu-l mai băgam in seamă.

Trebuia să funcționez optim. dacă nu iesi cu masina, daca nu te lipesti de cineva doar ca să obtii beneficii si să te plimbi de ici colo, daca nu poti merge la sală, sunt putine modalitatile in care iti mai gasesti aceasta energie.

Va las aici pozele *asa arata strada proaspat finalizata cu piatra cubica, str Armeneasca

Read more