Cum socializezi împreună cu bebelușul pe care-l doare-n pampers de socializare

Cum socializezi împreună cu bebelușul pe care-l doare-n pampers de socializare

Ieșim noi doi în parc. Deja este deprindere: ca și cum numai noi am exista pe lumea asta. Mă aștept să mă mir și eu de-acu când văd oameni. Spre bărbații cu copii nu mă uit să salut c-apar nevestele ca lemurii din copaci, de ce-ț zâmbește aia. Zâmbesc mereu când salut, așa am învățat eu, foarte rar nu schițez un zâmbet.
Pe mămici nu le mai rețin la chip că-s multe și au copii de la 0, 2 zile la 2 ani și nu m-am zgâit la ele. Iar acum nu mai țin minte care m-ar fi oprit vreodată, cu care-am interacționat. În schimb o cunosc pe Cătălina și pe mama ei fără nume, o cunosc pe Mara și pe mama ei fără nume. Mara mi-e mai aproape de pansamentul corazonului pentru că mami a ei o crește singură. Mă rog, are doi bunici cul.

Reiau: ieșim noi doi în parc și uite-oooo pe Mara, Mara e mai mare și a început să umble binișor. Are-n mână un covrig și fuge spre căruțul în care stă în fund, țeapăn ca pe lespede, Ursulețu. Ursulețu meu n-a schițat nici miau de vreo 20 de minute, căruțu-l enervează, frunzele care cad îl enervează, jucăria pe care i-am prins-o la vagon a zburat în secunda doi și-acu era-n rucsacul meu, a rămas un elefant. Numa bine-a nimerit Mara când s-a prins cu mânuțele de mânerul căruțului nostru și i-a zâmbit lu bebe cu 6 dinți strâmbi. Cel puțin, eu așa am văzut. Ce-a văzut el:

Un sensei antropomorf camuflat în Rapunzel care s-a infliltrat în lumea noastră și-a încercat să ne atace cu bastonul-cârlig, să ne muște cu colți de fildeș.

S-a prins fiu-meu cu ambele mâini de bara de protecție și când a început să urle, a sărit aia mică-n spate de parcă era Simona Halep în meciul de la US Open. Aterizare-n cur, părinți supărați, Mara a tras aer de trei ori cu colțurile gurii lăsate-n jos și s-a pus pe-un plâns strașnic. Scrâșnitul dinților și preluarea bebelușeniilor, schimbat direcțiile, zâmbete de protocol, ba chiar am zis Scuzaț.

Ca și cum asta n-ar fi fost destul cât să-mi frigă orgoliul de middle-age măicuță, merg mai departe și… (eu nu fac ceva bine, el nu interactioneaza ca-n filmele alea în care se întâlnesc opt bebeluși de 3 ori pe săptămână și se trag de puță, nimeni nu ne vizitează și nu vizităm pe nimeni, o na, na, what s my name, oprește-te din gândit, uite-o pe mami de Cătălina).
Seeeervuuuus, vai, ce mari ne-am făcut, stai în funduleeeeț?

Read more

N-o să mai scap niciodată de frică?

N-o să mai scap niciodată de frică?

buline colorateOrice aș fi așteptat pe lumea asta și vai, nimic nu mă mai mira.
Dar să fiu mamă n-am gândit vreodată.
Le mărturisesc -mai ales celor care nu au încă copii ori nu doresc să aibă- care e momentul în care un fior rece de transpiratie îmi inundă porii. Orbecăi cu toate că e puternică lumina, tremur puțin, nu respir, am și un prurit ușor din cauza nervozității interioare. Nu e figură de stil. Sunt speriată.
Când îi tai unghiile, unghiile lui moi de bebeluș. Nu e voie să tai colțuri. Copilul treaz nu stă și țuică n-are voie. Tu, care n-ai iubit decât condiționat, îl iubești acum pe muțunache așa încât îți imaginezi freudian că îi poți tăia un deget în fabuloasa și sinistra aventură cu unghiera-n mână. Lângă degetele lui moi nu respiri până tai . Și-ti amintești știri cu copiii abandonați la stat și vezi chipurile celor pentru care ai donat 10 lei. Te întrebi dacă unii mai trăiesc.

Read more

Pediatrie – Decanul de suflet al studenților UMF Cluj, Conf dr Călin Lazăr

Pediatrie – Decanul de suflet al studenților UMF Cluj, Conf dr Călin Lazăr

dr conf Lazar CalinAm avut o problemă cu bebe.

Că ar fi prea mare, prea lung, prea nuștiucum. Și prea micuț ca să fie așa mare… deci problema e la mine prin lobul frontal. Și cum nu era destul de mărișor (în luni) copilul ca să-l port prin spital să-l expun la diverse, îmi parvine cumva numărul doctorului Lazar Calin (Conferențiar dar dânsul nu mi-a spus, iată că sunt și conferențiari care își fac timp să vorbească și să se poarte blând și modest – mai există și interviul cu dr Horațiu Rotaru). Nu știam nimic despre dânsul. Cum de altfel, nu am avut tangență cu pediatria mai mult decât a cerut carnetul de vaccinări.

Un prieten îmi spune: sună-l și vezi dacă e necesar un consult ori ba. Scriu un mesaj: Că așa, că pe dincolo, bebelușul meu e un potențial grăsunel, crește ca nucii de la Pomicola Iași, papă tot, etc. E grav? Recunosc, cu jenă am dat send. Între timp citisem CV-ul dânsului dar eu sunt aiurită și nu rețin titlurile academice, eu scanez omul, portarul, șoferul, medicul, inginerul.  Și rețin tot ce ține de inteligența emoțională și de empatie, apoi urmează: pregătirea și alte chestiuni care par a fi foarte importante în zilele noastre.

Vă sun la ora 23.
(Poftim? Oare de ce la 23? Multumesc, oricând, nu e urgență.) Aveam să aflu mai tarziu de ce.
După câteva săptămâni îndrăznesc să-i cer să vorbească cu mine despre pediatrie și despre experiența dânsului. Insist pe opiniile Omului Lazăr Călin, Dr. în pediatrie și tatăl unei domnișoare. Interviul nu reprezintă poziția vreunui spital, secție sau departament de orice fel. Este un dialog liber, cu întrebări despre copii, părinți, boli grave, nelămuririle mele, urgențe și viața de astăzi trăită pe fast forward. Îi afectează pe cei mici, ne-a schimbat mult pe noi? Ce efect va avea asupra copiilor?

Îl găsesc la Clinica de Pediatrie 1 și sâmbătă după masa. Stabilim totuși duminica, la ora 11. Dr Lazăr e protocolar și foarte amabil, am un deja-vu cum mă simțeam pe vremuri la radio și dânsul vorbește repede cu niște hârtii în mână. Eu m-așez pe unde apuc, arunc geanta pe un scaun, scot un caiet de geografie pe care l-am înhățat în goană, caut un pix, iarăși am senzația că fur timpul cuiva și nasu-mi curge pentru că am intrat de la rece la cald… Nu găsesc decât dermatograf, când vreau să par mai serioasă și mai adunată apare un fel de Bridget Jones bipolară și cu ticuri. Îmi oferă niște maculatură și un pix. E liniște. Mă liniștesc. Nu fur din timpul nimănui. Cât timp oamenii mai vorbesc cu alți oameni si au intenții bune și se informează reciproc, nu ne fură Matrixul.
Dar cât stați în spital? Faceți gărzi?
A, nu mai mult de o gardă pe lună dar… mai mereu sunt aici, vin și sâmbăta si duminica dacă trebuie.

Și timp liber?
(se gândește) mai scriu un articol, mai văd un film vechi împreună cu familia, mai particip la un simpozion cu studenții.
Ăsta nu e timp liber, zic.
Râde: așa. De fapt, la tipul de activitate și diversitatea medicală care trebuie acoperită, timpul liber extra-medical este aproape inexistent.

Cum de mai aveți răbdare și putere să vorbiți cu un părinte la 11 noaptea?
Atunci am timp să mă opresc din toate, lumea doarme, eu trebuie să gândesc, să vizualizez cazul ca să-mi dau seama ce e de făcut, ce are copilul, unde ar fi problema. Atunci am liniște și pot spune dacă e competența mea sau îl trimit la alt specialist.

Îmi scot vreo 7 batiste și-mi suflu nasul și-mi șterg ochii uitându-mă la cărțile din bibliotecă. Îl rog să nu accelereze că nu procesez, nu vânez știri, haideți să vorbim. Da, râde, așa-I obisnuit, la câte task-uri are, înțeleg. Copiii îi spuneau Intercity datorită vitezei cu care se deplasa prin clinică; mai nou, dr. Lazar și-a propus să lase mașina acasă. Până la clinică face o jumătate de oră. Stau în trafic o juma de oră, mai bine mă mișc. Sincer, nu l-am crezut. Ei bine, l-am revăzut zilele trecute, trecea ca un Intercity-ul, vorbea la telefon și clar, venea de la Spital. De mâine merg și eu o stație pe jos.

De ce pediatrie? Vedeți zilnic copii care suferă extraordinar de mult. Care e forța secretă care vă ajută să tratati copii și cum ați învățat să gestionați sufletește inevitabilele pierderi?

Să spunem c-a fost o întâmplare fericită pediatria. Aș alege același drum. Am fost omul potrivit la locul potrivit, o sincronicitate mai degrabă. Probabil așa trebuia să decurgă viața mea și atunci am muncit mult în această direcție. Dar îți creezi o carapace unisens atunci când lucrezi cu copii pe care nu-i poți vindeca. Lași sentimente să intre dar nu lași să iasă durerea și frustrarea că nu ai putut face mai mult. Ai haina de acasă si pe cea de la serviciu și nu le amesteci una cu alta. Ești ca un actor care joacă două roluri în fiecare zi. Inveți să te controlezi, dar nu te obișnuiești niciodată. Și doctorii (cei adevărați) plâng, dar nu de față cu pacientii. Când doctorul plânge pentru pacientul lui nu înseamnă ca este slab, înseamnă ca îi pasă. Si asta face din el un medic mai bun.
Genetica surzității și reumatologie pediatrică (domeniile de interes)? Știți, eu nu sunt de acord cu acele teste de auz la bebeluși pentru că facem lucrul ăsta doar pe jumătate. Este legislația de vină, banii, birocrația? Avem de fapt destui specialiști?

Screeningul audiologic la nou-născuți este util cu conditia sa fie bine făcut, acum este implementat în maternități , nu stiu dacă în toate, aici trebuie discutat cu neonatologii în ce conditii se efectueaza. Copiii care sunt detectați la screening cu tulburări de auz trebuie îndrumați în compartimente specializate de ORL pediatric pentru confirmarea hipoacuziei și în compartimentele de genetică pentru decelarea mutației care a condus la surditate.

De ce puncțiile osoase la copii nu se fac prin sedare? Dacă spitalul ar avea anesteziști s-ar face?

Read more

Descriere cărucior Hauck 3 în unu all dots Malibu și cărucior cu mâner flexibil Joie

Descriere cărucior Hauck 3 în unu all dots Malibu și cărucior cu mâner flexibil Joie

Hauck. 3 în unu. Cu buline. All dots. Malibu XL.

hauck carucior

Eram gravidă. Știam ce-am prin burtă, Dots mâncam de când au apărut, am crescut cu cafea 3 în unu și iubeam bulinele. Trecusem deja pe XL  la magazinul H^M și aveam de gând să revin la S când voi ajunge prin Malibu. Cum dracu să nu-mi iau căruțu? Mai ales că Hani virase aproape toată suma, încă mai spera să semene cu el mormolocul mic.

Și eu mă mai gândeam să-l fotoșopez vreo 15 luni, așa, până mai ies la liman. Nu bea, nu pune carne-n guriță, e halal.

Landoul.
Căruțu în sine ajunge împachetat ca un parasolar cu foișor de la Ikea. M-a ajutat un amic să-l montez, am recunoscut doar roțile. Nu știu la ce mă așteptam, să sune Cargo să mă roage să cobor și să deschidă ușița, să scoată vagonețu și-o barză sau un flamingo roz.

Salteaua e ok. Nu-l plouă, nu ți-l suflă vântu de-acolo dar îl scuturam din Gheorgheni pân la mall de-i sărea smântâna pe nas, săracu. De-aia am trecut la marsupiu. Nu pentru că m-ar fi convins careva că bebeluși mor de plăcere când îi legi de tine ca pe muniții. Unde știam eu că e teren arabil -locuiesc într-un cartier foarte bun din Cluj cică- mă transformam în cangur și-apoi transbordam puiul.
Nu știu să vă spun dacă asta e o problemă la acest model de căruț dar cu siguranță se poate mai bine. Pe mine m-a deranjat, bănuiesc că și pe copil cât de bebe o fi fost el. 2 luni a stat în landou. Și nu mi s-a părut c-avea o statică ideală, adică eu mă așteptam să nu se miște covata aia absolut deloc. Dar pivota puțin și landoul, nu numai roțile. Se mișca pe cadru.

Read more

Te-ai gândit vreodată să cauți un partener online?

Te-ai gândit vreodată să cauți un partener online?

fata fantezie mascaIn timp ce în România ne dăm în cap la propriu și la figurat, nemții-și văd de treaba lor și-și caută iubirea cu câte 100 de euro pe lună prin mediile online.

Ca s-o zic p-aia dreaptă, toti avem câte ceva: eu am un copil care-mi este prioritatea vieții și nu văd de ce s-ar înghesui Hans, Grethel sau Lupul să devină tată vitreg. Că nu știu să gătesc am spus.

Că n-am de gând (de fapt) să am o relație serioasă n-am spus, dar tot ne-înnămolim la dialoguri. Cine-mi plăcea mie, nu voia doar să vorbească spune că-s prea, prea departe și-mi dă block.

Destul de mulți useri de pe respectivul site de matrimoniale sunt ca bulldogul englez:

bălesc la poze, sunt rotunjori, susceptibili sedentari -aplicația abia-ți permite să încarci un chip, iar editarea pozelor e minimalistă, nu poți jongla- sunt mascotele landului din care fac parte. Projektleiter, accountmanager, executive manager, Geschaftfuhrer, mai ales geschaftfuhrer. Pe de o parte îi cred: sunt deștepți, nu prea atractivi înspre deloc, nu au mult timp liber și poate vor și ei repede o nevastă. Majoritatea divortați si cu 2-3 copii, care evident, nu sunt în întreținerea lor ci a fostei, se știe că copilul și oala kukta au nevoie de permanentă calibrare și siguranță termică.  Toți vor să te vadă, să te pipăie, să constate c-ai părul mătăsos și mânușițe delicate, vor să faceți dragă-dragă și omletă împreună și vor neapărat să vă plimbați! Să vă cumpărați bețe și să cutreierați pădurile din Leipzig. Să admirați natura din muntele Brocken din Schierke, în timp ce, c-o mână vă țineți de umăul lui și cu cealaltă vă prindeți disperată șuvițele de păr din zona aia care rămâne mai golașă când suflă vântul de vă sar și mucii și lacrimile. Gravitația rămâne pe moment cel mai bun prieten. După vânt, ploaie și Spaziergang admirați cocolbăii și mergeți spre casă. (așa le zicea buna la melci)

Plimbările! Doar n-o să-ți spună că veți sta acasă pentru a prepara Kartoffelsalade cu Schnitzel după ce vă trece și beția și se vindecă complet și ireversibil punctul G.

Read more

Cum s-a schimbat viața socială de când am copil

Cum s-a schimbat viața socială de când am copil

nude is chicA devenit intimă. Social încă nu m-am adaptat și nici nu fac vreun efort.

Dimineața la 7 fără 10 mi-am desfăcut sandvișul în bus. Nu mai puteam, leșinam, îmi curgeau ochii, nasul, îmi scăzuse glicemia, mi-am agățat ciorapii de-un troler de=ăla de la farmacia inimii… ce mai… i-aș fi lipit un rucsăcel între ochelari unui nene aflat în tranzit pentru că și-a cantonat vehiculu lângă bara mea. Și el stătea pe scaun, la doi pași. Da, mă țineam de-o bară că n-am magnet la tocuri.
Mooooamă și când au dat compatrioții mei de mirosul brânzei Rochefort, odată se făcu coloană ca-n zilele lu Moise.
Nu procedez eu la asemenea emisii poluante în spațiul închis, dar acu era urgență și n-aveam niciun tic-tac la mine. Când mă ia cu tremurici aș scoate și-un pește viu. Din rucsac.

Umblu cu rucsac, cu același rucsac de 9 luni.

De când am aflat că-n el încap și dosărele și un termos și hârtia igienică și plasa cu mâncare și apa și o pălărioară și micile 233 de lucruri absolut indispensabile. Arată binișor săculețul, e din piele și e garnisit pe fund cu susan și semințe de la covrigii ăia de-un leu. Colegii mă recunosc după rucsac. Merge la orice. La pantofii albaștri din lac cu toc cui, la pantalonii din mătase neagră, la sacou, la blezerul Zara cu perluțe mici, etc etc. Când apar eu, e ca și cum ai vedea-o pe Cher căutând haine la Tabita. Penibil! Dar foarte confortabil.

Read more

Matrimoniale: James Bond a rupt-o cu mine

Matrimoniale: James Bond a rupt-o cu mine

om man

Mă cam cunoașteți ca să vă dați seama că nu e nimic identificabil în ratota pe care o prepar. Respect oamenii și alegerile lor.

Cu cine nu m-am respectat și i-am spus că-i proastă și mincinoasă, mă văd la tribunal a zis ea. Dar nu m-a prea văzut… Adică timpul liber să nu mi-l fuck cum vreau?

Instalator de încălzire, 52 de animalele doamne feri și apără cu-autocorectoru că nu știu cum să-l scot. Omul montează calorifere.

Mi-a trimis un zâmbet și ar vrea să-mi simtă mai îndeaproape gradele Celsius, dar contează și cum gândesc. Pentru că mă grăbeam și vorbeam pe what s app c-o prietenă, i-am încărcat o diagramă aprobată de World Health Organisation. E curba de creștere a lu Căpcău… Căpșunel. Poze recente nu am pentru că sunt zgâriată toată, părul mi-e smuls în regiunea frontală și dețin ochi roșii. Bine că mi-am îndreptat dinții acu 5 ani c-altfel trebuia să mă mut la Tihuța.
Plus c-am pierdut sezonul ăsta, am văzut c-a început Gospodar fără pereche pe ProTv.

Omul are 1, 99 și e atât de slab încât cred că s-o fi prins vreodată între calorifere și i s-au topit toate. Complimentele sună fix așa: îmi place cum arată profilul tău! Sau găsesc că ni se potrivesc interesele sau aș fi foarte excitat dacă mi-ai răspunde. Sau aș fi fierbinte. Simpatico!
Slăbănoagă sunt și eu, ce facem aici domle, ne iubim ca niște crengi? Următorul.

Inginer constructor, 50
Cred că mă placi!! Vreau să bem Sekt împreună! Iconiță cu gură cască și bale care curg sau batistă îndesată-n iconiță, iconiță care și arată macabru colții.
I-am răspuns direct că nu-mi place cum se machiază și că nu intru-n nicio sectă. Cât despre alcool, ultima dată când am gustat, am rămas gravidă.

Read more

Mi-am făcut cont pe o rețea de matrimoniale

Mi-am făcut cont pe o rețea de matrimoniale

femeie cu computer Nu e românească. Nici intențiile mele de a găsi o pereche nu sunt leale. Adevărul este că n-aș tolera un bărbat în casa și între fustele mele. Nu știu de ce. S-a stricat ceva la ambreiaj, la fermoar, în urechea internă. Sunt dificilă, n-am nimic de oferit și sunt foarte ocupată cu tot ce înseamnă a-I fi bine lu fiu-meu. Dar despre ce să scriu, tot despre copil? Pe de o parte aș scrie numai despre el, că aici e punctul în viața mea de pân la 37. Totuși, oamenii mai intră pe Hapi să râdă și aduc un trafic foarte bun interviurile cu medici.
Măcar te amuzi. Dar eu zic că găsești. Luisa e prin Berlin (sau la Munchen? Ti-au intrat banii?) și e plină de viață, ghidușă cum s-ar spune.
140 roni pe lunăăăă ăh (prea târziu, eu grăbită ca de obicei, ea plătise de acolo, din România nu am reușit să plătesc pe siteul respectiv.) Nu vreau să găsesc. Ce să fac cu el sau cu mine? Simt așa un vacuum care…
Hai că ți l-am făcut, intră.

În prima zi de ovulație, curajoasă, am încărcat 3 poze. Până seara aveam 21 de mesaje, din care 18 dădeau și frei la pozele personale. Că nu poți vedea membri nici pe cenții aceștia.
21? Da ai scris acolo c-ai bebeluș de 4 luni? întreabă prietenul meu.
Dah, zic eu mândră. Si unul e dentist. Chiar mi se pare că seamănă foarte bine la dinți și la gură cu bebe.
Dar bebe are 4 luni și nici-un dinte, numa-împing premolarii…
Exact. De-asta nu i-am răspuns dentistului. Scrie că mai vrea 3 copii. I-am dat o îmbrățișare valorică și o margaretă de adio.
Ce i-ai dat?
– Nu știu, e un site stupid, dacă nu-ti place cineva îi arăți contrariul și trimiți niște puncte, îi spui că tare rău iti pare sau că-ți e rău. Nu am înțeles exact. Și că vă veți continua drumurile separat.
Și ce-a zis?
– A întrebat câte kilograme de carne am, că-i place capul negru și că m-ar mânca la cină. Sau m-ar invita. Ți-am spus că nu știu. Am uitat multe expresii cu sens figurat în germană. De fapt de asta mi-am și făcut cont… să mențin limba la un nivel decent.
Am mai încărcat 8 poze.

Read more

Echipa RDS și Ionela din Iclod care-a venit să-mi îngrijească bebele

Echipa RDS și Ionela din Iclod care-a venit să-mi îngrijească bebele

old coca cola– Bună ziua, familia Ioanesco? De la RDS vă sunăm, conform kjsbhdjhsadhsiu această convorbire va fi înregistrată, Istrate mă numesc. Vă rog să vă duceți lângă ruter.
– Ce-aț zâs? pauză, oftat, împroșcat cafea sau oareșce lichid. Da vii matale să stai cu copilu? Doară n-am nebunit să las mândrețe de bebeluș sângur că mă sună careva hăbăuc să mă duc pă rută.
– Doamnă, nu trebuie să plecați nicăieri. E datoria mea să vă sun să văd dacă totul e în regulă la cablu înainte să trimit echipa. Nu ați înregistrat o sesizare la noi?
– Ba am înregistrat, mi-o spus ficioru cela că-i tot înregistrat înainte să mi-o dea pe doamna doctor. Da am întrebat dacă-i bai că o făcut treaba mare și verde în pempărs. Da di ce să trimiteți echipa domle, aț zis că numa ceaiu-i problema.
– Doamnă ( prinde-te-ar asteroidu, păi tu n-ai învățat AiTi la școala primară???) doamnă, de la eRDeeS București vă sun! De la cablu de telefon și internet!
– Eeee, da, scuzaț da nepoată-mea v-o spus că nu-i acasă și io n-am cum să vă ajut. A scris aici: @nu se mai vede rețeaua pe nici un calculator. Nu există semnal de la Proteve… de la provitel… provider, scutura-l-ar frigurile și p-acela, uite cu ce-mi pierd io timpu. Da a zis că trimiteț un om.
– Doamnă, trebuie să mă asigur că e cablu băgat în priză… mergeți vă rog unde e cutia aceea neagră care pâlpâie din când in când cu albastru, oare-o vedeți?
– Îs vreo tri cutii negre, într-una-ș ține nepoat-mea niscaiva cenușă de la bună-sa și acolo io nu umblu. Licăre becuț albastru da pe hol, langă bucătărie! Mă duc să-l opresc!
– Nu-l opriți doamnă, că-i ruteru! Uitați-vă acum dacă este introdus în priză!
– Într-o dus?
– Introdus doamnă, băgat!

Read more

Poștărița sună de cinci ori pentru că știe că nu-i deschid. Cine sună o dată…

Poștărița sună de cinci ori pentru că știe că nu-i deschid. Cine sună o dată…

lumina si biserica
Intru-n bloc: căruțu cu rucsacu-n el, eu cu bebele-n marsupiu și-l mai las și pe-un moșulică să pătrundă-n incintă. C-a strigat la mine de la 5 metri: duamnă nu închideți! N-am închis, până a parcurs el ăia cinci metri, săracu,  mi-am zis cântărindu-l cu privirea că mie mi-e chiar ușor, că-s anchilozată complet numai dimineață la prima sirenă când  mă izbesc în te miri ce.
Parchez vagonetu, sustrag păturelele, caut cheia, caut vreo trei cârpe vomate, scot reductoru de la spatele cărucio… doamnă, doamnă, ce bine că v-am întâlnit, Dumnezeu a vrut, ia uitați, o invitație, să veniți că e pe Cluj Arena!

Om mai bătrân și mai agitat și mai dinamic eu n-am văzut de când trăiesc pe lume, așa că am fost politicoasă și l-am ascultat deși eram obosită maxim. Ce invitație, o veni Madonna mă gândesc, dacă-i pe Cluj Arena. Sau a greșit nenea wikipedia, de emoții, că vecinii mei nu prea stau la povești despre mântuire, sunt egoiști, vor singuri în raiul lor, nu cu martori.
– O să vorbim despre viața în familia adevărată alături de Iisus, văd că aveți…
Ueeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
– Domnule, mă scuzaț da îi e foame (și ne-am căcat și-n scoicuță că iar am pus pampersu aiurea), o să vin dac-o să pot (mi-am zis că nu mai mint nici de complezență dar săptămâna trecută m-am mai relaxat cu-n Dr House și-am prins puteri.)
Eram la ușă la etajul doi și bădiucu încă vorbea de la avizieru de la parter.

Bașca a scos bag seamă și recipisa cu taxele de administrație și a lipit o minune colorată cu oi, căței, pume și tigri blajini care alăptează pui de căprioară. Și-n mijloc, un Iisus colorat, cu barbă aranjată ca-n reviste, cu ten sephora, atractiv, în haine curate, călcate, ilustrate enervant de perfect. Ceea ce mie mi-a repugnat mereu în revistele lor pentru că eu cred în Iisus și ca om și ca Dumnezeu. Și mai cred că Omul acela îndumnezeit a suferit inimaginabil cât a stat pe pământul ăsta. A fost probabil murdar, nemâncat, desculț adesea, cu păr îmbâcsit de vânt și ploaie, cu ochii blanzi și nicidecum sexy, slab, plin de răni… în sfârșit.

Read more

Excluderea mesei de noapte la bebeluș – parănting modern

Excluderea mesei de noapte la bebeluș – parănting modern

jucarie de plus(Nu încercați asta de capul vostru, preferabil de testat pe bebelușul alteia)

„Mă vorbesc„ eu cu specialistul după 3 luni de burdușeală acută: deschis ditamai borcanu cu Comfortis, terminat borcanu, mâncat un biberon, urlat după al doilea, al doilea nu-i în schemă că explodează copilu, doarme copilul și mami-și vopsește-o unghie, urlă copilu de foame, prinde mami unghia la ușă și strigă și ea în sinea ei cu Căpșunel în brațe. Păi nu pot maaaami să-ți dau c-acu ai păpat 180 și-alții nu bagă atât la 3 ani cu tot cu Actimelu și mărgelele lu mumă-sa.

Scoateți doamnă masa de noapte zice medicul, copilul nu se trezește acum că-i e foame, el are nutrienți până dimineață. Oricum nu alăptați.
Da ceai pot să…?
Da. Copilul se va trezi la aceeași oră din instinct o săptămână poate două, apoi încet se va regla somnul după comportamentul alimentar pe care-l inoculați. Sigur că marea plăcere e mâncatul. Haideți să facem un program să fie bine și pentru dv cu somnul și cu greutatea lui. Renunțăm la masa de noapte. E izolat antifonic la dvstră?

Prima noapte.

Se trezește bebe la 3. Fornăie, face ca dinozaurii da nu plânge. Fug repede s-aduc batista bebelusului, cea încropită de ORList. Clar, bebe are muci de-aia face-așa ca-n savană. Aprind becul de 80 și pe când să arunce cu lacrimi și cu suzeta-n sus îi pun ser în nas. Lui îi place serul când i se înfundă nasul dar nu la 3 noaptea. Pun sonda la baza nasului, trag, bebe gâlgâie, strănută, bag bibi și-adoarme.
La 5 își amintește că n-a mâncat, pe când să protesteze, gâlgâl doza de ceai și somn.
La 6, 20 luăm masa veseli amândoi, lăbărțați pe-o pernă.

Read more

Încă nu simt conexiunea cu bebelușul!

Încă nu simt conexiunea cu bebelușul!

soarece albAutoarea acestei postări și adminii din grupul respectiv mi-au permis să repostez. Îmi era teamă și mie de așa ceva dar din fericire nu mi s-a întâmplat.
Voi ce ați face? Cum ați reactiona dacă v-ați regăsi în situația ei?

Mie mi se pare că s-ar  prăbuși lumea pe mine și ar fi îngrozitor să nu știu cât va dura acest sentiment!

Taxez ironiile și răutățile din eventualele comentarii.

“Mi-e greu sa scriu aceasta postare dar o fac, cu riscul sa fiu judecata negativ. Am un bebelus de 5 luni. Nu sufar o depresie post natala, cel putin asa cred. Problema e ca nu simt ca ma bucur cu adevarat de acest copil, parca nu simt conexiunea pe care multe mame afirma ca o simt cu adevarat. Citeam foarte des ” doare nasterea dar cand o sa-ti vezi pruncul, o sa uiti de tot”. Eu nu am uitat de tot, eu chiar simteam ce ma deranja, in plus cand mi-am vazut bebelusul, l-am simtit strain. Eram intr-o stare de soc pot spune, dupa cezariana si ultimul lucru pe care il doream, era sa imi fie adus bebelusul. In acele momente, ma gandeam ” chiar nu e un moment potrivit sa imi puneti bebelusul pe mine, nu vedeti ce tremur, nu vedeti in ce stare sunt?! eu pot sa-i ofer atentie si afectiune acum,
nu sunt in stare!” Si in acelasi timp ma simteam vinovata si imi aminteam acele filmari unde mamicile plang de fericire cand isi vad pruncii. Ma intrebam ” eu de ce nu simt asta? ce nu e in regula cu mine??” Iar in prezent, desi stau non stop cu bebe, il alaptez exclusiv….inca nu simt acea conexiune. nu inteleg de ce.

Read more

Da “aia” de ce e supărată pe tine?

Da “aia” de ce e supărată pe tine?

pictura SucevitaIran. La Iran și la Johannesburg am renunțat, acolo mai voiam să mergem la drum lung. Spania, Franța Germania dus-întors erau ca naveta. Trebuie să se fi întâmplat ceva teribil ca să renunț de bună voie la călătoriile astea, alături de omul la care țineam cu adevărat și-n mâinile căruia-mi pusesem viața dar nu și economiile… Ceva teribil și cumulat într-adevăr s-a întâmplat dar asta nu e de povestit. Cum nici dreptatea mea nu poate fi totală sau reală decât din unghiul meu.

În primul trimestru mă mai vedea întâmplător sau nu. Vorbeam.

Așa-i că ți-e greu? Mi-e foarte greu, sunt foarte speriată.
Așa-i că nu te descurci cu banii?
Așa-i, abia îmi plătesc chiria, facturile și... tăceam că-mi curgeau lacrimile mult mult și nu le puteam opri, pățeam ca-n serialul ăla din Anatomie când Cristina plânge juma de zi și urlă s-o sedeze careva.
Lasă că te ajută Dzeu, tu ai ales. (subliminal -mai e timp să alegi că-ți va fi și mai rău!)
Și plecam cu greața aferentă, cu frica și mai mare și tremuram toată când ajungeam acasă.
Și mă rugam cu toată inima, Doamne te rog, ajută-mă că uite-s pregătită să dau și să las orice pentru copilul ăsta dacă așa s-a întâmplat.
Și m-au ajutat prietenii să-mi găsesc un loc de muncă.

În trimestrul doi ne mai vedeam: așa-i că ți-e greu?
Da, sunt zile în care chiar nu-mi ajung banii de mâncare, nu mă lași să vând mașina aia? E a mea…
Era a ta. Lasă. Bunica ta cum a trăit? Greu. Să vezi și tu cum e…

Și eu tot iubeam Omul nu Bărbatul. Și-mi era milă. Și lui îi era silă. Și bucurie de greul meu.
Da de tine nu ți-e milă? M-a întrebat cel mai bun prieten care-mi aducea bani (niciodată împrumut, deși eu îi împrumutam sume mari când eram „bogata”). Prietenii mei mi-au plătit chirii câteva luni și mi-au dat bani. Mi-au cărat sticle cu apă și mâncare. Dar asta era rar căci rar veneau la Cluj. În general veneau eu ca o cămilă sau făceam 2-3 drumuri la Profi amețind pe drum.
Aveam nevoie de analize dar uneori nu-mi mai ajungeau banii de drum. Îmi era jenă să mai cer, aștept până la refinanțarea creditului de nevoi personale pe care-l făcusem noi și mi-a rămas mie, așa făceam.
Aveam nevoie de medic. De susținere. De o supă caldă sau un cozonac adus o dată, de către un unchi din oraș. De o vorbă bună.
„Și-a făcut-o cu mâna ei, treaba ei…”

Read more