Artis 3 și partea a doua

hapi riverSe termină procedurile, două fete, hialuronic, nas, șanțuri periorale, contur buze, lăcrimează fiecare cum poate și când apucă.

Îmi dă mesaj o doamnă c-am putea să ne vedem fix în Zorilor, să-mi lase oareșce și să stăm la o cafea, inițiativă la care inițial am răspuns pozitiv. Acum simțeam că-i botu lung și ascuțit, nu aveam unde să-l pun, nu eram sigură dacă par răpitoare sau prădătoare așa că i-am comunicat  domnișoarei că mă aflu într-o stare psihofizică ce nu-mi permite… Cum să-i spun că mi-aș turna cafeaua în nas, c-am oricum obiceiul să stau ca împăiată 3 zile după ce folosesc fillere, de parcă-s lăuză. Păi nu? Se laudă care cu ce are 😛

Important e să mă recunoască șoarecii, gândesc eu ridicându-mă de pe masă.

– Nu vă luați din nou halatul? Si să stați acolo să mai facem niștem poze…

Dl dr. Ivan se miră, se uită la mine, la Diana, zice:

Și să mă întind eu?

– Nu, numai să stați pe scaun cu seringa în mână.

Mai fac eu niște poze, mereu în grabă pentru că deja îl reținusem cam mult, urma să intre în sală, dincolo dr. Onoe se ocupa de pacientele lui, telefoanele sunau, fetele de la recepție numai zâmbet. Dacă bine-mi amintesc, așa era de fiecare dată, sub o presiune extraordinară, toți se străduiesc să fie amabili, ba sunt și amuzanți pe deasupra. Și câteodată sincer, pacientele-s vraiște, poate de la anestezie.

Zice Diana: hai că te las acasă dacă tot am drum.

Intrăm noi în mașină, eu parcă țineam un ou în gură.

– Da tu ce stai așa? Diana-și aprinde țigara uitându-se cu-n sfert de ochi la mine.

– Așa cum? De mâine nu mai poți fuma în mașină? Cred că mi-am luat anestezia pentru trăncănitul intens de 20 de minute. Mi se dezmorțesc dinții… Tu fumeeeezi? (va dati seama, eu curată de 5 luni cu switch on pe alt viciu). Vrei să-ți lichefiezi conturu, stai și tu până trecem de…

– Poliția.

Parcă pe Godina-l văzuse Diana, centurile le aveam, aproape că se circula bară la bară și ea instinctiv, aruncă țigara în mașină în loc s-o lase-n scrumieră.

Ce amendă, ce frică de șoareci, ce dacă arde Cluju și Feleacu așa cum cântă Ilca Mureșan? Diana nu calcă la mine pentru că eu am șoareci, eu nu calc la ea pentru că are doi bebei mici, care strigă mult.

– Mi-am scăpat țigara și nu mă pot apleca amu, mă vede ăsta.

– Și ce dacă te vede, adică vrei să explodăm acu, botoxate,  în culmea feminității, după ce s-a chinuit atât dr Ivan să mă niveleze? În mașina ta capcană?

Asudăm amândouă, în sfârșit, pescuiește cumva țigara și-o stinge.

După masa, mă intersectez cu Hani, îmi spune cât mă iubește, dar asta-i în altă telenovelă, nu pe blogul meu.

– Cum a fost, ejti bine?

– Super, zic eu, ținând o bucățică de gheață pe o sufuziune. Îți place?

– Ezte fuarte bine așa, cha inainte, am crezut che nu te mai cunosc.

– Deh, puteai să te prefaci două zile.

– Ce?

– Lasă. Păi de asta mă duc la Artis3. Că lucrează foarte fin. Îmbunătățesc. Întrețin. Tu ești prea obișnuit cu mine, n-ai cum să mă confunzi…

– Pe tine? Mai repede confunzi șoareceii care unul negru și altu roșu, tu unicat, poate che incercare de la Allah, se hăhăie el.

– Poate, vezi că azi te-a sunat contabila de trei ori, a zis că nu i-ai răspuns, poate che incercare de la Fisc, că ăștia-s nebuni acu, cum face unu o boacănă, cum îi apucă controalele.

– Pentru cetit cotoarele?

– Poți să le spui și așa. Românii sunt foarte înțelegători cu străinii.

………………

Ne vedem cu Mihai scurt, la piață. Pune degetul pe vârfu nasului, cum făcea dr. Ivan înainte și zice:

– Super tu, foarte fain și subtil. Ți-a subțiat puțin narinele și a ridicat vârful ca să nu se vadă prea lung, a acoperit cocoașa aia mică. Chiar nu-și poate da seama cineva că ai modificat.  Și ce discret, cu acid și puțin aici adormit nervul ăsta…

– Dache așa și așha de care rediche Mihai, mai roșie sau albe cumperațe voi? Uite, aste albe ca și nas Hapi. Hi hi

Mihai serios:

Foarte bine lucrat, să știi, n-am mai văzut tehnica asta. Trebuie să injecteze exact acolo unde pielea practic este foarte slab prinsă de cartilaj…

– Glumez, mie placi oricum.

– Și tu-mi placi Hani, îl îmbrățișează Mihai și râde zgomotos. Roșii ridichile. Știu că glumești, cum să n-o iubești pe ființa asta?

 

Chiar, cum, gândesc și eu. Ușor nu poate fi. Numai eu știu ce greu e câteodată să trăiesc cu mine.

De aici s-a început. Ultimele două sunt făcute imediat după injectare, am mai pus poza și inițial. 2-3 zile se menține o ușoară inflamație apoi se așează frumos, natural. O dată pe an este suficient să refaci puțin buzele după ce ai fost de 2 ori. Dacă fillerul e de calitate iar aici, este.

Pentru că de departe, cele mai vizionate postări în ultimii doi ani au rămas poveștile de la clinica Artis3 și interviurile medicale, am continuat să scriu în detaliu, pentru cititorii interesați de subiecte.

Dacă merită? Dacă TU vrei s-o faci, sigur că merită pentru că nu e o investiție exagerată iar hialuronicul de calitate nu se retrage repede!

În rest, vorba lumii slobodă și simțiți-vă  voi frumoase! Fiecare cu CEVAul ei. Repet pozele sunt simple, aiurea, neprelucrate, cât să vă faceți o idee.

P. S De câte ori am întreținut ceva CU fillere, nicio persoană care nu a știut dinainte nu mi-a spus că se vede ceva. Ci doar: ce luminos e tenul, nu știu ce ai schimbat parcă…

Hani mai sus se referă la faptul că nu percepe deosebiri și credea că n-o să mă mai recunoască.

artis3

 

4 thoughts on “Artis 3 și partea a doua

  • March 16, 2016 at 8:59 pm
    Permalink

    …..:))) dache tu te simti bine cu tine hapi ….asta conteaza pana la urma :))) ezte fuarte bine ashe :))) mai fato ..mi-ai facut ziua :))) te iert pentru toate pacatele pe care le vei fi avand ..:D

    Reply
    • March 16, 2016 at 10:57 pm
      Permalink

      Ei, mă simt ca orice femeie, inițial am vrut doar filler în jurul gurii în locul grăsimii pierdute, apoi mi-a părut bine că mai pot îmbunătăți.
      E un confort în propria piele, unul pe care nu l-am programat dar am vrut să dau informația despre aceste mici păcate pentru că articolele pe tema asta sunt ori fade, copy paste, ori răutăcioase-malițioase…
      În plus nu e ceva ce vei avea mereu, ca un tatuaj. Multe merg neinformate. Așa am fost și eu. Dar inițial m-am programat la o consultație și dupa ce am discutat cu medicul am știut ce-mi asum.
      Si bonusul -amuzamentul, îți dai seama că exagerez eu cu boticul, de fapt îmi prinsese anestezia buza de jos, vârful nasului și dinții, ziceam eu 🙂 Și atunci îți simți buzele maaari, adică foarte ciudat. Ca la dentist.

      Reply
      • March 17, 2016 at 7:35 am
        Permalink

        dap ..stiu ce zici :))) asa imi simteam eu toat fatza de la anestezicul ala local :X :X ..tot ma uitam in oglinda sa vad daca nu-s umflata toata :))) si parca vorbeam in reluare ..cu gura altuia :))) eh …

        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *