Apartamentul tău de la bloc este bine izolat? Zidărie sau căsuță de paie?

apartament nou cu viciiCe simți după ce-ai dat zeci de mii de euro pe o locuință cu probleme? O mare frustrare și-un acut sentiment de lipsă, de văduvire. Plus că rămâi în negație ani de zile și te minți constant că totuși e în regulă spațiul, ajungi repede la X mall, ești mai câștigat decât Sandu care-a luat o țeapă mai mare. Dar acestea sunt leacuri băbești iar tu te-ai pricopsit cu-n cancer imobiliar. Să-l înlături nu știi dacă-i posibil iar costurile încercării o să te sleiască de puteri. Mai riști s-o ții într-un scandal constant cu mama, tata, partenerul: tu l-ai vrut, tu ai ales, tu ai insistat.

Vecinii tăi. Habar nu ai lângă cine te muți și dacă blocul e izolat fonic!

Gândește-te: tocmai ai închis ușa în spatele tău și cuprinzi din ochi prima ta posesie, un apartament nou, când de vizavi auzi vecinii cum se ceartă. Îi auzi atât de bine încât ai putea să intervii cu argumente. Detalii, cana strivită pe masă, harâitul din vocea lui și felul în care tușește ea! Jigniri. Ușa trântită. Țipete.
Îți cauți de lucru, te gândești la orice altceva, dar poți? Nu trece o oră, i-auzi, un câine care latră dar latră crunt de parcă-i schingiuit. Nu știi exact de unde vine zgomotul, dacă are cineva câine nebun în bloc, câine care poate lătra un ceas de parcă-i tras cu cheia. Și dacă e în bloc ce te faci? Dacă-i afară, în oraș, într-o curte, vei ajunge în curând să te întrebi zilnic de unde se aude, al cui e și să te gândești pur și simplu la câinele care latră. Cum de ceilați nu îl aud?? Păi nu îl aud, c-au blocuri vechi, izolate, betonate.
Când m-am plâns bunului meu prieten a crezut că exagerez, așa am gândit și eu când m-a sunat repetat mama. Nu se poate așa ceva, nu există. A fost un șoc când am rămas primele mele 3 zile în apartament. L-am sunat pe amicul meu și m-am dus în fiecare cameră. Dintr-una se auzea mai bine câinele. Din alte răcnetele vecinilor din ușa lipită de-a noastră. Și din baie se auzeau tocurile și râsetele fetelor de sus. Dacă nu auzeam nu credeam, a zis. Sigur nu-mi pui televizorul? M-am enervat, ce mai, eram deja cu nervii praștie.
Genul ăsta de poluare sonoră se corticalizează repede. Ajungi să urmărești obsesiv acele sunete fără să-ți poți distrage atenția de la ele și atenție, dacă locuiești lângă calea ferată (dar într-un bloc normal izolat) te obișnuiești cu zgomotul trenurilor în câteva săptămâni și nu te mai deranjează deloc. Însă aici poluarea fonică este mult peste limita admisă într-un imobil și multe apartamente construite după 90 au acest defect major!

Dai avans pentru un imobil care acum se construiește? Știi ce materiale se folosesc și ce norme din construcții respectă?

Unii cumpără în avâns o viitoare construcție din stadiul de proiect. Cu cât apartamentele din bloc sunt vândute mai rapid, cu atât are constructorul mână liberă la fușăreală!
Așa de exemplu au cumpărat mulți în Florești, lângă Cluj. Se bazau că vor avea liniște, că nu-s nici în mijlocul poluării din oraș și totuși își pot aduce repede copiii la școală, magazinele mari sunt aproape, apartamentele sunt și ele mari.
Câțiva au avut un câtdecât noroc. Alții s-au trezit în mirosul insuportabil al fermei de pui, fermă care tocmai s-a închis pentru că INCĂ nu a obținut reautorizarea dar mulți locuitori au constat că mirosul persistă, mai rar, mai atenuat dar acolo e. De ce? Păi pentru că mai există două crescătorii-hale de pui iar una are autorizare până prin 2018 sau mai mult!


Problemele cu deșeurile, canalizarea, spațiile înguste și îngrădite, lipsa unor utilități sau folosirea improprie datorită lucrului cu materiale care s-au stricat repede au adus și mai multă dezamăgire și haos: la un moment dat Floreștiul s-a umplut de șobolani, nu știu dacă s-a rezolvat problema.

Mama mea a locuit într-un astfel de apartament într-un orășel lângă Cluj. Lipită de blocul-casă era curtea unor romi. Aveam de toate: purcei, găini, mâțe, un câine cât un purcel, lighene cu clăbuci un nene care mansardase casa iar seara iesea beat să se pișe… de la mansardă. Și să nu vă imaginați că locuiam într-un fel de favelă, ba din contră pe dinafară era vopsit gardul și măturat trotuarul. Mi-era mai mare rușinea când venea cineva în vizită și lăsam geamul deschis. Niciodată n-am auzit înjurături atât de scârboase, dese, repetate, urlate, acompaniate de manele.
În sfârșit, ne-a cam plouat în cap, ni s-au cam desprins pereții despărțitori, ne-a cam căzut cu totul tencuiala în baie, ne-am cam umplut de mucegai… Apogeu, ce să mai detaliez?

Da, te doare c-ai avut nenorocul de-a fi tras pe sfoară dar dacă recunoaști poate-i  ferești pe alții. Că dacă omul vrea apartament în imobil nou, vede el repede părțile bune. În fond nu iei un televizor sau o bicicletă, mai bine pune răul în față și fii vigilent.

Ce te faci seara când te pui în pat la TV și-auzi de undeva clar de tot un cântat la clarinet sau la pian, unul bun sau prost dar cu siguranță deranjant? A cincea noapte la fel, a opta săptămână, concediu și apoi iar.

Sau îți aduci iubita să petreceți și voi un Valentin romntic, sau o aduci ca să-l uite pe un anume Valentin și vecinii de la doi încep un ritual sexual despre care credeai că există numai la triburile din Africa? Și-apoi, cu așa pereți și pe tine te aud alții constant, în detaliu.

Tocmai te-ai băgat în bancă pe douăzeci de ani și tu nu poți închide un ochi în weekend până la ora două-trei. Tocmai ai plătit toate economiile tale și știi că probabil niciodată nu vei mai dispune de atâția bani dar îți cade tencuiala în cap în timp ce faci baie.

Majoritatea comentariilor depreciative despre cei care și-au cumpărat apartamente în locații cu probleme se lasă cu replici acide și cu contre pentru că nu vă supărați, nici mie nu-mi place să recunosc c-am investit toți banii într-un apartament prost și m-am încălțat cu el pe viață.

NU mi-aș achiziționa un apartament nou fie el în centrul Clujului și foarte ieftin după cele două mari dezamăgiri prin care am trecut.

E ușor a spune: am trecut. Până și soțul îl poți schimba mai cu dichis dar odată ce-ai închis ușile din apartamentul cu probleme ce te faci? Nu mai ai bani de altul, nu vine nimeni să stea acolo cu chirie iar dacă vine și nu se poate odihni noaptea va pleca cât de repede mai ales dacă e vorba de o familie.

Credeți că-n mijlocul exploziei pe piața construcțiilor s-a lucrat cu firme specializate, cu muncitori calificati, cu materiale de bună calitate? În mare majoritate NU, nici nu aveau unde să se califice atâția așa de repede, până și firmele renumite luau băieți cu ziua ca să nu le facă contracte!

Vă îndemn să căscați bine ochii și să nu vă precipitați cum am făcut eu împreună cu alt proprietar. 80 la sută dintre dezvoltatori n-au folosit contructori calificați ci mână de lucru ieftină. Băieți plătiți cuziua, băieți care până atunci au fost șoferi sau brancardieri sau șomeri. Nu e o rușine să muncești absolut orice, rușinea e a celor care au profitat de criză, de șomaj, de mâna de lucru ieftină pentru că o firmă sau un meșter priceput nu-ți vine zilier pe promisiuni.

Îmi propun să scriu mai mult despre subiectul acesta pentru că m-am ars foarte foarte tare și dacă aș fi știut niște lucruri dinainte nu aș fi cumpărat pentru nimic în lume. Am trecut printr-un proces pe vicii ascunse dar mi-a fost foarte greu, un consum nervos extraordinar, o incertitudine (bine, bine, am ce executa??) și mulți ani, un proces durează, nu vă gândiți că fluturați cuiva contractul pe sub nas și vă restituie banii.
Vecinii sunt necooperanți, individualiști și abia când văd c-ai câștig de cauză deschid și ei gura. Țara lui: vai ce bine era dacă făceam și eu că uite mi s-a infiltrat apa în podea.

Al doilea apartament în bloc nou

(imagini random blocuri noi, nu ilustrez mai jos apartamentul despre care vorbesc)

blocuri noi cluj

Împinsă de împrejurări nefavorabile, am ajuns să mă hazardez iar și să nu am de ales și aici nu dau mai multe detalii că e mai bine așa. Dar dacă tot scriu pe blogul ăsta despre orice, las experiența asta și un om dacă devine mai atent după ce citește, dacă a învățat ceva și cască bine ochii și deschide urechile, am un câștig sufletesc. Pentru că scrisul îmi este acum singura terapie care funcționează și-mi este la îndemână, plus că un strop de credibilitate mi-am format.

Așadar: am sărit din lac în puț. În apartament nu există zid compact între locuințe ba mai rău, e o cameră de aer. Știți ce înseamnă asta? Amplificare. Înseamnă că atunci când vecinul mișcă un tamburet ai impresia că cineva scurmă în podea. Dar în care? Atât de pestetot e sunetul încât nu cunoști CARE vecin. Se aude totul ca și cum s-ar întâmpla simultan în stânga, dreapta, sus și jos, nu poți spune izolez un perete pentru că nu ai făcut nimic! Să te ferească Dumnezeu să îți petreci sărbătorile într-un asemenea loc. Vecinii tineri fac chef cu manele și cu de toate că nu-i așa, în chirie mai vine unu-altu dacă nu se vinde și alora prea puțin le pasă de gălăgie, de vecini, de mobilier, de scandal. Într-un orășel sau locație lângă Cluj unde nu ai club sau viață de noapte, vecinii tineri care te-au entuziasmat inițial vor crea propria junglă urbană și-apoi să te ții, în mintea ta vei deveni serial killer.
Mai mare rușinea când vii cu străini sau cu vreo persoană mai simandicoasă pentru că dintr-o dată se va face o liniște penibilă atunci când bețivul de alături își va înjura nevasta. De obicei, asta se întâmpla după ce vizitatorul laudă casa.

Când rămân la mama în apartamentul curat, mare și bine poziționat devin irascibilă, agitată și dezamăgită. Este acel „acasă” în care ar fi trebuit să mă retrag după ce se naște copilașul, locul în care să stau 4-5 luni cât am natal-prenatal dar în loc de asta voi plăti chirie in Cluj ca să-mi asigur un minim confort psihic. Să mă pot odihni. Să pot dărui energie pozitivă. Să mă trezesc pentru că plânge bebe și nu pentru că Iorgu o bate pe isterica ce a ramas cu el.

Sunt ferm convinsă că vecinii mei s-ar strica de cap dacă le introduc un nou născut în blocul prin care circulă aer în loc de izolație. Acolo nu dormi decât cu diazepam sau foarte beat sau dacă ești pe jumătate surd. Înveți în două zile orele luuuungi de lătratul-câinelui (noaptea și ziua!)știi exact cum se cotropesc vecinii între ei, ce muzică le place, auzi conversațiile la telefon iar de la etajul trei ești pe fază când cineva intră în bloc și se ține de balustradă pur și simplu. Pentru că balustrada vibrează și dă ecou în tot imobilul! Auzi fiecare pas, nu exagerez. După câteva zile, numai gândul de a te întoarce și a locui acolo, te îngrozește pur și simplu oricât spațiu și așazisă intimitate ai avea. Intimitatea este de fapt zero barat, locuiești la comun cu toți iar blocurile lui ceaușescu în care se mai aude subtil jetul de pipi al vecinului, ajung să ți se pară raiul pe pământ!

Acum locuiesc într-un apartament în bloc vechi, bine întreținut, cu doar câteva etaje. Deasupra am vecini cu copii mici, vecini care se ceartă și ei des dar totuși sunt în regulă din unghiul meu, aud detaliile numai dacă strigă vreunul ceva pe scara blocului. Foarte rar m-a deranjat zgomotul făcut pentru că izolarea este bună, foarte bună față de ce aud că povestesc alții.
În perioada în care cineva și-a recondiționat apartamentul cu tot tacâmul: burghie, plăci, ciocane, eu am putut ațipi cu dopuri în urechi, zgomotul era mult diminuat. Asta înseamnă blocurile din betoanele lu nea nicu și cred că toate sunt așa. Nu mai spun că există posibilitatea să mai izolezi și tu apartamentul dar când ai luat unul nou, mai ai bani și putere și nervi să te muți să acoperi tot, să umbli după meșteri și materiale?
În apartamentul neizolat dacă lucrezi cu un burghiu riști să sară careva de pe balcon și să-l ai pe conștiință. Nu merge nici cu dopuri, nici cu mutat în altă cameră, nici cu poliția. Lumea e nervoasă, se bate-n țevi ca la toacă-n muntele Athos, rezonanță maximă de nu știi care pe cine claxonează, ferma animalelor este nuvelă hazlie pe lângă întâmplările dintr-un bloc construit atât de prost 🙁

Voi v-ați cumpărat sau ați cumpăra un apartament nou? Câți dintre voi ați mers să vedeți apartamentul nou împreună cu un expert?