Am ales pentru orașul meu – si cei mai mulți oameni au simțit ca mine!

Cand m-am intors in orașul natal, a fost diferit pentru că nivelul de trai, lipsa oportunitatilor si-au spus mult cuvantul. Oameni mai nervosi (ca oriunde am trait pana atunci si Slava Cerului, nu in putine locuri am fost!!), tristi, agitati, îngândurati si apatici.

Biblioteca era inchisa, cinematograful nu functiona, nu exista decat un local sau doua care sa dea tonul si asta numai in weekend, nu stiu de vreun cerc de cultura sau alte activitati si pentru copii si pentru parinti care să fi fost organizate… nu aveai unde sa mergi cu copii – abia apoi s-au deschis 2 locuri de joaca, sarbatorile de iarna ce-au mai colorat atmosfera. A mai aparut ceva contra cost pentru copiii mai mari, oricum, nu inot, nu sport – eu cred ca de la 3 ani ar trebui sa se incurajeze practicarea unui sport, macar ocazional. Contra cost, bine da e peste tot asa, o fi, insa aici sunt copii care nu-si permit integral mersul la scoala (care e gratis utopic) darmite excursii si event-uri platite.

Aici ma gandesc ca intervine candva, cumva admin publica si gaseste solutii cu actorii locali, cu sportivi-instructori, dans, etc. Sigur daca este curaj si dorința sa se ceară, în timp, pana acum n-a fost nimic de acest gen. Ai bani, iti duci copilul la inot in orasul apropiat, nu ai nu-l duci si punct.

În vizitele scurte, oamenii interactioneaza politicos, pleci, apoi vorbesc despre tine, tu nu stii, nu afli, nu te doare, tu nu esti parte din orasul mic si trist.

Cam repede, am invatat si eu să mă tem, desi venisem cu un entuziasm pregatit. Frica te face irațional, urâcios la cea mai mică provocare, frica trezeste justitiarul din tine, că ai impresia ca oricand ti se poate intampla ceva. Si cand esti femeie si capul familiei, cand tu decizi totul si sunt oameni care iti transmit amenințări e absolut teribil.

Nu-l uit veci pe prietenul care-mi spunea: obisnuieste-te, aici e altfel. Nu te poti obisnui cu frica si nesiguranta zilei de maine. M-am analizat si deveneam si eu agresiva psihologic. Toate sentimentele care derivau din frică, se transformau in mici monstri despre care nu aveam cu cine sa vorbesc.

Cărțile, meditația, rugaciunea, autosugestia, aceștia au fost prietenii si protectorii existenței mele în ultimul an. Inainte cu un an, inainte de alegeri, au mai aparut diverse – cinema, un film pe saptamana cred, niste activitati trecute la Clubul copiilor (numai dupa ce am tot pus intrebari am aflat de fapt ce se poate acolo si ca da, as putea sa merg in vizita). Oamenii se temeau de autoritatile locale. Aceasta a fost impresia, aceasta a fost experienta mea.

Orasul meu de provincie, condus pana acum de PSD, se dărâma, se topea, se urâtea pe zi ce trece si am inteles tarziu – esenta oamenilor mereu nervosi si nemultumiti. Nivelul de trai si lipsa unor oportunitati reale de a se desprinde de aici dacă vor. Poate doar plecand sa munceasca in strainatate, lasandu-si familiile, copiii. Gherla a decazut extraordinar de mult față de cum era acum 10 ani.

Inainte daca aveau o strada stricata rau de tot, macar o plombau puțin la timp, nu o lasau să devină un crater.

…………………………..

Acu 7-8 ?? ani aproximativ, am stat mai mult in Cluj împreuna cu partenerul meu. Cateodata, voia sa venim la Gherla cu autobusul, desi aveam pe atunci tot confortul care, cred unii – te poate face fericit. Si mi-mi plăcea, pe atunci eram satula de mașină. Si asa am venit cateva saptamani, dimineata si plecam dupa masa. În fiecare zi, mult mai dimineata decat veneam noi – fostul primar, singurul care a facut ceva vizibil si durabil în oraș – mergea la munca, la Cluj pe administratie, fonduri europene, un job frumos dar foarte greu! Nu orice munca vorb-aia, pana la urma avea o experienta solida, o cariera, dar stiam ca are copii mici, o familie frumoasă care avea nevoie de dânsul. Cand eu aveam doar ifose, ba mai mult – nepasare si o viata fara griji – acest om mi-a adus aminte ce e demnitatea. L-am vazut doar de cateva ori. Dar oamenii in bus vorbeau si vorbeau cu respect la adresa lui. N-am stiut niciodata ce s-a intamplat cu adevarat si cum a pierdut, dar m-am intrebat daca anii de naveta, departe de sotie si copii mici- toata ziua – au fost o razbunare a vreunui mare si nou castigator. Politica incepuse sa fie tot mai agresiva.

Cand am trait pe pielea mea cam aceleasi intamplari, (eu nefiind cineva important, atata tot) am stiut că pe jumătate, orasul s-a  degradat asa din cauza ultimilor 8 ani de nepăsare. Nepăsare pasată abil si locuitorilor. Nu vă place, luati masina si plecati din oras. Ia, deschideti-va o afacere. Se deschidea un PFA, SRL, intr-un domeniul celalalt sărea pe el, se amenințau direct sau indirect, parcă nu încăpeau, multi oameni devenisera foarte invidiosi.

Încet, atentia fiecaruia s-a indreptat inspre Sine. Supravietuire. Nervi întinsi la maxim. Frică.

Într-o zi, la serviciu, am avut curajul sa intreb actualul primar cum s-a putut face acu 8-14 ani cutare si cutare lucru. Mi-a raspuns cu politete si a doua zi mi-a adus o plasă plină cu dosare, proiecte si am citit si-am vizionat nopti întregi, că doar atunci aveam timp, dupa ce adormea copilul. A fost un click care m-a făcut sa ma implic si am stiut că oamenii de aici pot fi si altfel. Dacă scăpăm de frică, de frustrări si dacă muncim toti pentru oras.

M-am schimbat cumva. Si-n rău si-n bine. Acum am putut deschide ochii să văd asta. Si am ales sa traiesc fara frică în momentul în care am aflat că cel mai demn candidat a castigat si că nu mergem inspre tiranie, așa cum eram obisnuita cu oamenii PSD. Culmea, de ani de zile, conflictele si problemele mele au fost legate strict de oameni din PSD.

Ei bine, sunt sigura ca din fiecare lovitura, am invatat si o lectie. Am primit lectii la rândul meu. Sunt liniștita acum. Am votat mereu cu PNL, in toate fractiunile prin care a trecut. Am ales oamenii. Niciodata, n-am gasit nimic in comun cu PSD. Nimic.

Ma bucur că cetatenii din oraselul meu au vazut adevarul din spatele unei campanii politice care-a fost dusă cu demnitate. Si că nu intotdeauna trebuie să existe „ceva“ care să te motiveze să faci lucrurile bune. Să alegi binele. Să alegi în cine să crezi, in ciuda răutătilor la care te expui.

Până la urmă, fiecare, indiferent cum sau cu cine a votat, cunoaste-n inima sa ce fel de constiință are. E tare bine când te simti împăcat cu ea, in ciuda oricăror vorbe!

Tot respectul meu pentru noul primar al orasului Gherla! Sa va dea Dumnezeu putere sa reusiti să faceti bine acest oraș!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *