Alo….avem stress la oferta, expediere gratuită…….

Am deschis ferestrele în camera de la etaj sa se faca putin curent si să aerisesc. Am aspirat praful de pe scari, am sters mobila. Sa nu imi plangeti de mila că rar ma apuc eu de activitati gospodaresti majore, azi am avut de ars mai multe calorii ……

Suna telefonul. Răspund.O cunostintă îmi urlă în receptor ca firma (noastra) n-ar fi predat niste rapoarte la timp si „doamna de la Finante e nervoasa“ca trebuie predate pana în 25. Pe la nas îmi trece un miros de pucioasă si ma gandesc c-o fi vreun fenomen paranormal si ca interlocutorul e de vină. Auzisem eu că maica-sa „făcea cu dracu“ , poate l-a învătat si pe el. Miroase ca dracu si vorbește la fel.

In fine, în cele 7 minute în care mi-a spus de 5 ori ca e nervoasa doamna de la Finante , mi-am motroșit si eu un cos ca să nu stau degeaba.

Apoi am sunat-o pe contabila si i-am ciripit ce-mi spusese individul, si-am întrebat-o daca pricepe ca eu nu pricepeam nimic. A telefonat ea cu oarecare groază la „doamna nervoasa“ care era de fapt foarte amabila si-si cerea scuze pentru inconvenient dar ea îl informase pe individ sa nu uitam sa predăm acele rapoarte pana în 25 luna viitoare! Ca el venise acolo sa-si rezolve un matrapazlîc si pentru ca doamna știa că îl trimisesem de mai multe ori cu acte, a vrut doar sa ne reamintească.

Ma rog: ideea de baza e că nu fusese nimic grav si nici măcar important nu era………dar respectivul avea cuștirițe si s-a gandit sa livreze si la altii. Dupa tonul si gravitatea chițăiturii mă si gandeam că intram în insolvență. :doh:

In sfarsit. Imi mănâncă dubașul 45 de minute cu tot cu destrăbălata campanie de informare . Vin in camera si ma uit sub pat sa vad dacă totuși n-avem vreun liliac lesinat si dezitegrat pe-acolo. Tot miroase. Ma uit pe geam.Vad o masina de teren si niste saci care par umpluti cu îngrasamant natural. Ca sa nu zic cu rahat………

Inchid geamul

Suna telefonul cu cartela de romania. Oare cine mă sună pe ăsta?

Buna ziua. Sunt Xuleasca de la Taxe si Impozite (oftat indelung).

Asa.

Doamna, nu v-ati achitat impozitul pe lunile……si august (recital în fortissimo)

Eu (trecand pe piano): doamna, haideti ca va resun eu în doua minute, sunteti pe roaming si….

Stiu ca nu mă mai sunati înapoi ca majoritatea…….

Poftim? Doamna, asteptati doua minute

Iau telefonul fix, sun, mi se face legatura cu Xuleasca.

Nu o mai intreb de ce a presupus ea ca nu mai sun, intreb cat e impozitu si pana cand trebuia platit.Imi spune ceva de 71 de Ron si penalitati (numai) la sfarsitul lunii septembrie.

Poftim? (credeam ca s-a construit ceva pe terenul ala si nu stiu eu……cand de fapt dansa m-a sunat atat de afectata ca sa-mi spuna ca am „uitat“ sa platesc niste centi care oricum pot astepta pana la sfarsitul lunii septembrie?)

Bine doamna, multumesc frumos, o sa vin pe la dv cand vin în tara.Dar….de ce nu ati trimis o înstiintare ca doar aveti adresa?

A….o aveam. Am pierdut-o…..

Aha……

Acum in camera miroase a liliac mort si a iedera. Am lovit cu cotul borcanelul in care tin betisoare parfumate si s-a imprastiat toata solutia pe covor. Nu-i nimic, oricum trebuia sa spalam covorul

Apropo de coate. Tot astazi m-a mai sunat o doamnă sa-mi spuna să mă duc urgent la magazin ca mi-au venit bandajele pentru cot. ( e o parte importanta pe care-mi place sa o protejez)

Bine, am zis, vin maine, acum am intrat în casă si nu mai ies.

In conditiile în care respectivul magazin de ortopedie e cat o intersectie, doamna a boscorodit în receptor ceva de genul „mna, sa văd unde le mai pun si pe astea, sper sa le gaseasca maine colega“

Pai puneti-le în cotul celor de la logistica“……

Poftim“?

Nimic.O să vin mâine. Punct“

Exista oameni care au aterizat în aceste lumi pământesti cu misiunea strictă de a-i stresa pe altii.

Eu nu spun ca nu exista situatii grave, în care e greu sa ne controlam, circumstante în care nervii ne sunt pusi la incercare DAR cele mai multe întamplări din viata cotidiana nu se încadreaza aici

Cu putina răbdare si cu o atitudine matură, controlată, orice se poate discuta într-o maniera care sa nu zgârie creierii interlocutorului

Numai ca nu te poti pune cu „stressorii de profesie“

Dacă sunteti stressor de profesie, încercati sa vă menajati. Invătati sa aveti rabdare, ce stiu eu, stati în cap, sariti cu parasuta,respirati în baloane cu heliu, faceti un curs de (anger)management . Credeti ca nu se poate sa fiti altfel?

Mai adunati, mai obiectivi? Sa duceti în minte toata actiunea pana la capat si sa va imaginati care e cel mai groaznic lucru care se poate întampla daca scăpați situatia de sub control?

Si apoi sa spuneti……“așa, și“?

Atitudinea aceasta de „arde lumea“ se cam ia. Stressul se transmite, dar se si poate controla…….

Am fost in ambele tabere. Mă impacientam foarte repede si preluam din agitatia psiho-motorie a interlocutorului chiar daca de cele mai multe ori situatia nu era nici pe sfert asa de gravă cum o descria……..

Ei……..m-am autoanalizat si am decis ca nu mai vreau ca stressul altora sa ma afecteze. Ai o problema? In regula, vorbim despre ea dar nu o împărțim în două 🙂

P.S cand ai pe cineva în familie care se încadreaza în aceasta categorie nu-ti ramane decat  sa incerci sa gestionezi cu calm situatiile “limita” si sa nu te implici emotional, lasandu-te luat de vartej

Cum procedati in preajma unei persoane care va face sa va simtiti nervos si agitat?

sau….cum va controlati pe voi insiva?

48 thoughts on “Alo….avem stress la oferta, expediere gratuită…….

  • August 22, 2011 at 4:24 pm
    Permalink

    Eu as lua un balon cu heliu..pe bune.
    Fimiu zice ca sunt stresanta…si ma face soacra..iar eu ii raspund ,,sorry,sunt doar ma-ta!” 🙂

    Mai,am invatat si eu sa imi cenzurez nervii si cicaleala,pentru ca am observat ca nici mie nu-mi place cand altii imi fac asa.

    Reply
    • August 23, 2011 at 8:55 am
      Permalink

      Cred ca si eu eram stresanta la un moment dat……cand locuiam in tara
      Acum , daca trecuta cand am fost acasa , la un moment dat eram cu cineva la masa si ne povestea o chestie “fuuuuarte grava” si ma intreaba la un moment dat: pai cum , si tu ce-ai fi facut, cum ai fi reactionat …..n-ai fi zis nimic?
      Si eu i-am raspuns ca nu…ca mi-a fi luat geanta si-as fi iesit din schema salutand frumos
      Apropo……sa nu crezi ca nu fac eforturi supraomenesti uneori ca sa ajung la starea de acceptare pe care o doresc……….

      Reply
  • August 22, 2011 at 4:38 pm
    Permalink

    Pe mine mă stresează un individ de la o societate de investiţii de vreo săptămână. La primul telefon, i-am tăiat-o scurt, “nu mă interesează!” şi i-am închis telefonul. La al doilea apel, peste două zile, l-am întrebat scurt ce naţie e. Mi-a răspuns mirat… “da’ de ce mă întrebaţi?” “Pentru că ţi-am spus pe limba lu’ maică-ta, acum două zile că nu mă interesează!”
    Peste vreo două zile, mă sună iar. Mi-am schimbat tactica şi vocea. L-am luat uşurel, sub pretextul că mă interesează mai multe, şi am obţinut numele firmei, numele directorului, adresa… etc. Întâmplător, era aproape de mine. A doua zi, pentru că n-aveam ce face, pe la 9 dimineaţa m-am prezentat la ei. Am întrebat de director, sub pretextul că am o afacere pentru ei. Vorbesc cu tipul şi încep să-l întreb de sănătate. Tipul îl cheamă pe ăla cu telefonul. Mă dau tare la ei: de ce faceţi comerţ ilegal cu baze de date de adrese şi telefoane? De unde aveţi voi telefonul meu şi cine v-a dat voie să mă sunaţi, că eu nu! După vreo trei minute de alte bâiguieli, am reuşit să aflu de la cine au cumpărat o bază de date-pirat.
    Pentru că săptămâna asta mai am o zi de pierdut, vreau să dau ochii şi cu tipu’ ăsta, să văd ce are de zis…

    Reply
    • August 23, 2011 at 9:00 am
      Permalink

      Dar ai energie de risipit nu gluma! 😀
      Pai….sa zicem ca vinde sutiene.
      Tu ii spui:domnle, am refacut stocul de sutiene pe doi ani. Am cumparat la reducere 25 de modele cu si fara bretele , toate culorile la un pret de nimique. Ai tu o oferta mai buna?
      Pai nu, dar….
      Atunci, auf wiedersehen. Suna-ma numai cand ai la vanzare hasis la pret de producator
      Ce sa-l mai caut pe la munca sa ii explic cum sta treaba 😀
      Si pe mine m-a sunat una tot asa, pe roamning sa imi vanda nu s ce cartela pt telefonul mobil. I-am spus ca sunt rau platnica si am 22 de credite scadente la diferite banci, sa ma lase-n….pace

      Reply
  • August 22, 2011 at 4:49 pm
    Permalink

    Tocmai am scăpat de un job care mă stresa maxim. Am semnat demisia și-am plecat 😀 Nu stau să mă streseze nimeni, de regulă 🙂

    Reply
  • August 22, 2011 at 5:05 pm
    Permalink

    Mai am cateodata momente cand nu ma pot controla…nu se intampla prea des…atunci nu-mi pot tine nervii in frau…carevasazica mai explodam uneori…nu dureaza dar se-ntampla 🙁

    Reply
    • August 23, 2011 at 9:08 am
      Permalink

      Nu ma refeream in mod deosebit la “exploziile” nervoase de moment (care uneori sunt foarte utile)
      Ci la genul acela de persoana mereu stresata, agitata, grabita, care ofteaza cand se pune pe canapea, ofteaza cand asteapta trenul, ofteaza pe scaun in sala de asteptare, ofteaza cand strange masa 🙂
      Si careia orice activitate i se pare grea, covarsitoare si totul e foarte urgent si grav si…..

      Reply
  • August 22, 2011 at 5:14 pm
    Permalink

    Pe plan profesional incerc sa ma comport impecabil. De cele mai multe ori reusesc, doar figura imi tadeaza uneori adevaratele sentimente.
    Pe plan personal… as putea sa fiu obiect de studiu pentru fenomenul antigravitational. Adica resping tot.
    Dupa ce am respins, verific. Daca a mai ramas ceva nerespins, bat. Daca a ramas ceva nebatut, beau. Daca a ramas ceva nebaut, plec.
    Und so weiter.

    Reply
    • August 23, 2011 at 9:10 am
      Permalink

      Da, pai cred ca in cazul tau expresia chipului spune totul …atunci cand cineva te irita
      Respingi si apoi verifici? :)))Daca ai fi avocat te-as angaja imediat 😀

      Reply
  • August 22, 2011 at 5:15 pm
    Permalink

    Eu încerc să evit persoanele de genul ăsta că mă fac să mă simt tensionată.

    Reply
  • August 22, 2011 at 5:21 pm
    Permalink

    Trebuie evitate, clar. Iar daca trebuie neaparat sa interactionezi cu ele, sa faci tot posibilul sa tratezi totul cu detasare, ca sa nu ajungi si tu incarcata de stres si energie negativa.

    Reply
  • August 22, 2011 at 6:00 pm
    Permalink

    Vai Hapiiiii si mie mi s-a intamplat acum 2 sapt sa ma sune de la Pireus ca mai am de achitat 3 euro:)))si m-au sunat pe roamingggg si nu doar 1 data..cred ca au platit vreo 50 de euro cu telefoanele:))mai bine puneau ei 3 euro pt mine…

    Reply
    • August 23, 2011 at 9:20 am
      Permalink

      Corina, trimite pecineva sa ii achite si sa stea acolo pana iti inchid contul!! Altfel o sa ai bataie de cap cu ei si la anul te trezesti ca ai de platit 20 de euro….
      Am patit-o cu BCR care nu mi-a inchis contul dupa ce am rambursat banii si cererea mea scrisa nu a ajuns cica la filiala centrala, nu fusese inregistrata

      Reply
  • August 22, 2011 at 6:54 pm
    Permalink

    Trebuie evitate si apoi , in caz de dat nas in nas/telefon in telefon : “daaaa , sigur , asa e , aveti dreptate , ok , cu prima ocazie.”
    Oricum coronarele proprii sunt mai importante pt mine decat isteriile altora si trebe sa am grija .

    Reply
  • August 22, 2011 at 7:37 pm
    Permalink

    Pai… jobul tau, din cate am citit acum , si in alte dati… nu e chiar usor din punctul asta de vedere… trebuie sa ai calm ca sa rezisti.
    Daca ma aflu in preajma unei persoane care imi da o stare de nervi/agitatie… o indepartez, daca imi permite conjunctura, sau ii spun sa se linisteasca, dracu :)). Partea buna e ca am o fire calma si o voce care linisteste, astea ajuta intr-o oarecare masura. Ce mai ajuta e sa-l faci constient pe celalalt de starea in care se afla, si cat de mult ii afecteaza pe cei din jur. Treaba asta poate fi facuta si cu un pic de bagare in ridicol, eventual. Ceva de genul “bai, ce dracu ai… ai baut apa de la caine, bagat degetele in priza… etc?”
    Eu unul ma controlez destul de bine. Uneori am momente ( ca tot omul) in care imi vine sa explodez… si ma folosesc de respiratie, ca sa ma linistesc un pic.

    Reply
    • August 23, 2011 at 9:22 am
      Permalink

      Torden, nu e mai stresant ca altele.Da, la inceput l-am urat si am crezut ca nu o sa fac fata, iar uneori ma simt coplesita….alteori pot beneficia de mult timp liber si oarecum….sunt propria mea sefa. Eu imi coordonez activitatea
      Dar am muta tangenta cu institutiile …..statului roman Nervii sunt “all inclusive”

      Reply
  • August 22, 2011 at 9:31 pm
    Permalink

    hmmm… de obicei fac cate o gluma si persoana aia stresanta si stresata incepe sa rada,iar atmosfera se destinde
    m-am obisnuit sa gasesc partea amuzanta a lucrurilor

    Reply
  • August 22, 2011 at 9:44 pm
    Permalink

    benzina varsata pe asfalt niciodata nu va arde, fara ca o scanteie sa o aprinda…
    dealtfel, scanteia nu va face nimic fara prezenta benzinei…
    doar cele doua, impreuna, poate face dezastrul…
    rar… doar uneori sunt benzina, sau scanteie… dar realizez repede ce am facut… si vin cu stingatorul…

    Reply
  • August 23, 2011 at 8:12 am
    Permalink

    Ma bucur sa te regasesc in forma maxima!
    Am de recuperat, asa ca nu pot comenta pina nu citesc toata arhiva din ultimele saptamini.
    Complimente!

    Reply
    • August 23, 2011 at 9:25 am
      Permalink

      Multumesc Adrian… ma bucur ca mai treci pe aici din cand in cand……
      Sper ca totul e bine la tine

      Reply
      • August 23, 2011 at 10:56 am
        Permalink

        Stai linistita, ca eu trec constant, nu doar din cind in cind! Dar in ultimele saptamini am fost foarte plecat la plimbare…

        Reply
      • August 23, 2011 at 2:22 pm
        Permalink

        Chiar ma gandeam ca poate esti “la plimbare” pe undeva………A fost frumos?
        Iti multumesc inca odata……..ai fost printre primii (si putinii la inceput) cititori de pe blogul meu……..(si comentator, lucru foooarte important! 🙂

        Reply
  • August 23, 2011 at 9:01 am
    Permalink

    ofertă de asta am şi eu :focus:
    nu ştiu unde s-o pasez mai departe

    Reply
  • August 23, 2011 at 11:55 am
    Permalink

    Eu de obicei am rabdare, sunt draguta, zambesc, cica f diplomata in multe cazuri, dar cand s-a trecut de limita aceea, nu pot sa-mi retin nicio reactie si trantesc tot verde in fata…nu-mi amintesc cand am tipat ultima oara la cineva si nu agreez deloc persoanele care o fac.

    Reply
  • August 23, 2011 at 10:33 pm
    Permalink

    Dacă e o persoană apropiată, de regulă evitarea e grea și iese ceva monstru.
    Dacă e random person… evit cu o durere în cot monstru de mă prefac toată viața că nu cunosc persoana respectivă și traversez mereu pe celălalt trotuar… nu îmi strică starea zen oricine. 😆

    Reply
  • August 24, 2011 at 8:29 am
    Permalink

    Dar daca lucrezi cu o persoana stresanta ? Pentru care fiecare chichita e o “problema” si lipsa unei stampile e ceva “grav”?…..
    Am avut asa un specimen……

    Reply
    • August 25, 2011 at 9:13 pm
      Permalink

      Tot am evitat-o… rămânând la contactele de servici, dar astea sunt rare. Fiecare în treaba lui, că la masa de prânz sau seara undeva tot ieșeam cu colegii care îmi plăceau.
      Bine, probabil dacă ar fi un șef… cel mai sigur mi-aș căuta alt job. Nu stau să îmi mănânc atâtea ore de nervi la muncă.

      Reply
  • August 24, 2011 at 7:17 pm
    Permalink

    Fug mancand pamantul. Iar despre mine…ei bine, trebuie sa recunosc ca nu sunt capabila mereu sa-mi cotrolez nervii, emotiile, iesirile. Mai trebuie lucrat la acest capitol.

    Reply
  • August 25, 2011 at 9:22 pm
    Permalink

    Daca ma abtin prea mult la serviciu sa reactionez, nu e bine ptr. ca trebuise sa am si eu un debuseu, si acesta se petrece, de obicei, fata de cei dragi. Asa ca mai bine ma descarc la job de toti nervii. Stiu ca e neplacut (eu sunt o persoana cat se poate de calma si de blanda, ca fond, insa profesional am devenit destul de dura, ptr. ca, din pacate, in RO, si mai ales intr-o firma de stat (plina de pile si lenesi),daca nu esti dur nuse face treaba. Si asa muncesc zilnic, de ani buni, mai ceva ca la patron (tin in spate alti 6)!
    Te “invidiez”/admir, Hapi, ca faci ceea ce-ti place si esti propria ta sefa! Felicitari! Poate imi impartasesti si mie secretul…

    Reply
  • August 26, 2011 at 9:18 am
    Permalink

    Nu e nici un secret…….am avut urcusuri , coborasuri, am fost “executata” de o subalterna la fostul loc de munca, am plans, m-am deprimat, am crezut ca se prabuseste cerul pe mine………Iar acum eu si partenerul meu lucram impreuna de aproape 5ani………..
    Tot raul a fost spre bine numai ca atunci, nu mi-as fi imaginat…….

    Reply
  • August 30, 2011 at 7:20 am
    Permalink

    :)) in situatia ta nu puteam ramane prea calm. Solutia mea: celor care ma enerveaza nu le mai raspund si-asa inceteaza orice tactica de abordare, mai putin aia face 2 face unde vin si isi cer scuze, zambesc tampit, etc.

    Cat despre taxe si impozite da-le … in 1000 de ani. Mai mult ai cheltuit pe roaming cat ai stat de vorba cu ea. 🙂

    Reply
  • May 15, 2012 at 9:59 am
    Permalink

    ..e greu cu siguranta, dar prin exercitiu cred ca se pot rezolva multe.si daca solutiile gasite nu dau rezultatele asteptate atunci e cazul sa incercam altceva…si iar exersam..;)

    Reply
  • September 17, 2012 at 8:54 pm
    Permalink

    La mine in familie, mama e cea mai stresanta…in fiecare zi are cate ceva de reprosat sau are o “problema” extrem de grava si care nu suporta amanare. mai grav se comporta cand vin sarbatorile de Paste sau de Craciun. In zilele acelea e ca un arici si nu te poti atinge de ea, daramite sa mai comunici.
    E singura persoana cu care nu imi pot pastra calmul, in rest, in afara casei sunt foarte calma si diplomata.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *