3 ani de cand mi-ai dat Viață, copile!

Te-am născut din dragoste necondiționată, acum trei ani

Hm. Si tu nici nu știi cum mă cheamă.

Hai să-ți povestesc scurt cum m-am replicat eu prin ADN-ul tău.

Pe străduța pietonală perfect încadrată de borduri și blocuri solide a câte cinci etaje, toate recondiționate și izolate, cu flori pe balcoane și zone verzi curate, călcam veselă și gravidă. Exact: veselă precum lupul care-i înghițise p-ăia trei iezi, de-a trebuit mai apoi s-apară parentingul modern, să schimbe povestea, să scoată iezii nedigerați și să pună pietricele colorate-n burta acționarului înfometat.

Împreună  cu mine era bărbatul înalt, atent și grizonat ce-mi căra coșarca de la Sabon. Pe care-o ghiftuisem cu body-uri mici și  splendide toate cusute de mână, căciulițe brodate și niște tampoane elegante care puteau fi ușor confundate cu niște bentițe. Părul îmi mirosea a caise iar aerul din jur a flori de cireș. Parcă natura se pregătea să-și reîmprospăteze corolele.

            Bărbatul deschise portbagajul, azvârli plăsoiul de firmă între câteva buchete de trandafiri proaspăt culeși apoi mă luă-n brațe sărutându-mi fruntea: o să fie bine draga mea, nu ți-e frică de naștere, nu-i așa?

– Nu darling, am susurat eu, zâmbind ca un șarpe boa.

Evident că sunasem înainte la toate ziarele locale, dar numai unul de la Cluj a vrut să publice stirea cu trusoul de 5000 euro. Le-am vorbit si despre nasi, urma să vină Veorica dar o sunasem într-un moment nepotrivit, mi-a spus că orice om îi e frică de o plângere penală pentru că autiștii au dezinformat UE… și m-am temut s-o mai chem.

Mă rog, a apărut în presă fix ce-am vrut eu, iar la spital m-a așteptat însuși primul… stai puțin, că e ziua ta si am gustat din spumantul mamei. Băutura nu-mi face bine, credeam că e suc.

Read more

Primele zile, voi doi, diagnosticați cu virusul despre care vorbeste toată planeta…

Ce simptome aveați? Ce v-au făcut la spital…?

S-au uitat la noi mirati si ne-au închis într-o camera. Glumesc. Ne luaserăiar sânge apoi am intrat direct pe tratament. Eu inca mai aveam febră, a mai durat o zi poate, Paul și-a revenit. Dar stai, că după ce mi-a trecut febra, mi-a dispărut gustul si mirosul. Nu știi ce ți se întâmplă, nu știi cum se procedează, nu știi ce îți face. Nici nu stiam dacă să le zic, nici nu-mi dădeam seama dacă mi le-am pierdut mai mult… psihic (râde).

Paul are un deo care-mi place si-ntr-o dimineață, când el încă dormea, eu miroseam ușa… că are iz de clor. Apoi m-am dus la Paul să-l miros pe el… Habar nu am dacă ne văd ăstia si prin camera ca la Big Brother, oricum, imaginea cred că era din episoadele cu Harry Potter. Paul s-a speriat si-a sărit în somn, a dat un pic cu capul de perete, da nu-I bubu mare. Cum nu se apropia nimeni de noi si nu intra decat infirmiera… Plus apăsarea aia, parcă liniștea și asteptarea se joacă cu creierul tău.

I-am spus să stea linistit că-s io, da nu s-a dat cu deo… aseară, după dus? Cănu simt pe bluză… A zis că s-a dat sis ă-l las în pace să doarmă că poate trece timpul mai repede. S-a întors pe partea ailaltă, când a ațipit la loc, a intrat infirmiera, tot așa, deghizată, aia i-a fost imaginea cânda deschis ochii. Așa că m-a luat repede-n brațe si-a zis: chiar nu simti mirosul?

Nope.

Read more

Dacă îmi mai spune cineva să fiu Pozitivă, după câteva zile-n spital…

Îl pun pe block 3 zile. Pana devenim negativi. Ca altfel, suntem pozitivi de numa-numa.

M-am tot codit dacă să-I scriu. Cei infectati cu Covid sunt numere. Sau mici VIP0uri, aștia care-si permit să povesteasca.  O să aibă încredere în mine? Ne știm din vedere. Ne salutăm. Mă mai citește pe blog dar dacă crede că am vreun interes ascuns? Ce să-I zic, stii, zi-mi cum e-n spital, așa, Pozitiva cum te stiu eu, te mai și tratezi? O să fii Negativă la un moment dat dar nu si negativstă, da?

Nicio persoana care mi-a acordat incredere pentruun interviu pe blog sau povestea unei experienta, nu a regretat. Hai s-o intreb… si asa afli la ce încercări te mai supune viata.

Cum a început?

Stăm pe what s app. Eu pe sofa, in camera mea si a copilului, V pe un pat de spital, band suc de portocale într-o poziție nefirească. Ca și cum ar fi gata să alerge undeva, nu să stea întinsă acolo. Are o energie realistă, s-ar plimba, dar salonul e relativ mic si lasă, zice, să fiu bucuroasă că ne-a lăsat pe amandoi împreună. Nu este și nu pare bolnava, doar a iesit pozitiă la testul Covid 19. Și ea și soțul. Cum, când, unde, nu mai interesează pe nimeni. E cu vreo trei ani mai mare decât mine…

– A început Paul să-și piardă gustul și mirosul. Ne întelegem atât de bine, ne povestim totul, suntem cei mai buni prieteni si iubiti. Adică, stii, îi pot spune chiar orice.

Read more

Inmormântarea lu Bobică

Avea tata un prieten  de pahar.  Cu cat  trecea timpul, setea lui tata, Dumnezeu sa-l ierte, devenise tot mai mare si singurul cu care se mai intelegea era Bobică.

Ăsta, era din născare un individ încâlcit la minte, năzuros și veșnic nemulțumit. Pe când alții înaintează-n vârstă, căpătând si puțină înțelepciune, pe-alții anii-i detașează de un intelect generos.

Ca arătare, era un om zdravăn, la un metru 75 alb în cap, dar vopsit negru-verzui, cu-n ochi mai sus și unul mai la dreapta, buzele parcă-i erau fire de mărțișoare împletite cu nod. In loc de nas, îi scăpase Dumnezeu un bulgăre de pluș în mijlocul feței.  

 Se îmbrăca precum o paiata, cu-n costum negru pătat cu bere, camasa rosie si cravata portocalie. Intotdeauna asa!

În centrul orasului,  stătea pe loc minute întregi, părea că gândește care-ar fi următorul pas. Daca nu-l vedeai că umblă, puteai jura că-i statuie.

Cateodata mai venea si pe la noi, foarte rar, că in afara de tata nu se bucura nimeni de prezenta lui. Venea de Sf. Pasti la Udat. Nu stiam cum sa ne ferim de această emanație dulceagă, cu miros suspicios, dar Bobica mandru de el, ne șpreia și-n ochi.

Bobica avea o iubita cu care convietuia, Ofelia, femeia innebunita dupa Bobica, cu 10 ani mai in varsta decat el.

El profita de ea la maxim, fiind un lenes, nu-i placea munca, pensia ii era bunicica dAr mai mare era a Ofeliei.  Bobica se certa mult cu Ofelia, nu lucra nimic, n-o ajuta dar ea desi pățise vreo 5 căZnicii, il iubea ca la 18 ani! Uneori, cand se certau, el pleca hai hui si nu-I mai răspundea cu zilele, așa, numa să vadă ea cât o poate face să sufere…

 Suflet neputincios, Bobică ăsta n-avea altfel nici fărâmă de amic, până și vecinii îi lăsau cuie-n prag. Ba bătea copiii care veneau la colindat cu-n vătrai, ba omora cu pietre un caine ce lătra prea tare, gazul si curentul și le trăsese din cer, pe banii vecinilor și uite asa. O data l-a cautat copilul dintr-o casatorie anterioara dar Bobică s-a uitat pe vizor si nu i-a deschis, pentru ca stia ca-i cere bani.

Soarta nemiloasa l-a lovit si pe Bobica si a decedat. L-a gasit Ofelia  in casa!

Read more

Discuție cu Omul roșu, menit să-mi motiveze situațiile

– Sunt 4 luni de când Viața nu mai e cum o știam.

Un nod în gât, o tuse din nimic, un nerv care tresare cand iti tușește copilul, desi ei asta fac, ai putea spune că copiii care-au intrat in colectivitate cu asta se ocupa primavara si toamna: tusesc si se joacă.

T nu tușeste, de-aia mă  lichefiez cand il aud că se îneacă cu apa sau ciocolata.

Eu stau pe sofauna albastra din camera mea, intre doua perne.

Omul stă pe un scaun, langa dulap.

E înalt cat mine, nu-i ghicesc nicio vârstă, căci poate fi adolescent ori senior. Are părul roșu gălbejit cum n-am mai văzut. Pletele-i sunt pân la umeri dar aduse=n față în suvițe, fixate parcă cu bile si are alură de libertin. Degetele-i noduroase par lipite de mainile butucănoase, nepotrivite corpului subtirel. Le ține lejer pe picioare, pe genunchii slabi. Fața e de copil, albă, lăptoasă și ochilor oblici, focosi, li s-a dat puterea sa sfredeleasca mințile oamenilor.

– Îți poti imagina orice. Mintea colectiva  e  dominata de Frică. Oamenii vor să supraviețuiască. E o teamă ancestrală.  Asa ca foloseste-ti inima ca sa vorbesti cu mine, cunostintele logice nu-ți sunt utile. Te temi de mine

-Nu. Mă uit la el si ochii îi devin roșii, mainile i se îndreaptă spre mine ca niște ventuze albastre, dar se oprește înainte să mă atingă pentru că vede că nu tresar și nu clipesc.

– De ce? In martie, de ziua ta, erai plină de anxietate si demoralizată, trăiai prizonieră, îți era teamă să nu mori, sâsăie mesagerul cameleon.  Te împovăra o vină. Te puneau la pământ grijile. Planurile tale…

– Ai schimbat totul intr-o zi. Nu mă tem de tine dar respect puterea pe care ti-a dat-o El. Respect normele, ordonanțele. Nu e treaba mea să te înțeleg eu pe tine…

– Si cu moartea?

– Isus a zis să cerem orice de la Domnul si Stapanul care toate le-a făcut. În numele Lui si vom primi!. Eu am cerut Viață pentru mine si pentru ai mei. În ceea ce te priveste asadar, nu tu decizi, ci El, când îmi termin lucrul  aici.

– Hm, poate c-ai dreptate. Ce se întampla in viata ta in 7 martie 2020. Vorbeste-mi deschis despre  anxietate si disperare.

– Îmi pierdusem orice nădejde că mai pot face ceva bine. Nu arătam lumii.  Primisem instiințare ca-mi va fi proprit contul daca nu platesc, o  primisem iar termenul de plata trecuse deja. Pentru ca persoana vatamata e înscrisa in diverse asociatii caritabile, am trimis repede o scrisoare prin care-i rugam avocata sa nu ma execute… Dar nu am avut milă pana atunci de la nici un judecator pentru ieșirea mea, m-au si condamnat la inchisoare cu suspendare, munca in folosul comunitatii si niste daune enorme pentru mine. Simteam că-l las pe T descoperit cumva… De 4 ani, viața de tot prăbușea pe mine, ca zăpada plină de apă de pe acoperișuri. Nici n-aveam timp să gândesc, că eram iar lovită.

La probatiune mi se părea un chin. E un chin. Cred că doamna făcea practică pe mine 🙂 Cred că-i făcea plăcere. Dar toti avem partea asta in noi: rea, bună. Nu mă puteam desensibiliza. Plangeam din orice.  Imi era foarte greu cand stiam ca altii nici nu merg pe-acolo si nici nu presteaza vreo munca iar mie mi se cerea sa-mi iau concediu de odihna sa fac 120 de zile…

Read more

In loc sa devin bipolara, dansez uneori in izolare

Ce (mai) fac în izolare cand simt ca se strînge tot în jur si zilele-s mai lungi

Psihologic, suntem toti cu nervii în stratosferă pentru că n-am mai trecut prin asa ceva. Da, am noroc că eu mă duc la lucru dar în 5 zile libere pot sa-mi imaginez cum se simt cei care nu pot iesi.

2020 Izolare.  Ca să nu uităm.

Prin 16 martie Presedintele Romaniei decreteaza starea de urgent ape teritoriul Romaniei.  In 14-15 aprilie, starea de urgența se prelungeste in Ro înca o luna. Adica pana la mijlocul lunii mai

417 persoane decedate, adica pozitiv la Covid 19, dar numarul lor este mai mare, la fel al celor infectati, insa datele nu pot fi transmise-n timp real si probabil mai au si motivul ăsta, sa nu creeze starea de panica, isterie generalizata.

Singura Putere pe care o avem e să ne ferim unii de alții. Ce ciudat sună.

Majoritatea respecta si chiar stau in case, desi nu mi-as fi imaginat cat de greu poate fi cu un copilas nazdravan. Care vrea iepure de ciocolata da nu de-ala cu alb că cu ou rosu in mână, mami hai joaca-te desi cronometram timpul de scris cu cel de joaca, il impartim cu buni. Da, are un program scurt de iesit cu draga mea A, cand eu sunt la munca, 3 zile pe saptamana. Dar e drumul si acasa- drum si acasa.

Read more

“Doamne, cruță-ne Corabia” (trupul). !Doamne, cruță-ne pe noi”… Paștele 2020

O inima vesela este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj *crushed usuca spiritele ( Proverbe 17_22)

Cand iminenta sfarsitului se apropie de noi – prin ce li s-a întamplat altora, prin boli, razboi sau lipsuri mari, suntem mult mai constienti de ceea ce conteaza cu adevarat.

Sunt o femeie care a nădăjduit mereu în Iisus si nimeni nu poate spune că Acesta, fiu de Om si întruparea Dumnezeirii nu a existat. Și intotdeauna mi-a fost frică de Isus si cand m-am rugat, m-am rugat sfinților, Maicii Lui, Creatorului, Universului și-am cerut pace, binecuvantare si sanatate. Ne e frică de ceea ce nu cunostem iar eu nu L-am cunoscut…

N-am știut sa ma raportez spiritual la Iisus Dumnezeu, desi nici un om sau prooroc  traitor pe pamantul ăsta n-a fost atat de bun si de bland precum Iisus. Iar dogmatic cu atat mai putin L-am înțeles, pentru că Teama nu are cum să vină de la El, era de la mine, din neputințele mele.

De Pastele astea cu Covid 19, am avut parte de introspectii fără să vreau.

Asadar, Iisuse: Cum să mă rog eu Ție când stiu că mă lupt cu mândria deșartă si că de cate ori îmi propun să fac un pas în spate, Mândria desarta- Ego-ul, mă zoreste să ies iar în față?

Să arăt că fac ceva bine, să nu las pe altul să mă umileasca, să văd că oamenii sunt de partea mea. Ne-ai dat cea mai grea porunca înainte sa mori ca om si sa învii ca Dumnezeu-Iubire:

Cap 15 Ioan Aceasta este porunca mea: sa va iubiti unul pe altul cum v-am iubit eu

Read more

Cine decide daca iei Lumina de Paste in vremea pandemiei de Covid 19?

Cred în continuare că iadul si paradisul constiintei noastre sunt Acum, aici. Ca ele vor continua dupa moarte. Nu cred într-un neant în care totul se pierde. ci într-o transformare energetică si numai de mine depinde cum îmi trăiesc viața asta si cât pot să repar din greșelile pe care le-am făcut. Dar ca să repari, trebuie să recunosti ce ai stricat.

Sa spui ca ai mintit ca sa se poata vindeca altii.

Sa nu te aperi pe tine in defavoarea altuia.

Nu simt că greșesc apărându-mă de cineva care vrea să mă distrugă dar încercand perpetuu să-i fac rău, îmi dau zile bune si linistite pe zile rele si pline de suferință.

Asa suntem noi acum. Indiferent ce ar spune un politician sau ce-ar face în alte țări, Universul ne lasă întotdeauna să alegem.

În zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, mândri, defăimători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, vorbitori de rău, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3:1-4).


Sa iau sa sa nu iau Lumina si Pastele?

Read more

Pregatiri de primavara in timpul pandemiei de Covid 19

14 aprilie 2020.

Starea de urgenta in Ro se prelungeste cu o luna.  Peste 350 de morți în țară.

Avem primele doua cazuri de Covid 19 in oras.

Ai o usoara anxietate, dar o stapanesti.  Trebuie să rămâi pozitiv. Virusul alege. Nu se poartă în nici un fel previzibil. Multe infectari, testări, morti, imbolnăviri par un nonsens, în lume e haos. Ne va restarta total. Depinde de noi cum, îmi tot spun asta, depinde de noi.

O zi: Vin la serviciu ca-n fiecare dimineata si la un moment dat, nah, ca mi-am propus eu sa fiu mai atenta, mai prezenta in natura, pomii inmuguresc, etc… vad niste pete rosii de vopsea. Pe stalpi, pe usile caselor. Ce-mi amintesc imediat e sangele Mielului cu care se spune ca s-ar fi pazit iudeii de furia lui Dumnezeu. Nu-mi imaginez un Dumnezeu furios, e o figura de stil. Asa… ma gandesc, mai oamenii astia or fi vorbit si si-or fi facut semen pe usi sa fie crutati…

Pan la urma, mai vad si alt semn, si mai sa-mi scuip in san. Clar, Scaraotchi fu pe-aici.

Read more

Jurnal de pandemie Covid 19. Sunt necajită astăzi pentru că oamenii par că se mai relaxează desi e Stare de alertă!

08.04.2020 E serios oameni buni! Cred, au trecut si 3 saptamani de cand unii abia ieșiti să luati cele necesare sau nu ieșiti deloc!! Dar nu-i momentul să ne relaxam.

– in urmă cu o săptămână, am început să văd o mobilizare a oamenilor in oraș, una tacită, pur si simplu au respectat regulile. Oamenii ieseau in intervalele recomandate, cu adeverinte.

Am infiintat un grup pe Facebook. Voiam să mai schimbăm idei – politică, viata sociala in oras. Apoi, a început să vină tot mai aproape de noi – in Romania, in judete apropiate, in oraș oameni carantinati, pe la sate – persoane care-au venit din străinatate.

S-au creat focare, epidemiologic e atat de inflamabilă starea de asediu, e ca într-un război! Dar pentru că nu-l aud și nu-l văd… unii decid să nu mai fie atat de prudenți.

Unii sunt depășiți de 4 sau opt pereți si simt că li se strică capul în casă, dar credeti-mă, dacă rezistă oameni pe ventilatoare, si-si revin, revizuiti si voi situatia.

Scriu astazi asa pentru că majoritatea lucreaza acum  de acasa. Eu nu pot si e în regulă să fiu cu colegii si colegele. Acum, ca stau acasa dupa ora 16 – sa nu merg la magazin, incerc sa opresc pe la supermarket în timpul serviciului, cand avem teren, deplasare.

Si astazi am văzut prea multi oameni afară! Și-n magazin. Am simtit o relaxare stranie. Parcarea plină. In oras miscare, asa si asa.

Nu e momentul să vă relaxati, oameni buni, e grav prin ce trecem! Politia si autoritatile nu vor lasa garda jos si e un motiv intemeiat pentru asta. Ne luptăm ca să nu ajungem ca alte țări europene!

Read more

Fetele frumoase din oras și sosiile lor

E marti, 07.aprilie 2020 si presedintele a prelungit starea de urgență, din cauza virusului Covid 19 si a curbei epidemiologice care crește încet si stagnează prea puțin.

Toată lumea e obligată – cu mici exceptii- să stea în casă  și acum știm cum e să fii… închis. Îngrădit. Privat de drepturi si libertăți. Noi, generația 40, ne amintim prea puțin acele zile, din epoca Ceaușescu iar adolescenții nu au mai trăit așa ceva. Plus că noi eram copiii pe atunci, așa că părinții duceau greul, noi ne trăiam traiul si ne mâncam mălaiul, crezând că vom fi toata viața tinere, frumoase dar mai ales Iubite!

Facebook, e in maaaare vogă acum, cred că Zuckemberg ar putea să ne impoziteze fiecare tastă – si tot am intra. Am încercat si eu să creez diverse provocări simpatice, am vrut să-i atrag mai ales pe localnici, dar în orașele mici, oamenii nu-si prea dau măștile jos. Nu vor să se arate, să spui ceva despre ei, se miră că-ți pui viața pe tavă – de parcă am fi atat de diferiti în tot ce facem zilnic. Totuși, am avut cateva surprize și vreau să se regăsească fetele după ce trece criza asta. De viruși, de nervi întinși, de stat în casă, de reevaluat profilurile psihologice.

Read more

Gradiatorul Paskuel

Suntem in anul de garantie 2021. Romanis-Suceavis, la graniță cu imperiul austro-chinez, situatia devine tot mai tensionată. O parapanta prăbusita la frontiera din Nord, plină cu chestii care vin pe calea aerului, este gasită de garda pretoriană a regelui Mascus Veurelius.

Nimeni nu mai poate opri prăpădul, decat cel mai virtuos inconștient care ar lupta fără arme: curajosul PasKuel.

Pasquel, născut în Podișul Moldovei, este atat de puternic, încat schimba configuratia neobisnuita a reliefului Orban, crescand in 2 ani cat altii în 10. Pastorii reliefului Orban, văzând că nimic nu l-a doborât vreodata pe Paskuel, desi:

– i-au schimbat si kitul de ambreiaj la Suzuki cu bigudiurile nevestei,

– cablul de frâna cu căpăstrul de la cal

– uleiul din motor cu apă oxigenată cu dioxid de carbon, decid sa-l captureze si să-l arunce-n arenă.

Read more

Jurnal de pandemie Covid 19. Ordonanta a saptea. Centrul de carantina din oras de pune fata in fata cu Frica

Ro: 141 morti, peste 3600 total cazuri confirmate…

20 Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. 21 Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Nu rețin multe din Biblie, Cum n-am retinut din Coran, din manuscrise. Dar cred in Iisus ca Om si Dumnezeu. Probabil ca asta ti-e data, e mai mult decat Credinta aia @obligatorie, il simti sau nu. Si da, mă cam tem de El, nu stiu cum sa ma raportez la El, dar mă rog în felul meu. Ti-am zis ca la 19 avem ora de rugaciune toti 3. Eu recit un anumit psalm. Imi place mult, sunt capodopere psalmii lui David. Ce chestie. Ora 19. Covid 19.

05.042020 E panica in oras. Una psihologica, somatizata…

Unii sunt foarte suparati, la extrem, altii sunt foarte nervosi pe cei suparati la extrem, se cearta pe retele sociale. Majoritatea insa, argumenteaza. Si fiecare are dreptate.

Care-i treaba cu frica asta si de ce nu poate cel care locuieste acum in… Luxemburg sau in orice alta tara muuuult mai dezvoltata si dotata cu echipamente – sa ne inteleaga, pe noi, astia din teritoriu? Buni sau rai.

Un centru de carantinare e situat in oras, deasupra locului meu de munca,  pe str Fizesului. Citez din ziarul nostru local: aici au refuzat să intre in interior. Ele au reclamat condițiile „de spital” de la centrul din Gherla, față de alte persoane, care au fost trimise în carantină la hoteluri.

Aici au fost deja aduse 60 de  persoane *asa scrie presa locala_

Acum scriu si eu: oamenii s-au intors din zonele rosii si trebuie sa respecte carantina obligatorie 14 zile, apoi, daca sunt asimptomatici, sa mai stea acasa 14 zile. Se stie deja că cei care transmit boala, sunt mai ales cei asimptomatici si care nu respecta regulile. Ca ei nu au nimic de pierdut. Unii Vorbesc asa, ca ei tot mor, ca toti suntem datori cu o moarte, etc.

Ne temem de cadrele medicale (sau voluntarii) care-i ingrijesc si-n acelasi timp avem un respect deosebit pentru ei, dar asta e marea incercare!

Uite, eu sunt mama si daca mor… dar eu NU mor. Asta, pare optimism, nu e, e doar linistea din suflet si Increderea. Si multa multa protectie. Se tem si jandarmii chiar daca nu spun, politia, cei care-i pazesc. Nu au echipamente, spun ca au, dar pe retelele sociale cer spitalele echipamente (vezi spit Municip Dej, i-ar fi dotat imediat daca aveau de unde sa cumpere sau sa identifice producatori rapid!!! , mastile nu sunt suficiente la aceasta rata de contagiozitate. Dar nu au inca echipamente de protectie nici ei, anuntul e tot acolo!

Read more