
Te-am născut din dragoste necondiționată, acum trei ani
Hm. Si tu nici nu știi cum mă cheamă.
Hai să-ți povestesc scurt cum m-am replicat eu prin ADN-ul tău.
Pe străduța pietonală perfect încadrată de borduri și blocuri solide a câte cinci etaje, toate recondiționate și izolate, cu flori pe balcoane și zone verzi curate, călcam veselă și gravidă. Exact: veselă precum lupul care-i înghițise p-ăia trei iezi, de-a trebuit mai apoi s-apară parentingul modern, să schimbe povestea, să scoată iezii nedigerați și să pună pietricele colorate-n burta acționarului înfometat.
Împreună cu mine era bărbatul înalt, atent și grizonat ce-mi căra coșarca de la Sabon. Pe care-o ghiftuisem cu body-uri mici și splendide toate cusute de mână, căciulițe brodate și niște tampoane elegante care puteau fi ușor confundate cu niște bentițe. Părul îmi mirosea a caise iar aerul din jur a flori de cireș. Parcă natura se pregătea să-și reîmprospăteze corolele.
Bărbatul deschise portbagajul, azvârli plăsoiul de firmă între câteva buchete de trandafiri proaspăt culeși apoi mă luă-n brațe sărutându-mi fruntea: o să fie bine draga mea, nu ți-e frică de naștere, nu-i așa?
– Nu darling, am susurat eu, zâmbind ca un șarpe boa.
Evident că sunasem înainte la toate ziarele locale, dar numai unul de la Cluj a vrut să publice stirea cu trusoul de 5000 euro. Le-am vorbit si despre nasi, urma să vină Veorica dar o sunasem într-un moment nepotrivit, mi-a spus că orice om îi e frică de o plângere penală pentru că autiștii au dezinformat UE… și m-am temut s-o mai chem.
Mă rog, a apărut în presă fix ce-am vrut eu, iar la spital m-a așteptat însuși primul… stai puțin, că e ziua ta si am gustat din spumantul mamei. Băutura nu-mi face bine, credeam că e suc.
Read more