Cum e cand te afli in fața judecătorilor in penal. Inculpata

imagine in oglinda femeieDupa ce am citit – in timp ce eram gravida, rechizitoriul (am fost audiata 4 ore pentru ultraj judiciar, nu exista lovituri sau alte asemenea) am realizat ca sunt o fiinta in care Teama de fond e sentimentul perpetuu si dominant. Si de atunci, i-am spus aparatorului ca eu nu mai pot citi acele hartii. Dar sa trec la subiect.

Era apelul pe penal – am doua procese, unul pentru calomnie scrisa, ceva gen – deschise de aceeasi persoana, cam in acelasi timp. Stiu c-am plecat din Gherla cu vreo trei ore mai repede, ca sa fiu sigura ca voi fi acolo la timp. Vai Doamne, aveam dreptul sa zic ceva. Acu, nu m-a intrebat nimeni daca eu, dupa o experienta teribila mai pot vorbi in fata unui public. Depasiti trei persoane? Sunteti public.

…………..
Ultimul meu articol mi-a ramas in minte pentru felul in care e descries culoarul lung.

 
Stiam sala. Un numar. Scarile pe care le urcasem de zeci de ori. Oameni in robe negre, cu genti sau dosare sub brat, alergau inspre vise pe care le stergeau complet, visele altora. Tocurile doamnelor grabite, cu masti care promiteau abilitati demne de locatia in care ma aflam, țăcăneau iute inspre destine pe care poate, le vor fi schimbat pe veci.

Cand am cotit dupa sageata pe care scria sectia penala – sau ceva de genul- miscarile grabite intrau in time lapse. Imi era frig. Senzatia de frig mi-o amintesc de fiecare data cand intru in tribunal si aveam sa mi-o reamintesc de-a lungul probatiunii. Deci si de acum inainte. Apareau cativa gardieni, iesiti momentan din lehamitea care e imposibil – banuiesc- sa nu te cuprinda stand acolo, macar din cand in cand- gardieni care insoteau detinuti la procese. Subtil, oamenii, se lipeau aproape instinctiv de perete exact in momentul in care se intersectau cu detinutii si cu gardienii. Numai robele negre treceau fara nicio privire, ca membri botezati ai vreunei loji masonice.

Read more

Sunt medic ATI, eu îi adormeam în sală. Acum, stateam acolo cu cancer la sân si parcă-n jur era o sceneta

Sunt medic ATI, eu îi adormeam în sală. Acum, stateam acolo cu cancer la sân si parcă-n jur era o sceneta

pozaspital pt blog (numele doamnei a fost schimbat. Intamplarile sunt reale. scopul de a ne reaminti sa facem mamografiile si papanicolau preventiv.)

Orice drum regulat pe care pari a merge, se poate transforma brusc într-o coardă suspendata la un circ hilar si supraviețuirea depinde numai de felul în care te comporți din acel moment.

Ordine, deprinderi și puțin umor, dar prea multe exigențe și disciplină

Stela nu trece neobservata, pare o domnisoara corectă, crescuta la pension, o ștrengarita. Desi ea e mamă, sotie și un medic exemplar. Devotata. Devotata pana la pasiune si, mai tarziu avea sa-și dea seama ca într-un moment în care dorința de a ține lucrurile sub control o domina, a început lecția ei de viață.

De fapt cine sunt eu, de ce sunt aici? Ca sa mențin totul în ordine acasa, dupa 12 sau 16 ore extenunate? Dar si sotul meu poate face asta, de ce trebuia eu să mut paharul de peun colț al mesei pe altul? Cei trei copii ai mei sunt sanatosi, se descurca, ne mai mananca cate-un ficațel dar nu pot fara ei, de ce stau cu gura pe ei mereu? De ce trebuie să-mi fie fiecare pacient la fel și de ce ma trezesc ca aranjez fiecare fiola în locul asistentelor și le dau lor timpul peste cap, că ele doar stiu demult ce-au de făcut…De ce cu unii pacienti nu vorbesc si cu altii da,dupa unii plang si dupa alții nu?

Stela se uita la mine si asteapta s-o intreb ceva, ca sa nu vorbeasca ea prea mult. Mi-a citit interviurile medicale de pe blog si i-au placut (din lipsa spatiu- e necesar sa suplimentez, unele materiale au fost indepartate, daca nu veti gasi ceva, sa stiti ca incerc sa remediez cat mai repede). Am aflat despre ea de la o amică. Cum nimic nu e întamplator, Stela a adormit-o, monitorizat-o si trezit-o pe amica respectivă. E medic ATI pe chirurgie generala, aici la Cluj. Am abordat-o. Suntem la gradina botanica si e soare cu dinți dar e bine ca nu bate vântul.

– Stela, adică plângi când îți mor unii pacienți iar uneori nu simti nimic?

 

Read more

De astazi, pentru cei care doresc sa doneze, las un cont si un nume. Blogul hapi.ro intra momentan pe domeniul… penalului

 orasul gherla centru 2020

(orasul meu, 2020, asta era pentru campanie cred, am facut-o eu ieri, nici un primar nu va putea repara cat s-a stricat in ultimii ani, well, acesta e drumul meu, este CENTRUL si aici au stat odata sentimentele mele, asa cum azi, stau ale altor tineri. Deci iarta-ma, dragul meu ca nu pot privi uneori ce frumos a rasarit soarele, trebuie sa ma expun si sa lupt cum pot)

 

De ce accept acum sa fiu ajutata?

Am crezut ca atunci cand se termina un proces penal, indiferent cum, chinul e gata. M-am inselat. Etapa de probatiune si frecus in libertate o voi comenta exact asa cum o traiesc eu. Nu mai am de ce sa ma mint. Mi-e frica si ma simt vanata (pare rau pentru lipsa diacriticelor aici).

Am trei scopuri majore pentru care las un cont:

– sa-mi platesc eventual creanta catre Doamna, respective daunele morale si avocata dansei, etc. Asta e un vis, nu ma gandesc ca se va strange atat.

Doi: vad ca se discuta mult si incepem sa luam in serios dramele femeilor atinse de violenta domestica. Dar eu, de cativa ani si mai ales in ultimele saptamani, ma simt… dezgolita, redusa la zero in ceea ce priveste demnitatea ca om – cea pe care V Henderson o pomeneste-n nevoile fundamentale. Ma simt abuzata psihologic, destul de constant mi se mai intampla cate ceva sau aflu ceva venind din aceeasi directie si consider ca sanatatea imi este pusa in pericol. De tot ceea ce inseamna justitie si felul in care masurile punitive aplicate asupra mea – au actionat si inca au efecte si vor mai avea.

-scopul doi este sa pun niste bani deoparte in contul fiului meu.

Trei: este evident (ha ha pentru mine, cred) ca nu ma descurc cu banii, ca mi-e constant frica de viitor si ca, oricat am cautat o solutie sa fac ceva dupa orele de serviciu, nu am timp. Uneori nu fac dus doua sau trei zile ci ma spal zilnic la chiuveta. Uneori ajung atat de obosita la ora 16 (o sa intelegeti in timp cand veti citi, ca nu din cauza jobului) incat nu pot intreprinde ceva pe plan-cont propriu. Copilul meu de 2 ani si 10 luni e pe primul loc si mi-ajunge ca oamenii care ma cunosc stiu- si vad asta, cel putin in oras. Apropiatii m-au indepartat deja cand am devenit penala si apoi condamnata penal pentru ultraj judiciar. Asa ca nu mai am ce pierde.

Nu caut mila nimanui, cei care vor dona o vor face din compasiune sau pentru ca AU si POT. Nu doresc bani de la cititorii vechii regine egiptene  ci poate chiar de la cei condamnati din jurul vostru, cei de care probabil nici nu stiti, cei care nu vor fi avut niciodata curaj sa scrie ce voi scrie eu aici.

Read more

Nu, nu sunt bine. Aproape-i invidiez pe sociopati

unghiiAm urcat scarile unitatii-n fuga, ca si cum as fi intarziat. De fapt ma feream de Angela careia i se schimonosea chipul cand ma vedea. Mda, bausem prea mult la ultima iesire. Mi-a placut. N-am mai baut atata whisky de un an. De-atunci, ma privea de parca voiam sa-i fur catelul iar eu o priveam de parca as fi vrut sa il cumpar de fapt. Conchid ca-s fata de treaba si reusesc sa intru-n birou fara sa-mi framant rimelul.
Deschid repede programul in care lucrez, imi infund mana dupa sedatif pc (e un fel de dulcolax, numai ca nici scaunul de la birou nu-l inmoaie). Apoi iau doua drajeuri de magneziu, asta dupa ce las aifonul din mana. Prietenul meu e cu copilul la plimbare. Cumva, incerc sa stau doua minute sa ma bucur de imaginea asta, ei doi razand. Intra colega si ma indrept ca vreju de fasole. Sa nu imi vada ochii plansi, nu e proasta, alergia asta tine deja de anul trecut. Ascult indicatiile la telefon. E ceva ce nu stiu si am rugat pe altcineva sa ma ghideze.

Par absolut si cu siguranta prea calma pentru cate cai necunoscute am dinspre inima spre creier. Dar Sunt ca un vrej de fasole Faseolus vulgaris… cu pastaile rasfirate pe tastatura. Cate un bob, ici colo, parca ar cadea prin mine. Dar nu pot vegeta o suta de zile. Da, am gasit lotul lipsa, multumesc.

Colega ma intreaba daca vreau ceva Are biscuiti. Da, vreau, dar nu biscuiti. Vocea dura a barbatului imi mai rasuna-n cap. Ieri a fost prima data cand cosmarul nu m-a trezit.

Ma ridic si-mi iau paltonul.

– Ok, incep munca la cantina.
– Poftim??
– Folosul comuni… auzi, nu de munca e vorba. Eu muncesc de cand sunt aici. Timpul cu copiii, ma tem ca…
– Ca ai scris??? De-aia, ca ai scris? Nu cureti parcul sau…

Read more

Mergem la chinezi

ochelari, sterimarPe facebook mă uit la pistele pieptănate cu zăpadă, la prietenii mei, si mi-e ciudă de mor că n-am si eu una. Cumva, ca să nu-mi zdrobesc un sfert de xanax în cafei, că e uichend și plouă și iubirea-i departe, înhaț lemurul casei și-i promit un actimel dacă…

NU
Si te las să sari în bălți…

Băgat dejtu n nas pan la sinusuri, c-asa se gandeste el, pan la sange…

Aaaa… NU

Te las să duci tu căruciorul cu pingu…

Da-mi actimel! Si vine și stă drepti la îmbracat.

Noi de obicei facem psihologie aplecată, nu îmi învăț copilul cu minciunele, psihologia aplecata inseamna un fel de: faci lucrurile astea ca-ti sunt utile, ne ajută să nu descărcăm în creieri AVC când ne aplecam pe sub pat dupa soseteeee, să nu avem multe cucuie când fugim roată după mobilă să te prindem să iti dăm in cap cu forța – căciulita adică, să avem numai dejtu mic rupt de la jucăriile călcate (astea se sudeaza singure si strambe, cin se mai uita la dejtu mic când ai 40???), etc, etc. Nu faceti ca noi. Asa.

Vorbeam de pistele pieptănate la care se duc prietenii mei, inspirational, lemurul îmbrăcat, haide măi să mergem la supermarket să luăm pui pentru tocană și Veet.

Bun, lui nu-i prea place la cumparaturi, eu mor de placere dupa atatia ani (in sensul că-s sătulă zvâc). Puiu ca puiu da Veetu mă lasa deja-n pârtia goală (mă scuzati asa scriu eu, pentru cei care mă cititi azi, bine ati venit). Cum mă au ajuns să coste 10 benzi cat… cât un pui de 2 kile? Dar ce, e pentru mafioate, fetele astea care si gătesc și vor si pârtie trebuie să facă economii pentru Veet? de când ne faceți voi cu emisiuni cu vedete de tot ra… mai rar asa ceva. Puiul _ Nu era curcan era cu mercaptan și înca ceva injectabil da nu e notat tot. Le luăm. Partieee, afară.

Mergem la chinezi.

Read more