Si eu vreau să scot o carte! – despre basmul “Eu de ce nu am tată?”

Si eu vreau să scot o carte! – despre basmul “Eu de ce nu am tată?”

carte Hapi RiverwomanUn articol absolut subiectiv. Aveți destule linkuri si acolo gasiti sfaturi tehnice, sugestii, lucruri practice adică tot ceea ce functioneaza in general pentru piata de carte din Romania. După umila mea experiență – umilă pentru că n-am îndrăznit mai mult, grandioasă c-am reușit s-o fac si pe asta – iată ce le-as răspunde celor care m-au intrebat cum fu. Mi-e mai ușor să vorbesc cu Ioana cea de acum 15 ani: fată dragă

Oricine poate scoate o carte.

Te duci la o tipografie, găsesti graficieni, etc. Plătești, semnezi sau nu un contract. Apoi îți poti umple juma de biblioteca cu ea. Dar ai numele și eventual chipul întipărit acolo.

Mituri despre un scriitor.

Trebuie sa stapanesti perfect limba romana.

Aha, păi e clar, dacă ai pus un i în plus, esti agramat, dacă nu ai despărțit bine în silabe, n-ai pus virgula, gramatica, stii? Ei bine, nu. Scriu din perspectiva micii bloggerițe. Greșeli face si editura si tu poti trimite un manuscris bun, ei pot să mai treaca manuscrisul prin programul lor, nu-l mai citesti, nu pentru gramatica vei fi penalizat. Deh, vei fi, dar asta-i ca si întamplarea cu manelele de la Neversea, Electric, etc. Praf pe piele. Oamenii care nu te plac, vor găsi oricum ceva. În fond nu i-a obligat nimeni să te cumpere.

Nimeni nu stapaneste la perfectie o limbă! De aceea editorii au un salariu si editeaza carti. Tu ai imaginatia și tastatura, ei au dictionarele si învață continuu, că nu se născură așa. Sunt profesori, sunt cărți de citit și sunt etape în viață și oameni care te învață: limbi, feluri de-a iubi, dureri pe care nu le-ai fi intuit, dezamăgirea, pân îți vine să te crestezi pe mâini. De toate sunt, cu-n scop, chiar dacă, în esență, unele par rele.

Trebuie sa ai un nume

@Nume? Paulo Coelho. Ia dă cu unul dintre cei care-a răsturnat literatura braziliană cu fusta în sus și pe cea de spiritualitate a aruncat-o efectiv în aer ca pe-un foc de artificii pe care nu-l uiti niciodata – dă cu el de pereții cronologiei amicilor tăi educați. O să zică bleah, or să rădă că citesti sau ai citit așa ceva. Omul e un fenomen al culturii de masă, un cearșaf din bumbac egiptean ce-acoperă tot dramatismul universului. Românii sunt invidiosi! Coelho vinde si scrie și trăiește cu o intensitate de 9,0 pe scara Richter. A iubirii, a erosului, a spiritualității. Dacă le mai si impletesti toate, aici in Romania ai obține un mix din toți autorii cărților motivaționale. Cu ceva trebuie să începi – la citit mă refer, cand simți că  nu știi cine ești si ai nevoie de psihologi, antrenori, preoți. Pe langa Coelho recomand Biblia, Coranul, pe Dalai Lama în ideea c-ai citit deja  ceva din Ispirescu, Slavici, Cosbuc și ce mai trecea pe langa tine-n liceu la bibliografie obligatorie.

Read more

Kabbalah și bijuteriile grozave ale creatoarei israeliene Thea Haimovitz – lansare Cluj

Kabbalah și bijuteriile grozave ale creatoarei israeliene Thea Haimovitz – lansare Cluj

SONY DSC
*foto blog theahaimovitz

Am trecut prin 24 de ore oarecum agresive. Pline de provocări. Poate c-au fost mai mult mentale și tare bine mi-ar fi prins o piatra sau o bijuterie magică. Să mă apere, să-mi protejeze mintea de intruziunea altora, de problemele lor – proiectate asupra mea- să mă fereasca de vampiri energetici.

Dar n-am gasit nici om, nici piatra. Ba mai mult, dimineata, cand am coborit din taxi, mi-am dus mâna la gat, parcă mi se lipise ceva acolo pe piele. Osecundă am încremenit. Am pus repede mâna pe medalionul egiptean. Ochiul lui Horus era acolo. Dar cartușul personalizat de la Luxor nu mai era…

Nu merg la serviciu cu taxiul. Dar acum a trebuit sa duc cu mine ceva greu, eu cu Tudor ne-am pupat mai mult și ne-am promis oua kinder si vremea era nicicum. Am sunat imediat la compania de taxi dar doamna m-a intrebat ce culoare avea masina și alte lucruri pe care nu mi le aminteam. Am repetat ca-n transă: am facut comanda acum 5 minute. Soferul m-a dus la locul cutare și m-a luat de langa singurul bloc ce-i construit pe-o centrala veche. Fac comenzi la dv de un an, va rog, rugati soferul sa arunce o privire-n spate…

Poate ca omul s-a uitat si nu era acolo. Poate ca a gasit cineva medalionul si i s-a parut prețios. Sau pretențios. Poate zace undeva-n țărână. Poate…

Read more

Compozitie aromâno romaneasca. Orașul meu

Compozitie aromâno romaneasca. Orașul meu

colaj gherlaOdata cu dezvoltarea social economică a insulei Shikoku din Japonia, au luat amploare si parteneriatele între orașul meu și câteva iurte, astfel încat acum se poate circula pe toate arterele. Puține orase se pot lauda cu peisajul rustic, neafectat de cutremure, cu izvoare larg raspandite, zone de coastă si de stern, miroborante cutări ale solului rămase aproape neschimbate din terțiar.

Cu toate astea, femeile din oraș vin de pe pe Pluto.
Ele efectiv plutesc cu tălpici pe dalele de piatră de pe Armenească iar bărbații, disperați de faptul că anvelopele se pot refolosi – ceea ce nu putem spune despre pantofi- au devenit depresați. Mai ales in depresiunile nodice de pe Vasile Axelandri –Kai Drum – asa cum s-ar fi propus să se numeasca strada după reașezarea plăcilor tectonice.

Dupa studii de fezabibilitate de lungă durată, care să asigure integrarea armonioasa a magazinelor second-hand și a caselor de pariuri în sistemul stradal existent, s-a ridicat în sfarsit un Mol și s-au descoperit cariere de piatră care să acopere aproape toate drumurile care duc la spital. Astfel, pacientul nu are nevoie de resuscitare in caz de stop, aceasta se va face mecanic datorita îmbinării si amplasării pietrelor cubice.
Accesul la Mol se face de preferințe cu cizme de gumă galbene după ce meteorologii dau startul la codul roșu de furtuni pe zonele mai sus mentionate.

strada gherla cluj 2019strazi gherla 2019 psd

Read more

De ce am scris totusi prima carte – si-am facut si greseli?

de ce nu am tata( as fi dorit sa scriu cu diacritice articolul acesta, dar nu pot, tehnic)

Nu ti s-a intamplat la un moment dat sa te cuprinda o mare frica: o sa mor. Daca mor?
Pai oricum mori la un moment dat. Nu, nu la momentul datului cu zarul ma gandesc, nici la atacuri de panica.
Ce ramane dupa tine daca mori in cateva zile sau acum, pe loc, dispari de pe harta? Mi s-a intamplat mie. Nu a trecut inca. Eu nu m-am intrebat ce ramane dupa mine, nu mi-a fost frica de moarte pana n-am avut un copil. Stii cum gandeam: ete na, mor, daca mor repede, am vazut eu pe youtube ca nu-ti mai pasa ce-I pe aici, asa ca n-o sa simt dor sau durere. Si daca e un fel de rai sau paradis al constiintei, probabil ca acolo ajung, am facut eu greseli dar sunt o femeie buna, am un suflet bun, iubesc cativa oameni, ma tem de restul si stau departe de ei dar n-ar avea de ce sa ma trimita Sf Petru la Scaraotchi. Si-apoi e bunica acolo, e tata… Poate e ca atunci, dupa operatia cu Caldwell Luc cand mi-au dat ketamina si anestezic la mesare, sa nu crap de durere cu sinusul proaspat debridat.

M-am trezit… moarta. Miroseam sunete, vedeam arome si cand am intins un picior fara sa intentionez s-a alungit pana in sala de vizavi. Nu simteam dor, durere, timp, frica, nu eram eu deloc ci o forma rupta-n mii de bucati, un tablou de Picasso – si Acela spart. E bine sa nu-ti fie dor, am constatat. A mai constatat si echipa ca imi revin, cand am strigat dupa chirurg ca-l iubesc de nu mai pot. I s-a facut mila cred, m-a saltat din sala chiar dansul cu-n infirmier, probabil citea deja interviurile si se temea sa nu fi avut ceva fantezii, sa le pufai in sala de operatie cu ketamina si cu nevasta-sa cu tot, sa-I dea tipa scalpelul invers la next pacient si sa apara-n click. Da io-l iubeam ca mi-a facut bine, nu erotic il iubeam.

M-am indragostit tare, tare de copilul meu. Ideea ca mi se intampla niste lucruri care ma apasa si ma chinuie furtunos, gandul ca gloantele mele o sa treaca prin el ca asa-s oamenii sau ca l-as face de rusine, m-au facut sa percep ca pot inceta sa respir in orice moment. Atunci nu a mai contat ca alti oameni au poveri si mai grele. Pentru ca eu am luptat, nu am mai stat nici in paradisul lui Hani, eu nu as fi renuntat la copilul asta si pentru el chiar fac orice. Intorc si gloantele inapoi cand si daca va fi necesar. Niciodata n-am avut o forta interioara mai mare si-o slabiciune sufleteasca mai intensa daca intelegeti ce vreau sa spun.

Seara inventam povesti. Inca nu-I pot citi Praslea, el vrea Scufita rosie si Aramsamsam.

Read more