Am fost soția unui narcisist timp de 17 ani

Am fost soția unui narcisist timp de 17 ani

oglinda spartaBuna, Ioana. Numele meu este Jessica și nu mă deranjează deloc întrebările pe care mi le-ai pus.
În plus față de ceea ce am scris pe forum, sunt bucuroasa de interesul arătat si-ți împartasesc experienta mea, daca nu poti traduce termenii, sigur te vei descurca cu programul spre care-ti trimit link

Cateva lucruri despre mine: mama e ucrainianca, tata e francez dar am trăit toata viața în America. Părinții mei s-au căsătorit în Michigan, acolo unde m-am născut și eu. Nu voi da detalii despre restul familiei, nu au legatura cu subiectul.

La 20 de ani, am ajuns cu o bursă în New Jersey și în câțiva ani eram auditor la Departamentul pentru protectia mediului. Mi-am făcut prieteni, o viață frumoasă și nebună atat cat am vrut iar pe Neal l-am cunoscut pe plajă. Am aflat că e CEO într-o companie foarte importantă din New Jersey și munca noastra era oarecum asemanatoare (tot in domeniul siguranței publice, plaja, environment), pasiunile identice. M-am îndragostit de el de la a doua întalnire.

Nu m-am îndoit nicio clipă că mă iubeste la nebunie și că sunt femeia vieții lui, așa cum îmi spunea zilnic. Nu m-am indoit că sunt total diferită de restul femeilor cu care fusese iar felul în care mă făcea să mă simt era un drog. Nu m-am întrebat niciodata de ce a simtit mereu nevoia să-mi spună cât de diferită sunt eu și să denigreze femeile cu care fusese. Eram prea îndragostita.

Avem 3 copii, doi băieți de 10-15 ani și o fată de 22. Am divortat în urmă cu patru luni și sunt în terapie împreună cu alte persoane care trăiesc sau au trăit alături de un partener sau o parteneră cu narcissistic personality disorder (NPD). Din fericire, jumătate din terapie imi este asigurata de la job pe social suport, altfel nu îmi puteam permite. Răspunsul la întrebarea ta este nu, nu am putut să mă rup de el și nu am vrut să cred că tot trecutul nostru este o minciună. Vrei să-ți spun ceva nostim? Sunt în empaty and grace (??) terapie de grup cu două din victimele lui. Si acum răspunsurile pe scurt:

Soțul meu a fost diagnosticat cu NPD în urmă cu 5 ani când eu am intentat divorț pentru prima data si el a fost de acord să facem terapie.

Dintr-o femeie plină de viață, veselă, respectată, cu o multime de prieteni, am ajuns singură, nesigură, deprimată și mi-am neglijat copiii.

Soțul meu NU poate să se iubească decat pe sine. Imaginea lui despre locul său în lume este total distorsionată. Este fără îndoială cea mai inteligentă persoană pe care o cunosc și a muncit greu ca să ajungă în acel loc. Dar acum știu că nu am fost decat sursa primară de control și că atunci când noile atracții deveneau enervante și se plictisea repede, eu eram mereu acolo.

Sunt în terapie pentru că am implementat în sfarsit de bună voie No Contact – as requested. Am mai încercat de trei ori și de fiecare dată am vrut să cred că mă iubeste, că emoțional vrea să fie mai aproape de mine, că îi pare rău că m-a înșelat (printre altele cu două colege de-ale mele), că sunt cea mai importantă femeie din viața lui și că va face orice să îmi ofere cea mai bună viață.

Read more

Deviația de sept trebuie operată, vertijul ce este? Dar rinita alergică? – l-am întrebat pe Profesorul Dr. Silviu Albu

doctor Silviu Albu meric ORL ClujÎnainte de Paște mai reușesc să-l întâlnesc pe Dr. Silviu Albu. Nu am pus întrebările „tehnice” care mă interesau.

Ce-i cu rinita asta alergică, doar eu cred că majoritatea care-și operează nasul pentru deviație de sept vor de fapt corectarea lui?

Ca niciodată, reușesc să întarzii pentru că mă opresc două nemțoaice care vor la grădina botanică. Adică unul dintre puținele locuri înspre care te pot direcționa în Cluj pentru că am două puncte de reper memorabile: Artis3 și Institutul de onco.

Intru gâfâind la spitalul CFR. Afară, domnul Profesor căra două cutii cât două televizoare – cu materiale – dintr-un transport gen DHL. Să pic pe jos. Obosită oricum, întreb: să vă ajut? Șoferul vorbea la telefon, probabil năștea nevastă-sa, mie mi-ar fi fost cam jenă, da mă rog… . Dacă-mi răspundea da, ajută-mă, și-mi punea 25 de kile-n brațe din cele 50 pe care le-a cărat, mă rostogoleam pân la gheretele de flori din intersecție. În sfarsit. Îmi cer scuze c-am întarziat, nu-i nimic, haide, măcar îi deschid ușile. Mă primește și încearcă să nu pară grăbit deși aflu că doar ieri a venit de la un congres și: văd pacienții, îmi fac vizita și vorbim, bine? Ia loc. Cu 2-3 zile înainte de Paște își face vizita la amiază și cară cutii cu materiale, pe care sigur nu le-a plătit ministerul.

Stau, mă uit după ouă de ciocolată, nu sunt, ies pe coridor. O pacientă cu fața cât un bostan îl îmbrățișează. Râsete și bună dispoziție printre asistente, rezidenți, pacienți.

După ce revine, mă focusez pe întrebările mele, mai ales cea cu rinita sau alergenii, că am venit efectiv plângând și cu nasul (cocoașa e tot acolo) picurând. Doar când am intrat pe o stradă cu mai mulți arbori au început simptomele. Arborii erau pe lateral că strada părea de fapt în degringoladă, cu puzderie de mașini alunecând în jos, nu mai aveau loc dar tot intrau în intersecție, depășind, claxonând, deci ce-mi declanșa oare lacrimile de crocodil?

Spuneți-mi ce este rinita asta alergică? Adică nu suntem toți alergici la ceva? Putem fi alergici fără să avem rinită? Pare un bau bau de care suferă cam toată lumea și nimeni nu știe unde se ascunde sau dacă pleacă vreodată.

-Gândește-te la nasul tău ca la un filtru…

– Încă nu sunt complexată domnule Profesor, e destul să știu că nu mai crește.

Read more

Nu e voie să călcați pe iarbă, pe nervi și pe becuri!

Nu e voie să călcați pe iarbă, pe nervi și pe becuri!

coada calului Degeaba zâmbiți șugubăț, orașul meu e în plină dezvoltare! O zicere arabă: poartă de grijă când bagi cămila-n cort că ți-l năruie. Sau calul.

O adevărată oază de liniște rămâne evident Parcul din Armenopolis. Chiar la intrare, lângă biserică, se găsește specia Laetiporus Sulpiureus, un deliciu pentru gurmanzi. Iasca galbenă sau puiu de pădure are gust de broască friptă și cauciuc ars – asta la maturitate. Dacă sunteți cu copilul și-i ies dinții, puteți să vă cățărați și să tăieți câteva c-o forfecuță. Sunt gratis și reduc riscul de infarct miocardic pentru când veți trece pe lângă miezul oazei de liniște.

Sperietoarea de copii și nesimțirea ciorilor

Vine într-o după masă mama acasă, lac de sudoare și cu Gazelu urland. Că ea era să intre-n șoc și copilul n-a mai vrut să se dea jos din căruț din cauză de mitraliere. Care sperie ciorile în parcul mare. Bine, ia s-o văd și pe asta, cum adică v-ați panicat voi c-ați văzut o sperietoare de ciori, da-i primul personaj care face legea în oraș? Uite, o avem și noi acasă pe Leah. Nu, că aia nu-i ca Leah, că face mai urat ca Scaraoțchi și ciorile fac pișulică pe ea.

Neavand timp să googălesc dacă ciorile chiar fac și pișulică, mi-am luat Gazelu și m-am prezentat lângă superbul lac natural pe care vi-l prezint mai jos.

ciuperci de copac

Liniște. Doi copilași mai mari chirăie: ia s-o vedem și pe doamna asta cum face.

Read more

Mica vacanță, mama mare, copilul de doi ani

copil cu plasutaAlt loc de joacă

Ca să poată să stea bunica împreună cu nepotul ne-am dus în altă parte. Să fie mai liniște, fără corăbii, tsunami, cașcaval, sărit peste mese.
– Ești sigură că te descurci cu fregata de mare?
-Ce??
– Poate să fugă încontinuu o oră, fără să se oprească!
– Du-te liniștită și relaxează-te și… tulai Doamne, unde-i copilu?
– Lângă tejgheaua la care se plă… pfai de mine, am văzut bine, l-a mușcat pe domnu?
– Ce Domn (trilulilulilu)

Doi părinți plateau hospitality. Tatăl iezilor avea-n buzunar Ceva cu pai. Tudor trăgea din pai de mama focului. Cei trei iezi dormitau, mama-sa-I încălța, omu nu observase, ce să fac, să mă duc să-I scot lu ăla din buzunar recipientu, să i-l plătesc?… dacă-I vodcă?? Îl strig pe al meu, minune mare, funcționează. Îl miros, mă uit dacă nu I s-au mărit pupilele, e bine, hai valea, ne întalnim într-o oră.

Pe când vin să-I recuperez, mama striga la un supraveghetor: ăla mic adică înalt și blond și cu dungi, vă rog aduceți-mi-l. Tudor în varful unui tobogan cât un rollercoaster, ajungi acolo numai dacă te urci pe trei sfori, sari pe-o plasă, te-arunci în cap pe-o saltea. Militărie. Pân la urmă s-a îndurat un kinder de vreo 12 ani, l-a luat în brațe și coborâtu-mi-l-a prin tobogan.

Damages:
– am pierdut o cizmă dar n-am văzut decat acasă, chit c-am venit cu busul, sic! Noroc că i-am dat două perechi de șosete. Și-ăștia din bus neluați pe seamă, lasă bietu copil desculț, asa, nicio tanti care să ne spună că răcește fetița la ovare 🙁

– glicemie 188, stai chill că reziști până acasă

Măi, sincer nu știu ce-a fost în buzunar la nenea dar copilul se uită la insula iubirii, bate din palme și apoi fuge în cealaltă camera unde merge Kiss Tv si dansează ca irlandezii. Altădată dormea la ora asta.

Read more