Fără cașcaval la locul de joacă!

copii la joaca Mergem undeva la un loc de joacă. Acoperit – că afară era instabilitate atmosferică și un vânt ascendent care-mi făcea să zboare rimelul cu tot cu gene. Am ajuns plini de emoții, Tudor, când a văzut ditamai caiacul, s-a și dat cu fundu de pământ de trei ori c-a crezut că-l duc iar la magazinul de vizavi să probăm papuci.

S-a liniștit după ce-am intrat.

 

Descalțat copil, decojit șosete mămică să se vadă unghiile frumoase și roșii, că per ansamblu arătam de parcă mă călcase-un urs grizzly. Bun, toate bune, vrem cico, vrem plăcințică, vrem suculeț cu pai verde și napolitană cu unt de alune și colorant alimentar? Nu, mulțumim, vrem să ne jucăm. Eu, să plesnesc de foame da-mi trece repede că până fuge copilul și-mi ridic eu fundu de pe scaun, se descalță o fetiță.

Rezultatul scontat, fug aparținătorii care pe unde, fug și eu la icrele mele. Măi, taci că se joacă frumos. Mă calmez că aveam emoții. O fetiță se freca draga de ea de-un bazinel, de niște plușuri, al meu o împingea ușor din spate. Fata se gâdila și râdeau, râdeau. Apoi a trecut băiatu la bucătărie. O blondină gătea ciuperci cu plastilină, mai mare și ea, merge Tudor s-o ajute, spală vasele. Blondina îi dă cu o ciupercă-n cap că n-au voie cu pietre. Tudor îi ia bucata de plastilină din cealaltă mână și fuge cu ea. Cosânzeana după el urland, da nervoasă, știți? Tot blondă și cea din bazin, instinct de femeie, fuge și ea că a lăsat-o acolo cu muțunache și nu mai era funny. Distracție mare pe al meu să fie fugărit de două blonde, știu că se descurcă  și în cazuri mai grave așa că mă retrag undeva, si-mi scot un pave din acela cu cașcaval.

Read more

Păstorul bolnav și oile lui

om asteptandSunt într-o sală de așteptare în clinică. Lângă mine, o femeie în jur la 60 dar mai îmbătrânită. De viață, necazuri, poate boli. Un scaun liber și apoi un bărbat îndesat, la 1, 70, cu umeri de zdrahon, îmbrăcat c-o jacheta din fâș gros. Pare ca așteaptă pe cineva important pentru el. Bărbatul nu avea mai mult de patruzeci și de ani dar și el părea mai în vârstă. Copleșit de griji, ca oamenii de la țară care muncesc precum soldații. Îngrijit omul. Îl auzisem adineauri că-i vorbea unui infirmier despre ciobanul lui și despre cantitățile mari de alcool care-l doborâseră. Și tutunul. Pe cioban. Mi-am văzut de-ale mele, privitul pe geam, răsfoitul pliantelor.

Intră în sala de așteptare un alt infirmier. La brațul lui, bărbatul lungan și slăbănog despre care bănuiesc că vine din OP, se ține chiar bine. Cămașa de la pijama e descheiată, i se vede pieptul costeliv, mânecile-i sunt suflecate, nu numai brațul lui pare legat de infirmier. Din branula, firul subțire duce înspre perfuzia pe care-o poartă cu grijă infirmierul. Ăsta-i al meu. Zdrahonul îngrijorat se duce spre el, ești bine, da sunt bine, costelivul râde oarecum amețit. Numai că nu ieșeau cuvintele, poate mi le-am imaginat după bucuria din ochii bărbatului cu traheostomă. E taică-su, clar, mintea cere explicații când stai și observi.

Femeia pleacă de langa mine, slăbănogul e dus în salon cu grijă. Vez de treabă. Se întoarce de 2-3 ori. Tot vesel. Vesel și băiatu când îl vede. Vorbesc ca prin Ardeal. Infirmierul și ăl mai tânăr că operatul nu mai poate grăi.
Numai după ce apare medicul care l-a operat, fețele ălor doi se schimbă-n zâmbet. Operatul ascultă așa tranchilizat cum e și merge cu o asistentă la patul lui. Medicul l-a atins usor pe umăr și i-a spus că se ține bine și că a scăpat. Apartinătorul mai să-l îmbrățiseze pe doctor. Ați scos-o?

Medicul surâde aprobator. Om mic și om mare își dau mâna: pe toată, stai liniștit.

Acum aștept hartiile, zice apartinătorul, vă mulțumesc domnule doctor.

Lumea dispare (nu toată) și mă apropii de zdrahon. Rotund la chip, cu ochii ușor umflați, cearcăne de oboseală, cu riduri multe și aspre, barbierit. Nu vă supărați, e tatăl dv? Iertați-mă dacă… mă bâlbâi.

Omul se uită la mine de parcă n-am vorbit de ieri și-mi răspunde cu naturalețe. Adică strigă puțin, așa, ca din poartă înspre marginea drumului. Pare fericit, poate de-aia:

– E ciobanu oilor mele de-o viață doamnă, o viață de om simt acuma. Că era să se termine. Copilul ăsta (sic!) a fost abandonat de ani de zile, e de varsta mea, l-am găsit pe-un câmp, grijea de niște animale. Nici n-a știut să0mi spună cine-i mumă-sa și tat-su, nici unde-a stat în afară de coliba lui. Mânca numa paine și bea, da a băut mult.

– E de vîrsta matale, declar uimită.

– E, da l-a distrus băutura. De-aia suntem aici. Da io cioban și om mai bland ca el n-am văzut și-s cioban la randu meu! Ăsta nu mi-o pierdut o oaie, domniță. Nici nu vorbea bine, nici carte nu știe da de când l-am luat la mine nu l-am mai lăsat. Și iacă, 10 ani au trecut. N-are nimic doamnă, nu știu nicio rudă, are un frate, da ăla n-a vrut s-audă de el. A mai grijit animale și la alții numa pentru mancare da… Acum bărbatul încearcă să facă ceva să nu-i dea lacrimile, se caută-n buzunare, se uită pe tavan. Eu stau ca împăiată.

– Și v-ați adus ciobanul care nu are pe nimeni, la operație…

Read more

Magister ludi. Omul care dă valoare chirurgiei ORL din Cluj, Prof.doctor Silviu Albu

Magister ludi. Omul care dă valoare chirurgiei ORL din Cluj, Prof.doctor Silviu Albu

prof dr Silviu Albu ORL ClujUn vânt rece redresează paltonașe deschise și-i face să se înfofolească temeinic în geci pe trecătorii de pe Republicii. Mă gândesc la ultimul serial pe care l-am văzut. The Good doctor. 25 minute în fiecare seară, când fac sport. Am emoții. Nu sunt pre(a)ocupată de cum arată clinica CFR pe dinafară. Știu. Nu pot schimba nimic. Așa că chiar nu sunt preocupată. Dar să-l întalnesc pe pro-rectorul UMF, pe Prof Dr Silviu Albu după ce i-am citit CV-ul și am aflat de la colegi că e emerit, iubește arta și (încă) mai operează cu pasiune în țara asta, da, e un motiv să am emoții mari.

Prof.Silviu Albu are șapte tehnici însușite.

Șapte! Pe una dintre ele abia o pot pronunța. E dacriocistorinostomia endoscopică! Sună ca numele latin al unui dinosaur cu aripi și gheare ascuțite.

 

Vreau să-mi păstrez stilul liber la interviu. Iar dânsul nu prea iese din décor… ah, da, filmul, la asta mă gândeam. De ce ne uităm  la filme cu medici? Pentru că sunt palpitante. Oamenii mor totuși. Bine, e regie dar în subconștient știm că e și adevăr. Ne naștem undeva, murim altundeva… Când un medic de elită pierde un pacient în lumea reală, în spitalul de vizavi, e strigător la cer. Înțeleg și nu înțeleg. Mă refer la medici buni care-au salvat mii de vieți. Sau le-au refăcut, cum refac eu un text care nu-mi place.

Intru. Nu fumați că vă dăm afară si vă amendăm. E scris negru pe alb. Au dreptate.

După ce văd trei pacienți care coboară din sală – cu traheostomă după diverse cancere- îmi vine s-arunc “pachetul ocazional” din geantă. Iau loc în sala de asteptare nou nouță. La fel ca ceilalți pacienți. Eu sunt curioasă, ei oftează, își ling buzele, se scarpină la nas, duc mâna la frunte. Sunt speriați. Nu au venit să facă poze și să întrebe cum merge treaba.

interior clinica CFR Cluj Prof Silviu AlbuDomn Profesor e în Sală, îi spune o femeie de la țară unui domn grăsunel și roșu în obraji – care abia respiră. Aha, dă din cap domnul ostenit. Ca o incantație: e în Sală. Dar vine dup-aia. Ușa de la sala de asteptare se închide și se deschide periodic. Atunci, fiecare plămân de-acolo trage oxigen dublu: e el, nu e el? Încerc să citesc fețele oamenilor. Unii par foarte bolnavi. Niciunul nervos sau agitat. Rezidentele  sunt drăguțe. Amabile.  Ies din când în când și vorbesc cu fiecare pacient în parte. În alte doua cabinete, doi medici preiau intersecții. Cei care nu-l asteapta pe Domn Profesor, vin și pleaca. O bunică, lângă ușa unui cabinet îi arată foaia de observație unei vecine – care stă și ea pe-acolo. Vecina se uită atentă în foaie cu-n aer docent și-i destăinuie curioasei: o să te pună pe un scaun care se învârte. Bunica belește ochii și nu pare deloc încântată.

– D-apoi di ce să mă învârtă?

În sfarsit intră dr Albu și cam patru asistente și  trei rezidente. Înteleg că dimineață a avut raport de gardă, a consultat, apoi a fost în sala de operații, ce urmează? Urmăresc pacienții care-l abordează din mers. Câțiva din sală îl salută prietenește. Parcă au emoții doar cei care nu-l cunosc și sunt la prima tangență. Vizita, facem vizita, mergeți în salon. Asistenta încurajează o pacientă și pacienta pleacă repede, bun, vine la vizită acum! Nu mi-am cerut voie să fac poze cu prea multe persoane de acolo, totusi, sper că vă ofer o privire frumoasă în spatele cortinei. Dacă eu aș fi medic, astazi, cu greu m-ar convinge cineva străin c-a venit numai cu intenții bune. Așa că transparența și partea pozitivă o încurajez la maxim. Și la medici si la pacienți!

Read more

Când vine linghișpiru-n oraș

Când vine linghișpiru-n oraș

la zilele orasului în satZi de sărbătoare-n oraș. Ies cu domnișoara L. E o fată grozavă care mă ajută uneori cu Tudor, pur și simplu ei doi petrec timp de calitate. Am gasit-o greu, nu îi pot spune bonă, e o mană cerească.

Ajungem cu ăsta micu lângă un fel de linghișpir, mai știți când ne dădeam în linghișpir? Erau de-acelea cu lanțuri. Pe un covor asfaltic din piele de bube antiderapante, un nene stropea cu apă. Am stat deoparte, am crezut că sfințește ceva că suntem în săptămâna mare. Când mi-am pus toddler-n ceașcă, am fost singură că făcuse ceva ritual. Că centurile nu funcționau, știți, și-al meu e ca satelitu pe orbită. Trebuia un psalm, ceva, să te asiguri că dacă nu ai pus copilul leșinat îl mai și iei de-acolo.
Nah, zic, mă urc și eu.
Nu că sunteți majoră.
Mă uit la armaș, el la mine, L la copil, copilu mută caruselu.
Tocmai de-aia m-aș urca, că-s mătură, sunt si transpirată toata, e vânt și copiii sunt imprevizibili.
Îmi arata… linghișpiru. Acolo!

Bine eu nu. Dar L, că-I mai micuță și subțirică și ușoară ca pana?

Vine descântătorul șef. Mă măsoară din cap pana in picioare, ca la farmacia Catena când te urci pe cantar să-I distrezi pe-ăia care stau la coadă.

L merge, zice, oficiind începutul șezătorii.

Cam cu milă, mă uit cum se îndeasă prietena lui Tudor langă el. Eu aș fi urcat pe căluț langa ceasca lui, dar ea a vrut să fie acolo, să nu alunece sau să vrea să sară din ceașcă pe bostan, etc.

Read more

Câteva fraze și cuvinte în limba arabă

Câteva fraze și cuvinte în limba arabă

restaurant in medina FesPentru că au rămas printre cele mai căutate noțiuni care duc pe blog, am mai găsit în draft câteva expresii și cuvinte care ar putea fi de interes. Inițial am scris așa cum mi le notam eu, apoi am găsit cartea în care sunt cateva despărțite în silabe, după accent. Alandala. Pentru a vă face înțeleși dacă vorbiți cu un arab, trebuie să știti vagi noțiuni de pronunție.
Dar dacă scrieți cuiva, luați de aici măcar un salut,

Small talk la telefon:

Bună, multumesc pentru că m-ai sunat.
Ahlan (George?)! Sukran li- mukalamatiki (Șu-kran li-mu-kaa-la-ma-ti-ki)

Cu placere. Ce mai faci?
`Afwan. Kayf halak? (Af´uan. Ka-if hhaa-lak?)

Bine. Tu?
Al- hamdu li-llah. Wa anti

Sunt bine, mulțumesc. Ai timp maine?
Al hamdu li-llah. Hal indaka wa-qt gadan? ( hal in-da-ka uact gadan)

Da. Voi fi acolo la ora șase
Na ´ am. Ana mawgud min as-sa as- sadisa (a-naa mau-giud min as saa´-a as-saa-di-sa)

Vrei sa mancam la restaurant pe la ora sapte?
Hal tuu-ridu an tadhab ma´-ai al- ila al-maț am´as-saa as-sabi´a (ați inteles, vrei să băgăm ceva la maț la ora șapte? Dacă e în Casablanca și tu în Topoloveni, spune-i că nu, vrea viză!)

Sigur. Mi-ar face placere
Tab-an. Anaa sa- uhibbu dalika

Read more

Bărbați puși în încurcătură de iubitele lor

Bărbați puși în încurcătură de iubitele lor

h5O să folosesc rom-engleza pentru că e un articol scris în grabă și traducerea fiecărei expresii ar minimiza efectul. Unele nici nu le-aș sti traduce. De exemplu, dacă traduc în altă limbă faptul că tricolorul e cel mai vechi steag de pe Pamant (auch) nu are haz. Dar am râs până-n vârful degetelor.

În urmă cu câțiva ani citeam și scriam uneori pe un site, o comunitate gen question-and-answer website. Am și uitat de ea.  Mă interesau categoriile literatură, hobby, scris, relații. Poveștile altora mă inspirau pentru articole. Aici am răspuns indirect la dilema unora: e adevărat tot ce scrie Hapi pe blog?  Și zilele trecute  verific mailul și gasesc, în spam, răspunsuri de acu 100 de ani. De la profesioniști sau nu. Așa am ajuns iar pe site. Un tip întreabă:

Ca bărbat, ce insecurităti observati adesea la partenere – (o nesiguranță despre care vouă nu vă pasă absolut deloc sau care vă pune în dificultate).

Adică nu dai doi bani că ea e grasă, când universul ei se învarte-n jurul dietelor sau că e slabă, că are sâni mici, etc. Tipul completase chestionarul site-ului as requested si apărea descrierea – single si necalificat în a da sfaturi legate de relații. Adică pur si simplu, daca tu vrei să fii membru qualified să ajuti și spui că ești cercetător în neuroștiințe trimiți niște acte și apoi esti logat pe sectiunea respectiva. Sunt tot felul de studii, chestionare standard omologate, tot felul de lucruri interesante postate de alte persoane. Dar cel mai tare e felul în care se simte respectul în discuții.

Barbații răspund:

Sânii mici.

“Știu că sunt multe femei care se plâng de sânii lor mici, că au cupe A. B. Am avut o prietena C care nu era mulțumită, c-are sâni mici. Am crezut că glumește prima dată. Nu-mi vine să cred că sunt femei care se gândesc că sânii mari, neapărat C sau D le califica fiind mai atractive! În plus, pe viitor, sânii mari și grei îi vor face probleme – la spate (sic!) mai ales dacă vor avea și copii! ” ( a scris mai mult dar asta e esența, mi-a placut cum gandeste).

Nu e nevoie să stai ca o girafă cu osteoporoză ca să mă impresionezi! ( no things-gap!)

Bănuiesc că se referă la anumite articole intime sau pentru sport. E simpatică formularea.

Celulita de pe picioare

“Hei, nici nu-mi pasă femeie de celulita aia, poate când o să-mi aleg manechine din stand.

Oh, Doamne arăt groaznic!

“Pentru Dumnezeu încetează să mai scrii asta, la o poză pentru care te-ai chinuit 25 de minute. Selfie-urile. Cu tine de parcă sari de pe un acoperiș dar arăți ca ieșită de la coafor, selfie cu tine pe marginea lacului de parcă ești gata să te arunci, selfie cu tenul și părul ca-n reviste.  Dacă tendința e să ieși în evidență ca influencer, I m out, nu e genul meu de competitie. Am avut o prietenă care mă punea să-i fac poze în gară, în aeroport, în centru (pe unde treceam zilnic, un an), acasă la fereastră, acasă langa ușă dar să nu se vadă cuierul, acasă cu motanul, acasă cu maică-sa și cele trei surori. Nici nu apucam să mă bucur de-o mâncare sau să văd unde suntem,  ea-mi lipea aparatul de mână. Acum e cu un fotograf. ( hi, hi, hai că aici ne simțim mai multe cu musculița în vin)

Read more