Compunere: parcul botanic din orașul nostrum

Compunere: parcul botanic din orașul nostrum

carucior strada gherla centruCa să ajungi în parcul botanic, ideal de vizitat cu copii mici sau cu iubi (dacă ești antrenat hormonal, rezisti mai bine), trebuie să treci întai de borna km 18 Bin Ih Ma (bine, măh) și ajungi pe pista Ah Ja Orb Estem (aia vorbește?). Orașul e poliglot. Se vorbește română, aromână, latina pesedium, ortoengleză, aramaică și, pe sub plopii fără soț – după cum veți vedea mai jos- maghiară.
Concetățenii mei se cam feresc să vorbească maghiară, din cauză că românii îi acuză că soții pleoapelor (pleoapa e soața plopului) ar fi dispărut din cauza lor.

Câteva cuvinte despre oraș

Când eram eu mică am aflat, mai bine zis am auzit la piață când mă trimitea mama să caut ridichi (rapanus sativus), că aici, în orașul meu natal, au fost descoperite cele mai multe topoare. Un topor și-un corn de cerb lângă podețul Someșului, un topor din piatră sub Perii Pădureți, un topor din neolitic pe lângă pârăul Fizeș. Având în vedere c-a trecut multă vreme de atunci și nu s-au găsit și hemoglobine aglutinate, vă spun cu mâna pe inimă că mai buni, mai înțelegători, mai blânzi și mai drăguței oameni ca-n orașul nostru nu estem. Decat specia invidiosum cronicus, ocrotită prin lege, precum ciorile.

Se mai găsesc si astăzi piese litice precum paloșul ardelenesc, deocamdată nerevendicat.

palos ardelenesc

Ciorile ocrotite prin lege

Pe când nu eram bătrână, păsărele mici, colorate, vrăbiuțe și porumbei albi ca vata veneau să pape din cornul meu primit la școală. Sau al prietenului, depinde cu cine mă plimbam. Acum nu mai vezi gheară de pasăre. E plin de Corvus și de puii lor căcăcioși (mă scuzați, am să redau imaginile). Se spune că sunt pe cale de dispariție, ei bine, tot pe această cale vreau să anunț autoritățile să stea li-niș-ti-te, fix ca până acum. Toate ciorile din toate subspeciile neenumerate sunt în parcul botanic din orașul meu! Cu pui, cu covrigi, cu păstăi furate dracu știe de unde, cu neveste (initial am crezut că le protejăm noi, ortodocșii, că-s monogame).

Read more

Când am născut puțin (eliberată din draft :)

Când am născut puțin (eliberată din draft :)

salon spital dejsi-n a doua noapte am scris. O poveste. Adevărată de data asta. E si cu detalii tehnice legate de cateterizare,  pudibonzii pot citi altceva.

Pentru că vin multe femei cu căutare google: cat sau cum să platesc la naștere, vreau să vă încurajez doamnelor: NIMIC. Vă rog eu să nu plătiți nimic, poate unele îmi veți urma sfatul. Cum m-a rugat și pe mine medicul meu să n-o fac. 9 luni îngrijire, ecograf lunar sau la nevoie. Spital de stat. Alegeți-vă un medic bun și care să vă dea confort spiritual, contează enorm!

PS Apropo, stiti că-n tările UE nu @alegeti medicul? Decat daca mergeti la privat. Uite, e și asta o parte bună în ro. Dar chiar nu are legatura cu guvernarea.

Poveste

Aminnnn. O Doamne, O Doamne, oooo, o să nască cei trei medici, în curând eu voi fi cu mațele expuse iar câteva perechi de mâini vor scoate din mine un copil mic și neajutorat pe care nici nu-l cunosc!
Am intrat, plusează anestezistul. N-am simțit când a introdus acul. Îmi încleștasem cumva mâinile pe dunga mesei și tremuram. Sau mi se părea mie că tremur. Așteptasem o durere, cât de mică. Nimic. Simți că ți se încălzesc picioarele? O da, e plăcut. Și dumneavoastră sunteți așa de frumos! (proasto, nu vinzi flori în piață, naști!).

Dacă injectez prea mult riscăm să ai senzația de sufocare, te rog să nu te sperii. O remediem imediat. Dacă injectez prea puțin vei simți mai puternic senzatiile de tragere și împingere dar nu vei simți durere, asta îți promit. Cateterul rămâne, acum te poți întinde. Căldura din picioare se împrăștia uniform. Nu-ți pot da încă un calmant dar imediat ce va fi scos copilul o să te simți mai bine, continuă anestezistul.

Read more

Cuburi din lemn de carton marca Happy Iulius Mall. Pentru că meriți!

Cuburi din lemn de carton marca Happy Iulius Mall. Pentru că meriți!

carton cuburi pt copii nu recomandMă duc să-I cumpăr cuburi piramidă din lemn. Am dat multi bani pe jucării.

Suntem în vacanță! Oricum, jucăriile vor merge la alți copii. Duplo, cel mai ieftin 88 lei, etc. Și mă pune Scaraoțchi să-I cer fetei de la un magazine prestigios de jucării din Iulius Mall, Happy (!!!) nuștiucum, cuburi DIN LEMN, dar numai din lemn dacă aveți! Pentru că subsemnatul pe care-l vedeți (da ea nu-l vedea, trebuia de-atunci să mă car în Auchan că ieșeam mai bine) le roade, scârț, scârț. Nu vreau carton sau plastic! Aveți?

Aaaa, să mă uit, cred că nu cred că da, pune mâna pe cu totul alte produse, pana la urmă găseste ea veritabile cuburi din lemn. Hermione a susținut și cu cartonu-n mână că-i lemn! când m-am întors, sperând să le schimb. Treceți pe-acolo, poate-i virgină, ce știu eu. Ce mi-e lemnu, ce mi-e cartonul sau hartia igienică.
Zurli în căruț, rupt de-atâta buffing informational, striga, iau cuburile, fata mă asigură că-s din lemn. 110 lei. Scumpe, da? Vin acasă, I le pasez copilului, trec 10 minute. Tudor mânca. La masa. Iubește masa din noul apartament, el creda că masa de acasă e depozit de logistică, noi nu apucăm să mâncăm toti trei, suntem pastă la parenting.

carton cuburi copii

 

Aaaa, zice colega mai versata, nici n-ați luat bonul, le-ați si desfacut si vreți să le returnați?

Read more

Vatican de Cluj sau baza sportivă Gheorgheni

Vatican de Cluj sau baza sportivă Gheorgheni

hapi riverwomanÎmi iau pruncu sub braț după somnul de amiază (brusc are trei, când revin acasă – Insomnia Faithless) și mergem o linie cu bus-ul. La baza sportivă din Gheorgheni. Excelent parcul, când m-am văzut laolaltă cu 1000 de părinți și rezultatele lor, am crezut că-s la Vatican, mi-a fost și frică să-l debarc p-ăsta micu. Când am strigat odată Teeeeo, s-au prezentat ca-n garda elvețiană, patru puștache la picioarele mele. Evident că nu și al meu. Îi făcea dragă dragă unei negrese mici, pe sub un tobogan.

Dar să vedeți când se striga Noul Testament! Luca, Marcuuu, Matei! Venea la Părintele strigător tot cleru: curați, murdari, unii recunoșteau vocile aparținătorilor, alții nu, unii voiau apă alții PAPA, majoritatea o binecuvântare să se mai joace. Vă spun, ca la Vatican. Populație densă. Îmi expiră mirarea că văzui așa o minune și-l iau pe Tudor de glugă (ham nu am folosit niciodată, spatele meu se resimte) și-i arăt direcția: hai să ne dăm pe căluț, vrei?

Nu prea voia că negresa mică tot încerca să-i bage în gură niște bucle personale și al meu râdea și-o scuipa de fericire, sentimente reale, m-a durut puțin inima pentru brick in the wall, da așa-i viața. Trec cu el pe sub niște turnuri, borcane întoarse, tuburi și frângii pline ochi de copii. Jumate dintre părinți vorbeau la telefon.

baiat blond

Și-mi cade-n cap la propriu, un Peter Pan de pe tărâmul de nicăieri. Ca o veșnică începătoare, am crezut că m-a fulgerat prin umăr, c-am făcut iar ceva groaznic și oribil, cum semenii mei nu fac. Nu dragă, puiuțu, pe care-l pescui tat-su de pe geanta și trenciul meu, s-a auto-spanzurat cu piciorul de-o funie din cauciuc și-a picat ca și cădelnița. Dacă eram mai dolofană nu era problemă, da așa cum sunt l-am compătimit că i-au pârâit cateva oase în umerașii mei. Plângea ca eu la penultima spovadă. Personal, nu mai plâng nici de mă bați, dar dacă-i cădea copil-tu-n cap la Tudor? În sfarsit, trece, tăticu se poartă ca un apostol, deși puștiu lui n-avea ce căuta prin turnul lui Rapunzel la un an si 300 de zile.

Read more

Prima “vacanță” cu toddler-ul de doi ani

in bucatarieAvem câteva zile libere, îmi iau familia la pachet si vin la Cluj. Găsesc apartamente ieftine și spațioase într-o anume perioadă. Vreau să-l plimb pe Tudor pe langă lac și cu bus-ul. Ziua mea, ziua noastră, perioadă ieftină, hai să facem ceva diferit! Să schimb ceva, să vadă că mai sunt oameni pe planeta asta. Nu doar doi care-au trecut să-l mangaie odată pe părul creț. Nu mă plang, eu ți-s mama, eu ți-s tata, gata cu oportuniștii, vacanță. Doar n-o să mă mărit ca să ai tu tată broscuț mic ce ești, capișci? Că bărbați mai sunt dar Hapi e tare pretențioasă, cu hachițele ei și “crescută”-n familie de musulmani. Nu mă potrivesc cu nimeni și punct.

Prima noapte de război

Seara ne punem în pat. Crocodilul mic vâjâie cumva și scrijelește în tăblia patului. I-l dau pe Pluto, pe Teddy pe Winnie, c-am venit cu trei trollere. Paturica, perna lui. Facem nani zic, el n-aude, mi-arata candelabrele cu flori de hartie, origami de pe tavan si tăblia patului. Că noi avem saltea, tăblia patului este absolut BDSM după ce dai cu capul în ea de 4 ori. Boc, Boc, zice printre suspine.
Da, suntem în orașul lui Boc, mami te iubeste, ești în vacanță, hai să ne culcăm că maine-I vreme frumoasă și te duc la rațe, la apă, la casa…
Ca CA
Casa, nu caca.
Caca. Îmi tot arata ușa, să plecăm acasă. Într-un tarziu adoarme suspinand.

La 4, 30 suntem sus, toata familia. Tudor face Sudoku, îl rupe mărunt și-I dă drumul în budă. Cât timp nu-mi mănâncă ultima bucată de ruj lancome, îl las. Mama-și caută Sudoku, eu îmi fac bucle. Astept să dea de ziuă, să văd și eu soarele. Cafeaua pufăie într-un fel de ibric. Daca tot am venit, să par aranjată, scoasă din cutie. Mă întind după o perie, peste vană. Copilul ridică pliscu ăl de la baterie și un jet de apă rece mi se prelinge din vârfu cârlionților până-n chiloti.

Read more

Dor de Allemania

Dor de Allemania

oras in deutschlandCa un cusur mi-a rămas viața idilică a femeii din Alemania, că mi-am amintit zilele trecute de două întalniri cu doi bărbați, două întalniri care ar fi arătat altfel în balada Miorița. Degeaba, domle, neamțu-i tacticos și practic, un singur barbar am întalnit, m-am uitat la el numai de pe vizetă ca la peep show. Despre o întalnire pot să povestesc azi.

De fapt, m-a contactat der Kommisar și am râs singură cum probabil o fi râs și el, numai că din alte motive.

În perioada în care mă jucam de-a bona cu copiii Sabinei – și-mi plăcea că era absolut diferita atmosfera lor de atmosfera din casa noastra, de veșnica sfeștanie, în perioada aceea am acceptat să ies cu-n Kommisar. Nu, nu era vorba că nu râdeam și noi, că nu eram uniți (m-am înecat puțin cu un mucenic de alaltăieri), da parcă nemții duceau totuși altă viață. Arabii aveau o hibă pe care o au și mulți români: nu le place umorul tău, sunt acizi și n-au argumente, li s-a întamplat ceva similar ție dar tu ai evoluat altfel? comentează, totul se reduce la ei, la ei, lumea evoluează cum li s-a întamplat lor, copiii cresc cum știu ei, tocana se face cu nucă nu cu Angus și se supără dacă dai drăgălaș din bucle și zici nu, nu, eu nu vreau așa, nu cred așa, nu am simțit așa, nu pot să fac aia și ailaltă. Neamțu n-are treabă. Serios.

Read more