Tantrumuri si tantum verde la copilul de un an jumate

vero si bebe teoAu început tantrumurile la ăsta micu, auzi tantrumuri, a trebuit să citesc juma de zi despre ele înainte să ies azi.

După ce am înțeles perfect cum să mă port și care ar fi motivele pentru care nu e bine să mă dau cu capul de primul castan din parc, i-am tras trei pufuri de tantum verde, de-ala cu 38 de lei, să fim acoperiți. Tocmai terminase de ros un colț de pal melaminat așa că a stat ca la dentist, a vrut doar să zică ca-ca înainte să-l iau sub braț dar a ieșit ca(t)ena și un muc.

De când s-a născut, poate din cauză că m-am uitat eu la filmul Fălci înainte să-l executăm silit, îi tot ies dinți.
Nimeni nu mă crede dacă spun că e mârait sau că mi-a scos 112 fire de păr alb într-o zi și mâine am programare la vopsit. Așa zâmbește crocodilu mic din căruț, cu strungă, cu cârlionți, întinde mânuțele, zice goanga când trecem pe lângă vecina aia care mă bârfește zilnic. Când am făcut poze-n parc nu dormise de vreo 6 ore și stătea în obiectiv ca un manechin.
– Lächeeeeeln…
Și Tudor râdea cu ochii și cu hohotele.
– Komm hier…
Și Tudor alerga la mine cu bufnița din pluș, a spus fotograful că vai, ce cuminte și dragalaș e, ca un pui de pisicuță. Bine, a zis numai așa, nu știa c-a vrut să mănânce un șoarece în parc săptămâna trecută…

Trece ședința foto, îi face tai tai lu nenea, se joacă trei minute cu o frunză și-o castană, Doamne feri, e bolnav, ma gandesc. Gata, are efect ăla verde, mai cumpăr cinci. Pe când aranjam pufuleții în geantă, bufnița mea plonja-n cea mai puturoasă baltă din oraș (să mă scuzați da parfumat sau anosmic nu e lacu din parc, da știm că-l faceți cândva) și Tudor se chinuia să treacă de zidu chinezesc să sară după ea. Arunc pufuletii cât colo, îl salt pe copil, văd stele verzi, dă-i explic micuțului speriat că acolo e… crocodilu. Un mare pericol. Nu e voie. Mami dispare în universul infinit. Mami se supără, haide dragă să gestionăm aceste porniri că… Un stol de ciori protejate prin lege și copilul meu neprotejat de statul român mancau pufuleti într-un suflet, pe alee. Deh, dacă am văzut că stă jos copilu și bufnița stă cu fundu-n sus, am zis că-i bine, că-s normală și că toate sunt vechi pe lume. Bromazepamu e mai nou dar mă adoarme și-am zis pas.

Read more

Draga mea, tu nu ai avut o prietenă, uite, hai să-ți spun cum e să ai una

Draga mea, tu nu ai avut o prietenă, uite, hai să-ți spun cum e să ai una

picasso paris

(fotografia e făcuta de mine, e un Picasso, o expo din Paris cred. Acum și eu știu picta dar încă nu am găsit pânza.)

Nu e greu când te desparti pentru că știi că odată, oricat de tarziu, vă veti regăsi.
Nu e greu cand te desparti pentru că nu v-ați rănit și nu v-ati făcut de râs una pe alta, prietenia are nevoie de întelepciune si de tăcere când e cazul.
Tu nu ai avut o prietena, tu ai avut tovarăse de mâncat si de servit un pahar de tărie. Care niciodată, niciodata nu au făcut ceva dezinteresat pentru tine, așa să știi, ăsta e răspunsul meu si asta e greșeala ta, că ai persistat într-o formă de iubire si loialitate de care prietena ta nu a avut nevoie! Tu erai doar o trecatoare, v-a smuls primul curent, ce tornade v-ar fi ținut vouă prietenia?

Toate am bârfit, toate ne-am comentat odată prietenele sau acțiunile lor, am râs de ele, le-am ridiculizat. Apoi se presupune c-am evoluat și n-am sărit de glumițe, pișcoturi, insinuări și povestea unor aventuri erotice fara nume, date, sens, n-am tăiat in carne vie.
A trebuit sa trec de 30 de ani ca să-mi cunosc prietena pereche. Total diferită de mine. Nici cand a plecat, nu m-a lăsat singura, m-a lăsat cu o femeie dragă si frumoasă care se potriveste întru totul situației mele. Situatie in care ea nu mai putea fi, nu acum!

Read more

Redeschiderea Sephora în Iulius mall Cluj, prilej de răsfăț și bună dispoziție

Redeschiderea Sephora în Iulius mall Cluj, prilej de răsfăț și bună dispoziție

Am plecat din oraș brusc, m-am gandit ca toamna o să se încheie rapid si nu mai găsesc asa o zi cu soare. Cum să vă descriu eu plecarea din oraș?

o vacaVacuțele sunt niște animale faine, îmi amintesc de vacanțele la bunica. Bine, în 2018-2019 poate că nu e foarte normal să mearga alaturi de mașini și pietoni la oras, să-ți cânte gainile din curte de la casa din centrul unui Stadt mic… deși, daca ar fi cineva capabil să facă un mix între modern si arhaic poate că ne-am simti chiar bine unii cu alții. Noi, animalele din noi, animăluțele de pe drum si chiar cele îngrădite în curți și ținute mereu în lanțuri.

 

Mi-am luat copilul, pe mama si ne-am dus la județ. Aveam 15% reducere la Sephora si visam sa-mi achiziționez parfumul preferat. Unul dintre ele, pe celalalt l-am primit taman din Berlin, de la Luiza dar e aproape gata așa că, Sephora să fie. A fost o zi oawww, era să-l călcăm pe fostu! Aproape c-aș fi sărit din mașină să-i introduc sub nas – personajului negricios bronzat si nervos- bucățica sprintenă cu carlionți, ten alb, dinți spațiați. Să-l fi îmbrățisat si sa-i spun: haide cu noi, e deschiderea Sephora, eu dau o geană, așa, printre rimeluri dar mai ții tu minte toamna-n care ți-am demagnetizat două carduri?

De fapt m-am enervat că l-am văzut. Și asta m-a bucurat. A trecut. Am trecut peste el. Nu cu mașina. E bine, e un pas mare înainte.

A fost o zi distractiva și nu cred c-aș fi simțit atata bucurie într-un mall alaturi de mama și copilașul meu daca mai era cineva care să ne sufle-n ceafă. Suntem așadar familia tradiționala: mama alerga după noi – conduc căruțul ca nebuna, în mașină sunt pietrificată încă dar perseverez- bebe voia jos, eu voiam la Sephora si apoi restul.

Dar vă las pozele de la deschidere și restul, despre ziua de astăzi, pe Facebook. Nu stiu cum v-ati simtit voi astăzi dar mi-am dat seama după multă vreme ce înseamnă: LESS IS MORE!

sephora 5sephora cluj ingsephora clujsephora1sephora2sephora4

Tipuri de femei pe care ar (fi) trebuit să le cunoști

Tipuri de femei pe care ar (fi) trebuit să le cunoști

sexyAdmir oamenii care-au reușit singuri. În toate. Eu n-am nicio abilitate extraordinară, deși, după cum se uită la mine, adminul de la scara 5, mă bănuiește de alde proprietăți electrice care-ar strica și prizele din casă. Eu mă cam tem de el.

Ca femeie, am câte puțin din toate și o sumă mare de nimicuri absolut necesare ca să trec relativ lin prin viața asta țepoasă.

Nu sunt extraordinară la stabilitea corectă a task-urilor, nu excelez la micile activități de management, nu știu găti, iar dacă bat un cui, la dexteritatea mea, ori îl răstignesc pe vecinu ori cade peretele. Odată m-am apucat de pictură, împreună cu fostu. Mi-au acceptat trei desene la un centru pentru bătrânii cu boli degenerative. Le-au vândut cu câte 5 lei într-o zi de-aceea în care populația conștientizează că 20% din ea nu va intra vreodată la Zara să caute blezer la reducere. Așa că, în mărinimia lor, mi-au cumpărat pictura cu lacul, barca și doi pești, M-am simțit ca Picasso, că înainte participasem la desenele de machiaj pentru copiii din alt centru.

Posesivele

Sunt în general niște jivine mici, pot avea picioare lungi, bot ascuțit, țepi și un zâmbet care-ar topi orice statuetă de gheață din ghidul miresei 2018. Prin ziua a cincea, la Geneză, ele-au fost singurele Eve care-au luat notițe, crestand arborii cu unghia ca să fie sigure c-au înteles corect: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste …”

Ele erau cele pe care-n Roma antică, sclavele-n chiloți de lâniță și cu părul ondulat, le îmbrăcau cu mătase-stola, le machiau cu șofran sau înălbitori, de-arătau ca hoitarul alb. Le parfumau și le aranjau părul în formă de suliță ca să le predea soțului. Fapt care odată realizat, îi oferea sclavei trei zile libere, cât să se spele într-un lighean și să înceapă telenovela cu soțul Augustus Sclepțios. Soția de rang înalt ardea smirnă și se scălda-n lapte de măgăriță ca să-și atragă bărbatul, că pe-atunci nu putea să-i dea cu tigaia-n cap guvernatorului iar dacă-si bătea sclava, ăla o iubea și mai mult pe sărmana supusă la suplicii erotice.

Read more

Ce ai mai vrea să vizitezi în județ? 10 locuri din Cluj pe care le îndrăgesc

Ce ai mai vrea să vizitezi în județ? 10 locuri din Cluj pe care le îndrăgesc

cuscutacee3. Grădina Botanică.
Ce importanță mai are care-s unu și doi, când, în primul an de facultate, Peter, un negruț dintr-o echipă națională de baschet, m-a invitat să văd (și nu oricum ci pentru prima data în viata mea) Grădina Botanică din Cluj. Bine, era toamnă- iarnă, un frig de crăpaseră mușchii pe arbuști și pe treningul partenerului meu. Dar ce nu face o studentă visătoare pentru un strop de romantism?
Intrarea era gratis pentru studenți și oricum, ce mă interesa pe mine, de 3 săptămâni îmi tot spunea Peter că nu ajunseseră bănuții de la părinții lui din deșertul Gobi. Probabil era penurie de cămile. Oricum Peter mă iubea pentru că nu voiam să mă culc cu el – spre deosebire de doi dintre colegii lui.

Am cutreierat grădina aia de n-o uit în veci. Să mă mai pună dracu să merg acoloiarna mimând îndrăgosteala. Frate, crăpase carapacea pe țestoasele alea de la grădina japoneză și prietenul meu îmi explica ceva legat de fitogeografie: că e aranjată grădina aia în stilul… Eram la școală deci, în anul 2 și lipseam. Nu asta a fost problema, mai și lucram, lipseam și de acolo, motivat de altfel. Eram la ortopedie cu bunu iar bunu era după lemne la 200 km distanță. Când am dat nas în nas cu șefa, atacantul din stepă mi-a spus mândru: Șhi No Niuai! Odată i-am sărit în brațe, ca-n bazinul central, vorba unui amic, măcar am făcut pe cineva fericit. Femeia n-a mai fost sigură că-s eu, i-a fost jenă să se binocleze și a doua zi, pe cât îmi motivam absentele la facultate, la radio nu puteam. N-a zis nimeni nimic, nu știu nici astăzi dacă m-a văzut dar n-am uitat cotețul ăla japonez, stilul în care s-a realizat și Ceaba-Nima sau tsubo-niwa , cum s-or numi cele din micile curți din Japan.

Cam asta a fost experiența mea, am aproape pierdut un an, nu prea făceam față presiunilor așa că, pe când au venit cămilele din Gobi nu mai eram cu Peter. Eram aproape toată ziua la muncă, câteva luni, pana ma epuizase și vedeam că pierd lecții importante. Dar aveam dedicații la radio în limba engleză, de fiecare dată când eram la serviciu.

Read more

Familia traditională cu 30 de ani diferență, referendumul și vibrația numelor

alb dulce milostivireRecunosc, n-am mai citit politici în ultima vreme, am avut nopți cu perioade furtunoase, apoi am încercat să rețin cât mai mult din Lucian Blaga. Este logic de ce. A devenit esențial în prevenirea eritemului fesier la bebeluși și a păstrării colagenului la mămici de aproape “40 de ploua infernal”.

Dar din cauza filosofiilor dânsului și a centralei mele termice care are placă frontală centrală și eroare de afișaj ca la mersurl trenurilor, nu ii pot păstra poza-n portofel mai mult de 3 zile. Si tot la bugetul de stat se întoarce cumva. În sfârșit, asta fu relația mea cu Blaga, CECul m-a avertizat că s-a mărit ori s-a micșorat ROBORU, nu m-am simțit prețuita la adevărata mea valoare și am zis să văd ce se mai întampla prin țară.

Compasul Ierusalimului și tradiția iubirii obștești

Căutând pe internet informații despre cultura cânepii și a Inului în România, am dat peste Compasul Ierusalimului, poza cu Liviu Dragnea și Tony Blair care simulau problema refugiaților – probabil a celor de la dineul la care au participat. În sfârșit. Compasul Ierusalimului? Am lăsat dracului cânepa, deși-mi aducea mai multe beneficii intelectuale, că-l recitesc pe Andrei Oișteanu. Am căutat compasul și prin alte țări. Nimic. E clar, l-au chemat niște neniuci la locurile sfinte și l-au inițiat pe novicele nostru sexy. Poftim Domle, G de la Dragnea, G de la punctul C, litera cinci, G de la ce punct vrei tu c-am auzit că te însori cu o fată frumoasă. Îți oferim fundația pe care ți se va ridica de-acum structura, pune și tu niște corturi în plus pe la Deveselu că de când cu Trump, nu mai avem pe unde să-i trimitem pe golanii ăștia și nu încăpem toți în alde Palestine. Și-am auzit că la tine-n țară sunt gaze, furtunuri care provoacă vibratii celor care se gândesc s-o facă în grup, etc. Niște stricați, domnle, ai dreptate, gândim la fel. Iaca, compasul, îl învârți între dejde când vrei să scoți la iveală omul Vitruvian din tine. Fă referendum, vinde compasu dacă vrei, oricum ești cetățean de onoare-n Florida.

Read more

Scurtă scrisoare pentru Ana a mea

gherla1(nu am readaptat la per tu, era in draft, dar e valabila)

*n primul rând vreau să vă informez că noi am fost foarte bine primiți aici, ne-am integrat în societate precum vrăjitoarele cărora li se punea căluș înainte să fie arse pe rug.
Îi cunoaștem pe toți, suntem adesea invizibili și fii-meu e plin de bube. Mă rog, bubițe. Bagă aerius cum mestec eu xanax.

În al doilea rând vreau să vă spun că, am scris în primul (rând) cu un asterix nemțesc ca să nu înțeleagă toată lumea.

Aici ducem o viață eco, sănătoasă, oamenii fac mult sport și ai de unde alege.
Bârfa din 3 în 4 ca la telefonu fără fir este ca mersul pe bară, cine nu-și sparge capul e ovaționat trei zile, ca-n povești. Decât să spui în față ce simți, crezi, dorești, aștepți, mănânci și eventual fuți (să mă scuzați, aici oamenii nu se…) mai bine stai și te scarpini în nas trei zile și tot iese ceva.

Cum v-am spus, ne știm toți și ne iubim printr-un zâmbet: Cineva, Ceilalți, Ăia, Cineva, Ăla, un vecin, o tanti, o doamnă, o femeie, Câțiva. Nu se cade să întrebi: Cine este Ăla? Cine este Cineva? Dar Ceilalți? că te poți alege c-o plângere la poliție și roțile sparte la căruț.

Tinerii sunt dornici să lucreze, femeile gătesc bine, sunt frumoase și afliate vreunei bisericuțe până când Sfinții le vor despărți. Și-am apărut eu.

Read more