Sisteme vesele și ergonomice pentru bebeluși care se vor purtați de mame

Sisteme vesele și ergonomice pentru bebeluși care se vor purtați de mame

hapi bratara anticaNu ies în fiecare zi (singură o oră la plimbare) dar alaltăieri am ieșit. Pe lângă tribunal, că tot am io abonament la instituțiile astea, văd o doamnă, un personaj de contrast printre lumea grăbită. Avea un bebe într-un marsupiu ce-mi părea lejer și gri și numa potrivit pentru al meu.
Picioarele-i erau afară (și ale ei), bebele era adormit leșinat sau mort, cu toate astea nu m-am putut abține și am întrebat-o de unde-l are.
Ah, că ea e căsătorită și știți dvoastră, barza…
Nu, nu conținutul, sistemul ăsta de cablaj că-mi place și mie…

Marsupi breeze

(aceasta nu este o prezentare a sistemului pe bune ci o postare în stilul meu)

Zis și făcut mă duc și cumpăr ranița și-l pregătesc p-ăsta micu de parcă-l trimiteam singur pe Kilimanjaro. Și mă uit pe youtube la 6 trailere (dintre care unul la Now U see Me 3) și restul cu preocupări de-astea serioase. Iau copilu, copilu plângea, îi așez picioarele afară, motiv pentru care orice ortoped plictisit m-ar da imediat în judecată. Se uită copilu la mine, mă uit eu în oglindă, mergem afară la o tură-n juru blocului. Lansarea rachetei în trepte e silențioasă pe lângă ce-a urmat.
Vin repede acasă, scot copilu, iau un sfert de corlentor și beau  2 cafele. Că-mi era pulsul la 130, ieșiseră vecinii, bănuind că strivesc dejtu cuiva la una dintre ușile garajelor.

Read more

O mănăstire pentru mămici cu copii… mai mici :)

O mănăstire pentru mămici cu copii… mai mici :)

manastire frumoasaMi s-a părut foarte nostim comentariul pe care Adrian -un amic regizor de film (sic!) l-a făcut zilele trecute la o postare pe facebook. Ziceam eu tristă că gata, nu mă mai pot duce la mânăstire că nu mă mai primesc. Păi, zicea el, știam că-s mânăstiri de maici nu de mămici. Iacă, de ce nu? (ar merge de-un film, o idee)

Prietenii au ezitat că poate da, poate nu, depinde la care, că CV, că recomandare de la Gadhalf, mă rog, majoritatea au înțeles că-n desăvârșirea mea, m-aș duce la una de măicuțe și numai o mămică a recunoscut pe sub mustăți (știți, nouă ne cresc repede că n-avem timp să ne epilăm) că m-ar urma la una de călugări. Să le facem și noi o tocană, să ne mai țină și ei copiii când obosim (poate voi nu știti dar sunt călugări, the real one, la care răbdarea e aproape desăvârșită, mare dar!! Asta nu e glumă) să le arate picturile, să-i învețe un cântec, iată și lumea frumoasă la care-i nasol să NU te gândești. Ea există. Dar mie la altă mănăstire îmi stă capul.

O afacere, o oază de relaxare ce therme, ce tobogane, ce datingpunctcom?

Adevărul e că ne e greu tuturor să trăim anumite momente și întâmplări dar nu recunoaștem. Unii sunt plecați de acasă, lucrează pe nu știu unde, alții sunt bolnavi, singuri, bătrâni. Și mai sunt cei care aparent au de toate: job bun, familie copii, sănătate, călătorii…etcetc. Am fost și eu în categoria asta dar în loc de doi copii îl aveam pe Hani și rețeta lunară de la medicul de familie.

Că tot vorbim despre copii, mi-am dat seama de ce-s atâția neglijați, supărați, cu trotinete, biciclete, tablete (mămici cu tablete și ele dar ale lor nu-s rezistente la apă), bone și nebone, copii singuri printre părinți. Copii doriți, crescuți în ou, îndesați în FIV cu ovule scurmate, cu analize până-n coada ADNului. Mulți sunt copiii Planificați, nu Doriți.

Read more

Depresia prenatală există, te doare și are simptome greu de ignorat!

Depresia prenatală există, te doare și are simptome greu de ignorat!

depresie femeieAm trecut prin 9 luni de sarcină și am experimentat-o. Pentru c-am văzut cât de puține subiecte există și că la noi sunt stigmatizate condițiile psihologice patologice îndrăznesc să vă dau câteva sfaturi pentru interacțiunea cu gravida depresată.
Câteva lămuriri dacă aveți răbdare și deschidere:
Gravida deprimată și sau anxioasă o să se prefacă eventual că-i fericită pentru că la noi, spre deosebire de țările cu adevărat dezvoltate, e o rușine să spui că ești atât de necăjită încât ai da timpul înapoi și ai vrea să nu mai fii gravidă.
Pentru că sunt atât de multe mamifere vertebrate care nu știu nimic despre medicină, n-au trăit miracolul, judecă răutăcios și nu știu că:
– asta nu înseamnă că vreau ca acel Ceva din burtă să pățească vreun rău!
– ați citit bine, pentru multe mămici jenate de situație Copilul este Ceva neidentificabil, o parte din corpul lor ca o mână sau un picior și nu dezvoltă sentimente speciale la comandă. Asta nu înseamnă că ele sunt defecte sau că nu vor fi mame bune!

Read more

Mituri amuzante despre bebeluși, știai că…?

Mituri amuzante despre bebeluși, știai că…?

femeie-care-tese-muzeuO adevărată conspirație în poveștile cu bebeluși. Că ce drăguți și inocenți sunt ei, cum te topești când îi privești, cum gânguresc, ce bucurie să sugă o bucată de sân acolo, ce mare fericire când îi aduci pe lume și vezi atâta frumusețe.

M-am gândit că odată și-odată trebuie să spună cineva Adevărul.

Bebelușii sunt niște creaturi aparent calme care se trag de fapt din specii dispărute de dinozauri.

Imaginează-ți următorul scenariul. Tu, mămica, dormi liniștită noaptea lângă bebelușul tău. Doar ce-a trecut seara de Halloween. Te ridici pe pipăite să-ți torni un pahar cu apă. Bebelușul tău face un salt în aer, așa, cumva cu mâinile și picioarele de parcă-i electrocutat și-ți stă inima în loc. E doar reflexul Moro dar pân nu cauți pe internet nu știi că nu ești pediatru.

Te culci la loc și încep sunetele: mici grohăieli, sâsâituri de șarpe călcat pe clopoței, suspine, sughițuri, respirații sacadate, fornăieli în cascadă de parcă la voi în pat s-au mutat munții Pădurea Neagră.
Dacă nu-l bagi în seamă ai toate șansele să te trezești cu-n deget în ochi, suficient de subtil încât să-ți lipească corneea de baza craniului. Bebelușii au puteri ascunse, se spunea că J.K Rowling s-a inspirat din viața lor când l-a creat pe ochelaruțul mic ce joacă-n rolul principal.

Read more

Lăuza dându-se în leagăn (imitație după faimoasele Dușmance)

Lăuza dându-se-n leagăn, se întreabă

De ce, de ce atâta grabă? De ce să cumpăr lapte Nan, să-mi dau și ultimul meu ban
Pe scutecele ale´ bune în loc de… miere de albine
Să îmbunez un pediatru, în loc să cumpăr lapte acru
Să-mi fac eu măști, s-am fața fină, să zbor cum zboară o albină?
Da ce au alții treaba mea, c-am fost ușoară ș-apoi grea?
Că nu încap unii că-s săracă. Pentru că bine n-am ales…
… ultima dată.

dar dacă viața-i un teatru, mă dau în leagăn și eu știu

Că-n piesa mea nu fac scenarii să am ce are altu!

 

Dar uite, acasă, ochi albastri și mâini micuțe, frunte în frunte
M-așteaptă noaptea să m-alinte.

Read more

Singură cu bebelușul și diversificarea la o lună

Singură cu bebelușul și diversificarea la o lună

bebe in slingSingură cu bebe

S-a auzit un hârăit. Așa făcusem eu anul trecut când am avut amigdalită pultacee și mi-a apăsat medicul amigdalele cu lingura aia.
Căpșunel adoptase poziția de broscoi, așa face când are colici, când n-are nimic, când nu râgâie, după ce râgâie, când îl doare ceva și când nu-l doare nimic, de fapt în opinia mea, un bebeluș e absolut imprevizibil fără nicio explicație clară.
Mirosea a iepure tranșat așa că îi schimb pampersu. Începe să urle.Are o tonalitate de țambal neacordat, din maternitate l-am recunoscut, dintre șapte. Ueh, ueh, ueeeeeeeh, îh, îh, îh (astea de la final nu sunt chiar indicii de suferință ci un fel de tulai, greu îi pă lumea asta, ia-mă-n brațe).

Parcă a simțit cât n-a fost mama mea acasă.
A plâns înainte de lapte, după lapte, înainte și după vigantol, în timpul espumisanului, la schimbat și la cărat cu slingu dintr-o parte în alte.

La un moment dat l-am pițigat de-un picior cu slingu soarelui că mă grăbeam să ajung la budă și el plângea și bănțălea că-l pun acolo-n traistă.

Read more