Simptome și neplăceri într-o sarcină târzie

Simptome și neplăceri într-o sarcină târzie

gravidutaAm ales un titlu mai aburit ca să fac referire la perioada cuprinsă între: momentul sincopei fiziologice în care începi să vezi blurat 6 linii în loc de două pe testul barză și momentul crăcănării fără anestezie prin vreo sală pentru delivery children.

Pentru că anestezia este pentru mămucile slabe de înger. La fel și binecuvântata cezariană. În sfârsit,  nu vrem să fim toate eroine așadar am stabilit deja gradul de sfințenie pe care-l voi numi în alte articole pompos: plan de naștere. Cu el mă simt  eliberată spiritual. Liberă să experimentez simptomele apoase, pruriginoase puricoase și insomniace din minunata stare fiziologică numită SARCINĂ.
Titlul acoperă desigur și tracasatele ovule ale femeii trecute de 35 de ani, femeie care-a alunecat pe-o coajă de banană și-n loc să se lovească la cap sau la fund, să se ridice și să-și continue drumul a acceptat farmecul diviziunii mitotice.

Citind diverse studii și mai puține păreri am ajuns să gândesc că 50% dintre stările prin care trece o gravidă sunt date de situația de viață în care se află.

N-am nicio îndoială că femeile mai protejate afectiv, cele care au o situație socio-economică stabilă și cel mai important -o relație cu adevărat sudată- pot trăi cele mai frumoase momente din viață.
Și la fel știu că astea ca mine -care s-au trezit să facă „singure” un copil, puicile cu-n job incert și care au, cel puțin pe momentul în care duc sarcina- un grad mic de susținere; vor trece destul de greu prin cele nouă luni. Unele planuri sunt precum coaja de ou și nu garantează decât incertitudini altele par fier beton și atunci starea gravidei se pliază pe ele.

Acestea sunt simptome experimentate sau probabile, nu implicite pentru gravide articolul fiind pur informativ. Adică: și eu am trecut prin…

Deprimarea variabilă
Nu e o stare pe care s-o numesc depresie. E îngrijorarea activă care, împreună cu micțiunile frecvente împiedică somnul de noapte. Pe de o parte vei vedea că oboseala acumulată nu este una cronică să-ți invalideze ziua. Atât doar că sunt șanse să adormi înlăcrimată și să te trezești tristă. Așa că lasă planul de naștere *acela durează câteva ore și fă-ți un plan general și flexibil pe următoarele luni.
Cum o combați.
În mod normal ai nevoie de o minune de la Dumnezeu ca să schimbi ceva major în viața ta în perioada în care ești gravidă. Și cum 80% dintre noi nu am ieșit din vizuina lui Alice sau din bula lu Matrix n-o să ai parte de șeici care să-ți ceară să te muți în Bahrain și nici de bărbați singuri și normali cât de cât care să aștepte în salonul prenatal să-ți (re)cunoască ție copilul.
Cea mai importantă îmi pare mie priveliștea în care tu, femeie în ipostaza roditoare și încercănată, reziști înspre comiterea următoarelor greșeli:
– te întorci la fostul cu care știi că nu poți conviețui sub nicio formă și nu are rost întrebarea DE CE
– faci un blat cu tatăl copilului. Ajungi la înțelegeri care pe termen lung nu sunt spre binele tău și implicit al copilului, că doar tu îl crești. Mai bine îți vezi de treabă dacă voi doi nu funcționați ca un  cuplu sau ca prieteni.
Ce poți face:
– am mai spus, găsește un job dacă nu ai. Și în cazul în care lipsește continuitatea, tot poți beneficia de aproape 4 luni de natal, prenatal, postnatal plătit după ce te-ai angajat. Și nu-i așa, contează fiecare lună planificată, nu spun că nu se pot întâmpla lucruri bune dar trebuie să vii în întâmpinarea lor.
– ține-ți prietenii aproape, sunt singurii care te scot la liman
– nu evita diverse cercuri sociale, nu refuza invitații așa cum fac eu. Uite un punct despre care știu că e bun dar de care nu mă pot ține.

Read more

Viața ca o chirie

Viața ca o chirie

rafturi În apartamentul cu patru camere din orășelul mic și -pe-atunci destul de cochet și funcțional socio-economic- am locuit până după 18 ani împreună cu părinții. Oare aceea a fost @acasălamine? Aveam camera mea, cea mai bine întreținută, ordonată… până ne-a inundat domnu Roman. În sfârșit, chiar și așa, cu dungi galbene pe verde-coral mi-am iubit camera pe care-o împărțeam cu păpușa rusească. Ea blondă, grăsuță, bucle, ochi albaștri. Stătea în fund pe cuvertura cu imprimeuri, cadou de la bunica.
Eu brunetă, fadă, păr lins, ochi nicicum, chip oval interesant… Uneori dormeam pe jos ca să n-o deranjez pe ea. Dacă veneam târziu în weekend îmi era lene să-mi mai fac patul. De fapt, nu doream să-l tulbur pe tata. Deja nu mai exista uichend în care să fie treaz și apoi să adoarmă, cred că beția îi era starea de veghe. Știu că ținea berea sub pat.
De aceea m-am ferit pe cât posibil de oamenii care beau și nu se tem de alcoolism. Mi se pare mie că trebuie trăit cu vigilența asta. Ca și cu cea de moarte aproape iminentă în cazul în care zbori des în orientul mijlociu de exemplu. Poate nu mori, da să știi că neantul nu te întreabă.
Și bunicul a băut. Dar bunicul se oprea luni de zile, își contura el o autodisciplină care venea din conștientizarea faptului că dacă bea mult nu mai poate lucra și dacă nu mai poate lucra se ramolește și dacă se ramolește moare mai repede și se duce povestit de tot satul. Așa că nu punea alcool pe limbă luni de zile.
Mulți se mirau când spuneam c-aș fi preferat să fie tata crai, să umble cu femei, dar să nu aibă patima beuturii.

Unii mai spun cu vădită răutate că motivul pentru care bea tata este că n-am fost eu ascultătoare și n-ar fi fost mama obedientă. Săraca mama…

Read more

Dețin simptome acute. Lipsesc sentimentele cronice ale femeii însărcinate

Dețin simptome acute. Lipsesc sentimentele cronice ale femeii însărcinate

monitor cardioIntri-n casă, primul lucru, îți arunci bocancii din hol înspre fotoliul din living. Ai senzația că te sufoci, dezbraci colanții, bluza, maioul, prăvălite toate lângă rucsac și intri în cadă. Îți privești burta rotunjită.
„Doamne ce-am făcut? Frica e ca o ceață și aburul de la duș se amestecă-n ea, poate pleacă azi, măcar câteva ore.
Ce drăguți sunt copiii! O să fii foarte foarte fericită, o să vezi tu.” Așa ți-a spus azi colega când pescuiai în pauză niște chiftele de legume printre cele 8 linguri de cușcuș. Uitasei de copii, erau importante numai chifteluțele și foamea. Așadar percepeai un sos de fericire de culoarea vegetei. Se prelingea de la torace înspre pântece. Rece, ca zăpada care se ningea dincolo de termopane.
Frica a revenit repede și o chiftea ți s-a blocat între amigdale.
S-ar putea să uit astăzi că-s însărcinată? Nu. Nu e voie să spui așa ceva că se miră femeile pământului. Molfăi chifteaua și gândurile se cuvântă singure

Nu cred că-s drăguți în mod deosebit. Fericirea nu era oare când alergam pe plajă? Copiii sunt ca un chivot de aur plin cu potențiale daruri. Când ți-l dă Dumnezeu și tu-l iei, atunci ai cea mai mare responsabilitate. Nu știi încotro îl porți, n-ai ce face când te împiedici obosită sub cutia milei. Cineva o să-ți reproșeze oricum că ai greșit. Ba când l-ai cerut, ba când l-ai purtat. Ori când va veni vremea să-l predai cumva mai departe, să pui piesa ta de puzzle în basmul altora.

Ai ieșit din baie și mănânci, a cincea oară astăzi. Da, de frică și foame spirituală și de povara schimbării, astea cer mâncare nu burtica rotundă. Scrâșnești dinții și muști ușor pumnul. Iarăși trebuie să-ți cumperi haine. Parcă n-ai da banii pe toalete XL. Ai găsit 7 obiecte de lenjerie pe care mama ta nu le-a folosit niciodată dar i-au plăcut și ei pe moment. Apoi momentul a dospit. Penibil și extrem de practic. Bumbac și veselia mamei tale când a văzut preluările. Chiloței cu lalele. Cu puchiței. Cu mâneci. Vai de mine, mama, da ai purtat și tu de-ăștia? Hm, body modelator care ajunge la 80 euro… un Triumpf. Te miri c-a fost și mama ta o fată care se îmbrăca așa frumos.
Nu-ți aduci aminte de rochițele mele, de cea albastră cu linii roșii? Ai făcut costume pentru trei păpuși. ..”

În sfârșit ceva amuzant. Bășicuța care ți se plimbă prin abdomen te face să ai răbdare să-ți asculți întru bună dispoziție mama. N-ai fost prea îngăduitoare până acum chiar deloc, deloc. Frica se duce mai la ușă, departe de plasa ta plină de chiloți bumbăcești.

Read more