Prima dată în Scoția? Impresii pamfletare (2)

Prima dată în Scoția? Impresii pamfletare (2)

aeroport edinburghPrima parte pe Ralix.ro, acum se încarcă.

Ralix

9. Uită c-ai învățat engleza pe mușschii lui Arnold Schwarzeneger și nu spune niciodată Edinbărg.

Ed-în-burrr
Sau
Edin-brrh
Whatever. Mai bine tăceți din gură. Cel puțin 3 persoane vor considera c-ai umor britanic, vor zâmbi și tu te vei uita stufos la ele. La un moment dat te apucă jena și când se fac prezentările. Nu poți spune că ești Hapi River.
Ci: Haaaai, haw are iu, I m River Hapi, i would like to check in…
În nici un caz nu asculta bârfele de pe stradă. Dacă se spune că celții sunt inventatorii costumului de zale, probabil locuitorii din Scoția au inventat scots-ul, un amestec de engleză cu oareșce-ar părea latină sau chimie organică.
E mare lucru dacă nu se țin de mână și prin urmare tac a fericire, dacă nu urlă copiii care nu-l știu pronunța încă pe V de la Vote, dacă nu sunt conectați la vreun gadget.

Nu-i spui receptionerului I need a thread dacă ți s-a rupt sutienul în timp ce scoteai un fel de bâzdăraie scoțiană care mușcă precum necuratu. Între t și d e mică diferența acustică, plus că ei spun cotton, ai nevoie de un fir de ață, nu de-o amenințare. Că-ți blochează Sir cardu de la cameră instant. Mai ales dacă a văzut c-ai viză de Liban 🙄

10. Oricât de drăguț e, nu te arunca în poala șoferului
Dacă ai fost în aer 10 ore, la un moment dat trebuie să revii cu picioarele pe pământ. De bucurie că mi s-a și întâmplat asta, am alergat la primul maxi taxi îngălbenit de vreme și când am izbit odată ușa din acalmia înconjurătoare, am crezut că scoate pistolul Keith. Deschisesem pe partea dreaptă, știți, eram singură, arătam disperată, obosită și foarte hotărâtă.
Autobuzele din Edinburgh circulă foarte bine iar dacă aveți mai multe drumuri de făcut, achiziționați un Bargain Day Ticket cu 2,70 lire și vă plimbați pe unde vreți. Este important să aveți banii numărați exact, nu vi se dă rest. Biletul îl puteți achiziționa direct în autobus.
Atenție: dacă folosiți tramvaiul, plătiți 1, 70 lire pe orice rută, inclusiv până la ultima stație înainte de aeroport. Dacă mergeți la aeroport, plătiți 5 lire!

Read more

Imposibilul drum spre Scoția

Imposibilul drum spre Scoția

airbus lufthansa3 zile termen de predare. 3 zile, tu ai promis că vei fi acolo și ești sunată de la o companie. Nu, nu s-au rezervat bilete pe acea rută. 3 săptămâni în care ai aranjat foi, notițe, până și cele două schimburi de haine care încap în troller ți le-ai ales. 3 zile după care nimeni nu va mai crede că ești capabilă să duci ceva la bun sfârșit.

Minunea

Îți suni Omul să te ajute urgent. E normal să-l suni pe el. Doar e Omul tău!

Nu te smiorcăi la telefon! Ceri cu împrumut, nu ai bani, sunt blocați sau vin mai târziu. Prea târziu pentru ceea ce Simți că trebuie să faci Acum.

Îmi pare rău dar chiar nu pot asta… (un cuțit taie undeva în preajma pieptului apoi se oprește. Se oferise acum 5 zile să-ți dea bani pentru ceva ce nu te interesa și ai refuzat, nu aveai nevoie, ai Acum!)

Sigur că Poate. Dar nu mai e nimic de judecat. De reproșat.

Înseamnă că nu trebuie să fac Drumul.

Urc, cobor, intru în mânăstirea veche, o singură dată a mai fost așa pustie, numai Ea era acolo, parcă și Dumnezeu plecase, soare afară, vântul afară peste stejari, bânzoiul care se bate într-una de catapeteasmă. Nu mai pot. Oricum sunt singură. Mă așez în genunchi lângă Ea și tac. Tac a plâns. Că n-am ce-i spune. Când o să vină Dumnezeu înapoi, va ști oricum c-am scăpat fix 5 lacrimi lângă Icoană.

Read more

Îndepartarea tatuajelor cosmetice -recomand: Ioana Stanciu

Îndepartarea tatuajelor cosmetice -recomand: Ioana Stanciu

Despre Ioana Stanciu v-am povestit când am avut ocazia prima (si singura dată pentru că nu m-am gândit c-ar face diferența), repet v-am povestit atunci când am apelat la

Extensiile de gene cu Xtreme Lashes

și am revenit apoi, tot la Ioana, pentru că… Oaw. Uite, acum văd cu bucurie că am peste 1000 de share la acel articol (puține au peste 100, 200) dar văd că temele medicale și de beauty, pentru care într-adevăr mă documentez din mai multe surse, prind la cititori și asta înseamnă pentru un blogger mic precum sunt eu: voi îmi oferiți încredere și apreciați că aduc informația cât pot eu de sincer și de obiectiv.
Asta-mi doresc: să alegeți ce vi se potrivește având cât mai multă informație. Până la această procedură îmi părea o prostie, un kitch să-ți pui gene false.

Dar despre asta, vă vorbesc curând, vă arăt și poze, în cateva zile am programarea așa că o să vedeți cum arată înainte și după. Plec în lume și mi-e greu rimelul _ nu mai am nevoie de el după ce aplică Ioana genele naturale fir cu fir.

Îndepărtarea tatuajelor cosmetice

Se face acum și la cabinetul ei pentru că și-a achiziționat un aparat laser ND YAG adică o jucărie de ultimă generație care îndepărtează și pigmenții din cele mai profunde straturi ale pielii.
Ca să condensez informația, eu vă ofer pe lângă poze, ceea ce-am aflat într-un timp scurt iar voi puteți pune întrebări.

Să presupunem că nu mai sunteți mulțumită de un tatuaj al sprâncenelor, vreți alt pigment, altă formă (dar se poate îndepărta orice fel de tatuaj de pe orice parte a corpului)

Read more

De ce NU și de ce SUNT pe Facebook

De ce NU și de ce SUNT pe Facebook

Categoric NU ca să mă cuplez cu tine, Marcu, Bebe, Mișu online, să ne masturbăm pe chat și să ne cerem acte de identitate și alți centimetri. Indiferent dacă te-am adăugat eu sau m-ai adăugat tu, șutează-mă dacă te crezi pe sentimente.ro. Știu că par drăguță. Crede-mă, nu sunt dacă ești bou. Poți să-mi dedici toate apelativele din lume. Da să știi să înghiți ce-ți voi răspunde. Aparențele chiar înșală.

hapi riverwomanSunt pe Facebook ca să îmi promovez blogul hapi.ro.

Sunt pe Facebook ca să interacționez cu cei care mă citesc dar și cu oameni noi, simpatici, cu simțul umorului, oameni care se regăsesc și simt lucruri pe care nu au curaj sau dispoziție să le spună, însă le place să le citească altundeva.

Sunt pe Facebook ca să Învăț de la alții mai buni ca mine chiar dacă aceștia par urîcioși, indezirabili. Îi am în listă și _sau îi urmăresc, prin urmare ceva îmi place la ei iar Urâtul și Frumosul nu le stabilesc eu, nu așa-mi trăiesc viața. Nu caut granițe, când nu ne mai suportăm sau când cineva nu mă place pentru că pur și simplu așa e viața, ignore și delete, indiferent din ce parte vine.

NU sunt pe facebook ca s-o bârfesc pe Mădălina și pe Hani în privat chiar dacă ar merita.

Sunt pe facebook ca să vorbesc cu fetele de pe beauty, travel și alte bloguri, cu câteva persoane foarte apropiate, dar în general ca să ne sincronizăm, ajutăm, cu postări, share, informații.

Read more

Prietenul sau cocoșelul?

Prietenul sau cocoșelul?

bibelou cocosPe el n-am cum să-l refuz, e genul acela de persoană cu principii comune, când să sar în groapă, hop, strigă de pe-o coastă să nu sar și n-am ce…

-Esti?

– Da

– Ce faci?

( bucle, calc, mă prefac că-s nervoasă și mă cert virtual, urmăresc alegerile și merge DE Welle live. Adică pauză.)

– Ce faci tu?

– Auzi, sunt la un oser, uite, trebuie să ajung la un caz măi și i-am luat lu taică-meu animale de companie!

– Poftim? Oaw, tu ai luat animale de companie? (hi hi ha ha) da unde-o să le țină taică-tu în bungalowul ăla de sticlă în care…

– Pot să le las la tine? Că nu mai apuc s-ajung iar S n-a venit de la sulică ăla, măi, nu știu ce l-a apucat cu golful. Oricum nu poate juca cu ruptura aceea de…

– Adu-le!

Mă și vedeam mângâind mâțu. Dacă mă zgarie, dacă e persan de-ăla nebun care sare pe mobilă și face ca țâșnitoarea din Bruxelles? Poate-i cățel, clar e cățel, nu-i lua ăsta lu tac-su pisică. Da… totuși de ce i-a luat animăluț că ultima dată era să moară de chist hidactic pulmonar. C-a mângâiat o capră prin Vălenii de munte, l-a trimis fiu-so-n excursion și un Mare prof a descris echinococo granulocapră drept vinovat pentru… până l-au operat i-am cumpărat lu M bilete la tango, la balet, l-am dus la circ ( ok, atunci n-a mai vorbit cu noi 2 săptămâni) am și băut odată să-i agăț o tipă într-un bar, orice, gândea că moare tat-su și-l vedeam la pământ, îl citeam că pe el nu se vede…. Tipa m-a vrut pe mine, el a rămas cu gandul la capră, eu am fugit cu un taxi, dimineață m-am trezit cu-n bărbat pe care nu l-am văzut în viața mea și mă întrebam cum Dumnezeu l-oi fi văzut aseară…

Read more

Insomnia

Insomnia

cafea si paunNu știa de ce se trezea la 3.25 în fiecare dimineață dar era la fel, deschidea ochii brusc și c-o mână dădea jos lampa de pe noptieră, lampă care se izbea de dulap, apoi apuca iphonu și se gândea: dă doamne să fie măcar 4 jumate. Nu, era 3.25.

De obicei mai încerca să închidă ochii strângând în brațe perna de la bună-sa dar astăzi se hotărâse să schimbe ritualul, clar, era prea trează. Pe pipăite, apucă de lângă pat helanca cu gluga și se înfășură în ea, lovindu-se-n mama ei de lampă și uitându-se automat în partea dreaptă de parcă ar fi trebuit să fie cineva acolo.

Nu era.

De când începuseră seismele și eruptiile din viața ei, se despuiase cărarea de oameni, oamenii aceia care întreabau mereu ce faci și cum te mai simți. Se duse-n bucătărie și se uita la crucifixul mic desenat pe perete. Nu era o îndocrinată dar îi trecu prin minte gândul c-ar fi trebuit să-l cheme pe El să-i facă o sfeștanie. Intuia că are călugărul acela altfel de puteri, i le simțea, parcă se apropia de Dumnezeu când se întâlneau toți la o poveste, da, e drept, era dur câteodată și greu la vorbă. Dar când îi scrisese să se roage pentru ea, se întâmplau lucruri, lucruri bune și astea erau deja rare. Da, așa o să facă, poate nu se va mai trezi la 3.25 ci la 4 măcar.

E bine ce se întâmplă, i-a spus el, sporovăind ceva cu maică-sa, între două linguri de zeamă.

Read more

Teoretic m-ai înmormântat Facebook dar la autopsie merg eu

Teoretic m-ai înmormântat Facebook dar la autopsie merg eu

Sunt Hapi River (aveam de gând să nu mă mai dau o tură dar eu scriu, cu asta mă ocup, sunt mică încă și văd că alții m-ar înjunghia deja, bine mă, da-mi place din față, așteptați să cresc!)

facebook

Nu pot să revin cu numele real pentru politica voastră, mai bine fără voi deocamdată, Facebook. Hapi Riverwoman e o fată frumoasă și aproape normală care s-a născut în Germania cu 5 ani în urmă. Și când s-a ridicat de pe scaunul ergonomic, după primul articol, s-a uitat în oglinda și-a spus: Doamne, ce mi s-a pătrățit curul de la atâta stat la birou și-n mașină! Tre să fac ceva. A ieșit repede pe scări, a făcut câteva întinderi și-a vopsit o trântă până într-un colț în care plantase văru-so lămâi. În casă, da. I s-a bombat fundul 6 zile ca la manelista aia de si-a pus silicon în buci.

Și nu și-a scos niciodată pașaportul sau I.Dul să vadă cine ar spune cu adevărat Statul că e. Taică-su era beat când s-a născut aia din buletin dar tot i-a pus un nume frumos, c-altfel lăuză cum era, îi scula mami maternitatea în cap. Așadar pe Hapi o interesa un detaliu mic, câteva bloguri, niște oameni din online, lasagna, îi plăceau copiii mici făcuți de alții și ce mai găsea ea prin frigider de-ale gurii… când lipseau ultimele elemente amintite.

Read more

Beirut, Hezzbolah și altă normalitate

Beirut, Hezzbolah și altă normalitate

armata liban 1Nu am luat prea în serios cele trei controale pe care le-am suportat între Tir și Sidon. Mă obișnuisem cu militarii înarmați până în dinți. În loc de jeepuri vedeam mai multe tancuri. Majoritatea în centrul Beirutului dar și la universități, controlau majoritatea ieșirilor din oraș dar și școlile, rutele către obiective turistice.

Eram cu Hani și cu cei trei verișori, Ayla conducea ca nebuna, depășea, e drept, șoseaua era ca-n palmă. Când vedeam reflectorul roșu și mașinile trase pe dreapta, scoteam iar pașaportul. Toată lumea discuta aprins în mașină, aveam impresia că se ceartă dar nu, majoritatea arabilor așa vorbesc. Și dacă ți-a căzut acoperișul în cap și dacă te-a răhățit o turturică.

Când eram opriți, se purta câte-o discuție de 10 minute cu gesticulări, polițiștii își mișcau nervoși mâinile dintr-o parte în alta, 2 stăteau să facă nimic  iar unul verifica actele.

Mi-a tremurat inima prima dată, la auzul acelor MC, avioane israeliene de recunoaștere care mutaseră probabil urechile tuturor vizitatorilor din Byblos în ziua aceea.

– Ce sunt astea, e vreo acțiune a armatei libaneze? l-am întrebat pe Hani

– Sunt avioanele israeliene. (mi-am acoperit urechile, zgomotul scurt ca un țiuit de rachetă, așa mi-l imaginam, mă amețea pe moment). De recunoaștere. În mod normal… n-ar trebui să fie aici dar se întampla des, mai ales pe linia de graniță.

– Se poate întâmpla ceva?

– Sper că nu, murmură Hani. Se întorc foarte repede, ciudat, așa ziua în amiaza mare…

fenicia, byblos, tir

În al treilea punct de control, un tinerel grăsun și absolut neprietenos ne-a informat că o grupare paramilitară a intrat în Beirut și de aceea trebuie să ținem aceste acte asupra noastră (un fel de permise mâzgălite cu-n pix pe niste foi gălbejite) și să stăm în casă. De unde am venit, de ce am ieșit, unde stăm și eu ce caut acolo.

– Turistă, zic. Jurnalistă (mai credeam pe vremea aceea că-s jurnalistă dacă aveam studii în domeniu).

Tânărul badijonat de veste, arme și muniție, s-a uitat la mine de parcă i-am spus că-s la ciclu. A ridicat un deget murdar, și-a tras nasul fornăind și le-a transmis alor mei ceva în arabă. Apoi, la fel de nervos, mi s-a adresat mie:

No jurnalist. Don t say if ask, iu turist, or, are iu hiăr tu rite about Libanon?

– Yes, of course i only… I m not here to write, i studied jour…, i… visit my family, deja mă intimidase, ce Dumnezeu, erau paranoici…?

Mi-a retezat repede vorba repetând același lucru în timp ce-și rotea privirea cam deranjant pe salopeta mea înflorată de la Promod.

Read more