Pentru că am observat săptămânal în topul articolelor accesate limba araba, cum înveți acasă, într-adevăr, aceea este mai mult o poveste de pauză de cafea. M-am gândit să redau aici cu câtă acuratețe pot, folosind caractere latine, câteva expresii uzuale.
Nu de alta, da amu vedeți și voi că-i musai să știi ce să trăncănești cu Osman Popescu, atunci când vine undercover să-ți cumpere cartela de Orange. Adică… n-o să te prindă pe tine așa, pe nepregătite nici Ahmed din Pașcani, trebuie să-i fie clar că tu ești în stare să mori pentru țara ta!
Deci nu dai cartela, nici picurată cu ceară și cu petale de trandaf… pardon, e din altă postare. Așadar spui clar, fixându-l cu lentile de contact, ca să uite orice ar fi setat să spună:
Ahlan. Ma ismuka? – Bună, cine ești tu? (m)
După care, el îți spune evident că e refugiat, te refugiezi la baie, suni repede la poliție, dar mai trebuie să-l ții de vorbă, așadar:
A-naa min filastini- eu sunt din Palestina.
*dacă îi spui așa, vei avea toată dragostea și atenția lui carevasăzică puteți continua. Cu o mu-hhaa-da-tha qa-sii-ra adică small talk
min-ayna-anta? – de unde vii tu?
maa mihnatuka? – ce lucrezi?
Doar nu crezi c-atunci când vine poliția o să completeze ei formulare, că doar tu i-ai chemat. Che nu oricini pote inselegi la inteții, poate lucrat la contoare la cumbinat… Ah, la covoare și oricum, combinatul a dat faliment demult. Deci, mai departe, poveste creață!