March 2016 – Hapi Riverwoman

Fraze în limba arabă

March 31, 2016March 31, 2016hapi 7 Comments

Pentru că am observat săptămânal în topul articolelor accesate limba araba, cum înveți acasă, într-adevăr, aceea este mai mult o poveste de pauză de cafea. M-am gândit să redau aici cu câtă acuratețe pot, folosind caractere latine, câteva expresii uzuale.

Nu de alta, da amu vedeți și voi că-i musai să știi ce să trăncănești cu Osman Popescu, atunci când vine undercover să-ți cumpere cartela de Orange. Adică… n-o să te prindă pe tine așa, pe nepregătite nici Ahmed din Pașcani, trebuie să-i fie clar că tu ești în stare să mori pentru țara ta!

Deci nu dai cartela, nici picurată cu ceară și cu petale de trandaf… pardon, e din altă postare. Așadar spui clar, fixându-l cu lentile de contact, ca să uite orice ar fi setat să spună:

Ahlan. Ma ismuka? – Bună, cine ești tu? (m)

După care, el îți spune evident că e refugiat, te refugiezi la baie, suni repede la poliție, dar mai trebuie să-l ții de vorbă, așadar:

A-naa min filastini- eu sunt din Palestina.

*dacă îi spui așa, vei avea toată dragostea și atenția lui carevasăzică puteți continua. Cu o mu-hhaa-da-tha qa-sii-ra adică small talk

min-ayna-anta? – de unde vii tu?

maa mihnatuka? – ce lucrezi?

Doar nu crezi c-atunci când vine poliția o să completeze ei formulare, că doar tu i-ai chemat. Che nu oricini pote inselegi la inteții, poate lucrat la contoare la cumbinat… Ah, la covoare și oricum, combinatul a dat faliment demult. Deci, mai departe, poveste creață!

Mă mușcă câinele, nicio problemă!

March 27, 2016March 27, 2016hapi 14 Comments

Nu mai îmi aduc aminte chiar acum dacă am scris-o aici ori în altă parte, poate că-i de râs dar eu, până n-am avut porcușorii nici nu băgam de seamă că există iarbă. Sigur, o vedeam, era verde și frumoasă dar de câteva luni, aplecându-mă zi de zi să iau firele lungi care le plac lor, m-a trăznit bucuria ierbii și-am contemplat-o cu atâta drag, cum se uită alții la sakura prin kyoto. În sfârșit, fâșăi punga în casă, astea două reptiliene cu blană încep să sfârăie ca uleiul încins apoi să strige uiiiiii, cum am strigat eu prima dată când mi s-a scos nervul fără anestezie, pe clasa a unșpea.

În sfârșit, ies cu Hani, printre altele, ne oprim lângă un gard verde, el rămâne pe-o alee dintr-un spațiu de joacă pentru copii, eu văzusem fire înalte nuștiuude, parcă sunt lalele olandeze, așa aleg acum firele de iarbă.

Am observat tătăișa cu 3 căței mici și galbeni liberi și lătrători, știam și despre frica lui de câini dar, să fim serioși…

Mă reped după gard și-mi prind șiretul de la o gheată în niște fiare, și-ngenunchez brusc de parcă trecuse pe lângă mine statuia lu Ștefan cel Mare.

Îl aud că vorbește ceva, dar nu văd nimic, mă gândeam că-i un vecin curios care-i dă bună zua.

– Haniii, hai încoace! strig eu

Acu, era prea simplu ca să urlu de după gard în germană, atâta înțelege.

Mie-mi place la stomatolog

March 24, 2016hapi 11 Comments

– Dar nu ași vrea să pune dinții in pantă.

– Bine si tu… e cea mai bună din oraș. Ce, mie mi-a pus dinții în pantă sau i-a îndreptat?

Colcăi de creativitate pentru că știu exact la ce se referea el.

– Nu curve la dinți, adiche cu șurube, se taie, ca la tine.

– Păi în primul rând nu trebuia să vii în România. Deja ai proces cu trei. Hai să rezolvăm dinții. CURBE, eu aveam curbe și au trebuit îndreptați.

– Tu peste tot curbe, acuma și la naze a trebuit indreptat…

Stomatoloaga mea e o femeie cum rar întâlnești, mi-e tare dragă. Și de la multe chinuri m-a scutit.

– Seeeervus, ce faceeeeți?

– Serumâna, bine, mulțumim, probleme la două dinți, dache nu ași vrea inpământ.

– Domne feri, mormăi eu pipăindu-mi vârfu nasului.

Stațiuni și cazări în diferite zone din România

March 21, 2016hapi 6 Comments

*reamintesc cititorilor ocazionali că acesta nu este un blog de nișă, ci un ghid personal în care am înglobat experiențe dorite a fi îndrumări sau chestiuțe bune de ignorat. De la călătorii până la medicină.

Vatra Dornei

De câte ori aud numele acestui… municipiu din Suceava, îmi imaginez un blat mare de pizza. Gol. Fierbinte. Poate că iarna chiar nu e ca vara.

Nu sunt de neglijat munții, e interesant centrul turistic de 300 metri și gara are o arhitectură frumoasă. Despre trenuri și prețurile biletelor n-am întrebat. Dacă vreți să aflați mai multe, dați un search în căsuța de sus a acestui blog, acolo unde se vede o lupă mică și scrie… ~~tu ce vrei?~~

Sunt absolut sigură că mi-a plăcut Vatra Dornei când eram copilă. Cred că și ei de mine.

Acum nu am de ce să mai merg, dar e o zonă importantă de tranzit spre diverse atracții turistice.

NU vă recomand hotelul Carol de 4 stele, motivele sunt expuse în primul articol. În schimb, vă recomand Hotel Belvedere cu camere spațioase și prețuri care încep de la 120 ron pentru două persoane.

Geoagiu Băi

Județul Hunedoara, stațiune balneo-climaterică, cu ape minerale sulfuroase, un parc excelent întreținut, dar ca peste tot, din vechile clădiri mărețe sau modeste din anii 80-90, au rămas sticlele sparte și acoperișul fisurat, pereți crăpați. Potrivit probabil pentru sărmani pierduți ai locurilor.

Am ajuns acolo des pentru că Geoagiu chiar mă ademenea, drumul este relativ bun. Deși aparent nu e mare lucru, când șofezi în așa-zisul centru ai impresia că ai văzut toată stațiunea. Dar apoi întreabă de cascadă, plimbă-te pe drumul roman, prin parc, se construiește peste tot și asta e bine.

În general îți vei petrece timpul la ștrandul cu apă termală, excelent pentru înot dar și pentru bălăceală, sunt 3 ștranduri. Se spune că bazinul olimpic ar fi unic în Transilvania.

Hotelul Germisara monopolizează clar căutările google și booking.com, părerea personală este că la prețurile lor de sezon merită să te avânți dacă prinzi o reducere sau o ofertă. Deja toată lumea știe ce înseamnă spa, saună și piscină privată plus masaj și întreținere corporală în bazele noastre de tratament.

Iubiți-vă bunicii!

March 17, 2016hapi 19 Comments

– Buni, n-ai drojdie?
– Da șe vrei să-ț fac? N-am dară că i-am porunșit pă Nelu a lu Săndică la tată-tu ș-o uitat. Îț fac pancove. Buni bombănind în năframă: da berea n-o uitat-o, c-acolo-i în pivniță.
– Bună, mă duc la tău…
– Iară meri să-l vez pă Călin ahăla, mânca-l-ar norocu, că io nu știu cum îi găsăști.
– Taci buni, că-i așhe de frumoooos!
– Frumos pă sărășia! Zice ea studiindu-mă și râzând tot în colțu năfrămii, să n-o văd. Ia o oliță de pe gard și merge în cohe.
– Aduc vaca la muls, mă leși s-o aduc bună, te rooog! și-mi scutur mândră fustița cu bezeri, făcută de ea.
– Doară nu-s bolundă să te lăs, că nu te-ascultă și-apoi tu o tăt prinz de coadă ca să te jioși. Până te-a lovi într-o zî. Domne ferește. Buni își face cruce. Doară le-aduce lelea Marie.
– Da îl iau și pe Pinchi…
– Tu, vaca nu-i jiucărie, ia du-te la tău.
– Da chiar nu-i frumos Călin?
Buni se întinde spre-un raft, după un colț de drojdie uscată, ascunsă de ea.
– Dapoi șe drăguț frumos ai avut tu? Și se uită la mine cu ochii încercați de lacrimi și primăveri târzii dar eu văd numai zâmbet în ei. C-acela voia ea să mi-l arate mereu, mereu.

Artis 3 și partea a doua

March 16, 2016March 17, 2016hapi 4 Comments

Se termină procedurile, două fete, hialuronic, nas, șanțuri periorale, contur buze, lăcrimează fiecare cum poate și când apucă.

Îmi dă mesaj o doamnă c-am putea să ne vedem fix în Zorilor, să-mi lase oareșce și să stăm la o cafea, inițiativă la care inițial am răspuns pozitiv. Acum simțeam că-i botu lung și ascuțit, nu aveam unde să-l pun, nu eram sigură dacă par răpitoare sau prădătoare așa că i-am comunicat domnișoarei că mă aflu într-o stare psihofizică ce nu-mi permite… Cum să-i spun că mi-aș turna cafeaua în nas, c-am oricum obiceiul să stau ca împăiată 3 zile după ce folosesc fillere, de parcă-s lăuză. Păi nu? Se laudă care cu ce are 😛

Important e să mă recunoască șoarecii, gândesc eu ridicându-mă de pe masă.

– Nu vă luați din nou halatul? Si să stați acolo să mai facem niștem poze…

Dl dr. Ivan se miră, se uită la mine, la Diana, zice:

– Și să mă întind eu?

– Nu, numai să stați pe scaun cu seringa în mână.

Mai fac eu niște poze, mereu în grabă pentru că deja îl reținusem cam mult, urma să intre în sală, dincolo dr. Onoe se ocupa de pacientele lui, telefoanele sunau, fetele de la recepție numai zâmbet. Dacă bine-mi amintesc, așa era de fiecare dată, sub o presiune extraordinară, toți se străduiesc să fie amabili, ba sunt și amuzanți pe deasupra. Și câteodată sincer, pacientele-s vraiște, poate de la anestezie.

Zice Diana: hai că te las acasă dacă tot am drum.

Intrăm noi în mașină, eu parcă țineam un ou în gură.

– Da tu ce stai așa? Diana-și aprinde țigara uitându-se cu-n sfert de ochi la mine.

– Așa cum? De mâine nu mai poți fuma în mașină? Cred că mi-am luat anestezia pentru trăncănitul intens de 20 de minute. Mi se dezmorțesc dinții… Tu fumeeeezi? (va dati seama, eu curată de 5 luni cu switch on pe alt viciu). Vrei să-ți lichefiezi conturu, stai și tu până trecem de…

Ce cauți tu în lista mea?

March 16, 2016March 16, 2016hapi 5 Comments

Celor care folosesc rețeaua FB și eventual nu sunt în cunoștință de cauză cu următoarele:

– există oameni care cred că-i spionează extratereștri pentru că pur și simplu dețin secretul elixirului din coadă de cuc, ăla împotriva morții și oamenii ăștia și-au făcut cont pe rețeaua Facebook, dar nu intri în lista lor nici cu faza din episodul 10 din Blacklist.

– există indivizi pe care-i doare în aripă de viața voastră privată. Însă le sunteți pe plac ca Oameni, maaaamă, vă puteți imagina? Și vă vor în lista lor. Și la fel îi vreți și voi pe ei.

– da, există si Georgică cu cont fals care vrea să vadă dacă te-ai măritat, da amu, tută să fii să te trezești peste 3 ani că Georgică n-are nici poza cu pisica lui, nici cu-a neveste-sii, nici nu postează, plus că e Georshika din Bangladesh și n-a mai scris nimic de…

– da, mai sunt cei care cred că pe FB totul e real sau dacă nu, e intențional, să le facă rău lor! Și statusurile sunt la adresa lor, cam toate!

– da, sunt oameni care vor să se cupleze, e treaba ta dacă povestești pe privat cu toți din listă sau cu 3 cunoștințe o dată pe lună!

Așa.

– există foarte mulți bloggeri sau persoane care au diverse site-uri și mai există cititorii lor, care din anumite motive îi urmăresc, se amuză sau nu, mai schimbă o vorbă. Adică persoane relativ banale în sensul cel mai bun. Care se știu la un nivel stabilit de ei, se respectă, unii nici nu-și vorbesc dar culmea, sunt mulți, se adună în liste și pot conviețui.

Oamenii normali, care au MINIM un dram de minte să cearnă și apoi să-și lase iar nebunia neînfrânată, respectând pe toată lumea. Nebunia aceea este de cele mai multe ori imaginație! Ne grupăm pe lângă scriitori, bloggeri *țoc, persoane publice de orice fel, indivizi care ne plac nouă. Am o veste pentru tine: pe noi ne interesează cel mai puțin ce-ai făcut tu azi noapte, dar râdem dacă ai un status haios sau ne pui poze frumoase sau ne povestești ce vrei tu, ca să uităm că afară-i gri. Nu, n-avem nici timp, nici chef, nici cămăruță privată să te bârfim pe tine. Nici nevoie să dovedim că merităm să rămânem în lista cuiva. Suntem aici și ne știm tacit. Respectăm până și certurile altora! Iar noi bloggerii în general, chiar avem nevoie de cititorii și folowerșii noștri, cam de asta suntem aici. Cum sunt artiștii și scriitorii ca să aflați voi de evenimente, etc. Nu, eu nu vă vreau datele personale și n-o să vă fur identitatea!! Sunt mândră de fiecare persoană nouă din lista mea, de fiecare cititor nou dar dragoste cu sila nu se poate! Și eu i-am adăugat la rândul meu pe cei care-mi plac și n-am făcut-o cu scopul de-a da jos tencuiala minunatului Wall, ci să văd ce mai povestesc! Tăcerea dintre noi funționează bine și comentariile fără înjurături sunt binevenite! A, vrei tu să ne spui ce-ai făcut azi noapte? Foarte bine, râdem și trecem.

Mici retușuri cu hialuronic la nas și pomeți -Artis3

March 15, 2016March 15, 2016hapi 14 Comments

Da mari minuni.

Dimineața mi-a fost vraiște. În casă și-n suflet, dar n-avea nicio treabă cu programarea de azi ci cu totul altceva.

În drum spre Artis3 mă gândesc c-o să scriu iarăși despre fillere, că nu mă pot răbda, că nu vreau să citesc în reviste atâtea păreri venite de la redactori și editorialiști care nu și-au făcut absolut nimic niciodată.

În urmă cu vreo 10 zile, am citit pe avion, într-o revistă glossy, niște aberații. Pe urmă mi-am zis, măi, lasă femeia editor, poate la ea așa-i Omu, alb sau negru. Ne plac pisicile sau le urâm. Și copii. Și ridurile. Și pe Iohannis. E musai s-avem păreri cu termen de predat, clar. Ne place sau detestăm. Nu mai personalizăm nimic de uniți ce suntem.

Cum să le povestesc cititorilor care vor să știe ce-am făcut azi la Artis3 în Cluj și ce rezultate am, ce amuzant a fost, fără să creadă ăștia că eu văd riduri când mă uit la oameni? Că sunt vreo extremistă căreia nu-i place cum arată? Că-s fan Barbie? Cum să le explic că eu nu asociez ridurile cu bătrânețea, că am 36 de ani și nu sunt un chip cunoscut sub nicio formă și nici nu voi fi? Cum să le declar că mă hăhăi dacă îmi spui că îmbătrânesc frumos sau urât, pentru că eu știu că pot muri și mâine, nu am frici de-astea, plus că-s neatentă câteodată la propria sănătate. Că îmi plac tatuajele sau fațetele dentare dar nu mi-am făcut și nu am pus. Că mi se rupe sufletul când alții suferă de cancer și-i cunosc și mi-s aproape. Mă gândesc: uite cum e omul. Puteam fi eu. Că sincer apreciez o femeie frumoasă și că sunt înconjurată mai mult de persoane mai în vârstă ca mine, care nu au dorința de a…

De a ce?

La sfârșitul anului 2013 mi-am dorit să umplu șanțurile peribucale. Nu știu de ce pierdusem atâta grăsime chiar de acolo, deja nu mai erau valurile mici și discrete care-ți ridică obrajii când râzi, era lipsa de substanță, de grăsime proprie. În tren spre Fes, privindu-mă în geam am observat, mai ales când râdeam, îmi aduc aminte și acum. Nu aveam un etalon despre cum ar trebui să fie și nici fană a emisiunilor cu standarde de frumusețe nu eram. Ba din contră, nu mă uitam deloc! Poți să-mi spui și acum despre Nora pentru mama, am auzit de burlaci și burlăcițe, Românii au talent dar eu nu mă uit! Nu din mândria pleaplinului. Nu pot să-mi pun timpul și acolo, nu cu emisiunile am eu treabă, deci nu am televizor în casă de ani de zile. Nici despre fillere nu știam nimic.

Nu chipul meu se reflectă în viața altora. Chiar deloc. Se reflectă ce-am în suflet iar astea contează, variază, sunt ca orice femeie, nu umplu cu hialuronic un gol din inimă ci un rid care se încăpățânează să stea acolo unde eu nu-l vreau încă!

Pe cine iubești tu cel mai mult?

March 14, 2016March 14, 2016hapi 3 Comments

E o întrebare pe care ne-o puneau părinții când eram mici. În general. Poate că dintr-un elan. Dintr-o nevoie a confirmării sau pentru că nu știau să întrebe altceva, ca să arate rudelor ce precoce suntem. Astăzi s-ar supăra multe femei inseminate să spui că pui așa o întrebare, și ar da repede un search după manipularea copilului.

Cine e sufletul tău pereche?

În mod normal nu dau detalii despre preocupări mai intime, de corazon, cu-atât mai mult despre ale altora dar m-a învățat cineva că uneori nu e bine să explici prea multe cititorului, cine vrea să priceapă, pricepe. Cine nu, va interpreta oricum, după experiența sa ori conform principiilor care-l locuiesc și care au rezultat nu neapărat din experiență de viață, ci din vrafuri de informații venite pe calea simțurilor. Din cele care nu trebuie rumegate mult: am auzit, am simțit, mirosea a alcool, se comporta ca și cum…

Detaliu intim nu înseamnă ce-am simțit când m-am epilat cu zahăr, dați un search, asta s-ar putea să vă plictisească. Mi-am zis s-o scriu, că-n ritmul în care mă mișc pe-un anumit proiect, se va muta Moscova la Raqqa, și-atunci să-mi imortalizez gândul. Că dacă n-am mai avea internet și toate astea, unde ne mai ținem memoria pe care-o pusem pe bloguri? Înainte măcar eram pe blocuri, la bronzat, mai vedea omu serios un petec de piele, acum jumate suntem online live și online broadcast din când în când, pe stradă.

Ca să te scufunzi spre un coral sau o simplă stâncă trebuie suportată o presiune. Nu e plăcută. Țin minte că unul dintre medicii mei mi-a spus că nu o să mai pot face scuba diving toată viața. Am râs, oricum nu făcusem decât snorkeling, că mă pișca un soi de teamă și-n plus începuse revoluția în Egipt.

Zilele sau săptămânile trecute, ce importanță ar avea, stăteam cu cel mai bun prieten și povesteam în timp ce Hani făcea nu știu ce ceai. Și râdeam că ne adusesem aminte de o bazaconie făcută de mine, în mijlocul căreia, am avut un singur suporter, pe el, pe Mihai.

Știam de mutarea lui, de ceva vreme, nu e o dată, nu sunt luni, poate ani, poate nu ne suportă vremea atâta pe vreunul, mă rog, el vrea să plece cu familia. Și după ce iese din casă, Hani, știind prin câte am trecut noi așa, bolnavi de viață și fără necesitatea vreunui eros de când el s-a consumat și i-am făcut pomeni cu colaci și toate cele, liberi de alte obligații ce ne-ar privi, mă întreabă:

– Păi și ce faci dacă pleacă Mihai?

Era cu mine când nu putea vorbi cu tine

March 11, 2016March 11, 2016hapi 9 Comments

Cel care acum e cumințenia satului. Și sfrijitul cu care nu te-ai fi văzut măcar stând cu degetele în aceeași cutie cu popcorn, la Cineplex. Și cel macho cu-n vocabular bogat care scrie pe site despre adevărata bărbăție. Poate și femeia aceea frumoasă pe care-ai întâlnit-o sau cu care te-ai împrietenit în urmă cu două săptămâni.
Da, te-am auzit și astăzi în troleu cu vocea scrijelită de durere, de mine mi-ai adus aminte, de el-ul meu care nu putea vorbi pentru că era la ea. Sunasem în momentul inoportun. La douăzeciuri, de când libertatea e confundată cu libertinajul, moda e adesea invitația de-a dezgoli iar buzele s-au umplut de sărutări și s-au golit de cuvinte, atunci suferi cel mai tare, atunci percepi moartea ca fiind eliberare de durere. Că oricum Moartea, la vârsta ta, e doar un cuvânt, o întâmplare despre care ai citit undeva. A dispărut unul, aha.
Dar tu mori în tine, simți, Iubi nu e la Andrei, nu e la fotbal, nu, el e la mine. La cealaltă.
Atunci tu nu ai multe apărări și nici n-ai învățat destule: nu știi pansa ca să nu te simți atât de schingiuită și nu știi compensa sunându-l pe bunul tău prieten. Numai o femeie ușoară ar face asta. Numai că au și femeile ușoare virtuțile lor.
De multe ori, au fost și ei la tine, i-am sunat, am simțit imediat în voce, am auzit în aer chicoteala, tremurul iubitului care învață să-și mintă chiar și instinctele. Credeam că are una ce-i lipsește celeilalte, așa-l scoteam pe el curat mânjindu-ne pe noi.
Facem la fel, da, noi două. Ne-am comportat exact așa. Crezi că numai tu, tânăra fată ostracizată ai pășit cu stângul în modernismul lumii cosmopolite care te macină? Îți oferă de toate ca să vezi că nu-ți permiți nimic!

Primul emigrant nu se uită niciodată

March 5, 2016March 5, 2016hapi 12 Comments

Sau primul iubit cum ne mai placem să-i spunem primului… sau primul cu care te-ai sărutat. Ori te-ai întins pe-un baldachin.

Eu de exemplu nu-l uit pe primul arab pe care l-am cunoscut.
V-am mai povestit odată, cred c-aveam vreo 17 ani, m-am dus la o agenție de matrimoniale, nu știu cum sărăcie oi fi găsit-o, azi abia dibuiesc un sex-shop în Cluj. Ca să nu-mi uit vorba, de obicei, acestea din urmă sunt pitite pe lângă cabinetele avocaților, nu c-aș avea vreo explicație.

Așa. Cred c-atunci citisem juma de Coran în traducere sau cădere liberă, oricum, acolo la notițe de subsol scria un nene că musulmanii nu vor avea 56 de virgine în paradis ci stafide albe, adică strugurei dulci. Că nu exista alt cuvânt ca să rezoneze cu explicația Coranului din arabă.

Bine, sunt multe neînțelegeri, prima dată când a strigat Hani după 3 săptămâni de trădătoare despărțiri du bist eine hure, am fost mândră două zile iar el mi-a cumpărat toate prostiile din mall, fără să cer oareșce, chiar nu pricepeam ce-l apucase. Doamne, pe Allah, mă gândeam, ăsta știe că nu i-am fost fidelă și tot fecioară virtuoasă mă numește până-n ultimu scandal? Așa un bărbat e neprețuit!
În sfârșit. După vreo săptămână m-am uitat la ceva film romantic, Exorcistul parcă și acolo am auzit fraza din nou. Și-atunci mi s-a ridicat mie năframa de pe sinapse și tensiunea printre artere. Că nu la acele hure arăbești se referise ci la Schlampele nemțești.

Nu numai că n-am uitat niciodată prima jignire orientală dar peste câteva zile m-a rugat să-i completez niște formulare pentru o tăntălaie cu care mai lucra deși-l trase în țeapă de două ori. Le-am completat. Și-am avut grijă să scriu în câmpurile în care trebuia să apară și semnătura ei: am peste 20 cm. Culmea, au acceptat două formulare la ordinu breslei respective, numai cu una mi-a venit strigând și vânturându-și brațele ca pajura.Așa de bine am râs că nici nu mi-a fost cu amar pe loc gândul că iar nu vorbim trei zile dintr-o prostie. Oricum, aș fi vrut să văd fața doamnei respective.

Read more →

Avem nevoie de vitamine în plus?

March 4, 2016March 4, 2016hapi 8 Comments

De alimente minune? Chiar mai credem că dacă devenim dependenți de vreun fel de dietă extremă care promite o viață lungă și sănătoasă avem parte măcar parțial de-o asigurare? Trebuie să dăm banii mai mereu pe suplimente alimentare?

Fierul din organism.

Varza are atâta. Brocoli mai mult. Ceapa are… Pastilele astea au…

Există alimente minune? Da. Beneficiem noi 100% de pe urma lor? Nu. Da… putem? Nu. Da… de ce?

Nu avem același fel de metabolism pentru aceste vitamine, oligoelemente, etc.

Nu avem aceleași nevoi.

Dacă un cotor de varză conține 500 mg vit C iar nevoile mele pentru o zi sunt de 200, restul se va… ați ghicit. Elimina.

Fierul din organism. nonHeme-iron și heme iron. Pe cel din urmă îl luăm mai mult din carnea roșie nu din produse vegetale. În mod normal cam 20% din fierul care ajunge în intestine poate fi resorbit. Și îl preluăm de obicei din hrana normala, altfel, uneori sunt folosite și depozitele pe care le avem. Unele jurnale medicale spun că 10-15 sau chiar 5%.

Dar nu e în regulă să iei suplimente cu fier dacă tu de exemplu ai… hemocromatoză. Adică una din cele mai frecvente boli din Europa.

Apoi: știi că ai nevoie de mai mult fier, cumperi un produs minune dar. Tu folosești calciu în exces iar calciul împiedică mult absorbția fierului sau chiar o stopează. Și altele ca acestea.

Animalul din dormitor

March 3, 2016hapi 5 Comments

Acest articol este coada sau continuarea la Animalul din dormitor versus bestia din living pe care-l puteți citi pe Ralix. Articolul…

În urmă cu câteva zile o cunoștință mi-a trimis ceva, niște poze, așa, cât să-mi deniveleze conștiința. Pe care eu aș defini-o ca un ansamblu al moralităților. Câteodată. Vreo 7 poze cu-n doberman mare și mesajele: chiar nu vrei să mă vezi? Am doar 6 luni…
Pe Zeus, eu am doar doi șoareci, pe când o să am timp să te văd pe tine se face câinele tău cât titanul Atlas iar în casa noastră va cădea cerul când o să simtă musafirul miros de îmblănite sub un kil. Hm. Iar inteligentă precum Alina Anghel nu prea ești, ea are-un cățel cât o vacă și-mi recunoaște umorul, tu nu…

Inițial am crezut c-a născut și m-am simțit ca ciclopu cu-n ochi scos, deja-mi făceam calcule, asta, 8 martie, ziua amicilor, mă și gândeam să mă caut de ovule, poate îngheț vreo două să le clocesc și eu la 50. Pentru că un lucru de care nu țin cont e vârsta biologică.
Dar nu asta e problema de fapt iar conștiința mea e bine merci, numai că eu și femeia asta chiar nu avem ce să ne spunem. Nu e răutate, nu e ciroză în stadiul terminal, nici măcar nu s-a dat la Hani vreodată (că deh, dacă ar fi așa ar exista șansa să reînnoiesc legăturile ca să mă mai mișc si eu ca Eva primordială pe-unde vreau, prin livezi, vine primăvara…) nu mai avem lucruri de spus, s-au terminat de vreo 5 ani.

Pe-atunci aproape că locuiam împreună. Suntem diferite… ea mai bea, eu nu mai pot, ea nu s-a mai culcat cu soțu de când a luat-o, eu la fel (la soțul ei mă refer ca eu n-am) ea înjură ca un birjar, eu jignesc în scris numai dacă-mi dai public cu slova-n cap, ea mă întreabă după fiecare 2 săptămâni nevorbite: tuuu, n-ai murit? Nu vi se pare caraghioasă exprimarea asta? Pe mine mă deranjează la culme.

Ei, atunci când o aud pe ea și când îmi rup și materialul la chiloți cu tot cu etichetă, chiar vreau să mor. La un moment dat eram și eu cu citate de-astea zburătăcioase cum că cine nu te vrea langă el, ea nu te merită, că a plecat din calea ta că te-a învățat deja tot și așa e viața, scumpica de ea, tu ești bun, ăla-i rău, blabla. Există oameni cărora li se întâmplă ceva. Un click, o internare, o lobotomie, o cezariană sau sunt răpiți de extratereștri. Și dup-aia acei oameni nu mai pot și nu mai doresc să întrețină o relație constantă. Nu e nimic nimic science fiction. E adevărul. Nu trebuie să-l fi mituit pe administratoru cimitirului, să cumperi locul ales de mine ca să nu mai fim prieteni.

Cred că noțiunea de prietenie e overrated și mai cred că majoritatea știți foarte bine câți unu, doi prieteni aveți dar să revenim la animale.

Hapi Riverwoman

Month: March 2016