Ce vrea să spună lumea: „în toate cuplurile sunt probleme?”

Ce vrea să spună lumea: „în toate cuplurile sunt probleme?”

google ma suparaSincer? Că-ți dorești uneori să iei luna de pe cer și să-i dai în cap cu ea, chiar dacă acum 5 ani, te fisurai ca bonsaiu Shito aruncat în foc. Că ai decupa secera de pe un vechi steag românesc și l-ai strange cu ea de gât. Că l-ai închide două zile în baie și ai înghiți cheia. În cazul meu în timpul Ramadamului. Dar mvai, zâmbim către mami, fii și fiicele altora și spunem elegant: pai mai avem și noi probleme dar în general leșinăm de drag când trecem unul pe lângă altul.
Asta, ultima, merge mai bine la vedete, în revistele glossy.
Că-n toate cuplurile sunt probleme, înseamnă că el se poate înfuria atât de tare încât să-ți prezinte toate epitetele pentru care s-ar înroși Dex-ul. Că pentru câteva minute sau chiar o zi, s-ar duce în pădure să nu te mai vadă. C-asta-i proba supremă a vieții, să trăim unul cu altul, dotați cu inteligență fiind. Și cu temperament diferit. Și caractere diferite. Și ne plac lucruri diferite.

Read more

Cluj – vandalii din parcul Mercur

Cluj – vandalii din parcul Mercur

Unii autori spun că homo sapiens este o subspecie arhaică a omului modern.

Alții spun că sunt adevărate specii din care a evoluat homo erectus. Chiar dacă se crede că au dispărut in urmă cu milioane de ani, informația este total greșită. Homo erectus trăiește la Cluj, Capitala Culturala Europeană, se organizează în turme și se plimbă prin parcul Mercur. Informația ar trebui să atragă turiști din toată lumea, numai că printr-o conspirație, se încearcă mușamalizarea ei.

Păi fir-ați ai dreacului de melteni, neciopliților, credeți voi că trimisul la școală e educația plozilor vostri de 10-17 ani? Sunt absolut sigură că primitivii vostri analfabeți provin NU din homo erectus ci din voi, ăia care lăsați vara toate gunoaiele în pădurea Făget și Hoia, genul de părinți care aruncă gunoaie din mașină, genul de scârbe care cred că te poți pișa la tine în casă, pe parchet, chiar dacă picură la vecina. Că e casa ta!

Read more

Despre Therme și alte nebunii

Despre Therme și alte nebunii

costum baie hapi* dacă locuiți cu perechea si intrați la budă imediat după pereche, nu ascultați Miss Atomic Bomb. Valabil viceversa. Verbalizarea gândurilor se numește.

În primul rând, de menționat că n-am fost la Therme la București, am citit, că deh, juma de oră pe zi e pentru informare. Și am o părere. Și o eczemă la nas. Și o unghie care stă să cadă că m-a călcat un bou în 33. Am și paralizat de durere. Aveam o pungă cu talaș în mână, de vreo 5 kile dar nu-l puteam executa pe țopârlan fără să provoc daune colaterale.

Să revenim la Therme. Compareișion cu Lacul Ursu de la Sovata. Scriu pe înțelesul tuturor… nu toți înțelegem aceeași limbă!

 Mvai, dacă este cloooor eu nu mă mai duc acolo nici moartă, mai bine fac pluta în chiuvetă, mi s-au umflat ochii, mi s-au rărit sprâncenele, mi-au plâns copiii. Huo!

Dragă. În general apa are clor. “Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică – ionii de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanică – dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră.” Kiki-Wiki Nu numai tableta aia pe care o cumperi tu cu 50 de bani de la Netto să-ți dezinfectezi WCul este clor. Lacul Ursu, marele bazin natural helioterm are clor, pasta de dinți are clor și apa de la robinet pe care o bei are clor! Iar tu ai clor în stomac!

Am un amic, inginer șef în construcții, de 3 ani face zilnic, în afară de weekenduri, o oră de bazin aici la Cluj. Păi acolo se aruncă clor cu găleata că nu-i apă termală. Voi v-ați petrecut o zi la Therme și parcă aveți de gând să vă mutați acolo  ca să beneficiați de tot clorul din lume. Griji când dezinfectați WCul să nu atingeți pastila. Poate faceți eczemă ca mine.

Read more

Ce îți dorești este lucrul de care ai nevoie?

Ce îți dorești este lucrul de care ai nevoie?

jolly jokerPerechi frumoase. Unele sunt triste și plictisite, la pachet. Cu trăsăturile lor ideale cu tot. Se plimbă prin Plaza de la Reina. Sunt tineri. Arătoși. Bine îmbrăcați. Dacă chipurile lor arată dezolare și plictis, cum să-i descriu altfel? Perechi ciudate, evident nepotrivite în scurta distanță focală a altora, râd la unison și le sclipesc ochii. De bucurie. Oamenii își pasează repede epidemia sentimentelor nu doar herpesuri și vărsat de vânt.

5 bătrâni, da bătrâni, pricepeți voi, de-ăștia de 70-90 par fotomodelatori de exaltare. Sunt fix în fața noastră, vin spre noi și-mi atrag atenția cu gesturile neobișnuite, chiar bizare. Sunt muți, aveți voi idee cum râde un mut? E clar că n-ar schimba momentul, locația, grupul.

Un travestit rulează pe-o bike de curg apele pe el, cred și eu, are niște stiletto de 15 și-mi vin în gând pantofii roșii din piață. Rochie cu strasuri, mulată. De mușc-o trântă dandy Mazăre, își fracturează ciontu. Zic și io. Măcar unu. Că nu se merge așa pe biță.
Oprește, da cu greu. Bărbatul are cam 1,90 cu tot cu tocuri, e bine făcut, are țâțe, perucă, dar se vede de la bradu albastru că-i bărbat. Pare agitat. Peste tot e plin cu noi toți, de toate culorile, taliile și limbile. Dar pe el se lipesc o droaie de priviri. Că-i mulată rochia, apropo de ciont. Și nu-i plăcută priveliștea. Pentru mine. Sigur are o mulțime de admiratori pe facebook. Jumate se prefac. Ca noi între noi.

O seniora și poate fiica ei sunt la mică distanță de dreapta mea. Pășesc chinuit. Ceva defect la picioare. Ambele. Le depășesc, le aud vorbind de-ale lor, voci plăcute și calde.
plimbare perechi valencia Read more

Cărări colorate cu oameni și flori

Cărări colorate cu oameni și flori

mangoÎn fiecare zi mă bucur de cele 18 minute pe care le fac pe jos până în Plaza de la Virgen. Tot în fiecare zi, mi-e lene să mă pornesc, de parcă aș face drumul ăsta de-o viață, de parcă n-ar fi unul dintre cele mai colorate cărări pe care-am fost. Bizară-i obișnuința omului când n-are de ce se plânge. Dar mai ales când s-a hotărât să ignore cu desăvârșire, măcar un timp probabil, frici și bazaconii ce riscă să-l bântuie.

Prima e strada cu Corte Ingles.

Oamenii intră și ies de la ora 10 ca într-o stupină. Am văzut ieri c-a apărut încet al doilea val de reduceri: Mango are 50% și ce dulce-i dilema despre rochița verde care-a căzut de la 40 la 20. Refuz s-am altele, pentru că  marele efort vreau să-mi vie drumul de fiecare zi, în piață. Am intrat la Mango și-am fost cuprinsă imediat de-o animație plăcută, arătându-mă interesată de toate etichetele roșii, fără nici un ban la mine, tot preventiv,  printre zecile de cumpărători curioși. Fix la 18.00 mă înființez din nou. Până atunci rămâne dilema despre rochia verde, am zis. (Singura marime M are o gaurică pe care o admiratoare acerbă n-o va observa! Dar am vazut rochia galben-mustar!!)
Pe de altă parte-i cumpătarea momentului în care tu ai cumpărat deja cadouri și cad reducerile cu 50%.

Primul impuls e să învârți cuțitul în rană că doar îți place jocul problemelor inexistente. Fugi la butic să vezi adidașii, ei bine, era ultima pereche oricum, îți amintești când intri. Nu ca blezerul ăla pe care ai dat anul trecut 99 de euro și în două zile l-ai văzut cu eticheta roșie pe care scria 55. Femeile știu că asta doare ca și cum s-ar termina toate mostrele cadou înainte s-ajungi tu la casă.

Read more