Like pe facebook

Like pe facebook

măștiInvizibilii: ai și uitat că-i ai în listă, cum au uitat și ei de tine o vreme, vă “vedeți” din an în Paște și-atunci vă placeți cât pentru ultimele 77 de postări, toate fustele și pozele de la nuntă pân la botez  urcă-n wall.

Sensibilii: aveți like de la ei până o comiteți postând ceva care nu se așează ca o păturică pe sufletul lor boem de salată de boeuf împănată cu ardei verde. Când o comiteți agasându-i pe sensibili, deveniți Grinchu din lista de prieteni și n-o să mai vedeți un like de la ei cel puțin un an.

Înfumurații: cu cât postezi și faci lucruri mai banale, normale, de zi cu zi, cu cât arăți că ți-e mai grea viața și fundu mai plat, cu cât regreți mai mult că trăiești în ăste vremuri și ești cu-n picior în anarhie și unu-n papuceii comozi de casă, cu-atât te placmai mult  înfumurații. Până și pisica pe care-o postează din când în când vine cu-n citat din Caragiale. Te-ai dus la mare, ai început să scrii din vacanță, dai check în… din aeroport, ți-ai cumpărat mașină, casă, ai primit un job mai bun? Dă-te-n colo că nu mai vez tu laicuri de la mine.

Colțuroșii: e frumos la tine dă-i mai frumos unde-s ei, au priceput ce-ai comentat la postarea în care s-au pozat cu nașii la dansu pinguinului da nu ți-au cerut ție părerea, ultimu like de la ei e de când ți-ai deschis contu acu 6 ani. Nu știi de ce îi ai în listă dar ești sigur(a) că ei te-au adăugat.

Read more

Shopping Valencia, Spania

Shopping Valencia, Spania

Pentru că teleportarea și întreținerea pe-aici o bucată de vreme ne costă deja mult nu e cazul să mă întind ca și pruncul mic după jucării care nu-i sunt utile. Dar bucuria călătoriei e încununată când pot aduce-o satisfacție celor dragi, așa că împărtășesc cu voi sistemul de economisire pe care-l încalc adesea. Din păcate. Sau din fericire, pentru că până la urmă tot îmi îndeplinesc câte-o dorință.

1. Îți propui dinainte să-ți cumperi ceva anume și rămâi fixat pe acel “ceva” de care se presupune că ai nevoie.

Adică nu lungești coada creditului din buzunarul propriu sau din cardul altuia. Dacă ești cu Donald Trump dă-l încolo de nesimțit, just do it.

Eu mi-am propus să cumpăr un ceas frumos. Și mi-ar fi trebuit setul cu rimel de la Estee Lauder, cam 24 euro. Da mi-a plăcut jacheta de la Zara numai că am răspuns negativ la întrebarea “tu chiar ai nevoie de jacheta asta?” Ăăăăă… Concluzia: nu am neaparat nevoie de ele.

Adidas -chiar nu am decât o pereche de adidași vechi pe care-i alerg zilnic. Reducere: de la 95 la 60 euro.

adidasi adidas 2015

Și pentru că uitatul e gratis, mai clătești ochii.

Lacoste de la 95 la 50 și Desigual de la 80 la 40.

adidasi lacoste Read more

Aș putea locui aici

Aș putea locui aici

M-am deșteptat în puține locuri s-aud că Sinele murmură “aș putea locui aici.”
Orașul pare avangardist și totodată nu s-au sters cu intenție amprentele celor ce-au trecut, au cucerit, au abandonat. Iți e soare și grădină tot anul, în mijlocul orașului, fără să curgă sudoarea pe tine.

Simț civic
După zecile de câini care se plimbă liberi prin grădinile Turia, nu văd mizerie. Spaniolii, majoritatea, se apleacă sub tufiș chiar și strâng. Nu pe trotuar afară, pe bulevard, acolo e de la sine înșeles. Sub TUFIȘ. În Paris e mizerie, fără supărare. Și nemții sunt mai grei de șale.
E scump dar dacă te zbați cred că reușești să trăiești fără să-ți cauți psiholog să-ți aerisească mintea.

alei curate valencia Read more

Pantofii roșii din Plaza de la Virgen

Pantofii roșii din Plaza de la Virgen

red shoes spainIeri nu știam.

Azi cred că știu.

“Amnesty International placed red shoes at the Placa de la Verge in Valencia as a sign against violence against women. Each pair of shoes representing a victim of gender violence. This initiative traces back to the Mexican artist Elina Chauvet in 2009.”

Totuși nu am înțeles foarte bine la ce se referă în cazul acesta gender violence: discriminarea de gen*sex cu toate manifestările ei, violența împotriva femeii, violența împotriva anumitor femei?

Piața de lângă Catedrala din Valencia a fost plină cu… pantofi roșii. Fotografii ale unor artiști, desene, câteva minispectacole cu diverse teme, muzică și colinde. Din păcate n-am prins spiritul mesajului, poate și din cauza diferenței de limbă, m-am bucurat însă de culoare, de oameni, m-am uitat ca pisica la sutele de perechi de pantofi care păreau căzuți din cer în întreaga piață.

Câțiva cameramani transmiteau în direct, pe asfalt-dale era desenat câte un contur uman, miniexpoziția a avut apogeul ei cam o oră, apoi turiștii și localnicii au fost atrași fiecare înspre altceva: un cor de tinere fete care cântau ca îngerii, un înger care te-naripa varianta pentru îmbrățișare și apoi îți dădea un bilețel să-ți citești soarta. Cam pentru un euro, așa, nu cred că venise cu permisiunea vreunui Arhanghel. În sfarșit, erau si niste demoni-anonymus cu capetele tăiate, aceia sigur vorbeau rrromână. Mâna unuia s-a întins pe sub fața de masă spre-o domnșoară, si-a dat săraca testul de efort, a scos un guițat si-a sărit peste căruțul și peste copilul unei mămicuțe  de-am râs tot roiu de-așa încălecare.

red shoesred shoes2 Read more

Crăciun în Valencia

Crăciun în Valencia

el corte inglesCând ajung undeva îmi fac imediat un obicei al locului, obicei de la care mă abat zilnic cât să-mi fie nou și interesant. Dar mențin talpa și pe-o dungă de rutină. Nu îmi fac planuri dinainte, capricioasă la mâncare nu-s, vreau să trăiesc sentimentul de-a fi în altă parte decât „partea“ în care-mi inventez majoritatea zilelor. Nu îmi place să alerg, nu mă grăbesc, nu trebuie să mai ajung undeva. Nu sunt „turista care bifeaza“. Asa ma simt eu cel mai bine, fara un program prestabilit.

Ok, alerg dimineata. Un loc în care pot face puțin jogging e ideal.

* nu mănânc la restaurant. Nu mâncăm la restaurant. Asta am învățat-o cu ani de zile în urmă prin țările arabe unde mai cunoșteam pe unul, altul și adesea mai aveam acces în bucătărie. Îi vedeam pe ospătari sau chelneri cum își sterg nasul cu dosul mâinii și-și văd de lucru. E de mirare de câte ori am văzut asta și în Romania. (in Cluj, la Opera, restaurantul acela cu autoservire de langa Teatru. Tot acolo: nu te scarpini în cap sau ureche si-apoi îmi pui pe tava pâine, servetele, tacâmuri). Sau pun cârpa cu care-au șters mâinile ori chiuveta peste vasele care stau la scurs. Sau, sau…

De câte ori am mâncat musculițe, bondari și… eventual ce-au năpârlit alții? În restaurante recomandate cu 4 stele! Ei, n-am murit, v-am spus că nu-s o răzgâiată. Sigur, asta când @bondarudinsupă nu-i pus la înot cu intenție. Apoi -mâncarea este relativ scumpă și nu văd rostul în a plăti 30-40 euro pentru o masă. Cu banii ăștia chiar putem vedea o piesă de teatru. Sau putem cumpăra ceva iar de gătit, gătim noi.
Asta e regula generală, o și încalc, mai intru la fastfooduri sau ne oprim la un tapas peste zi, aici în Valencia.
Și ce faci dacă n-ai unde găti? Păi în primul rând te gândești la asta când rezervi. Noi am ieșit mereu mai ieftin cu apartament-studio decât cu o camera la hotel și mic dejun inclus.
Cu plăcere mănânc de-ale casei când merg la pensiuni!

Read more

Perdida 2

lei de mareDe bună seamă c-altu mă abandona voit, el nu și nu,  totuși, de ce nu mă așteaptă unde ne înțelesesem? Pe de altă parte, de obicei, campam în același loc și-acum că se mutase cuibu, nu-l găseam. Cu metroul mă descurc bine, după ce mă dau câte-o tură-n toate părțile, nimeresc și direcția corectă.

Pe telefon, am cerut așadar activarea opțiunii și banii au fost retrași, am primit de câteva ori acelasi mesaj iar reteaua n-a functionat absolut deloc. Optiunea a fost funcțională abia seara!

El nu putea să mă sune pentru că activând optiunea rămăsesem fără bani pe cartela pre pay roaming. Suna mereu ocupat. Iar cu cea spaniolă n-aveam ce să fac, nu se potrivea în telefon. M-am gandit: să cer cuiva telefonul? Dacă mă întreabă de unde-s și aud că-s din Rumenia și dau peste unul mai șovin și mai atacat așa, precum românașii mei când e vorba de imigranți, vaaai, că vin imigranții la ei :scarry:

Nu e bine. Iară de spun că vreau să sun în roaming pe număr de Germania trebuie să explic că m-am pierdut de Om și că abia am ajuns, că nu sțiu adresa de-aia nu mă pot urni. Prea multe ca să explic unuia care pricepe doar 3 boabe de engleză iar cu păstăile mele de spaniolă nu cred că ieșea zeamă bună. Așa că m-am dus direct la o patrulă de poliție.

Eram agitată și supărată, așteptasem deja 45 de minute și mă temeam că ceva nu e în regulă.

Read more

Duș -Mânie

Dragă… hai să-ți spun M, măi femeie, uite că te-ai învrednicit să-ți scriu o scrisoare, lucru pe care haterii, stalkerul meu și vreo 3 gospodine de vază nu l-au smuls de la mine în atâția ani. Să-ți spun de ce. Haterii s-au oprit și-au zis: nu ne interesează cine ejti, ejti talentată ca un ciob de sticlă, du-te dreacului. Cu sau fără cratimă. Stalkeru și mai simplist: te iubesc azi, otrăvite-aș mâine, nu ieșim la un suc peste fro 4 ani? Aveț 554 de mailuri în inbox.
Ies dacă te faci bine, zisei.
Gospodinele au rețeaua lor, îs ocupate, au familii, știu că minunea acuplării de după noaptea nunții durează cu mărinimie 3 luni. Și-au fost destul de deștepte să-și vadă de-ale lor după două povești. Cine, aia? Dă-i pace, ce treabă am io, o fi freo zdreanță, ia zi, cât se fierbe sparanghelu?

Da tu, tu ești o tâmpită unicată, zău așa.
Unu la mână: nu ma cunoști iar pe mine IN POZE nu m-ai văzut ever. Trei zile am povestit, te-ai băgat tu în seamă ca aschia sub unghie. Mi-a fost milă de tine, zău așa, c-altfel vorbea oracolu din Delphi cu matale. Cum să-ți spun în 3 zile ceva real? Ți-am spus ce-ai cerut. 1001 de nopți. Ai insistat cu măriminia ta, mi-ai etalat familionu, m-ai obligat să citesc cum te culci și cum te scoli. Sau cum nu i se mai scoală. Școală zice aici, iote că-i de bun simț Autocorectoru nu știe că mă adresez unei femei discapacitada moral y sentimental.

Tu ai crezut că dacă sunt de treabă, sunt o tâmpită de pluș. Că-mi împart viața pe internet cu toți manipulatorii afectivi. Dar tu nici aici nu te încadrezi, nu poți manipula fără o doză consistentă de inteligență. Iar a ta e precară. Nu-ți scriu mai mult dar îți spun așa, ca să folosească altora ca tine: dacă tu, la necazul pe care ți l-a dat Dumnezeu ai timp să faci presupuneri despre modul meu de viață și sa povestești altora elucumbrații, ești mai bolnavă ca… cei pe care-i consideri tu pe moarte.

De când mi-am făcut vilă pe internet, două persoane literalmente virtuale au beneficiat de încrederea mea: una e în Canada, cealaltă în Italia. Două ladies. Claudia și Niki. Tu să te mai naști odată și n-ajungi la conduita lor morală, la flerul și la tăria lor de caracter.
Săracă ești în viața asta, Dragă M.

Știi, undeva în Irak a fost descoperit un sit cu vreo 24 de fecioare minunat gatite pentru viața de apoi. Se presupune ca osemintele marii regine care-ar fi trebuit slăvită și după moarte s-au pierdut prin amestec cu cele ale fecioarelor, escorte-însotitoare care au fost sacrificate pentru ca tuta sa nu se plictiseasca în viața de apoi. Ca să-i strălucească măreția și după ce căpiază. Insă efectul a fost invers, femeile racolate în nebunia traditiei, moarte fără vină cu scopul de-a îngroșa renumele unei oarecare, sunt venerate și admirate datorită stării lor, a podoabelor de aur care s-au păstrat și-au putut fi recondiționate. Au devenit o legendă! Numele sau provenienta presupusei regine care s-a vrut nemuritoare nu le mai știe nimeni și nici osemintele nu-i vor fi vreodată identificate.

Așa de mult te prețuiește clubul tău, încât mi-a parvenit o mostră din bârfa ta. Tu, după un an sau 3 te preocupi de viața mea! Nici numele nu ți l-am reținut femeie, doar detaliul cu care te-a înjunghiat viața.

Ca să nu se identifice altcineva că nu-i cazul: să-ți fie clar că voi lua peste picior orice mizerie fie ea românească ori nemțească, tu nu plătești taxe în locul meu, pricepi? Tupeistă ai putut fi să-mi atragi atenția pe un ton nesimțit, de parcă ți-am intrat în grădină să-ți culeg champinioanele din seră! Dar mi-am zis atunci că te las în amaru tău cu ideile tale histrionice cu tot. Și după atâta timp, tu nu-ți poți vinde gogoșile din cauza plăcintelor mele.

Read more

Perdida

Perdida

slujba catedrala valenciaÎn catedrala gotică din mijlocul orașului mă simt ca Aprodul Purice.

Dar nu la război ci-n dragoste, așa. Mititică, neînsemnată și cu inima plină, cu gândurile risipite și sabia în teacă. Pradă orgii care-și plânge notele izbite de bolți și de picturi fremătătoare. Nu citiți ORGII. Păcatu-i a vostru.

Mă uit după picturile lui Goya. Unde-or fi? Ei da, într-una dintre capele probabil. Ia să-mi văd de contemplație. Asta din fața mea-i țigăncușă. Romancă probabil. Și cumetrele de la intrare, le spusei Crăciun fericit.
Și cele de la biserica Arhanghelului. Vorbea bătrâna cu șorț verde și năframă pământie despre parastasu lu bărbat-su. Că fusese musai să întindă masa pentru șaizăci de persoane și-abia acu vinise napoi să repare perderili. Cuscra de lânga ea o asculta voioasă. De parcă erau două precupețe. Numai când am trecut chiar pe lângă ele au cambiado pe limba lu Thalia. Amor de la mesrumanas… Feliz Navidad, ajutame por favor.
O fi Crăciun. Da nu le poți da la toți.
Fac poze, ingerelu, doamne miluiește în gând, ajută-i și lu X și lu Y te roooog, Misericoooordia, parcă-s în rai, a, se uită tanti la mine, trebuia să mă ridic… ia te uită ce mantie dantelată și ce șorțuleț are padre acela mai bătrân, ce elegant e ochelarică și ce de treabă pare, pac, pac, poze… pierd noțiunea timpului.

preot catolicslujba catolica

Și ies și-astept. Și-mi bate inima mai tare și-aștept. Și-mi dau seama că nu-ș unde să mă duc înapoi de data asta. Ohhh, da, să sun. Iau repede o optiune cu ultimii 5 euro în roaming, am o cartelă pre pay cu nr de Spania în geantă dar nu se potrivește în tel meu. „Din contul dv au fost retrasi 5 e optiunea cu tralala este activata“.

(ai vrea tu coțohârloooo)

Read more

S-aveți pace în suflet!

S-aveți pace în suflet!

om de zapada ciocoMă întreb adesea în ultimele luni de ce am revenit în zona în care m-am născut.

Nu de patrioată.  Nu de nevoie. Nu obligată. Nu de mare dor.

Am revenit pentru c-am crezut că am ceva să ofer. Si că mi se va oferi ceva ca să fie schimbul întemeiat pe dreptate. Am îngropat o viață în altă parte ca să pot trăi aici.

C-aici e mama și prietenul acela pe care-l iubesc cum ajunge Solomon să iubească siguranța morții în Eclesiast.

De altfel, aici barbații m-au iubit pentru frumusețe. Prietenii pentru pata de culoare, pentru nebunie. Familia pentru ca-s de-a lor. In afaceri am greșit datorită credulității mele native. N-am putut vopsi cioara. Apoi s-a vorbit că achiesez la o iubire pentru bani dar eu nu am bani, nu sunt bogata, nu am nici măcar mașină personală. Sun mână largă în schimb. Banii care vin la mine sunt făcuți să circule  iar dacă eu mă bucur de ei se bucură și alții! Am un credit, da, e al meu acela, l-am preluat că prea tare apăsa alți umeri. Banii nu m-au făcut fericită direct. M-au trimis des înspre aeroport si apoi da, prima  gură de aer curat după un zbor de 2-3 ore îmi schimbă imediat dispozitia. Acea e mare bucurie, nu neg.

Dumnezeu m-a iubit că m-a zidit, altfel eram la Cucu Nest si scriam repede o carte. Noua Paula Cruelo…

Am un soi ciudat de libertate deși limbi slobode or zis că n-aș avea. Ce-i libertatea? Depindem exclusiv unii de alții cum depinde faima unor piese de muzeu -de abilitățile de advertising ale specialiștilor. Femeia care aleargă 3 zile la shopping e goală pe dinăuntru fără aprecierile prietenilor si-a necunoscuților când etalează minunile costisitoare. N-avem aer fără măcar un prieten care să spună la momentul oportun va fi bine. Suntem dependenți de iubire, întelegere, coabitare, împreună măsluire nevătămătoare, râsete. Acestea și multe ca ele omul le oferă, asemeni mie, asemeni ție.

Nu-s liberă de-a-mi lua lumea în cap si de-a lipsi nopti de-acasă, c-așa simt eu. Nu-s liberă să mint și să înșel ca să fac bani, aici de conștiinta mea nu-s liberă, c-aș fi putut la vremi potrivite. Nu-s liberă nici să trădez fără să spun!  Nu-s liberă să mă-ndop cu diazepam în nopți fără somn deși mai am câte un impuls. Nu-s liberă să urăsc și am plâns de ciudă că nu pot urî oameni care mi-au făcut cu-adevărat rău. Că-ntotdeauna am ținul minte ce-a mai prins Pandora-n cutie si n-am divulgat nimănui locu în care țin cutia mea. Nu-s liberă de multe. Am exact posibilitățile care mi se potrivesc, pe-acelea le-am știut păstra.

Sunt liberă să plec oricând, oriunde. Din asta e alcătuită cea mai mare libertate a mea.

Cred că-s fericită astăzi. Simt o mare liniste în suflet, asta numesc Fericire. Împăcarea mea cu mine, cea care chiar nu depinde de alții.

Mulți ați contribuit la exaltarea din zilele dinaintea Crăciunului și sper că o să vă pot aduce și eu bucurie.

Read more

Fumători, nu-i chiar așa de rău!

o cafea si o prietenaCred că  nu-s mai agitati pe subiect fumătorii sau Ne sau cei care s-au lăsat ori cei care nu au fumat niciodată. Părinții mei nu au fumat. In afara de bunicul si de mine, n-a fumat nimeni în familie. Eu și Geta am șterpelit în clasa a opta un pachet de Mărășești și unul de Kent, le-am fumat 2 săptămâni în buza ferestrei de la baie si de-atunci fumătoare am fost. Culmea că mă abțineam în vacanțe. Imi era frică de părinti desi nu m-au bătut vreodată. De  bunica-mi era rușine. Uitam de vicii în vacanță.

Bunicu a decedat din cauza cancerului la prostată. Era un om dur și aparent mohorât dar în casa bunicii n-a mirosit niciodată a fum. Aaaa, pardon. Până am terminat eu liceul și m-am simtit îndreptățită să-mi vântur viciul pe sub nasul tuturor.

Nu e vorba că-mi pare ciudat că făceam asta. Fumam până nu demult si niciodată, dar absolut niciodată nu mi s-a părut anormal să-i intoxic pe alții. Si declar cu mâna pe pojartier sau pe inimă, cum se mai zice, că probabil dacă aș încă fuma, aș percepe lucrurile la fel, aș fi de partea baricadei cu fumătorii pentru că aș simti că mi se retrage un drept. Culmea, nu-i adevărat, trebuie să văd că un drept care mi s-ar retrage mie în anumite locații, le oferă altora mai multă libertate.

În sfarșit. Bunica a murit intrand in insuficiență cardio-respiratorie. Da, de batranete cum s-ar zice dar nu cred că e totuna dacă mori de infarct sau mori sufocandu-te. Ea n-a fumat dar în timpul războiului a răbdat frig, foame, n-a avut o viață ușoară si nici nu si-a tratat răcelile. Nici la 10, nici la 80 de ani nu-i totuna cum pleci. Că pân la urmă nu de moarte ne temem, cu ea dispărem și nu mai știm nimic, de suferinta, de agonie ne temem.

Read more

Dragă Moș Crăciun

Dragă Moș Crăciun

fata bradCum adică credeai că nu-ți mai scriu? Nu le vezi tu toate, măcar în perioada asta, că peste an ești cam mutălău și tălâmb. Bănuiesc pe bună dreptate că altcineva e de gardă cu supravegherea, împlinirea dorințelor, faultarea la nevoie și alte alea. Da, da, știu că ne faultăm singuri că doar nu ne-am născut în Sahara pe nisip pentru ca singura posibilitate să fie aceea de-a bea lapte de la o eventuală capră și-a aduna câcăreze toată viața. Auzi, sunt convinsă că și amărâții ăia au rolul lor foarte important pe Terra.

Mă rog, mulțumesc frumos pentru parfumul de la Paco Rabanne și pentru setul Ivatherm și pentru… Cum adică, ăla fu Nicolae? Taci din gură, că mă citește Omu și iară-mi bagi scandalu în casă, crede că-mi iau câmpii pentru Nicolae. Nu dragule, pentru mine sunteți unu și același, indiferent că lăsați cadoul în cizme sau sub brad.

Normal că m-am bucurat de ele dar nu pricep de ce ești tu încăpățânat și neapărat vrei să-mi lași lucruri legate cu fundă. Ei, nu aveam neapărată nevoie, asta e, îți spusei că tu n-ai văzut nimic peste an și-apari acu așteptând să-ți pup mâna și să mă hilizesc cu sclipici la tine.

Nuuu, sigur că nu de Doamne Doamne mă leg, m-ai auzit pe mine înjurând când mi-am pierdut jobul, când m-am despărțit, când plătesc ratele la bancă? Nici când mi-am pierdut umorul n-am zis mac. Mac, mac ca rața, da, e adevărat, folosesc diacritice dar să nu ne abatem de la subiect că văd că asta vrei. Să mulțumesc cerului că sunt mai rațională?? Adică pentru asta a trebuit să-mi suflu mucii și nădejdea pe la 2-3 îngropăciuni, să-mi pierd câțiva apropiați și să caut un psiholog bun de-a lungu Someșului? Da, de-a lungul Someșului, doar n-am specificat că vreau un psiholog viu. Oricum, Omu nu era de acord, a zis că-i toc ficații și sănătatea și răbdarea fără ajutor.
Da, terapie prin desen mi-a recomandat, auzi. Și-apoi i-a mâncat pisica limba, după ce i-am scăpat albastru de metil pe scaunul din spate, s-a făcut un desen cât harta Rusiei, hi, hi. Normal că pe scaunul din mașină, de-aia ești tălâmb că nu deduci nimic din viața mea și mai crezi că îmi închizi gura dacă mă lovești cu două cadouri.

Read more

Cele mai bune investiții personale din 2014- 2015

Cele mai bune investiții personale din 2014- 2015

Stima de sine este o valoare greu de înteles tocmai datorită faptului că nu se crăcănează pe-aceleași principii de bază. Cu tocuri, ghetuțe sau bocanci, toate avem nevoie de reconfirmarea ei. A stimei. Orice necaz știrbește nu numai calitatea vieții de zi cu zi aruncându-ne-n suflet găleți cu stres ci si orgoliul clădit cu grijă. Vrem, nu vrem, el există, e benefic, mai ales în stadiul în care n-ajunge vizibil si deranjant ca o coadă falsă de păun.

Ce să faci când nu poti controla mediul? Direcționează resursele potrivite înspre tine!

1. Șanturile peribucale -umplere cu hialuronic.

artis3 ovidiu ivan

De fapt în 13 noiembrie 2013 am ales cu frică și cutremur, de parcă sculptam fundul Shakirei, să umplu acele șanturi prea vizibile care mă deranjau si despre care știam că prea pronunțate fiind, se vor transforma în riduri prea devreme. Multe fete m-au întrebat atunci pe blog cât durează rezultatul. Ei bine, nu am mai avut nevoie de o nouă umplere! Atunci spuneam 6 luni, un an! Tenul meu este curat, radiază, nasul e tot mare, dar am zis că pe-ăla nu-l cioplim, cine știe când mai pleacă-n sus vreun implant *dentar!! s-avem pe unde-l scoate! Doamne fereste.

Una peste alta, acidul hialuronic cu care m-am răsfățat la Artis3 merită toți banii! Intre timp m-am lăsat de fumat și nu mai cumpăr haine la modul compulsiv așa că linistită pot pune deoparte bănuți pentru micile retușuri pe care le fac la dl.Dr. Ivan Ovidiu.

La anul mă voi prezenta să blochez foarte putin micile pe-acum dar marile mai tarziu cute de pe frunte. Adică de la baza nasului si colțul exterior al ochilor. Nu mă deranjează absolut deloc la altele, nici nu le observ. Insă pentru mine aleg acest gen de îngrijire și întretinere. Contrar opiniei generale nu trebuie să ai multi bani ca să-ți permiți aceste proceduri. In plus, eu nu mai dau mulți bani pe saloane cosmetice: ultima dată din exces de zel, m-am tuns singură! Da, noroc că am, aveam păr lung, a si crescut repede. Acum îl spăl la fiecare 3 zile, odată pe săptămână pun măști cu ulei de argan, kallos-placentă, conditioner, etc. Spray pentru protectie termică și ondulatorul remington mă ajută la partea de styling.

Măștile si băile cu aburi pentru ten, se pretează foarte bine la îngrijirea de acasă. Urmate neapărat de jumătate de oră de dans. Mă tonific, ascult lieduri nemțești, învăț cuvinte noi și nu stau 2-3 ore într-un salon. Mani-pedi, la fel. Epilat, idem! Evident că fac asta si pentru economie, economii care merg spre Artis3 cu rezultate de care sunt foarte mulțumită!

Pentru alte detalii și poze puteti da un search în căsuța din dreapta: hialuronic.

2. Tatuajul sprâncenelor si linia superioară a pleoapei la regina sprâncenelor: Valentina Suciu

valentina suciu

Sună cumva ciudat titulatura de regină a sprâncenelor, o publicație locală a numit-o așa pe Valentina dacă nu mă înșel, eu i-aș spune beauty expert si doctor în estetică! Pentru că Valentina este de fapt doctor în inginerie chimică iar tatuajele din sfera cosmetică și beauty-area sunt hobbiurile ei. De aceea, cu greu găsesti loc în agenda cu programări: este cea mai bună!

Dacă vă gândiți la tatuaje precum lipitorile sau la proceduri dureroase și pe care le-ați putea regreta ulterior, uitați de asta, aruncați o privire pe pagina ei si nu vă tatuați oriunde, citiți, studiați înainte. Valentina Suciu foloseste doar pigmenți naturali. Sprâncelele sunt practic redesenate, conturate cu modelul… firului de păr, acesta este motivul pentru care tatuajul nu se observă decât dacă te uiti foarte aproape! Detalii despre tatuajele cosmetice aici pe pagina de facebook. Am avut emoții, evident. Dar abia aștept să mă întâlnesc din nou cu Valentina și cum să mă strecor mai repede în agenda ei, altfel decât printr-o pomenire pe blog? 😛

Read more

30 plus e cu regrete?

30 plus e cu regrete?

cuplu la mareNu socot ca nu exista un oarecare regret după 30plus. O fi.
Unul care transcede cele câteva riduri de expresie devenite riduri de „bătrânețe”. Nu este melancolia trecerii, căci poți trece de pragul vieții și la 27 și la 15 și după 70. Nici nu cred că „pleacă frumusețea“. Sunt oameni care nu s-au născut cu stea în frunte și-s adesea mai bucuroși în viață ca anorexicele care au plimbat blănuri și ochi pe podiumuri.

Da, sunt destui și destule umpluți de suficiență și de amărăciunea traiului cu ei însisi, care-si trâmbitează dreptul de-a exista numai lângă exponate estetice. Viața lor e o expozitie în culori reci, lăsati-i pe ei.

Insingurat, suferind, cu zile nefaste poți duce orice vârstă. Și pe cea a pubertății, mai ales aceea, când ajungi să-ți fie rușine de cea mai fragedă tinerețe care-ți vine în minte. Si te găsesti într-un apăsător concurs de împrejurări pentru cele mai bune haine, cea mai frumoasă iubită, cea mai grozavă vacanță.

Și pe cea a primei tinereți când te afli-n pasionata căutare a iubirii, când vrei s-oprești fluturii-n loc. Se întâmplă să reușești și să vezi că fluturii trăiesc cât timp le-ai permis să zboare, fără să-ți umpli mânuțele curioase cu praf de aur.

Nu te mai bucură nici prima tinerețe, oareunde ajungi să vezi că fericirea în copilărie ai lăsat-o, unde întâmplările simple aveau însemnătate. Acolo unde nu trebuia să alergi după o slujbă, era suficient să-i ajuți pe cei dragi cu ce poți, să înșiri duhanu bunicilor, să clătești rufe, să aduci trusa cu scule din garaj ori să faci mici comisioane. Cât de important erai atunci!

Tânăr fiind, lupți fără experiență să păstrezi o relație, să faci bani, să fi recompensat dar și recunoscut. N-ar mai putea oamenii să fie bucuroși pentru simplul fapt că existi în viața lor? Ei bine nu. Iubirea neconditionată este un mit, cum să nu-ți fie dor de pruncul din tine?

Read more