Stau la masă și-mi pare că mi-e foame deși am avut timp să mănânc liniștită un croissant și să beau un ceai rece la Panemar acum o oră. Din ziua în care-am lăsat țigările, corpul meu își caută un nou drog de parcă n-ar fi viața apetisantă fără viciu. Este. Doar că e nevoie să reglezi puțin obiectivul. Mă reobișnuiesc cu gustul cafelei care-mi pare mult mai intens, o savurez, n-o mai beau repede ca până acum. Hm, tagliatelle…? Nope, au venit fetele.
Blonda cu păr lung și roscata închid umbrele și-si dau jos glugile de vreme rea, scuturându-se de prima zăpadă în fața localului.
Ne pupăm și apoi vorbim evident despre bărbați, despre alte femei și despre noi înșine. Eu mă plâng că lipsa nicotinei mă înfometează psihic. Hashtagul #foame o animă pe Ela. Vrea spaghete dar încă nu știe de care. Azi a sărit peste celebrul copan de pui și a comandat mâncare împreună cu colegele. Blondie e înaltă, subțire, preocupată și-n plus a uitat să mănânce azi. Dimineață plină. Amiază grea. Eu credeam că fiecare zi e un elogiu plin de adrenalină pe altarul vieții. Verbalizez. Mă privește ridicandu-și abia vizibil o sprânceană. Îmi spune că de câteva zile o complimentează una la serviciu cu veșnicul refren „păreți obosită“. Anul trecut pe vremea asta, acum doi ani, așa mi se spunea și mie. Supărător.
Intre 28 și 40 de ani știi și tu când pari obosită sau încercănată, când ești grasă ori slabă, lipsită de energie ori tonică. Te enervează să auzi de la alții, pus pe refren și repetat la câteva zile. Dar sunt tolomaci care nici nu te cunosc bine și nici n-au ce-ți povești, ei simt nevoia să interacționeze. Blondie studiază meniul:
– Ceva cu cărniță? murmură ea. Mă zgâlțîie râsul.
Ela chicotește, cărniță auzi, ai sărit puiul fiert de azi Ada?