Meseria, această brățară grea și nobilă (1)

Meseria, această brățară grea și nobilă (1)

cluj panoramicStau la masă și-mi pare că mi-e foame deși am avut timp să mănânc liniștită un croissant și să beau un ceai rece la Panemar acum o oră. Din ziua în care-am lăsat țigările, corpul meu își caută un nou drog de parcă n-ar fi viața apetisantă fără viciu. Este. Doar că e nevoie să reglezi puțin obiectivul. Mă reobișnuiesc cu gustul cafelei care-mi pare mult mai intens, o savurez, n-o mai beau repede ca până acum. Hm, tagliatelle…? Nope, au venit fetele.
Blonda cu păr lung și roscata închid umbrele și-si dau jos glugile de vreme rea, scuturându-se de prima zăpadă în fața localului.

Ne pupăm și apoi vorbim evident despre bărbați, despre alte femei și despre noi înșine. Eu mă plâng că lipsa nicotinei mă înfometează psihic. Hashtagul #foame o animă pe Ela. Vrea spaghete dar încă nu știe de care. Azi a sărit peste celebrul copan de pui și a comandat mâncare împreună cu colegele. Blondie e înaltă, subțire, preocupată și-n plus a uitat să mănânce azi. Dimineață plină. Amiază grea. Eu credeam că fiecare zi e un elogiu plin de adrenalină pe altarul vieții. Verbalizez. Mă privește ridicandu-și abia vizibil o sprânceană. Îmi spune că de câteva zile o complimentează una la serviciu cu veșnicul refren „păreți obosită“. Anul trecut pe vremea asta, acum doi ani, așa mi se spunea și mie. Supărător.

Intre 28 și 40 de ani știi și tu când pari obosită sau încercănată, când ești grasă ori slabă, lipsită de energie ori tonică. Te enervează să auzi de la alții, pus pe refren și repetat la câteva zile. Dar sunt tolomaci care nici nu te cunosc bine și nici n-au ce-ți povești, ei simt nevoia să interacționeze. Blondie studiază meniul:
– Ceva cu cărniță? murmură ea. Mă zgâlțîie râsul.
Ela chicotește, cărniță auzi, ai sărit puiul fiert de azi Ada?

Read more

Marea mea familie de Crăciun

Marea mea familie de Crăciun

p-9750Pe când eram codană-n împărăția mamei și ni se furișa Crăciunul în casă, reînvățam cu spor an de an c-avem fiecare un rol crucial în expandarea bunătății, a drăgălășeniei și a bunei dispoziții fiecărui invitat ce ne-ar fi călcat pragul. Familia însemna să fim mulți, cât mai mulți și cel mai țiitor într-ale tradiției era bunicul care se prezenta înainte cu 3 zile ticsit cu vișinată și până se făcea Ajun vizita foști arendași mutați la oraș. Drept urmare, zile întregi acțiunea din serialul Dallas avea copyright la noi în living pe fond de colinde, râsete și înjurături ardelenești lansate cu perdea.

Cândva, a realizat mama că-i mai vătămător pentru casă obiceiul bunicului decât coloranții din vișinata de la aprozar așa că nu mai trimitea vorbă bunului în prag de Sărbătoare. Pe lângă mâncarea tradițională, bunica pregătea diverse poame coapte și aluat pentru plăcintă, muncea trei zile ca să ne ademenească pe noi, lăcustele de la oraș. Ne luam cu toții, de la nepot pân la cuscu din veri și transpuneam gurile de hrănit din peisajul urban înspre cel mioritic.

Și din ajun înspre anul nou, tot printre cadouri de Craciun ne învârteam, unele împachetate destul de înflorit, altele înțelese de la sine. Tata se bucura de o țuică, verișorii se înfumurau că pot șofa ei, mie-mi părea adesea că Dacia neagră duduie singură pe autodrumul din plăci de beton și smocuri de iarbă. Dacă se făcea derdeluș pe el, din coasta satului ne scobora mai apoi, pe sanie, un unchiaș care se milostivea să facă pauze între răchia de dinainte si de după sarmale. La fel ca majoritatea puieților aduși de părinți în sat la colindat, nu știam care-i de fapt catalizatorul din spiritul Crăciunului: cadourile, răchiele sau colindele.

Read more

Gustare raw vegană dulce acrișoară, rapidă și nutritivă

Gustare raw vegană dulce acrișoară, rapidă și nutritivă

gustare dulce-acrisoară raw veganaUneori „nu mă ajung“ cu dulciurile și parcă după ce-am renunțat la țigări am descoperit că pot suferi lesnicios de poftă când vine vorba de ciocolată, budinci și chiar și linzerele din hipermarket îmi fac cu ochiul toate, pe rând. Lucru de altfel neplăcut în perioada în care drumurile și activitățile sociale sunt lipsite de dinamism iar mâncarea se poate transforma din necesitate în plăcere.
Nu am ținut diete decât în măsura în care am vrut să postesc sau să neutralizez toxinele și nicidecum la extrem, deraiatul pe orice idee și stil de viață mi se pare nesănătos pe termen lung și absolut inutil. Nu cred că trăiești mai mult dacă n-ai zile, nu cred că nu te îmbolnăvești și nici nu mă pot gândi că mi-aș duce traiul scobind pâinici din tărâțe ca să viețuiesc eventual mai mult. Pe de altă parte, pricep că trebuie să existe măcar formal persoane pentru care raw veganismul e un mod de vie ca să ne însuflețească pe noi, restul.
Insă alternativa vegană este de preferat pentru mine unei înfometări care mi-ar asigura perpetuu condiția de salcie la mal.

Astăzi în hipermarket mi-au stimulat apetitul și aparenta nesimțire niște linzere cu nuci pecan, tocmai pe când mă felicitam c-am străbătut jumătate depozitul cu papa fără să cumpăr inutilități calorice. Și-acum aseza o doamna în vitrine: linzerele cu pecan, foietajele cu mere și vanilie, croissantele calde ademenitoare și vreo 4 feluri de donutsuri, de-ncepuse să mă doară stomacul.

M-am îmbărbătat și am achizitionat următoarele alimente din care am gândit să-mi îndulcesc traiul până la Crăciun: hriscă, seminte de in nuci, alune diverse *macadamia, caju, sesam, goji e în plan (nu folosesc la mancare însă periodic iau o lingura de fructe uscate) înlocuitor de nucă (chiar și eu simt aportul intens oleaginos așa că atunci când o rețetă e cu 2 cani de nucă mai merge în loc o cană de faină de ovaz sau orz, nucile sunt foarte sățioase dar și scumpe, eu le pun în 2-3 feluri peste zi, mai ales toamna) avocado ( rar nimeresc un avocado moale) curmale, cacao și un blender oarecare.

Read more

Noapte bună, Paris

Noapte bună, Paris

le figaroDimineață văd că e supărat și întreb dacă n-a dormit bine, ba da dar s-a trezit ca de obicei, pe la 4 și-au fost știrile acestea îngrozitoare…
Citesc, citesc și mă întristez, după douazeci de minute timp în care stăm amândoi tăcuți la masă, trage de mine sa ieșim să ne plimbăm că altfel „îti irosesti energia asta buna pe care-o ai.“
„N-am nicio energie in ultimele zile.“
Ba da si daca esti trista sau bolnava, daca te lasi absorbita de lucrurile negative nu te mai poti ajuta pe tine si implicit pe cei dragi. Sa ne uitam la pozele din Paris.“
Da, sa ne uitam!“
„Nu scrii nimic pe blog?
Nu exist pe blog. Sunt doar părerile mele acolo. Acum nu simt nevoia sa le împărtășesc. Nu ma simt acasa, ca înainte. E doar o fază. Dar nu am poftă de blog. Sau de feisbuc.“
„Uite, astea din 2012, tu le mai ai?“

Ma uit la poze si de undeva, un puf de entuziasm, o scanteie de viață revine si zambesc larg.
„Priveste aici, stii cand am intrat iar si iar pe straduta aceea pe care locuiau multi tigani ca sa faci tu poze?“
Stiu, pana la urma am stat cu o tigancusa la povesti, fetita ne-a spus ca ii e tare dor de satul ei de langa Arad, c-acolo are bunic si doi pisoi si caine si de toate. Nu stiu ce-o fi insemnand de toate dar copila s-a luminat, apoi s-a stins din nou povestind ca acasa mai stau doi frati si ea a trebuit sa vina la munca.
Atunci m-am involburat eu, mai ales ca cineva a aruncat si c-o piatra inspre masina.
Dar ne-am bucurat de toate si inspre seara cand am tras spre hotelul Ibis, am oprit sa luam shaorma la farfurie. Cu falafel si salata si bulgur de la un tunisian batran care imi tragea cu ochiul si care isi intindea siragul de dinti de-argint cat timp stateam in imbiss-ul lui. Radea cu gura pana la urechi, priveam de dincolo de geamuri c-ajungeam seara si observam ca nu-i tocmai firea lui sa se hilizeasca asa. Era un mustacios cu păr alb, sprancene negre si mustata parca-i era lipita in joaca asa cu fire tuciurii mai lungi. Nu vorbea nimic cu mine, eu mergeam singura sa comand, n-aveam unde lasa masina pe-acolo. Eram in Le Bourget. Le spunea baietilor cât si cum sa puna iar daca avea alt client se asigura ca observ c-a avut o contributie la bunăstarea cinei mele celei fără taine. Ani de zile mi-a zambit domnul mustăcios si-a tinut minte ca nu-mi place sa pună harissa direct pe carne. Si-mi aminteam de-o zâmbire personală, cu drag,  lăsam un euro cincizeci pentru el si băieți.  Insotitorul ma apostrofa că nu-i cazul să las atât, dacă-i 80 de cenți și un surâs, ei se bucură.

Read more

Despre Moartea…

Despre Moartea…

imagine-n oglinda hapiAi auzit de…?
Normal c-am auzit. Am văzut. Am simțit. Am fost șocată. Indurerata într-un moment în care-aveam de plâns, pe-ale mele și pe-ale altora.
Mortile pe care le-am văzut eu venind, Vesnicia care s-a desprins dintr-o iubire mare pe care-am ținut-o în brațe când murea, aveau o mare demnitate. Poți sa vezi cum se cutremura o țară când se schimbă, poți sa tremuri când auzi avioane de război, poți sa fi exaltat sau sa crezi ca ești -atunci când reușești să faci din travaliul altora- o pânza de artificii care bucură pe moment ochii zecilor de mii de oameni.

Dar dacă o percepi pe Ea odată, transformarea supremă -unică sau Colectivă- atunci când e lângă tine, dacă îți permite sa rămâi atunci când îl ia pe Omul pe care-l ții de mână, e doar… un proces spiritual de-o intensitate chinuitoare. Extrem de intima, o impresie de trup greu care rămâne și Lumina care pleacă.
E solemna. Nu poți flutura intre tine și Ea un steag alb, lași batista jos și pleci ochii, aștepți. Te rogi.
E puternica. Te paralizeaza, poți sa stai acolo și eventual sa speri sa treacă dacă nu-i pentru tine, are-n ea forța miliardelor de ani pe care-o numim „timp”.
E desavarsita. Fiind singura garantatie a vieții, cutremura realitatea palpabila și pe cei care-i supravietuiesc, dar nu-l mai supăra cu nimic pe cel Ales.
E socanta. Rezonanța ei iti tulbura procesele gandirii iar la nivelul maselor, nu poti ghici ce impact are. Unii ajung „refugiati“, altii pur si simplu reactioneaza la comanda „lupta sau fugi“ desi e falsa, n-a strigat nimeni. Din pacate, foarte greu poti vedea ce-i in spatele panicii. Pana se linistesc apele si viata isi gaseste curgerea ei. Din aceleasi izvoare.
E INTIMA. Nu are legătura cu sensibilitatile personale ale altora.

Read more