Castigatoare concursuri- Sephora si cartea Ioanei Chicet Macoveiciuc

Castigatoare concursuri- Sephora si cartea Ioanei Chicet Macoveiciuc

Pentru concursul Sephora ( data viitoare, săritura-n lungime la groapa de nisip cu un coș plin cu ouă clocite-n brațe), pardon, sunt un dezastru si la tabele si copy si paste si insert… Castigatoarele sunt:

Nr 48 Magda– premiul 1, coronite, aplauze.

Nr 15 Candrea Nadia- premiul 2, concealer, hapciu, felicitari, trimiteti-mi adresa la care sa va livrez produsele pe mailul hapiriverwoman@yahoo.de si ma misc la o postă în cateva zile.

Nu întelegeti gresit, nu vorbesc în “limbajul strazii” 🙂

 

sephora castigatoare

 

 

 

 

 

 

 

Cele doua castigatoare ale cartii scrise de Ioana Chicet-Macoveiciuc :

Read more

Concurs Sephora_aniversare Hapi Riverwoman (încheiat)

Concurs Sephora_aniversare Hapi Riverwoman (încheiat)

cliniqueDraga Sephora Romania, cu ocazia zilei de bla bla continuu, istericale si gâdilituri, bucurii si necazuri, pierderi si castiguri, m-am oprit “la voi” si am achizitionat patru produse pentru doua cititoare norocoase.

De ce la Sephora?

Cărei femei nu-i plac produsele Sephora, Marionnaud, Douglas? Macar câte-o mostra. Sa fie răsfatată. Fiind la Cluj, v-am ales pe voi desi magazinele Marionnaud aveau niste oferte extrem de atractive si cu siguranta as fi iesit mai ieftin. Insa, pentru cea mai draguță angajata din Sephora Iulius mall Cluj- o doamna cu forme plinute, stilata, îngrijita, atenta, care m-a abordat mereu cu bun simt si fara sa-mi dea impresia ca îmi sufla în ceafă, o femeie pe care n-am vazut-o niciodată pufăind a mi/se/ru/pe, pentru ea am ales sa cumpar de la Sephora. Ciudat mod de a alege, stiu.

In ziua aceea, ca-n pilde, draguța roscat-satena cu par tuns drept- aceeasi care ma sfatuise si-n urma cu doua saptamani cand am cumparat produse pentru mine, m-a ajutat sa aleg in functie de buget si chiar dacă nu am vazut nicio reducere, m-a “glisat” cumva spre produsele din care, daca alegeam doua, primeam unul in plus. Cand i-am spus c-as dori sa fac un concurs pe un blog, mi-a adus pliculete pentru produsele achizitionate. Ori de cate ori am fost in Iulius Mall Cluj- nu am vazut-o arătandu-si plictiseala, sictirul, asa cum din pacate, am observat pe altele.

La casa, dupa ce cumpar produsele:

eu: doriti sa va las linkul blogului?

o donsoara: aaaa. Atat. Aaaaa. Si s-a uitat la mine. Nici nu stia ce intrebasem, nici n-a intrebat ce vreau de fapt.

eu: blogul pe care fac concursul Sephora

domnisoara: aaa, a blocului intelesesem.

Si nu mai zice nimic. Impacheteaza. Se uita mirată la mine. Tace.

Bine draga. Nu ai fost interesata “de adresa”.  Dar intrebasem pentru ca pe mine m-ar fi tentat sa aflu ce crede/spune oarescine, despre locul meu de munca. Adica o clienta fidela, care-si cară după ea si prietenele. Alta domnita (probabil ca fiecare sunteti responsabile de un sector) devenise mutroasa pentru ca o cautam cu privirea pe cea care mă ajutase, ca s-o intreb diverse. Adica “de ce nu pe ea, daca ea-i acolo?”

 

Read more

Prințesa urbană- am să te țin în brațe… *concurs incheiat

Prințesa urbană- am să te țin în brațe… *concurs incheiat

printesa urbana_carte de suflet

Dupa ce-am citit cartea Ioanei, m-am gandit sa scriu repede cateva cuvinte, o prezentare, ceva simbolic, sa nu-mi sară in cap mari critici cu 10 bloguri sau 15 trolleri pe care eu oricum i-as considera mai tâmpiti decat posibil as fi putut fi chiar eu, odata, candva. De fapt n-am timp chiar acu să mă cert iar daca e să ne batem în argumente, iarasi, am nevoie de timp. Si nu-l am. Si trolerii ceia nu prea folosesc argumente si că-s proasta, grasa, slaba ori c-am uitat un punct pe blog, mă cam lasă… Ice.

Dar am dat totusi un search pe google, sa „iau pulsul“ primei carti scrise de Printesa Urbana. Ultima data cand am facut-o, am luat si tensiunea, cu-n aparat de-ăsta nou si pâna i-am dat de cap, era sa-i cangrenez mâna omului de-atata strans la manșeta.

Si-am dat de miturile urbane. Si de oamenii care scriu pe bloguri. Si scriu comentarii. Si au un vocabular bogat. Si pot sa descrie o carte bătându-se-n stilistici si-n ortografii si-n punctuatii si-n fenomene lingvistice, fiecare cu ce-l doare, cum ma tortura pe mine (scumpa mea) profa in liceu. Pentru că Olimpiadă. Daa, am scris asta ca sa stiti c-am fost la olimpiadă si uite, cine stie ce punctulete si asterixuri si virgule lipsesc acu. Asa.

Spuneam c-am vrut DOAR sa descriu cartea Ioanei Chicet Macoveiciuc -o sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda.

Dar cand am spus asta cu voce tare; pentru că mă mai ia valul cand gandesc ce transpun în abcd- consortul m-a întrebat daca vorbesc cu el sau cu mâtzul si s-adus sa se culce. Si-n cuvinte putine, am sa redau impresia mea despre carte,  ca sa-mi ramana putin loc si „pentru altii“.

Totusi sa incep cu o chestiune mica, micăăă. Pramatiilor agitatori ai națiunii, voi, care scrieti pe diverse bloguri si neplacuti vesnic invidiosi comentatori, fui si eu pramatie! Stiti cat mi-e de usor sa scriu un text pe blog? Ah, pai da, de-aia mi-e usor ca uite, nu il dedic lui Pruteanu si n-a venit momentul acela in care-l scriu absolut perfect, cu diacritice, stelute, cap, coada, ovul, spermatozoid. Imi curge imaginatia pe tastatura precum rimelu in ziua de Luminatie!

P.S: eu scriu fara diacritice, nu Ioana!

Voi stiti cat e de greu sa scrii o carte? Dar un roman?

Read more

Câteodată de toamnă

Câteodată de toamnă

bandaCâteodată chiar trebuie sa plece fara se uite înapoi, fără sa fie mojic, fără să intentioneze sa te raneasca. A trecut prin prea multe gări, a cumparat bilete in toate directiile, a cunoscut toate granitele, pe unele le-a traversat usor, in alte statii a trebuit sa se opreasca, sa-i mai ajute si pe altii sa urce, sa calatoreasca, sa traiasca, să coboare. Cateodata deplasările i-au fost fără presiuni mari și fără efecte majore. Chiar de era pe mare, a inotat cat a putut impotriva curentului, si-apoi inertia apei în mișcare l-a prins. S-a lăsat dus, sa atingă într-o zi nisipul, chiar si pe un ștrand gol, fara palmieri si flori colorate.

Odata chiar n-a stiut sa traverseze imensa intersectie pe o trecere de pietoni, semafoarele erau stricate si a aparut altcineva, l-a luat de mână ca pe un orb si l-a târât printre claxoane, înjuraturi, tipete, i-a spus sa nu le asculte, l-a asigurat ca e liniste pe partea cealalta. Si s-a oferit sa-i arate pe unde se trece-n viata mai sigur si mai usor. Atunci a crezut că chiar există reguli și le poate învăța, de ce să-și facă existența o corvoadă? Într-o zi, semafoarele s-au stricat din nou și n-a mai contat dacă era pasager sau pieton.

Odata, ea chiar n-a stiut c-o astepti tu la capatul drumului, vedea acolo doar un gard si-o locuinta parasita.
Odata, el chiar n-a stiut ca te-ar putea iubi mai mult pe tine, mai mult decat pe toate cate le-a iubit deja.

Read more

Mno servus toc, hai sa mai facem un miting!

Io-s de langa Cluj, 188 km, si-s ortodox get beget, inca mai am poza de cand m-a scapat nasu in butoiasul adus de preot si preotul s-a prefacut ca nu ma gaseste un minut jumate! (a vrut sa ma omoare, erau putine inmormantari in zona si pe asta isi lua banii, dar mi-am dat seama prea tarziu!)

Sa fie clar- asta am spus la recesamant, sunt ortodox, era si mama si Moșu meu acasa, pe betablocante de-alea, sa nu li se opreasca inima. Bine, la cursurile pentru calificarea de Furînzor Servicii, am spus ca-s ateu, deoarece se uita la mine colegele cu-n soi de sclipici in ochi, chiar daca nu-mi vorbesc, asa par eu, mai greu de sedus.

(Am o fosta colega- colegi in gimnaziu, a terminat medicina, salveaza vieti, crede in Dumnezeu si merge la biserica, imi spune uneori ca minuni chiar se intampla si ca credinta ii face viata mai frumoasa si mai usoara, asa simte ea, io n-am simtit nici mi-o scos firele de la operatia de-apencicita).

Astazi ma duc la miting, nu stiu de cine e organizat, dar am auzit ca e aprobat, sunt informat 100% , am citit si blogul acela in care scrie ca insusi Minculescu a spus ca schimba numele trupei IRIS ca sa nu fie confundati cu musulmanii islamisti extremisti fundamentalisti, ma rog, stiti voi, toti cei care cred intr-un Dumnezeu caruia ii spun Allah.

Un amic de la munca, m-a intrebat impotriva a ce voi protesta si i-am spus clar ca impotriva ISLAMIZARII Romaniei.
Habar nu avea ce-i aia, ignorantul, a ras si-a dat din mana.

Numa sefu a fost intelegator, e vineri si mereu vine nevasta-sa cu cei 3 copiii, e ziua in care impart pliante, ne lasa acasa cu o ora mai devreme! Seful e martor de-al lui Iehova stiti, adica face un fel de voluntariat pentru a le arata cetatenilor- Calea cea Dreapta. Nu m-a interesat foarte mult aceasta problema, din moment ce, in fiecare luna alaturi de cele 15 carti pentru copii, imi lasa banii pe birou.

Read more

Intrebari si raspunsuri despre refugiatii sositi in Germania (1)

Intrebari si raspunsuri despre refugiatii sositi in Germania (1)

eyesMajoritatea stiti probabil – ca fiecare „land“ sau „provincie“ are autonomie proprie, adica este „un stat in stat“ care se autogospodareste.

Principiul „compensării financiare“ functioneaza intre cele 16 landuri (unele foarte bogate, altele mai sarace care nu tin pasul), exista un „adaos de solidaritate“ care se percepe angajatilor din toate landurile, samd- dar nu in sfera politica doresc sa intru. Am facut aceste precizari doar ca sa arat de ce in discutiile pe forumuri sau bloguri, puteti citi „lui X nu i s-a cerut acel document“ dar „y a avut nevoie“.

Cand esti rezident aici si vrei sa te insori, sa-ti dai foc sau sa te inscrii la facultate, trebuie sa mergi la biroul administrativ care se ocupa cu… incadrarea-n munca, stingerea incendiilor si respectiv primarie, ca sa vezi daca iti sunt recunoscute hartiile, inelele sau bricheta lu Fanel si ce mai trebuie sa aduci sau ce anume iti este inutil.

1. Germania se confrunta brusc cu o criza a refugiatilor?

Sa ne intelegem. Deocamdata, autoritatile fac față valului de refugiati si cat timp „The Queen“ nu rosteste cuvantul criza, criza nu exista. Exemplu, un oras de granita, în care am gasit numai estimarile de prin 2013. In 2013 au fost aproximativ 519 inregistrati si apoi cifrele au crescut. Si as preciza ca aceste cifre destul de mari se refera numai la ADOLESCENTI care au calatorit singuri din zone de razboi, majoritatea fiind cu varste cuprinse intre 12-16 ani.
Acesti copii, gasiti de Bundespolizei la un automat de bilete sau in bus sau pe strada sunt inregistrati, serviciile sociale se ocupa mai departe de ei, se ia legatura cu parintii daca acestia mai traiesc, li se comunica in limba inteleasa de ei ce proceduri urmeaza etc, adica li se face practic o scanare a existentei. Cum ii gasesc pe parinti si cum stiu ca aceia sunt parintii copilului? Nu ma intrebati pe mine, ca nu lucrez acolo, dar va asigur ca orice viitor azilant va coopera in intregime ca sa fie luat sub ocrotirea statului.

Daca ai fugit de la Popesti-Leordeni ca te-a bătut mămuca, sa stii ca  ajungi înapoi cu primul avion. Care desigur, nu aterizeaza chiar in Popesti Leordeni… deci se poate sa dea un telefon Mr Klauss la Protectia Copilului, sa te astepte careva la avion si sa vada – daca chiar te-a batut mamuca.
Nu stiu ei că la noi, mai ales in localitati mai mici, cei de la toate serviciile sunt potentiali cuscrii din veri din frati cu mămuca si cu primaru.

2. Se plimba liberi refugiatii astia prin Germania?

Read more

Povestea lui Yousef- “n-am venit in Germania pentru c-am vrut”

Povestea lui Yousef- “n-am venit in Germania pentru c-am vrut”

copii pescuindParintii lui locuiesc in Latakia „cel mai frumos oras de la mare“.
Yousef are 17 ani si curand ar fi fost nevoit sa „faca armata“. Tatal lui este un avocat bun. Mama- casnica, are grija de ceilalti doi frati cu varste intre 3 si 8 ani. Fratiorul lui mergea la scoala, cea mica ramanea cu mama.
Yousef se afla de cateva saptamani la unchiul lui, in orasul sirian Homs, sa-l ajute sa-si aduca familia in Latakia, acolo unde „oamenii nu sunt impuscati pe strada“.

Mama l-a sunat sa nu mai zaboveasca si sa vina de urgenta acasa- au o ruda in Germania- ca multi altii. Parintii s-au certat, tatălui ii era frica de aceasta odisee. „Nu-mi sacrific copilul.“
Maica-sa nu s-a lasat, a plans zile intregi, uitandu-se la ceilalti doi si gandindu-se ca in curand il va  „lua statul in armata“ adica pe frontul lui Assad. Sigur, nu ti se spune ca esti trimis direct pe frontul de razboi. Dar toti stiu asta. Nu-i loc de ales- nu te intreaba nimeni, ajungi sa te intrebi tu pentru cine vrei sa mori?
„Nu vreau sa mor“ nu este o optiune. Te duci in armata sau te alaturi rebelilor, impatiti si ei in n grupari.
„Ai o sansa acolo, in Germania. Poate va fi o sansa si pentru noi, incearca maica-sa să-l încurajeze pe tânărul debusolat.“ De fapt ei stiu: poate n-o sa ne mai vedem cu totii in viata asta.

Din Homs, unchiul isi scoate nepotul si familia prin tunele săpate sub pamant.
„Daca iesi in strada, te impusca de la ferestrele cladirilor. Nu stii cine- dar nu esti de-al lor. In alta parte a orasului apa e oprita de cateva luni. Nu stim de cine, nu avem preferinte, nu ținem cu nimeni, vrem doar pace.“

Am vazut femei, copii, barbati morti pe strada. Unchiul a incercat sa ma fereasca, sa nu vad, sa mergem noaptea sau dimineata. E prima data cand vad oameni morti.“

Parintii au luat banii stransi, si-au sarutat copilul pe frunte, au luat legatura cu cine mai stiau ei „pe drumul catre libertate“, sa incerce sa-l ajute si mama a spus „trebuie sa pleci“. Probabil au fost cele mai grele cuvinte. Copilul are o crestere buna, vorbeste excelent engleza si voia sa devina avocat.
Tatal si mama au ramas sa-si imparta groaza: daca va muri pe drum, tu esti de vina, tu ai insistat
„ Are o sansa. Nu vreau sa moara pe front sau impuscat pe strada.“

Si tot plange, a plans o luna “stiind ca ea e de vina daca moare”. Dar s-a gandit ca sansele sunt mai mici sa moara incercand sa fuga din calea razboiului, decat sa intre in el. Asa a simtit ea. Nu puteau merge cu doi copii, nu-si puteau parasi batranii si gospodaria.

Read more