Ani de zile am dat bani pe reviste lucioase intre filele carora gaseam articole crăcănate, care-mi captau interesul- doar erau traduse pe jumatate din ingemănatele din alte tari. Si jurnalistele de pe-acolo erau mai tupeiste ca Madonna.
Apoi mi-am dat seama ca e suficient sa-l înnebunesti. Plăcerea trece repede.

Eram in Beirut, bausem o cafea care continea intreaga cantitate de cofeina sugerata de rapoartele organizatiei mondiale a sanatatii si acu fugaream prin casa mâtzul lu frate-su. Partea buna era că in afara de tahicardie, aveam si viteza, cand treceam prin camera in care statea maică-sa pufaind alene dintr-o shisha, n-apuca saraca sa-si scoata pipa din gura sa ma mai intrebe a cinspea oară unde amar îl întalnisem pe fiu-so.

Mâtzu a obosit, eu am mancat si m-am calmat, a inceput telejurnalu – si in fiecare camera rasuna un intro de razboi, mi-am amintit prin ce traumă trecusem, când, nepricepand nimic, a trebuit sa ma uit cum îl împușcă pe Ceausescu life . Nu stia nimeni ca imi zbocoteau ochii in cap si daca-mi cadea Mario de pe un tub de-ăla cand ma jucam pe televizor.

„Ma duc sa-mi cumpar tigari“
„Vrei sa vină Selma cu tine?“
„Nu, ca ma descurc, raman jos cat sa fumez o tigara.“

(ultima data cand am iesit cu Selma si i-am spus in francezo-araba ca vreau smochine moi, mi-a cumparat niste pere nemaivazute, dulci si aromate, doua zile ieseam din toaleta numai ca sa dorm si sa beau apa, am crezut ca mor de dizenterie în fundu lumii si acolo ma acoperea doar soarele nu si asigurarea medicala)
„Cobori, tastezi pinul, iesi in dreapta, treci strada, nu te uita la semafor, uita-te la masini si traverseaza langa vreun localnic, al doilea magazin pe care scrie…“
„Stiu, stiu. Da masinile opresc pe bune daca-mi ridic rochia asta pana la genunchi, nu-i asa periculos“
(nervi) „Sa vii repede, ia-ti telefonul.“

Dupa 3 ore, 3 membri ai familiei erau pe xanax, că le traficasem eu din Romania cate-o cutie.
Consortu, hipotensiv de altfel, ajungea în diastola- la valori de 100.

Read more →