E greu să fii bun sau e mai greu să fii rău?

Personal , nu cred ca oamenii sunt rai sau buni cu exceptia psihopatilor, a criminalilor în serie si la polul opus-a celor pe care ajungem sa-i numim „sfinti“.Totusi, de-a lungul vietii îi împachetăm pe cunoscuti în anumite criterii care se înclină catre una din cele doua extreme

Exist deci sunt bun

Sa zicem ca va place sa cititi un anumit blog si la un moment naratorul care parea ca va cantă în struna gandurilor spune ca detesta pisoii, ca-s flocosi, mieunatori si era sa faca chist hidactic dupa ce un motanel si-a lasat adn-ul pe bluza lui. Iar voi aveti doi pisoi acasa si sunteti lesinati dupa ei. E foarte posibil ca în acel moment sa va treaca un fior pe sub creieras si sa va doriti sa-l trimiteti la naiba pe ala de-a tastat și să concluzionați că e un bou . De acolo si pana la urmatoarele articole în care sesizati diferente majore între voi si el – e un mic pas. Un punct impregnat cu sinapse egoiste vă spune „asta-i un prost, nu ma pun la nivelul lui, mai bine plec“. El e rău, eu sunt bună că iubesc animalele

Nastase si glontul

Eu niciodata n-am fost simpatizanta PSD. Si ca atare nu mi-a placut nici un politician de-acolo pentru ca facand acorduri prin atractie era usor sa cred ca toti sunt la fel. De Nastase nu mi-a placut absolut deloc.
Dar zilele trecute cand presa m-a intoxicat cu sinuciderea lui am mai fluturant si eu paginile ziarelor virtuale mirandu-ma nevoie mare. Nu stiu ce-ati vazut voi in toata povestea asta dar eu am citit despre un om care-a ajuns la capatul carierei într-un mod jenant, un om învins care-a facut o încercare disperata, un om care sufera. Poate ca e un om care-a furat, dar HEEEEI, pe ce lume traim? Cine nu fură, cine n-a ravnit la avutul altcuiva chiar si indirect ?. Daca furăm un ou merităm clemența iar daca furam un bou a carei carne ajungea sa hraneasca o multime meritam sa fim împuscati? Si sa stiti ca eu nu declar ca mi-e mila ca ispaseste o pedeapsa meritata. Mi-.e mila de tot ce i-a facut presa si de faptul ca niste sfinti stateau azi la usa spitalului si strigau cand l-au scos de-acolo ca merita sa crepe ficatii în el si ca spera sa putrezeasca in inchisoare. Ma gandesc ca numai niste sfinti puteau fi cei care-au strigat asta, nu?
Mediul online e plin de iluminati de-astia care scriu ca Nastase merita sa-si zboare creierii, ca n-a tinut bine pistolul in mana, ca le-ar place sa il vada siluit in inchisoare , ca l-ar impusca cu mana lor si ca MERITA toata balega ce i se întamplat. Cand l-am întrebat pe unu cum poate sa doreasca moartea unui OM mi-a facut o analogie cu Hitler de zici ca Nastase a ars-o pe buna-sa în cuptoru cocător în timp ce el , postacul, salva balene eșuate prin Jamaica. Mda

Sunt rea cateodata. Dau replici acide desi stiu ca ranesc pe cineva, ma grabesc sa-mi satisfac dorinte ignorand ce vor altii, îmi urmaresc scopul. Si mi-e destul de usor sa fac asta
Sunt buna cateodata : fac gesturi frumoase la care cei dragi nu se asteapta, ajut fara recomense, împrumut, zambesc fara sa ma prefac, iubesc sincer,am grija de sentimentele altora. Uneori mi-e greu

Dar e infinit mai greu sa fiu moderată . Sa judec oamenii în afara pasiunilor si preferintelor mele. Sa le raspund frumos cand ei mi se adreseaza nepoliticos. Sa ignor cererile stupide. Sa nu aud întrebarile deranjante. Sa nu judec oamenii dupa religie, apartenenta politica sau nivel educational.
Un lucru nu as putea sa îl pricep nici daca as fi in pielea celui mai elevat yoghin: cum sa doresti moartea cuiva, fie el chiar si dusmanul tau.
Sigur ca daca as trai în Gaza as gandi probabil altfel si mi-as motiva recitalul cu alte cuvinte. Dar traiesc (si) in Romania si la EA vreau sa ma raportez.

Deci- it s good to be bad?

Descriere Hotel Peniscola Plaza Suites -Spania, Costa Azahar

(postare lunga , eventual plictisitoare pentru unii)
Iunie -o perioada excelenta pentru vacanta. Este cald si placut dar nu transpiri si n-ai sentimentul ca respiri aburi.Briza mediteraneana adie aproape continuu . Te poti trezi dimineata sub un cer acoperit de nori -care dispar intr-o ora lasand loc celui mai stralucitor soare

Zborul : Cluj-Valencia
. Nu exista transfer pentru Costa Azahar-Peniscola decat la privati (tot ce am gasit noi- 4 persoane plus copil era cam 200 euro) asa ca nu ramane decat sa inchiriati o masina. 89 de euro costa distractia asta si o puteti lasa in Benicarlo la vreo 5 km de Peniscola, intr-un centru comercial. E preferabil sa va duceti un GPS de acasa sau mai platiti in plus ca sa va dea masina cu GPS.

Hotelul. 4 stele, absolut confortabil, are o pozitie inspirata si aproape toate camerele si apartamentele au vedere la mare.Piscina este mare, sezlongurile nu se ocupa de dimineata cu zeci de prosoape , daca te duci pe la 9-10 gasesti loc. Personal – nu-mi plac piscinele hotelurilor unde lumea n-are alta treaba decat sa se holbeze la vecini.Cine are burta mai mare, puța mai mica, sânii mai lasati, chelia mai stralucitoare. Care-i nesimtit si da fumu pe copil,cine-i neepilat si-n fine cine-i necrescuta de 1, 74 care-a sărit in bazin desi scrie în fundu curtii ca-i interzis .


Pliiiin de spanioli. Rar auzi alta melodie decat „ola, che tal, vamonos,mui lindo, vale, gracias“

Plaja : nu este o plaja definita pentru oaspetii hotelului , lucru valabil de altfel pe toata coasta. Iesi din hotel , dai peste o linie superba de promenada si esti pe nisip. O umbrela si 2 sezlonguri costa 10 euro pe zi, usturator ca o paella fuzionată cu chilli. Sugestie: iti achizitionezi o umbrela cu 10 euro, 2 rogojini cu 5 euro si defilezi cu ele pana la plecare. In unele zile valurile sunt destul de mari . Cand te plesneste un val de-ăla , daca nu esti atent iti scoti nisipul cu lopatica din costumul de baie, asa ca nu prea poti lasa copii nesupravegheati pe plaja. Si nici sotul nesupravegheat daca esti rea de musca – e plin de seniorite cu airbagurile la vedere



Plaja mai lata , apa mai mica si aproape zero valuri – langa castelul lui Papa Luna la vreo 5 km de hotel. Se ajunge cu busul: 1, 40 E de persoana.


Mancarea: recomand demipensiune ca altfel iti petreci ziua mancand. Dimineata , daca nu esti mare carnivor ai de ales între ratotă si niste ochiuri prajite pe jumătate, ceai, paine cu unt , marmelada, cascaval si cornflakes cu lapte. Nu vreau sa spun ca nu exista destula mancare ci ca-s variatii pe aceeasi tema: cârnați rosii, roz, iuti, ascutiti. Mezeluri: cu masline, fara, picante, uscate, etc.Eu nu mananc mezeluri si carnati la micul dejun asa ca m-am alimentat cu ceai , paine prajita unt si cascaval.
Seara mancarea a fost suficient de variata si foarte buna as spune. De la cous-cous marocan pana la friptura de vita au fost de toate mai putin ciorba sau supa. Desertul variat -profiterol,tarte cu nuci, brownies, înghetata, crema caramel si tot felul de budinci si fructe.
Apa ti-o cumperi seara .

Camerele -sunt mari , baia are cadă si dusul este separat, idem toaleta , toate despartite între ele cu usi de sticla.In sfarsit un dulap in care mi-au incaput hainele …si suficiente oglinzi. Se face curatenie zilnic, personalul e amabil

Diverse
Internet
: wireless pentru 12 ore costa 5 euro. Cele 12 ore le poti folosi cand doresti.
Sport: 6 ore de sala (aparate) costa 12 euro. Cele 6 ore le folosesti cum vrei , ti se noteaza efectiv minutele pe care le petreci în sala.
Divertisment copii: zilnic la piscina animatorii fac diverse showuri pt cei mici dar pentru copiii care nu vorbesc spaniola e mai greu pentru ca sunt jocuri interactive
Gustari: pe langa hotel e plin de localuri dar daca nu vrei sa cheltui mult , la cca 1 km e un supermarket de unde îti poti lua diverse si le pui in frigider.

Unde mai poti merge în afara de plaja si promenada?

Valencia – cam 150 km. In Spania am gasit mereu cele mai bune oferte de shopping, afirmatie care-mi apartine in totalitate, stiu pe cineva care-si da ochii peste cap cand o aude așadar e posibil sa fiu subiectivă.Parcuri, terase si tot felul de simandicosenii de vizitat- gasiti din abundenta detalii pe net

Benicarlo : 2 km si ceva…..am mers pe jos si-am taiat o zi de la fitness. E un orasel cochet cu o piata mica plina de terase, o biserica impozanta si niste magazine ciudate no name . Se gasesc pantofi si sandalute – o gramada de modele si culori, genti de paie frumos colorate la preturi bune. Se mai gasesc si romani smecheri – unii freaca menta , altii chiar lucreaza


Castelul lui Papa Luna. Locul asta e magic , mai ales seara luminat strasnic, lipseste doar Scooby Doo. Intrarea costa 7 euro de persoana si chiar merita vazut, va spune o calatoare care nu se da în vant dupa pietre medievale si cavaleri îngropati prin ruine. Imprejurul castelului sunt o gramada de stradute pline cu tarabe -suveniruri la preturi care provoaca alergii pe pielea portmoneului. Terase cochete, mici restaurante, oarecum mi-am amintit de Creta- Grecia.Un nene bronzat cântă degeaba la acordeon si o muiere îmbracata in fantoma sta pe o bancuta si sperie briza mediteraneana.






La cca 1 km de hotel se afla un „zoo“ care e de fapt o gradina frumoasa plina de papagali si cativa canguri. Pret intrare: 11, 70 euro , 7, 50 persoana care n-a ajuns la pubertate. Absolut încantator este faptul ca o multime de papagali colorati ti se aseaza pe brate si-ti mananca din palma asa cum visai sa-ti manance primul cavaler cu care te-ai pupăcit. Unii păsăroi ti se pun în cap ,altii sunt timizi si spun cate´-un „olaa” elegant sau fluiera provocator . Le plac agrafele,pietricelele de pe bluza, cerceii, ceasul, bratarile. Nu cioacă, nu mușcă, ciupesc usor, sunt curiosi, dragalasi, relaxanti. Semintele le cumperi la intrare cu 1 euro (vreo 20 de boabe, jur ca le numără ) sau daca esti smart ass le aduci in geanta. In cele cateva custi in care se poate intra, multi sburatori stau pe diverse crengute si vajaie pe langa tine incredibil de îndrăzneti. Norocosii beneficiaza si de cate-un rahat exotic care iese la spalat . Parcul cu papagali merita vazut!







Recomand Costa Azahar cu toata caldura! Si evident hotelul Peniscola Plaza Suites

A…am uitat sa va spun ca exista si alte hoteluri pentru pretentiosi

Crezul tau la 5, 15 si 25 de ani……

In articolul în care ma vaietam că nu stiu ce sa mai scriu Katy mi-a lansat o provocare. Eu am modificat-o putin….ea sugera „secretul” în loc de crezul. Secretele nu pot sa vi le spun că mătusa mea e hipertensiva si mai trece pe-aici. Constiința mea are oricum tonaj mare si nu mai risc

5 ani – Nesemnificativ. Credeam în Mos Craciun, credeam ca toata lumea ma iubeste desi tropaiam consecvent în capul vecinei de la 1 . Credeam ca Ceausescu e un nene frumos si ca Romania e lumea întreagă. Credeam ca Dumnezeu sta pe un scaun sus în cer si ascultă cand ma rog. Credeam ca o sa-l ia dracu pe bunicu din cauza ca buni îl mai „alduia” cand dansu ramanea înțepenit langă cazanu cu tuica si trăgea din Carpați

15 ani – In ciuda faptului ca aveam nasul mare, dintisori de vampir, eram deja foarte înaltă și eram posesoarea unui păr lung si electrizat de m-ar fi invidiat si RENEL-ul, credeam ca-s cea mai frumoasă fata din lume. Credeam c-o sa raman vesnic tanara si daca ma enerva vreuna de 30-40 de ani, o abțiguiam cu apelativul baba. Credeam ca a fi tanar, sanatos, (eventual) frumos era un lucru normal, nu un ruxac divin cu care alergi în spate cativa ani. Credeam ca sunt bogata pentru ca-mi permiteam sa-mi iau zilnic batoane de fistic, pepsi si plăcintă
Credeam ca prieteniile sunt vesnice
Credeam ca o sa ma îndragostesc de-un frumos si o sa raman cu alesul inimii pana la neasteptate stopuri respiratorii
Credeam ca-s cea mai desteapta din clasa desi confundam tabelul lu Mendelev cu tabla înmultirii
Credeam în continuare că Dumnezeu sta sus în cer si ma asculta cand ma rog dar ma gandeam deja ca se ridicase de pe scaun si ca mai are si altele de facut decat sa ma vegheze pe mine

25 ani– Credeam ca adevarata iubire este de fapt a douascincea nu prima dar am tăcut din gura pentru c-auzisem eu ca daca ma dau de mana prin oras cu doi gagici pe an sunt mai usuratica decat stratu de ozon ce nu tinea cont de gravitatii si alte legi.
Credeam ca parintii mei n-or sa divorteze, doar ai altora.
Credeam ca sunt buna pentru ca ma port frumos cu cei dragi si indiferent cu cei necunoscuti
Credeam ca n-o sa plec niciodata din țară
Si mai credeam ca Dumnezeu e tot in cer dar extrem de ocupat asa ca e posibil sa nu fie atent la toate apelurile si recursurile mele.


Va mai amintiti ce credeati voi la 5, 15 si 25?

Asa e, te poti sătura de blogging

La cateva luni dupa ce-am început sa scriu citeam pe la fetele „mele” dragi pe care le frecventez aproape zilnic că s-au saturat din diverse motive de blog sau ca nu stiu despre ce sa mai scrie. Si ma miram în sensul „mie nu mi se poate întampla, oaw, e grozav – uite, sunt persoane care chiar apreciază ce tastez eu pe-aici, se destind, zambesc, etc”

Mi s-a întamplat. Acum. Am impresia ca stilul e acelasi si nu mai pot aduce nimic nou. Nu stiu ce subiecte sa abordez: as putea sa scriu despre religie sau despre conflictul politic din middle east -subiecte care ma intereseaza si cu care mă updatez frecvent. Dar as face o cotitura prea drastica față de tot ce ați citit pana acum. Mi-as pierde si din cititori. Poate as castiga hateri mai multi 🙂 Daca asta ma intereseaza, că pierd cititori sau comentatori?
Da, pentru ca până la urma blogul nu sunt eu, Hapi ci voi cei care comentati . Fara voi nu am nici un elan sa scriu.

As putea sa scriu despre calatoriile mele , sa pun poze , etc dar fac asta numai rar în scop informativ, daca eu consider ca zona respectiva i-ar interesa si pe altii. Nu vreau un blog turistic, sunt destule foarte reusite

Sa mai vorbesc despre iubiri si alte sinucideri sentimentale? Dar nu toata lumea face asta? Eu sunt cea care trage preșul de sub picioarele înamoratilor si spun „heeeei, de fapt dragostea nu dureaza, uite ce se poate întampla dupa……….” Si mi-e teama sa nu exagerez

Cu alte cuvinte – am ajuns într-un punct în care nu stiu ce subiect sa abordez ca sa nu plictisesc, sa nu ma repet.

Nici n-am identificat daca asta mi se întamplă cand am prea multe probleme de rezolvat în viata reala sau cand sunt foarte fericita (nu ma invidiati ca asta tine mai putin ca un orgasm). Nu ma retrag , poate doar o sa tac din cand in cand si o sa scriu cand m-o pocni inspiratia.

Albă ca zapada si prințul horror

Dimineata am sunat la un multiplex sa întreb daca pot sa-mi duc nepoata de X ani la film:Alba ca zapada si printul vanator. Asta dupa ce-am descoperit ca povestile cu strumfi si zâne împroșcate de Disneyland îmi dau o stare comatoasa
„Sigur ca se poate. E „cu acordul parintilor”
„Grozav”
Am luat popcornu de rigoare si ne-am dus „ O sa-ti placa tare mult . E o poveste matură a albei ca zapada”
„Da, Hapi , e o „poveste întunecată” ca filmul ala pe care l-ai vazut tu alaltaieri”

In sala mai erau vreo 10 pusti. Cu varste cuprinse între 5 si 12 ani.

Incep reclamele. Una e la filmul ala cu rock´´en roll. Se vorbeste despre sex si micuta mea percuteaza repede:
„Auzi, alataieri la engleza, d-na învatatoare a scris „Six” pe tabla că învatăm cifrele. Si Denisa Popovici a zis ca sa stergem punctul la i si sa scriem sex”
„Denisa Popovici e depravata. Taci ca începe filmul”

Regele deasupra reginei îsi plimbă calul. El gafaia, ea era mută ca o tigaie de teflon.
„Ce face ăla?”
„O iubeste pe regina”
„Da de ce nu arata cum o iubeste”
Regina baga cutitul în inima regelui cum îl băgam eu în conservele de peste pe vremea lui Ceausescu. Infometată
„Vezi tu…..că a iubit-o degeaba c-asta-i nebuna rau”
„Nu vrei sa iesim?”
„Poftim? Abia a început”

O mamica îl scoate afara p-ala de 5 ani exact în momentul în care regina cauta c-o unghie vopsita OPI inimioara vie dintr-o pasare colorata si draguta.

La faza în care Alba ca Zapada îi implanteaza unuia un cui în ceafa , îmi căutam deja distonocalmul prin geanta, uitand ca nu mai folosesc de cand am platit ultimul TVA.
„Tu ce zici, Hapi, cu cine ramane Alba ca Zapada. Cu printul sau cu vanatorul”?
…………………………………….
„Da Alba ca Zapada unde-i , întreabă unu mic în spatele nostru”

„Auzi, Hapi, că ăla nici nu stie care-i alba ca zapada. Atunci dupa ce a mai venit la film”

Printul vanator îl spintecă pe fratele reginei negre si-i face vant într-un trunchi de copac, de-i ies ăluia pranzul si micul dejun prin vreo 6 gauri.

„ Te rog sa nu îi spui la doamna invatatoare ca te-am adus la Alba ca Zapada. „ zic eu scarpinandu-ma în ceafa. Nu vrei sa iesim?
„Nuuuu tu. Crezi că-s bebelas? Pai serialul ala de pe cartoon , cu bona vampir e mai de groaza ca asta. Stai linistita ca daca e ceva horror, ma uit în cutia de popcorn”

Desteaptă draga mea.

Poate ca data viitoare alegem ceva cu strumfi……..

Apropo, recomand pentru adulti „Alba ca zapada. O poveste intunecata“. L-a difuzat Antena în uma cu cateva zile. A fost mult peste ce-am vazut azi.
Aici e trailerul
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_RwfUUBZYZM]

Da, port măști

Prima pe care o pun obligatoriu se numeste Clarins, se întinde bine si acopera mereu cele doua coșuri care se ițesc răsfațate de crema anticomedogena.
Celelalte sunt în functie de locul în care ma aflu si persoanele pe care le întalnesc

In urma cu doi ani am petrecut ceva timp pe un santier, am fost de la început amabilă cu toata lumea. In blugi si tricou larg, cu cizme de guma, cu cafea si cola *pentru diverși, cu fard putin. Apăream, schimbam o vorba doua, întrebam de probleme,nu sunt, plecam. Dupa vreo doua saptamani ma suna seful de santier de acolo sa ma întrebe nu mai stiu ce. Dupa nu mai stiu ce-ul la care eu am raspuns decent, onorabil si la obiect a urmat „da cum sa va spun doamna sau domnisoara”
I-am spus ca nu are importanta si sa-mi spună cum doreste. Cu un diseminat ranjet pe care l-am simtit prin microfon m-a invitat apoi „la cafea” . I-am spus ca eu ma cafelesc deja cu cineva de o vreme si ca nu vreau sa schimb boabele de arabica.
Stiti oare cat a tras angajatul meu în urmatoarele saptamani din cauza domnului injinier? L-a făcut sah mat, noroc ca omul meu era de treaba si a rezistat eroic motivat si de salar. Sa nu va imaginati ca am o atitudine de mironosita si m-am ofticat că Scooby a încercat sa pună mâna pe fantomă. M-a deranjat bădărania lui de după si faptul ca sunt absolut sigură că nici un moment n-am dat impresia c-ar putea aborda cu mine si alte teme în afara de protectia muncii si regulamentul intern.
Ăsta e doar un exemplu

Ei, na……Hapi, ai nevoie de masca.

Si-am aplicat-o

Poate că ne obisnuim cu măstile pentru ca le purtam deja in noi , nu le inventăm, nu le creem. Ne ajuta sa relationam normal atunci cand suntem pe lungimi de unda diferite.

Zilele trecute un amic mi-a spus cum m-a perceput initial cand firma a apelat la serviciilelui. „Ai fost rece, directa si taioasa. La obiect dar pareai ca îmi tratezi echipa cu aroganta. Tu aveai nevoie de noi în acel moment , nu noi si totusi ti-ai asumat din start riscul de -a fi refuzata. De ce”
Nu i-am spus niciodata de ce, am râs si mi-am cerut scuze. I.am spus ca probabil avusesem o zi grea si ca intentia mea a fost sa ma comport profi si atat.

Maseuzele îsi deformeaza mainile cu timpul daca lucreaza multi ani în domeniu, stewardesele fac varice mai repede, medicii se desensibilizeaza si devin mai putin empatici, arhitectii ajung sa calculeze unghiuri în problemele de zi cu zi, eu am devenit Hapi pe blog pentru ca nu pot fi Hapi în viata reala

Ce credeti c-a schimbat la voi jobul pe care-l practicati?