In urmă cu câteva zile , m-a pus dracu sa mănânc un i și nu de oriunde ci din coada unui conjunctiv prezent al unui verb existențial. Eram pe facebook, comentam un link cu muzica. Era ca si cum as sta pe canapea , la mine în living si-aș manca scoici îmbrăcata în țițo-nădragi. Un sacrilegiu.

N-au trecut doua minute că o „subscrisă” la comentariile prietenului meu mi-a facut oachesa observatie cum ca „gramatica-i aceeasi pentru toti”. Nu m-a deranjat afirmatia, cât intentia dansei. Pura si suava desigur, de-a ma corecta pe mine presupusa maneslista imbecila care smotoceste limba romana pe facebook – si nici macar pe peretele ei plin de diplome.

Se întâmplă să fac greșeli în exprimare .Adaug sau las afară cate un i . Am doua- trei persoane care ma corecteaza frumusel si discret , cât să -mi panseze greșeala .Am si eu prieteni cărora îmi permit sa le atrag atentia, la fel de discret.
Dar mi se pare o mojicie sa navighezi pe internet sărind ca cloșca în capul unei necunoscute cu care n-ai schimbat o vorba în veci, doar cât să-i ridici fusta că a pocit o slovă. N-ar trebui sa faci teme cu fiica? Sa amesteci în ratotă? Sa mergi la maslu? Sa îi scrii lu vară-ta să ia triferment de 50mg?

Nu toti scriem (mereu!) corect româneste . Si ăstia care (în general!)scriem, s-ar putea să mai dam cu capul de usă cateodata. Hematoamele aferente le maschez cu fond de ten sau mă las pe mâna cunoscuților cand e vorba de tratament. Daca vreau să mai învăt ceva de la voi, ăstia care habar nu aveti cine sunt , cu câte graiuri straine si cu câte alte grămateci ma lupt, dau un anunț
„Ignorantă, mă aflu într-o perioadă mai înCURcată si caut dăstepți pentru update.Lăsați CiVi-urile să vină la mine” .

Desigur că cei care corectează asiduu necunoscuți online, au bunici, copchilași olimpici, unchi, veri,mămici si eventual alcoolici în familie care n-ar da un chix lingvistic nici în vis. Mă leshi?

(Sursa foto: http://magyarix.blogspot.de/2012/03/intention-illustration-friday.html)

Pentru c-a observat că foarte mulți români cu „high functions” nu vorbesc deloc engleza si nici măcar româna foarte standardizat, al meu nu s-a chinuit prea mult de-a lungul anilor sa priceapă slovele din spațiul carpato-danubiano-pontic. Asa se face că de multe ori ne-am trezit în situații în care el se scărpina solemn în ceafă iar eu mă prefăceam surdă.

Sigur că nu-mi aduc aminte de toate omletele lingvistice pe care le-a făcut dar sunt câteva de neuitat si m-am gândit sa le împart cu voi.

In urma cu vreo trei ani, într-o duminică geroasă de dimineață pe când eu tocmai fusesem expulzată din gradina lui Mos Ene, îl aud în bucătărie vorbind la telefon cu proprietarul apartamentului închiriat.
„ Trebuie veniți astăzi dacă puteți pentru că mie frică mult”
Proprietarul , om cu scaun la cap, a dat fuga la apartament să vadă care-i motivul thrillerului.
Pentru că ownerul nu-și plătise niște restanțe, ne-am trezit cu gazul tăiat iar consortul meu a vrut să spună că îi e frig, nu frică.

Atunci l-am învățat lecția numărul 1: în Romania n-ar trebui sa folosească niciodata „trebuie” și „dacă puteți” în aceeași frază decât dacă e la un spital de stat si tocmai își plătește consultația gratuită!

Cumpăram materiale de construcții. Firmă mare, însuși CEO dispus la negocieri. In română, of course. In timp ce-mi franjuram mintea încercând să-mi amintesc cum se spune în germană sau rumanien-english la nisipul pentru drenaj , polistiren expandat si scripeți, al meu îi explica secretarei unde trebuie să ajungă masina :
„ U need to follow the curve after OMV……
„Sori. Nu înteleg” zice asta
„Dupe OMV este o curvă. La curvă, face șofer dreapta si apoi drumule în sus . Nume de stradă este Diana. Pină la chapăt. Sunați cand aplecați de-aici. Ințheles acum?”

Eu am si uitat de polistiren. Mi-era mila de roscovană că ea era de treabă si vroia sa-si ia notițe, ba chiar s-a pus al meu sa-i deseneze drumul cu tot cu curvă si cu tot cu OMV. Apoi mi-am zis, las sa-si bata capul CEO sau să-si mai ia o secretara că doar vinde materiale de zeci de mii, nu popcorn.

L-am tras deoparte si i-am spus lecția nr 2: nu toate cuvintele de circulatie internatională au același înteles. Nu e frumos sa pui în aceeasi frază un nume propriu- si substantivul curvă.

Eram la casa parintească si ne pregăteam sa mâncăm gomboți. Se duce în bucătărie si îi zice lu mama:
„ Imi dai o guritză”?

„O ceeeee?”

Până și bunica, mereu albă ca varul și-a recăpătat culoarea tinereții în obraji. De-astea cu gurițză mai auzea când horea Puiu Codreanu pe Etno.

„Da-i o linguriță mamă” strig eu.

Lectia numarul 3: nu folosi diminutive în limba română decât dacă mergem s-o vizitam pe vara-mea aia care are 3 copii. Tot ce se termina în „iță” e suspect.

„Multe reguli în limbe romană. Nu vreau învăț”