Nu stiu ce procent din existenta ne petrecem asteptand sa se intample diverse lucruri si aruncand la gunoi unele deja utilizate …..dupa care ne-am stropsit asteptand .In general alocam mental un timp de asteptare, in care purtam linistiti masca sociala . Cand sfertul academic a trecut, unii scot masca si se arata asa cum sunt: guralivi, extrovertiti, egoisti sau din contra calmi, tacuti, blanzi. Mai sunt si aia care incep sa sforaie si nu stii in ce categorie sa ii incadrezi.
Astazi – la stoma……….
Cand am intrat in sala de asteptare opt aproape -pacienti mi-au raspuns la buna-ziua. Daca in primele 7 minute pestritul grup nici nu indraznea sa inghita saliva din cauza ca vecinul l-ar putea auzi, lucrurile s-au agitat din minutul 9 ca la fotbal. Iar eu de pe margine, asistam cuminte : stiam ca bitalitul din picioare, scarpinatul in cap si datul ochilor peste cap nu micsoreaza timpul de „stat degeaba”…….am incercat si cu d-astea cand eram mai tinerica. Mi-am scos o carte si am inceput sa citesc.
3 persoane isi asteptau piciul . Dupa cum vorbeau despre el si chinurile prin care (probabil) trece ma gandeam ca avea vreo disjunctie la maxilar si acu i se repara ocluzia. Mama , tata, matusa isi expuneau sonor temerile cu pauze scurte in care relatau cum a fost sezonul la cules de capsuni pe alte plaiuri.Usa de la intrare se deschide cu tunet si intra Brad Pitt. In persoana, varianta romaneasca: blondut, ochi albastrii, costum de 200 de euro , apa de toaleta aleasa de nevasta. Mama si matusa uita de maxilarele plodului si studiaza noua aparitie.Vine o asistenta si ii da Rapitorului de deal un formular. Acesta surade cu toti dintii de parca i s-a strecurat un Pulitzer pe sub camasa. Completeaza doua randuri si isi suna nevasta . Ma asteptam sa intrebe cum il chema de fecior……….
Iubi, auzi, stii cand imi baga doctoru de la garda pe vena antibioticul ala de la care mi s-au facut bube pe epiderma? Mda. Pai, ala, la care am facut alergie. Ahaaa. Cum se cheama? Mai zi odata……...”
O adolescenta casca . Asadar Rapitorul avea bube. Revista cu Hannah Montana castiga teren.
Marea familie, completeaza si dansa un formular. Aflu cand i-a iesit scolarului primul dinte, la cate luni a mancat cu lingurita si cand i s-a introdus fasolea in alimentatie.Brusc imi trece prin minte sa decopertez cartea pe care -o citeam , convinsa c-as obtine macar o reducere a sonorului.
Rapitorul termina de completat formularul. Brusc ne anunta plictisit ca dansul a fost programat la 2 20 si intreaba retoric daca ar trebui sa-si importe „Cartea” din masina. Mamica grijulie ii intinde o revista pe care se lafaie Oana Cuzino cu un ochi scos.
„Nu, multumesc…..(surade flatat) astea le stiu pe de rost. Am eu o carte care imi place……”
Ma gandesc ca e Biblia, dar pe cand sa ma dumiresc , iese pustiul din cabinet si continuarea se sparge. Familia il imbratiseaza, il intreaba cum a fost daca l-a durut, se zbataie pe langa el si ii pun mana pe frunte grijulii, pe rand. Mama isi face cruce (nu exagerez!!!)….. si eu ma ridic de pe scaun sa fac loc victimei.
Ma dumiresc ca micutului i se aplicase aparatul dentar si nimic mai mult.
Reactii exagerate
Sunt invitata in cabinet, dupa o ora jumatate. Medicul imi explica faptul ca face-o anestezie pentru care-l invidiaza toti colegii dar in schimb e in relatii proaste cu Cronos. Nu e nicio problema.In sala d-voastra e ca la film (ultima fraza o rostesc in gand)
Cand sunt pe picior de plecare intra pitorescul pesonaj , vesel ca in povestile lui Creanga. Medicul ii spune sa se dezbrace si sa ia loc pe scaun. Nestiind ca post-interventie isi va confunda falcile cu fesele , el raspunde amuzat :
„Vaaai…..nu sunt obisnuit cu astfel de cereri din partea barbatilor”
Asistentele chicotesc .
Imi imaginez ca nevasta-sa l-ar pocni cu un borcan de castraveti in cap daca l-ar auzi , ies din vizuina iepurelui si ma duc la ale mele…………
Care e cel mai lung timp de asteptare de care va amintiti? A meritat?