Diana a remarcat probabil in ce pana de inspiratie ma aflu si mi-a livrat o leapsa despre principii. Acu, avand in vedere ca tocmai mi s-a tras anestezia din masele spre creier, momentul e ideal, ma spovedesc imediat.
Am recunoaste ca ne-am incalcat principiile?Ohooo. Le-am (in)calcat si le-am sifonat atat de tare de-a lungul vietii incat au devenit principii second hand si nici ca le-as mai purta….Dar se tin scai de mine ca plasturii de nicotina cu care ma pacaleam in momentele no smoke.
Prin clasa a sasea mi-am jurat ca eu n-o sa ma tin scai de vreun baiat care (doamne fereste) nu m-ar placea. Era primul asa-zis principiu cu care ma troznise natura dupa ce-am vazut ca „iubitul“ colegei mele de banca n-o lasa in fata cand stateam la coada la cornuri in a doua pauza si in plus o numea pe ascuns Euglena. Da ea il iubea ca era baiat de (fost) militian si cariera seniorului inflorea ca un mucegai pe borcanul cu castraveti neetansat.
M-a tinut principiul asta cam doi ani pana l-am intalnit pe Dani la o nunta. Cu cat ma indragosteam si ma imbujoram eu mai tare , cu atat se imbolnavea el mai abitir , il atacau virusii cand trebuia sa ne vedem de zici ca statuse vreo doi ani pe citostatice si in loc de limfocite avea scame. Pana la urma l-a calcat aparent o masina taman cand se indrepta spre mine , drept pentru care am fost nelipsita de la biserica . In loc sa platesc pomelnice de vindecare cu banii pentru covrigi, trebuia sa platesc niste pomeniri pentru „puiul de principiu“ caruia ii venisem de hac
In facultate mi-am zis mereu ca nu o sa (mai) accept un job prost platit nici picurata cu ceara…cu cat ma apropiam de titlul de „licentiata“ si cu cat imi zambea mai licentios sefa cand imi inmana retributia….se transforma porumbelul meu grasun in randunica slabanoaga.
Daca definesc un principiu ca element fundamental al unui sistem propriu de valori….atunci va spun pe sleau ca ma scuturai de acesti elementi. Valorile mele nu stau in legi dupa care ma conduc ci in experiente pe care le repet, le slefuiesc, le dau sanse, le ud, le culeg, le trimit la dracu si apoi eventual, le imbratisez si-mi cer scuze.
Minciunile mele nu intorc pe dos sufletul altora, omisiunile mele sunt nespuse, scuzele mele sunt sincere si foarte putinii mei prieteni stiu ca ii iubesc chiar daca ii calc pe nervi adesea cu un temperament vulcanic sau lesinacios de sensibil
Daca-mi tradez propriul sistem de valori? Desigur. In masura in care inima mea ramane curata.
V-ati incalcat principiile? 😀