EuL si majoritatea românilor

vin milostivireCred ca majoritatea romanilor (si majoritatea suntem cam medii, eu ma includ doar din politete, pentru ca altfel am un  Supra Eu care ma solicita si cred ca nu-l pot “repara”), revin, majoritatea inteleg prin “doamna”, o tanti prajita de vreme- pe care oricum n-o mai respecta, ca-n opinia lor “e batrana” deci inutila (e un must have la romani, in Nemtia seniorii isi traiesc viata fara stigmate) sau o tanara cu 2-3 copii- care numai ea stie cum se descurca si cu munca si cu sotul si cu rate la masina eventual, dar o vezi zambind si e “draguta”, o doamna e o femeie care pare ca si-a pus părul pe bigudiuri, oricum, doamnele nu-s alea care-ar rosti vreodata cuvinte infame.

Pe bune, cateodata sclipesc de “mandrosenie” cand imi amintesc c-am preferat sa creez un personaj, acu 5 ani, c-altfel, la cum ma stiu, zburataceam de ipocrizie si aveam vreo 5 cititori pe zi. Si multi s-ar intreba la ce-ti foloseste numarul de unici sau aia care se intorc- v-am spus de Supra Eul care ma chinuie.

De aceea, n-aveti decat sa ma etichetati ca fiind rea, acra, isterica. M-apuca, e clar. “O apuca” de fapt pe Hapi. Dar pana si atunci, ipocrizia pe care-o avem cu totii, ma tine-n lanturi. Nu ma consider mai buna ca cineva pentru ca din pacate nu mai concurez. Da, daca pot, dau si eu oricat sa intru “in față” undeva si sa scap repede, sunt romanca, sunt mandra pentru absolut nimic si sunt vulnerabila!

Citeste tot ▶

Vrei să-mi vorbesti? De-acu faci ce-re-re

pastile de iubireNu oricum. Cu iubire. Nu cand imi beau cafeaua. Dupa ce-am baut cafeaua ca sa am timp sa semnez ca-s de acord sa fii si tu de acord sa-mi vorbesti. Că-s PRIVATĂ.

- Daca-mi vini scrisoare recomandare, aduci ca-n Germany, la ushe?
(manca-te-ar binele p-aia de l-ai invatat romana pana acu)
Eu nimic. Doară am de lucru. Si dimineata îs posacă.
Plec. Da ce mininci de dimineata?
– A…văd eu, raspund în limba lui ca sa priceapa, c-altfel mă intreaba de 4 ori ce zis?
– Legume? Cu milch de soia?
– Daaaaa, legume cu milch de soia, dară!
– Ce zis?
– Nu merge legume cu lapte.
– E, nu, ce facut ieri metushe. Zaratusta.
Ma gandesc la profetul Iranului din antichitate. N-am chef de small talk, nu vezi ca scriiiiu? Scriu, da nu zic cu voce tare.
ZA-CUS-CĂ
– Zecusca heiß das?
– Mda. Vezi, cu scrisoarea aia, dacă nu esti acasa cand trece factorul poștal, pa, pa.
– Păi vin fectoru postal pină găsesti.
– Eu vin până te gasesc, ca asa făcurăm de 10 ani, da-n rest, e birocratie. Daca poștasul are de mers la o „comândare“ si n-are timp sa mai vină pleacă scrisoarea înapoi. Cam asa e cu „recomantata“.
– Nu lași la vecinu daca eu nu pe casă?
– N-avem nicio vecină care sa arate atat de bine încăt poștasu să  lase o scrisoare recomandată pentru altu. Si-apoi vecinu e surd, orb si paralizat pe jumatate. N-aude nici daca-i spargem peretele. Se spune pe acasă. Nu pe casă.
– Atunci cum primești scrisoare?
– Nu stiu, că nu-mi scrie nimeni. Daca nu te gaseste, te duci dupa ea la poștă cu fluturaș. Nu te-ai dus în 5 zile, ciao.
– Si unde găsești fluturaș?
– Ultima dată era cu-n apartament mai jos. Fluturaș găsesti mai sigur in parc.

Citeste tot ▶

Curiozitati despre corpul uman

portret de barbatDocumentandu-ma “pentru diverse” am gasit pe internet un site interesant in limba engleza, probabil unii il stiti, poate ca pe altii v-ar interesa, pe mine m-au fascinat cateva curiozitati despre organismul nostru si m-am gandit sa traduc cateva pentru voi (altii fac blogging din traduceri, ca si cum si-ar da lucrarea de doctorat). Stiti de expozitia “Our Body”? Ati fost? Vi se pare utila?

Mie-mi pare rau ca n-am scris o postare despre ea cand am vazut-o. Stiti ca entuziasmul, ca si iubirea, se mai topesc in timp. Asta e de la mine. Comentariile imi apartin iar partea boldata este

Stiinta si cercetare de pe factslides

1. Nasul tău isi poate “aminti” 50.000 de mirosuri diferite. De aceea barbatii trebuie sa tina minte ca nu comparam sosetele aruncate de al doilea sau al treilea iubit cu… ale primului.

2. “Năpârlim” cu totii. Cam 600.000 particule de celule moarte in fiecare ora. De aceea si barbatii trebuie sa faca musai, menajul!

3. Corpul tau contine suficient fier, necesarul care-ar produce un cui de 3 țoli (inches). Poate de-acolo vine vorba “esti beton”!

4. Toti avem mici paraziti care locuiesc… in gene. De aceea, eu mi-am pus unele false si dezinfectate la Ioana Stanciu ;)

5. Oamenii părosi, de fapt parul in exces pe corp indica si un intelect peste medie. Oaw! Va dati seama cat economisesc renuntand la Veet si la noul epilator de care-as avea nevoie?

6. Urechile si nasul nu se opresc niciodata din crescut. Va rog sa nu-mi mai dati mesaje private intrebandu-ma daca am depresie.

7. Similar amprentelor este si desenul unic… de pe limba. Deci ne mai gandim atunci cand spunem ca “stim mai multe limbi”.

8. Oamenii cu ochi albastri sunt mai rezistenti la alcool. De aceea innebunesc cand imi pun lentilele acelea.

Citeste tot ▶

Sovata- Pensiunea Contesa

pensiunea contesa sovataEra necesar sa bifez si Pensiunea Contesa din Sovata pentru ca a fost locul cel mai placut din punct de vedere al asezarii.

Langa padure, acolo unde vin caprioarele, acolo unde gradina pentru eventuali oaspeti galagiosi e destul de departe de pensiune,  sa nu deranjeze daca unii vor sa petreaca si altii vor sa doarma, locul de joaca pentru copii, felul in care este ingradit perimetrul si tabloul naturii per ansamblu, striga toate “vacantaaa”.

In fiecare parte se observa ca intreaga “gospodarie” este bine intretinuta- de la camerele impecabile pana la florile plantate in trunchii de copac, aleile pietruite, gradina de vara, micuta casa de oaspeti- bucatarie. Si parcarea afara, bineinteles. De aici pana la Lacul Ursu sunt cam 7-8 minute si nu treci prin statiunea galagioasa ci printre brazii inalti si cele cateva vile din apropiere.
O afacere de familie in care  s-a pus suflet si s-au investit bani multi. Raportul calitate/pret este foarte bun. Doamna casei este pe bune “Stapana” peste toate, se descurca la receptie, are-o diplomatie si-un rafinament subtil, toate invelite asa, intr-o doza buna de modestie.

Afara pe terasa sunt disponibile mereu sucuri, bere, cafea, e un loc in care am scris in liniste (nu, nu pe blog) si m-am bucurat de cele 56 de kile ale mele, echivalentul a trei copilasi care si-ar face de cap in interiorul trambulinei pentru sarit. Nadia Comanici eram- lesinata de oboseala in opt minute. Padure, munte, libertate, un catel pufos si un mic dejun excelent. Sincer, nici n-am mai avut chef sa iesim la plimbare, mai ales ca vremea n-a fost neaparat sclipitoare in ziua aceea si deja am pus pe lista si Lacul Ursu, in ziua precedenta.

Citeste tot ▶

Nu femeie, nu te lăsa. Tu singură stii CE esti.

romanul eDac-am observat ca-s si eu bombardata cu frumusetea Romaniei si cat suntem noi de tantalai ca n-o stim exploata, mi-am spus ca nu ne-ar strica sa trantim cate-o vizita prin locurile miroborante. Am dat de oameni cu un bun simt extraordinar, curati, care-au muncit din greu sa creeze si sa intretina pe “spatele lor” pana au venit banutii, zone de agrement, pensiuni, vile, afaceri de familie. Am dat si de nepasatori si de persoane care nu cunosc legile in vigoare intr-ale turismului, de femei care cred ca a fi “hotelier” inseamna sa stai la receptie, sa spui care camera e libera si sa iti iei banii.  Dar despre asta v-am vorbit cu doua postari mai jos.

Nu sunt santajabila. Da, micuto, tu nu stii viata mea si n-o s-o stii niciodata. Imi e frica de viespi. Atat. Multi mi-au spus “ce, vrei sa cureti tu mizeria din jur, tu crezi ca faci lumea mai corecta?” Mai ales consortul. De ani de zile, aceeasi poezie.

Le spun la fel: “Nu lumea vreau s-o schimb. Dar in sabii de alama ma bat, ca zmeul cand ma simt furata, mintita, atacata, cand platesc pentru -un bun- care de fapt pute si mi se spune ca-i produsul tarii mele si de-aia e BUN. Cand cineva ia ce-i al meu, cand imi jigneste oamenii iubiti, atunci nu gandesc. O secunda. Sar direct la gatul persoanei. Coltii mei nu mai sunt ascutiti dar setea de razbunare, voi oamenii mi-ati implantat-o, cu rautatile voastre. ”

Si de multe ori ne certam pe tema asta. Si el urlă si eu tac.De multe ori, strig eu mai tare si tace el.

“Tu cu dreptatea ta si eu cu dreptatea mea.” O fi dreptatea un cuvant din dex iar noi oamenii, tot bestii sau bestioare.

Nu sunt omul pentru care sa bagi mana in foc ca nu ar aluneca pe podeaua adulterului dar sunt omul care nu te va fura pentru ca s-ar topi de rusine.

De asta mi-a fost atat de greu cu afacerile in Romania. Nu sunt omul bland, calm si rabdator in toate cele.

Citeste tot ▶

Barbati bogati= zgârciți?

punga de craciunNu-s o prădatoare. Par o prădatoare.

Nu-s o fericită. Par fericita.

Nu-s bogată. Cateodata par “de-aia cu bani”.

Nu “am smuls pe nimeni” altfel s-ar debalansa afirmatiile de mai sus.

Intr-o zi, o sa va povestesc mai mult. Veti alege fictiunea si realitatea.

Pana atunci MĂI domnilor! Nu-i duceti cu voi. Banii, da. Nici la 20 nici la 70! V-au fost dati  ca sa-i faceti si pe altii bucurosi! Si va puteti trezi maine fara ei. C-asa-i viata.

barbatii bogati sunt mai zgarciti?

Asa-ntre realitate si pamflet!

Tăt Sovata- Casa Julia

Dimineata ma (re)trezesc- ca in toiul noptii m-am trezit si cand imi miscam mana in patul comod de la Hotel Tivoli. Mi-e putin mila de-aia care se duc si fac on sex acolo. Inteleg ca mai scartie culcusu dar asta-ti vorbea cand te puneai in el. Darmite sa-l hățăi extra. Sar peste micul dejun ca o scorpie ce sunt, imi beau cafeiu si mergem la Laaaaac. Dar despre Lac va povestesc altadata. E ca si Caritasu, numai ca-ti desfunda trompele. Un fel de ginecologie in regim privat, poate daca le-adunam pe toate, atat platesti.

La Casa Julia imi place!

Camera dubla, amenajata simplu si cu stil, intretinuta, foarte curata. Mai avem si o bucatarie in care dimineata poti sa iei micul dejun- noi am cumparat alimente de la Penny… iaurt si neaparat langos cu smantana sa-l incalzesc la microunde.
Nu sunt viespi. Poti sa stai pe terasa si sa spargi seminte, camerele au terasa asadar, wifi-ul functioneaza foarte bine si patul e mare, salteaua comoda.
Senzatia de Tivoli vechi, stramtorat, ranced, a disparut.

camera dubla sovata julia vilainterior vila julia sovataterasa vila julia sovatabucatarie juliavila julia sovatatoaleta

Cum cheamă cățelu?

Citeste tot ▶

Preludiul conteaza. Sovata, hotel Tivoli

tivoli1Early EDIT: receptionera/owner, jignita de aceasta caracterizare a minunatei pensiuni nu a intarziat sa trimita “dreptul la replica”- stiu, blogul Hapi.ro seamana cu Libertatea- jignind persoanele cazate, amenintand cu un proces si spunandu-i “tarfulitza” celei care-a scris cand eu de fapt o consider pe Hapi o veritabila curva, cer scuze copiilor si micilor tarfe.

Mai doriti sa va cazati la un astfel de hotel?

Amu, dragilor, stiti ce? Cu convingerea ca „la aia nu-i place nimic“ nu porniti la citit. Că munti si dealuri si flori frumoase si lacuri si miorite si 888 de locuri de vazut, stiu c-avem in Romania. Dar le respectam? Uitati-va pe net, gasiti poze frumoase si laude, o zi la munte si la vale cu sandwichu-n rucsac imi place si mie! Ba mai mult, la casa de la tara imi place, merg gratis! Eu nu ma duc in statiune sa omor viespi in camere, sa-mi schimbi tu, Marioara de la receptie bârlogul dupa ce-am rezervat „o tripla“ si sa ma bagi la „o dubla“ de 2/4 spunandu-mi la telefon ca-i fiiiix la fel. Numa ca dublu, parca m-ai cunoaste ca-n trei nu mi-ar cadea bine.
Absolut tot ce vreti sa stiti despre minunata statiune de la poalele Carpatilor, gasiti cu 2 cuvinte pe google si tot ce ma deranjeaza numai pe mine, gasiti aici.

Ne tot plangem ca nu-s sustinuti hotelierii, da… pardon s-avem, in general patronii de pensiuni si hoteluri dinRomania isi respecta si-si sustin clientii? Ca pan la urma, acestia sunt cei care platesc. Si nu putin.
Dar sa trecem la subiect:

Nu-mi schimbi camera mintindu-ma la telefon ca e la fel. Daca eu sunt de acord sa platesc pentru tripla, o lasi tripla, din moment ce nu-i ocupata!

Hotel Tripoli, p-afara-i vopsit gardu.

hotel tivoli sovata doua stele

Pe bune, arata foarte bine pensiunea astea-hotel-ce-o fi de 2 stele. Dupa ce ne-au sunat, sa confirme, am dat codu portoliu mai departe si i-am zis insotitorului ca NU pupa el „aceeasi camera neceo diferenta“ pentru doi si cu mic dejun inclus (nu, eu nu cerusem mic dejun) la 27 euro!
„Pai e 33 pe booking com, nu-i 27...“ (c-acolo rezervasem)
Ne scriu cei de la hotel s-achitam 30% in avans. Intrebam cat e totalul. 27 euro.
Mi-am si zis că la cat e de faina zona, eu pot dormi si pe canapeiu din spate-n masina.
Pozele de pe net sunt… cum sa va spun- ca si cum mi-as face eu selfie cand sotu bogat intabuleaza o casa pe numele meu.
Camerele sunt… ca si cum mi-as face eu selfie cand imi vine ciclul si factura de la electrica.
Cand am vazut patu de o persoana jumate, i-am si zis consotului ca n-are decat sa doarma pe jos.
Primul lucru pe care-l fac, ma asez sa verific salteaua. Nu, n-am in plan sa fac sex uichendu acesta dar nici sa-mi scartaie patul cand ma scarpin in ureche la 12 noaptea. Si-apoi coloanaaaa infinitului. Dupa ce ca-s lunga, fix saltele moi imi trebuie. Dimineata-s indoita.n doua.
Pan la urma, am zis ca dorm eu pe podea.

Bonus: avem dulap mare. Masiv. Juma de camera e dulapu. Daca pica asta, se duce naibii toata cabana. Nici n-am mai indraznit sa ma uit in el dupa ce-am deschis un centimetru si-a scartatit de s-au trezit toti adormitii din jur.

IMG_5189camera tivoli sovatadulap camera tivoli sovataviespe in cameracamera sovata hotel tivolibudaIMG_5186

Scuzati-ma, o secunda, ma duc sa-mi bag… netu meu ca wlanu de la Tivoli s-a deojdeocat.

Citeste tot ▶

“Motivationala” pentru tineri

nisip bucatiPoți sa fii „orice”?

La 20 de ani, cam da. Ai crescut într-o familie cu mami și tati normali adică unul dintre ei e alcoolic iar celălalt depresiv în devenire dacă nu divorteaza intre timp. Iți cauți și tu calea ta. Îți juri ca niciodată n-o sa fii ca ei, îi iei partea unuia, de obicei nu zeului tunetelor și fulgerelor. C-ai învățat deja ca Zeus e instabil, ca și curentul electric pe vremea lui Ceausescu.
Prinzi aripi pe la 25, cu studii ori ba, dar fără pile îți sare în brațe primul job adevarat și primul iubit sau prima iubita care potențial ar putea sa rămână.
Ești un fel de fericit/a. Acum ai propria ta lume, aproape ca poți „sa fii orice”.
Dacă n-ar fi colega care te sapă ca pe-o ridiche… și cu care te cerți din 2 în 2 zile.
Dacă n-ar fi atât de mic salariul încât sa nu reușești să-ți plătești chiria și să-ți pui ceva banuti deoparte. Dar stai, nu-ți poți pune nimic deoparte, se cade să-l mai rasfeti și pe cel de lângă tine cu o trufanda, din când în când.
Totuși, îți permiți oarecum să-ți iei o masinuta și în timp ce alții se uita la tine zicand „bata-l norocu” și scuipandu-si în sân, tu habar n-ai cum o să te descurci cu rata aia noua… ca altfel nu-ți permiteai sa visezi  o garsoniera de 2/4 dacă nu era programul ăla prin care imbogatesti banca.

Ai tăi n-au cum sa te ajute și-n plus, nu mai sunt împreuna de ceva vreme. Drăguța ta ar vrea nunta, „stii, facem și niște bani și avem cuibul nostru”… dar tu nu ești sigur cât costa o nunta și dacă ți-o permiți și… parca ești îndrăgostit dar nu chiar de la brau în sus. E adevărat, suna bine chestiunea cu banutii de după nunta dar… cât costa o nunta și cine o plătește?

Citeste tot ▶

Curpuratiste naturale si tatuate seminaturale

tatuaj ochi, spranceneÎnainte sa intru la Valentina Suciu, îmi aprind o țigara, am ajuns cam repede.
Ma rujasem puțin, atât cât să se facă diferența intre tenul meu alb și tencuiala casei drăguțe în care se afla cabinetul.
O domnita în costum invartosat, pe tocuri de 10 și 10 chei în mână, probabil de la mercedesul de afara, de la casa, de la cocina aia „de vacanta”, de la pivniță (în care- potential îsi ingropase fostul soț) și în sfârșit, de la Rai probabil, ma privește cu dispret. Beșteleala cu 2 straturi de fond de ten abia mai rezista și câteva bucle, făcute evident, la coafor, sunt lipite de frunte- nu ca ale mele, făcute acasă în timp ce ma uit la Hannibal cum taie oameni. Astea rezista 4 zile, că trântesc în ele tot Taftul din baie, mai degrabă se lipesc de geamul mașinii decât de ceva umed.

 

Se uita așa, ca din corcodus, ea nu așteaptă la tatuaje semipermamente ca sclifosita de mine, n-are săndăluțe Ipanema cu doua barete, are ceva conduri țeposi de la Musette. Și a venit sa urle la o fetița, mobila ei de birou e portocalie, nu oranj cum îi promisese patronu. E nervoasă, îi zdruncină ăleia zenu la maxim, fiecare-si dă drumu unde poate sau unde are voie.
Tinerica, nu trece de 37, dar e „cu stil”.

Cu stilul ei de gogoașa. Azi a pus drojdie, e inflamabila și pațachinele ca mine, despre care nu ești sigur pe ce raft sa le pui la anti-age, o enerveaza, niște curvissime, toate. Femeile adevărate, ca ea, n-au nevoie de nimic, și-au pus și la profil poza aia fără makeup, în care privesc spre cameră ca niște virgine scăpate pe podea. N-au dinți „falși” pe ele le-a dus mam mare la un dentist care le anestezia cand erau pe clasa a saptea. N-au țâțe false, doar ridicate cu un sutien de 15o euro, n-au buze cu hialuronic, ele, naturalistele nu le suportă pe „tunate”. Tunatele-s  extremiste, adică neveste de fotbalisti, dansatoare la Capatos ori zdrențe tăntălaie pentru copchiii politicienilor. A, poza… au ales-o din rafala de 114 poze. În celelalte, vezi ca de fapt sunt femei normale, în sensul ca ori sunt ciontoase ca mine, ori au fund cât două, ori li se reflectă ridurile-n inelul fake, ori zâmbesc stramb cum însămi am învățat de când scot coletele de la poșta și o las mai moale cu ăștia de la fan curier.

Citeste tot ▶

Nu vă cred…

saleNu va cred daca-mi spuneti ca nu simtiti: sentimentul de profunda împlinire se gaseste doar din cand in cand, daca Universul isi da acordul la reduceri.

Stiu ca postăm si povestim pe facebook despre frumusete si fericire, cand suntem de obicei mai tristi si mai neimpliniti. Ne umplem momentan golurile, uitam de impasuri. Stiu ca barfim vedetele TV ori politicienii, persoanele din showbizz, dar ne bucuram pe bune daca primim un like de la unul dintre ei, noi “cei de rand”. Stiu ca e usor, frumos si aproape sexy de razvratit sa spui ca nu-i asa, dar constiinta ta stie mai bine.

Unii bloggeri stiu din proprie experienta cat de mult s-au zbatut sa atraga atentia lu Numaistiucine si sa-si genereze trafic. Parca si eu scrisesem la un moment dat cate-o mica bascalie la adresa vreunui “binecunoscut”, evident ca nu ne pot placea toti.

Nu vă cred fericirile, ele sunt ca vata pe băț.  Mereu ne lipseste ceva si daca bifam un task la care-am visat mult, in 2 saptamani uitam de el si e ca si cum n-ar fi insemnat nimic.

Majoritatea suntem neîmpliniti. Prin altii ne cautam implinirea si altii nu sunt copia noastra si conexiunile lor cu lumea sunt 100% diferite. Facem eforturi să semănăm cu cei pe care-i iubim. Si-atunci spunem ca suntem suflete pereche. Dar nu-s nici identice, nici asemanatoare firele din viața a doi oameni. Sunt cel mult impletite, binecuvantate cu promisiuni, legate strans, conjuctural ori ba.

Nu cred ca voi, cei care dati cu usurinta sfatul “schimba-te”, “pleaca” sau “nu mai lucra acolo” ati face-o pe-atat de aerat pe cât tastati ori grăiti.

Am fost si eu pe ambele parti ale barierei, nu m-a maltratat nimeni niciodata, n-am traume, am nemultumiri, am episoade in care nu-mi stiu defini tristetea, dar ea e acolo.

Cred ca 50% din bucuria reala si aproape palpabila, am pierdut-o cand eram copila, atunci cand chiar ne bucuram din orice ne este astazi “nimic”.

De-aia vreau sa incerc sa scriu din cand in cand despre micile bucurii, acelea imi pompeaza energia vietii. Dacă aș fi mai simpluță la minte, as crede, privind in jur, ca toti ceilalti sunteti mai fericiti decat mine. Desi am vazut nu stiu cate țări, eu n-am declarat de-acolo c-asta mi-a adus fericire. Poate cunoastere, dar cunoasterea are si dulceata si amaraciune. Si cati m-au invidiat degeaba, fara sa cunoasca adancul râului!

Citeste tot ▶

De ce porcusor de Guineea?

imagesE adevarat. Pana nu ai unul sa ti se urce in cap, nu stii cat poti iubi un suflet. Nu cred ca iubirea izvoraste din ADN. Iubirea asta care n-are nimic cu erotismul: dragostea pentru copil, pentru animalut, pentru parinti. Nu poate fi descrisa, exprimata lingvistic.

Cand mi-a decedat Kuki era sa fac traumatism cranio cerebral, m-am batut de toti peretii fugind cu ea in brate, in baie, in bucatarie, la sertarul cu seringi sa incerc tot, tot, ce-as fi putut. Desi stiam ca moare.

Moartea domnului Lazarescu a fost thriller pe langa horrorul meu.

Vine in vizita cel mai bun prieten, cel mai bun chirurg cum îi alintam noi orgoliul, nu ne vazusem de vreo 3 luni, tranteste pe masa niste zmeura mucegaita (da la suprafata nu se vedea), rosii, castraveti, exact ce nu mananc eu. Fusese la piata, cu florile de câmp si-a scos cămasa. Nu literalmente, ca daca rezisti 3 ani unei furtuni hormonale, dup-aia iti trece cu totul. Anunț că-i chirurg pentru c-are o relevanta pentru evenimentele urmatoare, altfel, prietenul meu bun, putea fi mecanic de locomotiva cu asa un caracter.

N-o vazuse pe Kuki ever, cand am plecat eu o perioada mai lunga, asta mica fu la mama, nu-i mai trebuia Siofor pentru alde diabet, ii scadea Kuki glicemia da-i crestea tensiunea, asa ca dupa ce-a intrat pe betablocante, am venit si eu inapoi si-am luat fetita.

Cand s-a împiedecat domnu doftor de cușca mare cat caloriferul, a crezut ca-i carcasa de la centrala care mi se stricase, pan-a vazut-o p-asta mică de/un kil, rosie ca focu, lingandu-se pe burtă.

- Vaaaaaaaaai, ce draguta e, pisi, pisi (n-apuc sa zic nimic, da nimic), baga mâna la “pisi”, Kuki nu era obisnuita cu de-alea, sa sari pe ea ca brontozauru, asa că l-a compostat scurt si bine, apoi si-a vazut de salata ei. Tu, da ce-i asta? M-a mușcat. Da vaaaaai, ce draguta e! Ce mănancă?

Cateodata apuc sa vorbesc atunci cand ma intalnesc cu prietenul meu. Cateodata nu.

Si scoate el ciocolațică si vrea sa-i dea, apuc sa strig:

- Nuuuu, nu mănancă decat verde.

Stiti, noi ne mai jucam pe-afara la plimbare, să ne tastam rapiditatea, prindeam muște din zbor sau de pe diverse obiecte.

Citeste tot ▶

Ce e de vazut la Vatra Dornei?

nori( nu-mi sariti in cap, vatradornistilor, navetistilor, calatorilor, traseistilor. Acesta este un pamflet. Vatra e fuuuarte frumoasa. Poti cloci pe vatra. Iti poti aminti de vatra satului. Te poti certa intr-o liniste nebuna, nimeni nu te-aude, toti sunt la niste bai pe care nu le gasesti. Trece trenu peste ele bag seama, vedeti voi acolo- Gara-Bai. Casele. Muntii bursucati de braduleti si diverse conifere si carari pline cu oi, pardon stâne, coscogeamite taranoii ce te-aburca *(  cu harletu-n telescaun de-ti plezneste diafragmu si-un ligament la chișioare, hoteluri de 4 stele cu aspect de nori crosetati. E frumos, ca de-acolo incepe drumul catre the real thing- Bucovina! )

Tihuța- Piatra Fantanele

Acolo sa mergeti neaparat daca n-ati fost deja. O sa ziceti ca-s carcotașă dar va jur ca pentru 2 lei sare pe voi, in camera obscura, nenea de la întretinere. Cu telescaunul e mai distractiv atunci cand incepe ploaia si se opresc toate, te-apuca panicile, n-ai pâinici cu tine si nu-i frumos s-o pui de-o sincopa, ca-i traseul scurt si sigur porneste iar!

Ce nu-i de gluma? Papa bun, servire ireprosabila cand personalul e in toane bune, castelul bine intretinut- de pe cand ma speria pe mine strabunica, Dumnezeu s-o ierte- cu aspiratorul si zicea ca-i Dracula si-a venit in locul lui Mos Ene. Chilipiruri dragute in zona, peisaj- sa-ti bati copiii. Pe-ai altora, aia de-ti intra in cadru cand faci poze.

castelul dracula tihutacorb castel draculadracula tihuta colajAm ajuns la Vatra!

Citeste tot ▶