Conf. Dr. Gheorghe Popa – o viață dedicată copiilor cu cancer. Oncologie pediatrică -Cluj

Conf. Dr. Gheorghe Popa – o viață dedicată copiilor cu cancer. Oncologie pediatrică -Cluj

sef sectie dr Ghita Popa oncopediatrieÎntr-o sâmbătă dimineața, beibi Lowe a decis că odată cu schimbarea orei, va schimba și orele la care mănâncă, se va obișnui cu  diversificările fără gust, care, apropo, sunt apreciate pentru că le pisează bine mama Mummy. Și că nu mai vrea compromisuri la somn. Ei bine, a apărut trezitul la ora 4 pentru… joacă. Asta înseamnă că eu mă pun pe burtă ruptă-n părți, cu părul vâlvoi, întind o mână și dau drumul la lullaby Mozart pentru copii, înjur printre dinți momentele de publicitate și apoi mă jur că-n veci nu voi cumpăra acele produse nici dacă-mi va atârna viața de-un fir de… adorm.
Picior în cap. La ăsta am devenit imună. Elefănțel în cap de-mi țiuie pavilionul urechii.

I have a fish.
I have a pet.
She is a fish.
And she says, “Glub, glub, glub, glub, glub. Glub glub.

Oare de ce cântă elefantul despre pești, o fi… adorm. 4 minute. Deget în ureche. Al meu o fi?
Trezește-te, ai nu știu ce interviu azi.
Ahhhhhhhhhhhhhhh, deschis un sfert de ochi, mă gândesc repede că mai am două ore, apuc să ajung la pediatrie, sar peste masă, peste duș, o să mă spăl superfici… mai lasă-mă o juma de oră că acum a adormit.

Mama iese.

Sunt undeva sus în aer cum n-am mai fost niciodată, neținută de nimeni, nedeconectată de corp, pur și simplu privesc un orășel spaniol pe care-l vizitam des. Cu fostul. Și-mi trec prin minte următoarele: vai de mine ce dor mi-e de piața asta. Uite, acolo pe marginea străzii, lângă catedrală e magazinul ăla cu jeleuri și ciocolată și bomboane colorate care mie mi s-au părut mereu scârboase și pline de E… eh, dar ce frumos era la patinoar iarna, la 17 grade… Oare ce s-ar fi întamplat dacă nu aș fi decis pentru beibi Lowe? Oricum nu rezistam noi împreună că nu se mai putea.
Iată că subconștientul meu a pus o întrebare pe care Eul nu a adus-o nici măcar o clipă la suprafață. N-a existat nici un moment de ezitare, știu, îmi amintesc fiecare clipă din sarcină!

Prăpastie.

Cabinetul medicului, lifturile, sălile de tratament, toate mi se păreau prea mari. Lipseau extratereștrii să facă experiențe pe mine. Cineva plângea într-un colt și mă întrebam cine o fi, pe cine am eu? EL era acasă cu mama, deci nu era mama. El, beibi al meu, exista în fiecare vis.
Stăteam pe salteaua rece pe care-o infirmieră pusese un cearșaf, tot rece. Zambetul ei era rece și vocea mea de nerecunoscut. Nu vedeam fața medicului.
Trebuia să coborâm jos pentru puncție. Jos unde? Jos, în spitale asociam cu morga…
Domnule doctor, vă rog din suflet, trebuie să fie o greșeală, am un copil mic, vreau să-l cresc, nu se poate să mi-l fi dat Dumnezeu doar ca să mă ia pe mine acum la 37. Vă rog, haideți să mai repetăm analizele, poate…
– Le repetăm, spune medicul. Și o spune blând dar în spatele cuvintelor citesc: vor fi la fel de rele.

Hai trezește-te, ești bine?

Read more

Mamă singură cu suflet plin de bebeluș de 6 luni. Cum e la voi?

mama si bebeBine, sunt conștientă că la fel de bine puteam să întreb dacă mai trăiește careva după incidentul Roswell. C-aș dori niște răspunsuri de la Roswell Army Air Field. Poate un interviu.

Femeia româncă trebuie să se obișnuiască și ea cu statutul de persoană care nu mai este victima cuiva, este mamă, părinte unic, are un copil de iubit și de îngrijit. Nu înseamnă că e adevărat, poate mă înșel dar mă refer c-ar trebui să vă priviți altfel, să vă percepeți… Nu sunt o vedetă care vă spune că-i ușor, este foarte greu. Dar  majoritatea aspectelor le faceți chiar voi să fie sau să rămână mai grele. Ați ajuns, ați creat sau ați acceptat această situație, gata cu lamentările despre lașitatea cuiva. Toți, fără tăgadă, suntem lași de multe ori în viață.

Dar tu singură poți face mult pentru copilul tău!

După 6 luni te-ai cam obișnuit cu statutul de Singură. Va trebui să scriu o postare scurtă despre asta, un fel de scuză – disclaimer ca să înțeleagă cei care mă citesc. Nu sunt o victimă iar beibi Lowe este un copil dorit și punct.  Aș intenționa să schimb mentalitatea asta despre abandon, despre copilașul aferent agățat doar de haina ta. Hai, că trebuie să ai pe cineva acolo, altfel subziști, nu exiști, nu mă citești acum, n-ai net, nu poți munci, nu poți face nimic. Așadar nu ești cu un bărbat ci cu un copil și cu Cineva care te ajută.

Ce face bebe pe la 6 luni?

În afară de biftec-urile acelea descrise pe toate paginile copy paste despre copii? Hai să-ți zic ce face al meu. A decis să schimbe și el programul de somn odată cu schimbarea orei. Adoarme la fel de repede seara pe cât de 10 kile în brațe ar vrea toată ziua și să-l ucidem pe Moș Ene fără să fim trași la răspundere. Nu-ți doarme ziua decat trei maxim 4 reprize a cate 20-30 minute? Si de fiecare dată când vrei să-l culci vecinii sună la protecția copilului?  E bine.  Bucură-te că nani noaptea. Cu pauze evident. Va dormi însă mai bine dacă e cu tine-n pat și din moment ce lipsește bânzoiul tată, nu văd nici un motiv pentru care n-ai avea parte de sentimentul ăla dumnezeiesc. Ce mai face în zori de zi? Se trezește pe la 4 și se joacă cu tine și-ți zâmbește și te pocnește rău de tot dacă te implici și tu în marea veselie.

Read more

Despre romanul de dragoste al Ioanei Chicet Macoveiciuc și neapărat despre mine

Despre romanul de dragoste al Ioanei Chicet Macoveiciuc și neapărat despre mine

ioana chicet roman dragosteDupă o vizită la Pediatrie 2 Oncopedi, numai bine am nimerit și la carte. Dintre toate evenimentele de genul ăsta care se vor fi desfășural la Cluj – și la care am semi-participat, cele organizate de Ioana au sala plină, servicii de catering, locuri de joacă pentru copii si tătici care mângaie burticile viitoarelor mămici. Și asta mă sperie. Cine nu mă cunoaște, ar crede că sunt invidioasă (mă refer la perechile pe care le văd). Nu sunt. E altceva 

Eu n-o să mă regăsesc niciodată în bulina asta drăguță pentru că funcționez cumva defect și-mi place. Poate că Hani m-a transformat în halb-autistă. Nu-i nimic. Adică mi-a plăcut s-o îmbrățișez pe Ioana, să văd atmosfera aceea, să simt și nu neapărat să gândesc, să mă uit la haine și la copii. Poate că dacă niște prieteni ar fi fost cu mine aș fi rămas dar am simțit nevoia să fug repede la El desi era acasă, în siguranță, cu mama.

Luat carte, pupat Ioana, uitat urât la o mămică sau virgină singură  care ținea trei scaune ocupate la o masă (nu-i așa, dupa 29 de minute vor reveni, sunt la baie sau au dat o fugă pânâ-n piata marasti de nu-i urmă nici de apă minerală), în sfârșit… pot să stau? Mrrrr mbleah,da. Mă așezasem deja, poze, mutat fund în alt colt.

Despre Ioana

Ioana este foarte frumoasă. Și înainte era, dar acum o înfloresc și evenimentele și cărțile, probabil și soțul despre care bănuiesc că-i un tip relaxat. Că altfel nu le poți împăca pe toate. Și merită să mergeți la evenimentele ei iar dacă vă stă în gât, s-o cunoașteți pentru că nu e falsă, îi e portul așa cum simte și vorba așa cum ți-o spune și-n ochi vezi exact ce oglindești, fără mască. Este o femeie extraordinar de benignă chiar dacă nu ești într-un acord total cu tot ce scrie ea pe blog de ani de zile.

Despre carte

Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni

Read more

Oamenii simt când  vine despărțirea, nu-i așa?

Oamenii simt când vine despărțirea, nu-i așa?

usa bunicii(poate că trebuia s-o las în draft)

Cum ar fi fost dacă.

Dacă am fi reușit să ne înțelegem, să vorbim și noi ca înainte când aveam răbdare unul pentru altul ore întregi? Cum am fi fost acum dacă ne-am mai fi suportat măcar?

Oare mi se părea mie că-n ultimul timp mă privea cu oareșcare ură și ciudă că-s încă tânără? Simțea și el cum simțeam eu, că într-un fel sau altul ne vom despărți, că gata, au trecut anii noștri împreună. Am început să vorbesc răstit și să folosesc expresii triviale la nervi, știind că el nu le suportă. A restrâns activitățile mele tot mai mult. Eu nu cerusem niciodată banii mei. Aveam banii noștri. Nu știam să folosesc un card bancar. Nu aveam nevoie de asta, încrederea în el era suficientă.

Să trec pe tine terenul de sus din…? Hai să mergem acum să-l trec, să stai și tu liniștită. M-am așezat comod în mașina înmatriculată cu initialele mele, două săptămâni am tot înmatriculat. Da e mașina ta, numa pune-o pe mine, asa, pentru taxe. Păi da, nici n-o vreau pe numele meu, ce să fac cu ea? Nu, măi, cum să treci terenul, vrei să mori, să mă lași, te las eu sau cum? Din niciun unghi n-am vrut să văd ruptura deși, deja plângea sufletu-n mine și nu mai eram fericită nici două zile pe săptămână. Nu mai era bine ce spuneam, tonul folosit, cum răspundeam, nu era bine să râd în hohote: dai senzația de ușuratică.

Poate că flirtrez si eu fără să vreau, ce m-am ascuns…? N-am văzut alți oameni de câteva luni, decat familia. A ta. A mea.

Tăcere, pedeapsă prin tăcere, zile. Mâncam în tăcere, speram în tăcere, măsuram tăcerea în uși trântite și portiere trântite și telefoane mute de tot, de tot, să nu se supere și mai tare.

Read more

Gioseppo, cizme de piele, elegante, pentru birou

Gioseppo, cizme de piele, elegante, pentru birou

boots Giossepo maro Salini 41

Vă scriam deunăzi că intenționez să scriu despre tot ce-am cumpărat de pe emag.  Între timp am pus-o și de-o afiliere despre care nu cunosc mare lucru. Nici nu sunt interesată acum, pentru că ar fi nevoie de timp să învăț ceva, să studiez și nu îl am. Mai bine citesc o carte si fac niște abdomene ca să mă simt bine. Sau mă rog. Să nu-mi descopăr cardu de tot sau alte rugăciuni importante pe care nu am de gând să vi le dezvălui încă.

Așadar, ce veți găsi despre articolele prezentate nu este reclamă, vă afișez prețul, ce-am regretat și ce nu, ce-aș fi vrut să știu. Si ce mare împrăștiată sunt, cum arunc eu toate garanțiile și dacă nu arunc garanția, pierd bonul și cutia și ambalajul, talașul sau polistirenul, orice, mai ales dacă scrie că dacă vrei retur, faci retur ca la carte cu totul integrat.

Al doilea produs de care sunt foarte mulțumită, după saltea: cizmele Salini. M-aș culca cu ele, așa mult le iubesc. Dacă vă spun ce-am mai comandat! Un gărduleț să nu cadă copilul din pat. Bine, ne-ar trebui un țarc de-ăla cum stau puii la țară, cu acoperiș cu tot, dar nu se poartă. Gărdulețul va veni înfășurat într-un balon trenci de-ăladin lână de oaie vopsită mov, ca să nu se strice. Să nu se strice produsul. Că se poate și purta, e partea a doua, chiar l-am luat ca mijloc de protecție a bării de protecție…

Cizmele Gioseppo le-am bifat pentru birou. Mă rog. Și ciorapii rupți la un deget, ciorapi cu sclipici pe care am dat 23 roni anul trecut și i-am purtat de două ori, tot pentru birou sunt că nu m-am îndurat să-i arunc. Am avut șoricei și oricum, nimeni nu-mi vede dejtele, iar vara nu port ciorapi în sandale.

Nici nu sunt foarte sigură care e de  portalul oficial al firmei dar îmi place calitatea și mă bucur c-a adus Emag-ul așa ceva. Similar am mai găsit pe houseoffraser uk . Iar pe emag văd că cizme Salini maro la ofertă, nu mai sunt.

Read more

Ce saltea am ales pe mărimea 180X200, pentru mine și-un pui mic

Ce saltea am ales pe mărimea 180X200, pentru mine și-un pui mic

saltea StellaVine ziua în care schimbi porcuțul de Guineea că e scump să-l împăiezi p-ăl mort. Ziua în care schimbi dieta, că ai trecut de 35. Ziua în care schimbi iubitul. Schimbi locul de muncă și schimbi celule reproducătoare. Vine momentul în care faci conversie de țări și bani. Te relochezi. Schimbi locuința, te duci în chirie. Testezi salteaua, folosești salteaua, motroșești arcurile. Ești gravidă și când te așezi pe saltea, arcurile se strâmbă de dispreț, se lasă și te rostogolești ca ploșnița puturoasă de pe-o perdea. Te mai ridici dup-o zi dacă n-ai…
De fapt ăsta e un semn că trebuie să schimbi salteaua oricât ți s-ar lăsa punga cu apă și cea cu bani.

Am citit, m-am informat, am vânat reduceri, plus raport calitate preț și am ales salteaua Previ pentru oferta generoasă Nu mai puteam. Mă durea spatele, articulațiile, nu mai știam de la ce. De la salteaua veche, de la purtatul copilului în marsupiu, de la ținutul în brațe a unui pepene de 10 kile, zilnic, de 17 ori?

Cui îi dai salteaua uzata dar încă (foarte) practică?

Este mai ușor să dai cu împrumut soțu dacă e electrician sau hacker decât să oferi gratis o saltea. Am întrebat o grămadă de lume: nenea, e ca nouă, doar așa, pe margini s-a mai lăsat da liniștiți puteti dormi pe… visele sunt all inclusive, nici pete n-are.

Da mi-o aduci don’șoară? Că-mi trebe da n-am cu ce…

Domnule, ia uite, e jumate nefolosită, poți culca muncitorii pe ea, dacă o introduci în cabana de la șes nici nu mai ai loc de-o masă, da ce frumoasă e, n-o vreți? Gratis. Numai s-o ridicați. O vreau domniță da n-am cu ce-o duce.

Domnule, e nouă nouță  (deja vorbea limba fără mine) dar nu mi se potrivesc mie arcurile din regiunea lombară și mai jos, e ortopedică, se mulează după coate, genunchi și alte poziții, n-o vreți? E gratis! O vreau drăguță, da n-am unde-o pune!

Doamnă, n-o vrei matale? Că uite, ai dubă, soț, amant, trei case din care două la țară, poate părinții? Gratis! E perfecta! Nouă! O vreau da n-am cum s-o scot că soțu e în delegatie. Cu amantu.

Read more

Stimată ridată. Eu nici nu ți-aș fi observat liniuțele dacă nu te rupea pe tine grija despre ce bag eu în gură…

Stimată ridată. Eu nici nu ți-aș fi observat liniuțele dacă nu te rupea pe tine grija despre ce bag eu în gură…

make up grozavSunt ele, așa, o specie de niciunde, cârtitoare, nici frumoase da nici urâte, preocupate între două bătăi din palme, 3 de șnițele, și două Ob-uri, preocupate de lucruri pe care nu le cunosc. Nu le-au făcut, testat, observat, n-au participat, nu vor să-și facă, nu vor să le-o pună careva dar simt nevoia de expulzie a părerilor și de implementare a lor. Las că le-arată ele injectatelor, botoxatelor. O dată nu ajunge. Ele revin pe muchie de cuțit bont când nu mai au subiecte.

Și atunci traficul crește, fațeta de sfântă sclipește-n feed și din alți ochi, cu gene false, curg lacrimi de doamneproastăiasta. Totuși, Mama Natură nu va considera genele un lucru invaziv. Adica nu în privat.

Sunt fetele femei, naturale și nemulțumite, care plâng la gard că dușmancele lor nu vor să îmbătrânească. Simt ele-n mitocondrii că procedurile dermato-invazive la care apelăm unele, stâlcește elasticitatea țâței și-a pielii lor de-aproape 40. Tipologia este aceeași. Ele sunt:
Fardate. Că tatuaju pe sprânceană e kitch și ele-s naturale începând din stramtoarea de pe Bosfor până-n ridul frunții.

Peroxidate, dar foarte foarte puțin. Deci naturale. Îngrijite. 

Manichiurate și epilate la salon că tot îngrijire e, doar n-or sta ca tuta de mine, cu obrazul fin, în poziția Cuc sălbatic de scorbură ca să-și tragă benzile de pe pupăză.

Eu imi torn lunar tubul de Pallete între rădăcini și masez, așa cum se face mustu pe la Cetatea fetei. Dar cunosc foarte multe albituri @naturale care-ncep cu oja, și se termină cu dinții și părul de pui proaspăt scăpat de cloșca din iesle. Ferească Dumnezeu să pici între dinții vreuneia, c-asta analizează și cum or să-ți găsească arheologii silicoanele peste, sperăm, 177 de ani. Ia uite, două trufe veritabile cu bleu, numa-n regiunea Piemont mai găsești așa ceva! Oare unde-i porcu care-a scurmat la ele, mai trăiește?

Read more

Fostele iubiri, zmei în amintiri, d-acum pe altul îl iubesc mai tare!

Fostele iubiri, zmei în amintiri, d-acum pe altul îl iubesc mai tare!

tip modelHabar n-am de unde mi s-a inserat, cum și de ce am trăit multă vreme cu preconcepția și contracepția la îndemână –cum că nu-s destul de frumoasă, de stilată, de atractivă ori interesantă pentru anumiți bărbați. Pe-atunci citeam Castelul fetei în alb și visam la Cireșarul meu dar până la urmă mi-am dezaburit fereastra din odaie și-am văzut că noi n-avem decât un vișin în livadă și aia e. Cireșele creșteau pe alte meleaguri.
Hazardul face că atunci când l-am întâlnit pe faimosul căpitan, un chilot standard de la Emirate, nu-mi venea să cred ce bolovan de noroc îmi picase-n antiteză cu condiția mea de fată banală care aparent nu avea absolut nimic de oferit. Și nici nu excela în oareșce anume. Nu cântam la nai, lubutini de pe care să m-aplec la 1,80 n-aveam, Gina și alte fete pozau deja-n playboi, piața era groasă și liberă. Orice nas rarefiat la mare altitudine avea de unde alege.

Trecerea de prima tinerețe mi-a adus un bănuț de aur pe bulevardul fanteziei: eu mă întrețineam chiar bine fizic, nu fără efort, e drept iar bărbații -îmbătrâneau, se erodau și ei. Macaraua nu mai fora la comandă și aflau și ei că Strâmtoare pe Bosfor e doar un film fantezist la care se pot uita cu nevasta, respectiv amanta sau copiii peste 7 ani.

Pe un deal răsare luna, tu te sărutai cu una…

Aproximativa iubire cu un căpitan de plai, mare crai, v-am mai amintit-o și nu vreau să deschid cutia Pandorei decât dacă o livrează emag-ul cu o brățară metalică bangle  – albastru strălucitor. Dar pe vremea aia eram o fată simplă, splendid de naivă și el era frumușel foc. Ne-am potrivit juma de an și am făcut primul drive test în simulator la mine acasă, de revelion. Deja mă vedeam cu 18 karate pe trei degete, servind Proseco deasupra tuturor păsărelelor și altor forme de relief din România.

După ce cavalerul meu s-a clonțănit c-o blondă care până atunci ne-amestecase vișina-n cockteilu dintr-un pub suedez, am revenit de la așa-zisa baie cu fusta plisată de nervi și cu spume la gură. Când m-a întrebat ce am de-arăt așa diferit, i-am spus că-i proaspăt vopsit la budă și fac alergie la sintetice și la tot ce conține peroxid sau atomi de siliciu. Că nu știi la vârsta aia câte cuțite te-or cresta și pe tine sau câte fire albe va matlasa Lorealul. Dacă a constatat că stagnam necorespunzător într-o poziție din care nu știai dacă-mi vezi țâțele sau omoplații,  m-a dus acasă.

Read more

Cum socializezi împreună cu bebelușul pe care-l doare-n pampers de socializare

Cum socializezi împreună cu bebelușul pe care-l doare-n pampers de socializare

Ieșim noi doi în parc. Deja este deprindere: ca și cum numai noi am exista pe lumea asta. Mă aștept să mă mir și eu de-acu când văd oameni. Spre bărbații cu copii nu mă uit să salut c-apar nevestele ca lemurii din copaci, de ce-ț zâmbește aia. Zâmbesc mereu când salut, așa am învățat eu, foarte rar nu schițez un zâmbet.
Pe mămici nu le mai rețin la chip că-s multe și au copii de la 0, 2 zile la 2 ani și nu m-am zgâit la ele. Iar acum nu mai țin minte care m-ar fi oprit vreodată, cu care-am interacționat. În schimb o cunosc pe Cătălina și pe mama ei fără nume, o cunosc pe Mara și pe mama ei fără nume. Mara mi-e mai aproape de pansamentul corazonului pentru că mami a ei o crește singură. Mă rog, are doi bunici cul.

Reiau: ieșim noi doi în parc și uite-oooo pe Mara, Mara e mai mare și a început să umble binișor. Are-n mână un covrig și fuge spre căruțul în care stă în fund, țeapăn ca pe lespede, Ursulețu. Ursulețu meu n-a schițat nici miau de vreo 20 de minute, căruțu-l enervează, frunzele care cad îl enervează, jucăria pe care i-am prins-o la vagon a zburat în secunda doi și-acu era-n rucsacul meu, a rămas un elefant. Numa bine-a nimerit Mara când s-a prins cu mânuțele de mânerul căruțului nostru și i-a zâmbit lu bebe cu 6 dinți strâmbi. Cel puțin, eu așa am văzut. Ce-a văzut el:

Un sensei antropomorf camuflat în Rapunzel care s-a infliltrat în lumea noastră și-a încercat să ne atace cu bastonul-cârlig, să ne muște cu colți de fildeș.

S-a prins fiu-meu cu ambele mâini de bara de protecție și când a început să urle, a sărit aia mică-n spate de parcă era Simona Halep în meciul de la US Open. Aterizare-n cur, părinți supărați, Mara a tras aer de trei ori cu colțurile gurii lăsate-n jos și s-a pus pe-un plâns strașnic. Scrâșnitul dinților și preluarea bebelușeniilor, schimbat direcțiile, zâmbete de protocol, ba chiar am zis Scuzaț.

Ca și cum asta n-ar fi fost destul cât să-mi frigă orgoliul de middle-age măicuță, merg mai departe și… (eu nu fac ceva bine, el nu interactioneaza ca-n filmele alea în care se întâlnesc opt bebeluși de 3 ori pe săptămână și se trag de puță, nimeni nu ne vizitează și nu vizităm pe nimeni, o na, na, what s my name, oprește-te din gândit, uite-o pe mami de Cătălina).
Seeeervuuuus, vai, ce mari ne-am făcut, stai în funduleeeeț?

Read more

N-o să mai scap niciodată de frică?

N-o să mai scap niciodată de frică?

buline colorateOrice aș fi așteptat pe lumea asta și vai, nimic nu mă mai mira.
Dar să fiu mamă n-am gândit vreodată.
Le mărturisesc -mai ales celor care nu au încă copii ori nu doresc să aibă- care e momentul în care un fior rece de transpiratie îmi inundă porii. Orbecăi cu toate că e puternică lumina, tremur puțin, nu respir, am și un prurit ușor din cauza nervozității interioare. Nu e figură de stil. Sunt speriată.
Când îi tai unghiile, unghiile lui moi de bebeluș. Nu e voie să tai colțuri. Copilul treaz nu stă și țuică n-are voie. Tu, care n-ai iubit decât condiționat, îl iubești acum pe muțunache așa încât îți imaginezi freudian că îi poți tăia un deget în fabuloasa și sinistra aventură cu unghiera-n mână. Lângă degetele lui moi nu respiri până tai . Și-ti amintești știri cu copiii abandonați la stat și vezi chipurile celor pentru care ai donat 10 lei. Te întrebi dacă unii mai trăiesc.

Read more

Pediatrie – Decanul de suflet al studenților UMF Cluj, Conf dr Călin Lazăr

Pediatrie – Decanul de suflet al studenților UMF Cluj, Conf dr Călin Lazăr

dr conf Lazar CalinAm avut o problemă cu bebe.

Că ar fi prea mare, prea lung, prea nuștiucum. Și prea micuț ca să fie așa mare… deci problema e la mine prin lobul frontal. Și cum nu era destul de mărișor (în luni) copilul ca să-l port prin spital să-l expun la diverse, îmi parvine cumva numărul doctorului Lazar Calin (Conferențiar dar dânsul nu mi-a spus, iată că sunt și conferențiari care își fac timp să vorbească și să se poarte blând și modest – mai există și interviul cu dr Horațiu Rotaru). Nu știam nimic despre dânsul. Cum de altfel, nu am avut tangență cu pediatria mai mult decât a cerut carnetul de vaccinări.

Un prieten îmi spune: sună-l și vezi dacă e necesar un consult ori ba. Scriu un mesaj: Că așa, că pe dincolo, bebelușul meu e un potențial grăsunel, crește ca nucii de la Pomicola Iași, papă tot, etc. E grav? Recunosc, cu jenă am dat send. Între timp citisem CV-ul dânsului dar eu sunt aiurită și nu rețin titlurile academice, eu scanez omul, portarul, șoferul, medicul, inginerul.  Și rețin tot ce ține de inteligența emoțională și de empatie, apoi urmează: pregătirea și alte chestiuni care par a fi foarte importante în zilele noastre.

Vă sun la ora 23.
(Poftim? Oare de ce la 23? Multumesc, oricând, nu e urgență.) Aveam să aflu mai tarziu de ce.
După câteva săptămâni îndrăznesc să-i cer să vorbească cu mine despre pediatrie și despre experiența dânsului. Insist pe opiniile Omului Lazăr Călin, Dr. în pediatrie și tatăl unei domnișoare. Interviul nu reprezintă poziția vreunui spital, secție sau departament de orice fel. Este un dialog liber, cu întrebări despre copii, părinți, boli grave, nelămuririle mele, urgențe și viața de astăzi trăită pe fast forward. Îi afectează pe cei mici, ne-a schimbat mult pe noi? Ce efect va avea asupra copiilor?

Îl găsesc la Clinica de Pediatrie 1 și sâmbătă după masa. Stabilim totuși duminica, la ora 11. Dr Lazăr e protocolar și foarte amabil, am un deja-vu cum mă simțeam pe vremuri la radio și dânsul vorbește repede cu niște hârtii în mână. Eu m-așez pe unde apuc, arunc geanta pe un scaun, scot un caiet de geografie pe care l-am înhățat în goană, caut un pix, iarăși am senzația că fur timpul cuiva și nasu-mi curge pentru că am intrat de la rece la cald… Nu găsesc decât dermatograf, când vreau să par mai serioasă și mai adunată apare un fel de Bridget Jones bipolară și cu ticuri. Îmi oferă niște maculatură și un pix. E liniște. Mă liniștesc. Nu fur din timpul nimănui. Cât timp oamenii mai vorbesc cu alți oameni si au intenții bune și se informează reciproc, nu ne fură Matrixul.
Dar cât stați în spital? Faceți gărzi?
A, nu mai mult de o gardă pe lună dar… mai mereu sunt aici, vin și sâmbăta si duminica dacă trebuie.

Și timp liber?
(se gândește) mai scriu un articol, mai văd un film vechi împreună cu familia, mai particip la un simpozion cu studenții.
Ăsta nu e timp liber, zic.
Râde: așa. De fapt, la tipul de activitate și diversitatea medicală care trebuie acoperită, timpul liber extra-medical este aproape inexistent.

Cum de mai aveți răbdare și putere să vorbiți cu un părinte la 11 noaptea?
Atunci am timp să mă opresc din toate, lumea doarme, eu trebuie să gândesc, să vizualizez cazul ca să-mi dau seama ce e de făcut, ce are copilul, unde ar fi problema. Atunci am liniște și pot spune dacă e competența mea sau îl trimit la alt specialist.

Îmi scot vreo 7 batiste și-mi suflu nasul și-mi șterg ochii uitându-mă la cărțile din bibliotecă. Îl rog să nu accelereze că nu procesez, nu vânez știri, haideți să vorbim. Da, râde, așa-I obisnuit, la câte task-uri are, înțeleg. Copiii îi spuneau Intercity datorită vitezei cu care se deplasa prin clinică; mai nou, dr. Lazar și-a propus să lase mașina acasă. Până la clinică face o jumătate de oră. Stau în trafic o juma de oră, mai bine mă mișc. Sincer, nu l-am crezut. Ei bine, l-am revăzut zilele trecute, trecea ca un Intercity-ul, vorbea la telefon și clar, venea de la Spital. De mâine merg și eu o stație pe jos.

De ce pediatrie? Vedeți zilnic copii care suferă extraordinar de mult. Care e forța secretă care vă ajută să tratati copii și cum ați învățat să gestionați sufletește inevitabilele pierderi?

Să spunem c-a fost o întâmplare fericită pediatria. Aș alege același drum. Am fost omul potrivit la locul potrivit, o sincronicitate mai degrabă. Probabil așa trebuia să decurgă viața mea și atunci am muncit mult în această direcție. Dar îți creezi o carapace unisens atunci când lucrezi cu copii pe care nu-i poți vindeca. Lași sentimente să intre dar nu lași să iasă durerea și frustrarea că nu ai putut face mai mult. Ai haina de acasă si pe cea de la serviciu și nu le amesteci una cu alta. Ești ca un actor care joacă două roluri în fiecare zi. Inveți să te controlezi, dar nu te obișnuiești niciodată. Și doctorii (cei adevărați) plâng, dar nu de față cu pacientii. Când doctorul plânge pentru pacientul lui nu înseamnă ca este slab, înseamnă ca îi pasă. Si asta face din el un medic mai bun.
Genetica surzității și reumatologie pediatrică (domeniile de interes)? Știți, eu nu sunt de acord cu acele teste de auz la bebeluși pentru că facem lucrul ăsta doar pe jumătate. Este legislația de vină, banii, birocrația? Avem de fapt destui specialiști?

Screeningul audiologic la nou-născuți este util cu conditia sa fie bine făcut, acum este implementat în maternități , nu stiu dacă în toate, aici trebuie discutat cu neonatologii în ce conditii se efectueaza. Copiii care sunt detectați la screening cu tulburări de auz trebuie îndrumați în compartimente specializate de ORL pediatric pentru confirmarea hipoacuziei și în compartimentele de genetică pentru decelarea mutației care a condus la surditate.

De ce puncțiile osoase la copii nu se fac prin sedare? Dacă spitalul ar avea anesteziști s-ar face?

Read more

Descriere cărucior Hauck 3 în unu all dots Malibu și cărucior cu mâner flexibil Joie

Descriere cărucior Hauck 3 în unu all dots Malibu și cărucior cu mâner flexibil Joie

Hauck. 3 în unu. Cu buline. All dots. Malibu XL.

hauck carucior

Eram gravidă. Știam ce-am prin burtă, Dots mâncam de când au apărut, am crescut cu cafea 3 în unu și iubeam bulinele. Trecusem deja pe XL  la magazinul H^M și aveam de gând să revin la S când voi ajunge prin Malibu. Cum dracu să nu-mi iau căruțu? Mai ales că Hani virase aproape toată suma, încă mai spera să semene cu el mormolocul mic.

Și eu mă mai gândeam să-l fotoșopez vreo 15 luni, așa, până mai ies la liman. Nu bea, nu pune carne-n guriță, e halal.

Landoul.
Căruțu în sine ajunge împachetat ca un parasolar cu foișor de la Ikea. M-a ajutat un amic să-l montez, am recunoscut doar roțile. Nu știu la ce mă așteptam, să sune Cargo să mă roage să cobor și să deschidă ușița, să scoată vagonețu și-o barză sau un flamingo roz.

Salteaua e ok. Nu-l plouă, nu ți-l suflă vântu de-acolo dar îl scuturam din Gheorgheni pân la mall de-i sărea smântâna pe nas, săracu. De-aia am trecut la marsupiu. Nu pentru că m-ar fi convins careva că bebeluși mor de plăcere când îi legi de tine ca pe muniții. Unde știam eu că e teren arabil -locuiesc într-un cartier foarte bun din Cluj cică- mă transformam în cangur și-apoi transbordam puiul.
Nu știu să vă spun dacă asta e o problemă la acest model de căruț dar cu siguranță se poate mai bine. Pe mine m-a deranjat, bănuiesc că și pe copil cât de bebe o fi fost el. 2 luni a stat în landou. Și nu mi s-a părut c-avea o statică ideală, adică eu mă așteptam să nu se miște covata aia absolut deloc. Dar pivota puțin și landoul, nu numai roțile. Se mișca pe cadru.

Read more

Te-ai gândit vreodată să cauți un partener online?

Te-ai gândit vreodată să cauți un partener online?

fata fantezie mascaIn timp ce în România ne dăm în cap la propriu și la figurat, nemții-și văd de treaba lor și-și caută iubirea cu câte 100 de euro pe lună prin mediile online.

Ca s-o zic p-aia dreaptă, toti avem câte ceva: eu am un copil care-mi este prioritatea vieții și nu văd de ce s-ar înghesui Hans, Grethel sau Lupul să devină tată vitreg. Că nu știu să gătesc am spus.

Că n-am de gând (de fapt) să am o relație serioasă n-am spus, dar tot ne-înnămolim la dialoguri. Cine-mi plăcea mie, nu voia doar să vorbească spune că-s prea, prea departe și-mi dă block.

Destul de mulți useri de pe respectivul site de matrimoniale sunt ca bulldogul englez:

bălesc la poze, sunt rotunjori, susceptibili sedentari -aplicația abia-ți permite să încarci un chip, iar editarea pozelor e minimalistă, nu poți jongla- sunt mascotele landului din care fac parte. Projektleiter, accountmanager, executive manager, Geschaftfuhrer, mai ales geschaftfuhrer. Pe de o parte îi cred: sunt deștepți, nu prea atractivi înspre deloc, nu au mult timp liber și poate vor și ei repede o nevastă. Majoritatea divortați si cu 2-3 copii, care evident, nu sunt în întreținerea lor ci a fostei, se știe că copilul și oala kukta au nevoie de permanentă calibrare și siguranță termică.  Toți vor să te vadă, să te pipăie, să constate c-ai părul mătăsos și mânușițe delicate, vor să faceți dragă-dragă și omletă împreună și vor neapărat să vă plimbați! Să vă cumpărați bețe și să cutreierați pădurile din Leipzig. Să admirați natura din muntele Brocken din Schierke, în timp ce, c-o mână vă țineți de umăul lui și cu cealaltă vă prindeți disperată șuvițele de păr din zona aia care rămâne mai golașă când suflă vântul de vă sar și mucii și lacrimile. Gravitația rămâne pe moment cel mai bun prieten. După vânt, ploaie și Spaziergang admirați cocolbăii și mergeți spre casă. (așa le zicea buna la melci)

Plimbările! Doar n-o să-ți spună că veți sta acasă pentru a prepara Kartoffelsalade cu Schnitzel după ce vă trece și beția și se vindecă complet și ireversibil punctul G.

Read more