Si de-o fi sa mor sheruiti cu spor

vii

Atentie: cuprinde chestiuni religioase care pot provoca prurit, spasme in cot sau si mai grav- ati putea avea tendinta sa ganditi aspectele expuse, din alte unghiuri decat cele stereotipe cu care ne cam obisnuim daca nu le contracaram.

(Postare contraindicata persoanelor carora viata nu le-a trantit niciodata in freza un pumn de umor negru)

Nu stiu altii cum sunt dar eu atat imi amintesc aproape mecanic din opera lu Creanga pentru ca, bag seama, in ultima vreme mi-am impuiat capul cu prostii in loc sa raman pe literatura de specialitate, care-o fi.
Poate ca de-aia prea le inteleg pe toate fara sa le judec si mai rad de ele cu folos pentru c-am trecut si prin mai multe vieti si pe langa suflari de moarte.
Aproape pe toate le inteleg.
Dar eu am o rugaminte la voi.

Cand natura decide sa ma transforme intr-o corola de minuni a lumii, nu-mi trantiti condoleante personale pe Facebook.
„Dumnezeu sa te ierte“ citesc intr-o dimineata pe pagina foarte viabila a unui om (din care-a ramas sufletul). Si el saracu, daca e ca-n filmul ala cu Demi Moore si fantoma, nu poate da like si nici nu se poate odihni in pace ca nu si-a citit toate mesajele. S maica-sa, dupa ce trece efectul tranchilizantelor, in loc sa mearga la biserica s-aprinda o lumanare, poate-o sa stea ametita de durere sa scrie multumescuri pe un profil pe care nu-l stie dezactiva.

Inteleg ca e la moda sa blamam fiecare bisericuta nou aparuta, tagma preoteasca si cam tot ce tine de ortodoxie ca na, sunt oameni si acolo si mai lucra fara minte si-atunci trebuie invinuiti toti, la asta ne pricepem. Toti pentru unul – daca a dat cu bata in balta sa fie aruncat in lac, sa vedem si noi un inec autentic.

Riscand sa fiu arsa pe rug pentru ca apar Biserica, va rog eu, nu prin intermediul lu Mark Zuckemberg sa ma pomeniti plecand de la premisa ca fui un om modern si-acum as fi un sufletel trendy.

Citeste tot ▶

Oamenii frumosi n-au chip dar lasă urme

macese „Si unde-i mai frumoasă privelistea nenea?“ il intreb pe bădiucu înfipt intr-o doză de Ursus.
Apoi io zic că la stanga s-o luati domniță, că-n dreapta nu-i ashe peisagiu frumos. Si-i manastirea de calugari sus, de-acolo vedeti tot muntele.
„O iau“ la stanga cat sa trec strada la masina si dau de-o vacă. Eu, ca o capră, nu ma asigur, mă trântesc în ea, noroc ca-s animale blande si mie-mi plac vacile autentice. Dupa ce-mi coboara pulsu la 70, trag o gura de aer si traversez. Masini – canci.

„Fă stanga, mergem in sus la manastire, nici nu am auzit de ea, hai s-o vedem.“

Dupa 3 kilometri pe-un drum de care s-ar fi speriat si troienii care-au iesit din cal, ma intreaba amicul meu daca-s sigura ca vreau sa mergem până sus. Deja-mi vâjâiau urechile de la serpentine in ritmul racordului de la esapament.
Cu putine intrebari poti sa-mi tragi fermoarul lingvistic dar de obicei ai castigat puncte daca incepi cu „Esti sigura ca“? Acela e momentul in care accesez varianta „suna un prieten“.

Ajungem in varful muntelui, varful cerului, varful pe care pasc lin văcute si in urma lor, fermiere sexy, butoneaza smartphoneuri. Amicul meu vrea poze cu vacile si cu „domnisoara aia“ si cu dulăul. Incerc sa-i fac poze cu cătelul, inainte sa-l muste. Latra la el ca la ciori si se gudura la mine, c-aveam ciocolata si nu-mi simțea frica. Pentru ca n-o aveam dar bag seama el se nascuse cu ea in cârcă. Si cainii simt, adulmeca. Si oamenii si cainii simt frica, anxietatea dar primii nu prea stiu cum s-o interpreteze. Povestea cu „om bun sau om rău“ e cam un basm.

catel

Si de obicei se termina frumos, ca cel de azi.
Dupa 10 km de hăndrăneală pe drumul forestier, vizităm manastirea, insa m-opresc la 1 km sa bag o tigara, sa nu spurc aerul curat al vesniciei care ne inconjura.

Citeste tot ▶

Bărbați pe care…

Când apărea la TV, mama si toate vecinele dădeau cutiile negre la maxim, de se clatina mobila în casă. Numai la „Nora pentru mama“ mai trebuia să îndur acest supliciu acustic. Nu stia mama de ce o duc de 3 ori pe an la un ORList.
„Tu, maica-ta aude bine, pricepi? I-am scos numai ceara dar testele sunt bune.“

Despre barbatii pe care ar trebui sa-i intalnesti (sau nu) va povestesc pe Ralix.

Taxe noi si impozite majorate

taxa 1. Incepand cu 1 octombrie, daca informatia este reala se percepe o taxa de 15 euro pentru turistii care vor calatori in Tunisia. Multumim pe aceasta cale Ministerului Finantelor care a “gandit” asa: de unde mai scoatem niste bani ca sa-i anuntam pe urma ca micsoram impozitele pentru pensionari si crestem alocatiile pentru copii?

Realitate. Mai mult de jumatate din populatia Romaniei nu isi permite o vacanta de 7 zile in Tunisia. Si totusi ramane singura si cea mai accesibila destinatie orientala – lasand la o parte Turcia- multi isi doresc sa guste o bucatica din lumea araba. Marocul este aproape inaccesibil cetatenilor de rand. Numai pretul unui bilet dus intors iti arata realitatea ca un pumn in arcada: nu ti le permiti cu salariile romanesti decat daca faci eforturi supraomenesti. Apoi urmeaza cazarea. Si nu, nu vrei sa zbori 4-5 ore din Bucuresti ca sa stai o saptamana. Doua sunt deja un vis. Si am mai uitat ceva- nu locuim toti in Bucuresti iar chartere nu prea sunt din alte parti.

Egiptul e scump si periculos deocamdata – deci sansele ca romanii fricosi sa-l acceseze sunt extrem de mici.

Ce mai ramane? Liban?Iordania? No way. Si mai scumpe. In plus  i-am invatat deja pe romanasii nostri ca-i plin de teroristi acolo, habar n-au ei ca-i mai periculos un drum cu masina pe-un anumit tronson.

Israelul, o da, dar ne sar astia in cap daca le punem taxa ca suntem totusi o tara ortodoxa. Hai sa ne mai prefacem ca suntem religiosi- nu neaparat credinciosi- pana trec alegerile, mai avem de vizitat vreo 15 manastiri si acolo-i electorat-neinformat pe jumatate. That rocks.

TUNISIA. Sunt chartere cam peste tot, suna bine, o sa fie accesata. La cat de miserupisti sunt, nici n-o sa le pese ca mai dau 15 euro in plus, doar isi permit o vacanta exotica. Si ce daca au economisit un an pentru ea?

Parerea mea:  daca i-ati cauta de pureci pe cei care administreaza plajele romanesti ale Marii Negre si le-ati impune niste amenzi strasnice hotelierilor care pentru sume ametitor de mioritice- ofera turistilor servicii pline de cacareze, ce-ar fi?
Cu o frunza, cu o reclama, cu doua fete care-si ridica rochiile contribuiti voi la dezvoltarea turismului? Nu, cu asta va platiti aparitiile televizate in loc sa guvernati. In schimb ati atribuit cu lejeritate contracte – unor firme care n-au nici in clin nici in maneca de-a face cu turismul. Pai cum sa-ti ingrijesc eu tie caii daca toata viata am crescut porci? Na´ am, puneti-ne taxe daca vrem sa plecam din Romania in Tunisia.

Cum sa astepti turistul neamt sau englezoiul, la mare in Romania- cu Mazare in costum de baie, cu plaja murdara si cu alimentara care se inchide la 10 si pe care a amendat-o Protectia consumatorului a zecea oara? (pentru ca n-a avut pile patronul, sa fim bine intelesi). De ce sa ma duc la marea voastra sa vad mutrele acre ale celor platiti sezonier de prost si care nu-si dau cel mai mic interes pentru hotelul tau de douascinci de margarete?
Dar daca i-ati obliga sa angajeze personal calificat si sa-i instruiasca pe banii fraierilor care contribuie zilnic la bugetul vostru si-acum vor vacanta in tara lor?

Citeste tot ▶

Carti care nu m-au format

Astazi stateam de vorba cu un amic. Amicului i se expuneau niste fapte.

Dupa ce-am terminat discutia, m-a intrebat ce parere am. I-am spus o ipoteza, dintr-un unghi.

“Dar ai remarcat faptul ca a mentionat si de intamplarea cu pricina de acum 5 ani, era identica, ce-ti spune asta?”

Nu remarcasem, nu mi s-a parut important. Insa pentru circumstantele noastre, aceea era piatra unghiulara si nu ceea ce constatasem eu.

Noi oamenii trecem faptele, intamplarile, povestile printr-un filtru. Atat de personal incat omul de langa noi nici nu are 70% din acest dispozitiv special. E prevazut cu alt model, cu alte procente. Filmul care pe mine ma amuza la maxim, tie n-o sa-ti smulga un zambet. Cartea pe care mi-o afisezi tu de 70 de ori pe wall, mie n-o sa-mi placa. Intamplarea mea care tie-ti pare banala, m-a invatat pe mine ceva, cand altii poate dormeau sau scriau hartii de care-or sa uite maine.

Sa mergem inspre biblioteca.

Citeste tot ▶

Cum să-l înnebunești de plăcere

pisica Ani de zile am dat bani pe reviste lucioase intre filele carora gaseam articole crăcănate, care-mi captau interesul- doar erau traduse pe jumatate din ingemănatele din alte tari. Si jurnalistele de pe-acolo erau mai tupeiste ca Madonna.
Apoi mi-am dat seama ca e suficient sa-l înnebunesti. Plăcerea trece repede.

Eram in Beirut, bausem o cafea care continea intreaga cantitate de cofeina sugerata de rapoartele organizatiei mondiale a sanatatii si acu fugaream prin casa mâtzul lu frate-su. Partea buna era că in afara de tahicardie, aveam si viteza, cand treceam prin camera in care statea maică-sa pufaind alene dintr-o shisha, n-apuca saraca sa-si scoata pipa din gura sa ma mai intrebe a cinspea oară unde amar îl întalnisem pe fiu-so.

Mâtzu a obosit, eu am mancat si m-am calmat, a inceput telejurnalu – si in fiecare camera rasuna un intro de razboi, mi-am amintit prin ce traumă trecusem, când, nepricepand nimic, a trebuit sa ma uit cum îl împușcă pe Ceausescu life . Nu stia nimeni ca imi zbocoteau ochii in cap si daca-mi cadea Mario de pe un tub de-ăla cand ma jucam pe televizor.

„Ma duc sa-mi cumpar tigari“
„Vrei sa vină Selma cu tine?“
„Nu, ca ma descurc, raman jos cat sa fumez o tigara.“

(ultima data cand am iesit cu Selma si i-am spus in francezo-araba ca vreau smochine moi, mi-a cumparat niste pere nemaivazute, dulci si aromate, doua zile ieseam din toaleta numai ca sa dorm si sa beau apa, am crezut ca mor de dizenterie în fundu lumii si acolo ma acoperea doar soarele nu si asigurarea medicala)
„Cobori, tastezi pinul, iesi in dreapta, treci strada, nu te uita la semafor, uita-te la masini si traverseaza langa vreun localnic, al doilea magazin pe care scrie…“
„Stiu, stiu. Da masinile opresc pe bune daca-mi ridic rochia asta pana la genunchi, nu-i asa periculos“
(nervi) „Sa vii repede, ia-ti telefonul.“

Dupa 3 ore, 3 membri ai familiei erau pe xanax, că le traficasem eu din Romania cate-o cutie.
Consortu, hipotensiv de altfel, ajungea în diastola- la valori de 100.

Citeste tot ▶

Un mort, două înmormântări și un botez

haloween In ziua aceea am scos din casă vâlvătaia burzulită cu incredibila vârstă de 7 ani si-am dus-o la pizza. După 18 întrebari pe minut, imi cautam mp3-ul in geanta, norocul ei ca-l uitasem acasa.

„Hapi, tu la cate inmormantari ai fost?“
A…..baby, la putine.
„Câte, totusi, da-mi o cifra“
(ea făcea deja fractii si eu faceam eforturi sa-mi amintesc cum se calculeaza procentele cu zero virgula 0)
Pai nu stiu, doua, cinci, opt???“
„Asta înseamnă că nici la tine la înmormantare n-o sa vina multa lume?“
„Pai probabil. Pe mine mă pun în vase canoptice si-mi dau drumul pe Nil. Am un prieten care ar face asta pentru mine.“
„ Da, nu sunt crocodili în Nil?“
„In Egipt? Nu dragă. Jumate din populatia din Cairo îsi spală acolo nadragii, caprele si nevestele. Tu daca ai fi crocodil ai mai sta?“
„Mnnnnnuuuu“

Eram mai de 20 de ani cand a sunat bunica sa ne spuna că moare bunu de-amar, necaz si etilism. Dup-aia a sunat vecina de la a șasea casă „mai dinjos“ c-a murit si l-au dus la capelă, c-asa a auzit de la diaconu din sat si in plus amu amu au bătut clopotele. M-am împachetat mai repede ca mama si m-am vanturat la țară, sa o consolez pe buna.

Citeste tot ▶

Let s talk about Ex

6 luni a urmărit Maria daca n-are fata ticuri nervoase, daca nu începe sa faca pipi în pat si daca nu și-a agresat mai mulți colegi ca de obicei. Pentru că, atunci când Dănut a dat accept, în loc sa țină flori în mână zâmbind spre cameră, ținea altceva, cu dedicatie specială pentru înfierbântata lui amantă cibernetică.

Va amintiti de Salt n pepa? S-au mai facut niste salturi de atunci, in virtual so let s talk about Ex, va astept pe Ralix.

 

Draga mea prietenă

masina de nisip Alaltaieri am gasit la „celalalt acasa“ papuceii din velur, plini cu nisip din desertul Sinai.Mi-am amintit cum simteam ca-mi fuge pamantul de sub talpi, cum se incalzea talpa de cauciuc in cateva secunde, cum simteam fierbinteala pana in creier si cum imi cautam solutia oftalmica sa indepartez firele de nisip.
Cum m-a mușcat camila aceea, saraca de ea chioara, s-a intins la ailalta mana, nu la cea in care tineam biscuiti de cereale. Cred ca avea si anosmie, altfel nu m-ar fi lasat s-o incalec, puteam îngrozitor a pește, venisem din port si pana seara n-aveam cum sa-mi schimb hainele.

Cand mi-am rupt degetul mic in corali am cumparat papucii aia. Nu stiu daca te-ai lovit vreodata cu determinarea unui ciocan la degetul mic, dar durerea viscerala nu se compara cu impulsurile pe care le trimit nervuletii aceia, o mie de volti pe secunda. Eh, na, l-am strivit bine, ca tot acolo e.
Cum e sa alergi schioapa, in iulie, in apropiere de Tunis, sa cauti crema cu hialuronidaza la farmacii? E ca si cand ai astepta trenul in autogara. Unu la mana- ca nu prea sunt farmacii. Farmacistii nu stiu de hialuronidaza. Si daca stiu, crema e deja rascoapta pe un raft. Totusi, am luat-o, stii, eu nu mai pot sa-mi bag degetul mic in gura asa cum face flebetea ta :)

Da, imi fuge uneori pamantul de sub picioare, dar la fel imi fugea nisipul. Si mările. Imi e frig cateodata si mi-e teama fara motiv dar inainte „imi era“ prea fierbinte pentru ca am aflat demult- calea de mijloc e pentru balerine. Insa pana si ele isi distrug la un moment dat ligamentele si oasele urcand si coborand de pe scena.

Citeste tot ▶

Sephora, La Roche Posay si alte slabiciuni

rujuri lancome si clarinsDaca nu cunoasteti raspunsul la primele versuri din melodia de mai jos, mergeti la Sephora si puneti-va castile cu piesele lui Dido. Initial. Dupa ce alegeti un produs, puteti trece pe “time of my life”. Si cand parasiti magazinul, amintiti-va ca mai stiti pasaje din Psalmul 50, din vremea in care va ducea bunica la biserica, in vacante.
Rujul Lancome l-am achizitionat la reducerile din primavara si-n mod normal n-as fi dat pe el 103 roni dar cand am vazut scaderea de la 183 mi s-a parut ca-s ruda cu Rene Descartes dar am uitat sintagma Cogito ergo sum.
Pe celalalt l-am vanat frenetic si l-am platit la pret intreg.
Imi sta bine, nu-mi sta bine, da-mi servetel, mai zi-mi odata cat costa, asa-i ca nu-mi sta bine???
“Ba da, parca esti Alba ca zapada” zice prietena mea.
Atat mi-a trebuit, pitici aveam.

Citeste tot ▶

Un copil altfel

Când m-a sunat sâmbăta, o amica pe care n-am mai văzut-o de vreo 10 ani și mi-a spus ca vine în vizita „cu iubitul ei” m-am apucat să-mi strang chilotii, sutienele și stiva de haine pe care ma pregăteam sa le calc. Ma suna din mașina:
„Tuuuu, ajung imediat mira-m-as de ele bălti măăăăi nu ai voie sa ieși din mașina la semafor urcă repedeeeeee nebunuleee Hapi ajung imediat ăsta mă disperăăăăăă”. No virgule attach.

Am setat telefonul pe silent, doar așa, în caz ca mai sună până ajunge, am lăsat vraiste hainele, mi-am închis animalu de companie în baie, am sunat-o pe prietena mea și-am rugat-o sa mă apeleze exact într-o jumate de ora- c-o urgență, orice urgență.

„Pai de ce sa sun peste o juma de ora, când poți să-ți spun acum urgența? Ne-au băgat firma în insolvență pentru niște acte nedepuse în 2007. Auzi, îți face mama pâine, nu-ți mai cumpăra.”

„Au băgat firma în ceeee?”

„Stai liniștită că rezolvăm. Bine… nu esti linistită. Dacă-ti uscă distonocalmu gura, încearcă niște propanolol pana găsești actele care-mi trebuie. Da spune-mi de ce sa te sun în juma de ora?”

„Vine o amica, n-o cunoști, cred ca nici eu n-o mai cunosc. Are un iubit care sare în bălti când ea oprește la semafor.”

„Bine. Invita-i la Tarnița data viitoare. Hai că vorbim, mi se descarca smartfonu asta din 2000.”

Citeste tot ▶

Prietenii mei, cunostintele lor, dușmanii voștri

friendsLa gradinita am avut prima „prietenie adevarata“.

Pe Narcisa a mutat-o doamna educatoare cu mine in pat, pentru somnul de amiaza, dupa ce Tibi a facut pipi pe cearsafurile ei, de-au stat educatoarele numai intr-o sedinta 3 zile- Narcisa era fata de preot si Tibi ii necinstise pijamaua cumparata de la Complex.

Ne-am imprietenit repede, dupa ce am aflat ca ea vomeaza dupa grisul cu lapte, ii merge burta daca mananca fructe si are alergie la ciocolata „numai la aia de casa“ ca asa i-a zis muma-sa. Ma ingrasasem in 3 luni ca macaroana fiarta, mama era incantata, singurul inconvenient e ca n-aveam voie sa vorbesc cu Tibi, care intre timp rezolvase problema cu incontinenta urinara.

„Sa iti spun un secret“, a chitait Narcisa dupa 3 zile de la deplasarea pentru somnul de amiaza. Mama mi-a spus ca Tibi a incercat sa imi faca farmece cu pipi, te rog sa nu te apropii de el ca farmecele se iau.
Atat mi-a trebuit. M-am dus cu lacrimi de crocodil la educatoare si i-am spus ca Tibi a incercat să mă farmece.
Doamna a inteles exact ce nu am eu in cap la varsta aia si mi-a spus că e normal, că-s o fată frumoasa (arătam ca gălbiorii ăia pătrați, cu salopeta- din Despicable me, numai ca eu purtam ștrampi crosetati de bunica) si o sa mai fie baieti care-o sa încerce diverse vrajeli.
Cand mi s-a rupt gentuța, cand mi-a disparut sandvișul, cand am urlat ca uliu la vaccin, am dat vina pe Tibi. In scurt timp, timidul nostru coleg a devenit inamicul public numarul 1.

Citeste tot ▶

Străin în România

paine bagheteDa eu de cand i-am spus ca trebuie sa învețe limba română. Că nu-i va fi de folos, am uitat s-adaug.

Acum cateva zile, vine un amic de-al meu din Germania, mă duc sa-l iau si-si suna gazda din aeroport. O mai văzuse o dată.

Bune ziua, ce mai faceț

Vaaaaai, bine, multumesc, si dumneavoastra? Ați sosit?

Ame sosit. Ame vrut se spun che (io de-acolo: dar de ce vorbesti italiană) … che se poate doarme în seara asta la hotel si dache împreună mâine, nu supăraț?.

Aaaaaaaaaa. (crezui că și-a prins mâna la ușă)

Eu de acolo: “e bine daca vin mâine la apartament?”

E bine dache vin maine la apartamont?

Daaaaa, e bine, la ce oră?

Nu stiu ezact dar sune eu mâine dupe ce se scoală, poți spun exact la dumnevoastră.

Citeste tot ▶