Pensiunea Anthimos- Băile Felix

camera hotel anthimosÎn ultimul rând, mie trebuie să-mi dai o ocupație, că dacă nu, îmi fac.

Și-n primul rând, aseară când am pus poza pe Facebook, n-apucasem să fiu drunk, pentru că Hani.
Ne-adusese chelnerul- băiat frumușel pare-mi-se neînsurat, un spumant. Și eu țineam așa, un deget în aer, da nu ăla care trebuie. Tot din cauza lui Hani, doar am pupat paharul ăla. Ei, nu, nu c-ar zice el ceva, dar nu-i place să beau alcool.
Motiv pentru care în general chiar nu beau alcool. Dar dacă beau, nu-mi schimb gustul din guriță cu două bule de spumant. Așa c-am venit la nani și eu m-am scărpinat și m-am uitat pe pereți și mi-am amintit c-am uitat ceva jos.
Uitasem un pahar cu vin alb pe care l-am lipit de stomac astfel încât să nu traducă google corect, google e de-a dreptul enervant când dorește.
Așa face Hani și când scriu cartea junglei… aia nu, ailaltă nu că el emigrează, ceeee, am zis că ne-am certat?
Și cum vă spuneam, așa fu de gustos sucul de struguri că venii tot sărind într-un picior pe scări.
Sincer, am o problemă, am fost ieri la circul ăsta subacvatic aqua parc, vă povestesc mai târziu. Și mi-a rămas apă într-o ureche. Cu spumant n-a mers, cu vin alb nu…cred ca încerc 50 de coniac azi când intră Hani la saună.

Pensiunea Anthimos  am nimerit-o la marele fix pentru că prietenii noștri au mai stat aici, anul trecut. Doar wifi-ul cred că merge uneori mai bine jos, probabil când e vorba de încărcat poze. Eh, încarcă și aici, observ.

Are 4 steluțe și le merită, afacere de familie pare, una în care s-a investit continuu. Îmi plac paturile pentru c-au salteaua tare iar distanța de la care cazi, dacă ai acest obicei, e relativ mică.

Citeste tot ▶

Seriale gen Naufragiații: suspans, SF, submarine

last resortLAST RESORT

Un submersibil american “ridică” o echipă SEAL după ce aceștia și-au terminat misiunea.

Suspansul nu lipsește, o comandă clară și indiscutabilă este transmisă căpitanului: lansarea  unei bombe nucleare, atac ce trebuie executat imediat.

Cum ar fi de așteptat, căpitanul submarinului (Andre Braugher) e un tip deștept și refuză să ucidă fără să analizeze situația. Chestiune care transformă tot echipajul într-un inamic al US.

Echipajul se refugiază pe o insulă, căutând o soluție. Dar se pare că cei care doresc dispariția lor nu se află doar pe mare ci și pe uscat. Oamenii devin agitați. Frica se instalează. Situațiile se precipită repede.

În afară de faptul că acest căpitan, de altfel un actor bine ales, își etalează cam teatral înalta ținută morală, adică pare a juca rolul unui președinte ori și care dar nu român, serialul e bine legat. Deși nu ajunge la dramatismul din LOST, s-ar putea să aibă rolul unui placebo.

Mi-a părut rău că l-au anulat. Are un sezon și 13 episoade.

Citeste tot ▶

La înmormântare, păstrezi tradițiile!

cimitir Mortu târomea-n sicriul din lemn alb în care-l puseră ăi de la pompe funebre.

Oglinzi acoperite, toate ca la carte, să nu ne vâneze strigoii, nu ș ce pătură era întoarsă, eu plângeam că-mi era milă de cum bocea tătăișa. Și cam așa, m-am dus la înmormântarea aceea că n-am avut ce face dar zău că numai la… așa, cum zic. Fusei.
Intră și Hani dacă vede că nu mai ies 25 de minute. Că prin curtea casei, în afară de găini isterizate și tăvi cu pahare pline de pălincă, așezate pe măsuțe, mare lucru nu era. Îi spusesem dinainte că la noi se face protocolul câteodată descoperit, mai ales la țară, cum cred și cum consideră rudele apropiate.
Mă duc spre Hani, în capul ușii, între timp trece pe lângă noi fratele mortului, îl condolăm.
– Poți să vii că nu arată rău, chiar nu arată și apoi e pus un voal ca o perdea, nu se vede chipul,  încerc eu să-l încurajez pe Hani care prefera probabil să vadă cum arată fântâna pe dinăuntru, dar nu mortu!

Pe atunci, ne conversam mai mult în engleză dar Hani prefera româna decât engleza lui de Chenbrigi.
– Bine, viu acolo, dar ce trebui… spui ceva către uameni?
– Nu, tu numai te uiți trist la oricine și spui îmi pare rău dacă vine cineva la tine să te pupe sau întinde mâna. Că așa se face la sat și dacă nu te cunosc, ei vin.
Intră Hani, c-o mutră de cal proaspăt potcovit

Ca să nu se ducă direct la căpătâiul mortului, unde-i vedea pe toți că merg să se uite ca la muzeu, el se duce la oglindă. Și odată trage Hani al meu leveleandra de pe oglinda cât un juma de perete și începe s-o împăture frumos, ca să ajute, cine știe cine-o fi aruncat chirpe de s-a agățat acolo, nu frumos…

Citeste tot ▶

Poveste cu-n arab și doi Fifis

fata cu hijabBun, mergem la Felix cu familia dar unde ne lăsăm șoarecii?

Că eu am convingeri primordiale când evorba de gugulicile mele. Hani când le dă o bucată de morcovel stă la un metru distanță, să nu-l înghită. Mătușa mea îi hrănea după ce-și trăgea mănușile chirurgicale. Bine, Hani s-a obișnuit cu ele și-i sunt dragi mai ales când plâng după mâncare, de fapt când aud pungi fâșâind prin casă, dar n-o să-l vezi luând-o pe una din cușcă să o motroșească.
Inițiam i-am spus că intenționez să-i las cheia lui Mihai, să vină într-o zi să le hrănească, c-am mai făcut așa când am lipsit două nopți. Pe o perioadă mai lungă, le duceam acasă la mama, dar acum nu era cazul.
Hani are o idee mai bună ca să nu-l deranjeze pe Mihai în timpul săptămânii când vine obosit de la clinică: dar dacă le las la birou la mine?
– Minunat, grozavă idee, zic eu. Da… ele trebuie hrănite, schimbat apa, mă rog… ce-o să spună colegii?
Și-l sună Hani pe Alin și pune telefonul pe speaker, cum face el de obicei. Adevărul e că și Alin îl suna destul de des pentru diverse probleme.
– Bune, Alin, am o întrebare. Eu pleci două zile, poți lași ceva la birou?
– Da, sigur, ce să vă las? răspunde amabil tânărul.
– Nu, nu, eu lași, am doi Fifis și nu are cine să stai cu ele.

Citeste tot ▶

Ce vrea să spună lumea: „în toate cuplurile sunt probleme?”

google ma suparaSincer? Că-ți dorești uneori să iei luna de pe cer și să-i dai în cap cu ea, chiar dacă acum 5 ani, te fisurai ca bonsaiu Shito aruncat în foc. Că ai decupa secera de pe un vechi steag românesc și l-ai strange cu ea de gât. Că l-ai închide două zile în baie și ai înghiți cheia. În cazul meu în timpul Ramadamului. Dar mvai, zâmbim către mami, fii și fiicele altora și spunem elegant: pai mai avem și noi probleme dar în general leșinăm de drag când trecem unul pe lângă altul.
Asta, ultima, merge mai bine la vedete, în revistele glossy.
Că-n toate cuplurile sunt probleme, înseamnă că el se poate înfuria atât de tare încât să-ți prezinte toate epitetele pentru care s-ar înroși Dex-ul. Că pentru câteva minute sau chiar o zi, s-ar duce în pădure să nu te mai vadă. C-asta-i proba supremă a vieții, să trăim unul cu altul, dotați cu inteligență fiind. Și cu temperament diferit. Și caractere diferite. Și ne plac lucruri diferite.

Citeste tot ▶

Cluj – vandalii din parcul Mercur

Unii autori spun că homo sapiens este o subspecie arhaică a omului modern.

Alții spun că sunt adevărate specii din care a evoluat homo erectus. Chiar dacă se crede că au dispărut in urmă cu milioane de ani, informația este total greșită. Homo erectus trăiește la Cluj, Capitala Culturala Europeană, se organizează în turme și se plimbă prin parcul Mercur. Informația ar trebui să atragă turiști din toată lumea, numai că printr-o conspirație, se încearcă mușamalizarea ei.

Păi fir-ați ai dreacului de melteni, neciopliților, credeți voi că trimisul la școală e educația plozilor vostri de 10-17 ani? Sunt absolut sigură că primitivii vostri analfabeți provin NU din homo erectus ci din voi, ăia care lăsați vara toate gunoaiele în pădurea Făget și Hoia, genul de părinți care aruncă gunoaie din mașină, genul de scârbe care cred că te poți pișa la tine în casă, pe parchet, chiar dacă picură la vecina. Că e casa ta!

Citeste tot ▶

Despre Therme și alte nebunii

costum baie hapi* dacă locuiți cu perechea si intrați la budă imediat după pereche, nu ascultați Miss Atomic Bomb. Valabil viceversa. Verbalizarea gândurilor se numește.

În primul rând, de menționat că n-am fost la Therme la București, am citit, că deh, juma de oră pe zi e pentru informare. Și am o părere. Și o eczemă la nas. Și o unghie care stă să cadă că m-a călcat un bou în 33. Am și paralizat de durere. Aveam o pungă cu talaș în mână, de vreo 5 kile dar nu-l puteam executa pe țopârlan fără să provoc daune colaterale.

Să revenim la Therme. Compareișion cu Lacul Ursu de la Sovata. Scriu pe înțelesul tuturor… nu toți înțelegem aceeași limbă!

 Mvai, dacă este cloooor eu nu mă mai duc acolo nici moartă, mai bine fac pluta în chiuvetă, mi s-au umflat ochii, mi s-au rărit sprâncenele, mi-au plâns copiii. Huo!

Dragă. În general apa are clor. “Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică – ionii de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanică – dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră.” Kiki-Wiki Nu numai tableta aia pe care o cumperi tu cu 50 de bani de la Netto să-ți dezinfectezi WCul este clor. Lacul Ursu, marele bazin natural helioterm are clor, pasta de dinți are clor și apa de la robinet pe care o bei are clor! Iar tu ai clor în stomac!

Am un amic, inginer șef în construcții, de 3 ani face zilnic, în afară de weekenduri, o oră de bazin aici la Cluj. Păi acolo se aruncă clor cu găleata că nu-i apă termală. Voi v-ați petrecut o zi la Therme și parcă aveți de gând să vă mutați acolo  ca să beneficiați de tot clorul din lume. Griji când dezinfectați WCul să nu atingeți pastila. Poate faceți eczemă ca mine.

Citeste tot ▶

Ce îți dorești este lucrul de care ai nevoie?

jolly jokerPerechi frumoase. Unele sunt triste și plictisite, la pachet. Cu trăsăturile lor ideale cu tot. Se plimbă prin Plaza de la Reina. Sunt tineri. Arătoși. Bine îmbrăcați. Dacă chipurile lor arată dezolare și plictis, cum să-i descriu altfel? Perechi ciudate, evident nepotrivite în scurta distanță focală a altora, râd la unison și le sclipesc ochii. De bucurie. Oamenii își pasează repede epidemia sentimentelor nu doar herpesuri și vărsat de vânt.

5 bătrâni, da bătrâni, pricepeți voi, de-ăștia de 70-90 par fotomodelatori de exaltare. Sunt fix în fața noastră, vin spre noi și-mi atrag atenția cu gesturile neobișnuite, chiar bizare. Sunt muți, aveți voi idee cum râde un mut? E clar că n-ar schimba momentul, locația, grupul.

Un travestit rulează pe-o bike de curg apele pe el, cred și eu, are niște stiletto de 15 și-mi vin în gând pantofii roșii din piață. Rochie cu strasuri, mulată. De mușc-o trântă dandy Mazăre, își fracturează ciontu. Zic și io. Măcar unu. Că nu se merge așa pe biță.
Oprește, da cu greu. Bărbatul are cam 1,90 cu tot cu tocuri, e bine făcut, are țâțe, perucă, dar se vede de la bradu albastru că-i bărbat. Pare agitat. Peste tot e plin cu noi toți, de toate culorile, taliile și limbile. Dar pe el se lipesc o droaie de priviri. Că-i mulată rochia, apropo de ciont. Și nu-i plăcută priveliștea. Pentru mine. Sigur are o mulțime de admiratori pe facebook. Jumate se prefac. Ca noi între noi.

O seniora și poate fiica ei sunt la mică distanță de dreapta mea. Pășesc chinuit. Ceva defect la picioare. Ambele. Le depășesc, le aud vorbind de-ale lor, voci plăcute și calde.
plimbare perechi valencia Citeste tot ▶

Cărări colorate cu oameni și flori

mangoÎn fiecare zi mă bucur de cele 18 minute pe care le fac pe jos până în Plaza de la Virgen. Tot în fiecare zi, mi-e lene să mă pornesc, de parcă aș face drumul ăsta de-o viață, de parcă n-ar fi unul dintre cele mai colorate cărări pe care-am fost. Bizară-i obișnuința omului când n-are de ce se plânge. Dar mai ales când s-a hotărât să ignore cu desăvârșire, măcar un timp probabil, frici și bazaconii ce riscă să-l bântuie.

Prima e strada cu Corte Ingles.

Oamenii intră și ies de la ora 10 ca într-o stupină. Am văzut ieri c-a apărut încet al doilea val de reduceri: Mango are 50% și ce dulce-i dilema despre rochița verde care-a căzut de la 40 la 20. Refuz s-am altele, pentru că  marele efort vreau să-mi vie drumul de fiecare zi, în piață. Am intrat la Mango și-am fost cuprinsă imediat de-o animație plăcută, arătându-mă interesată de toate etichetele roșii, fără nici un ban la mine, tot preventiv,  printre zecile de cumpărători curioși. Fix la 18.00 mă înființez din nou. Până atunci rămâne dilema despre rochia verde, am zis. (Singura marime M are o gaurică pe care o admiratoare acerbă n-o va observa! Dar am vazut rochia galben-mustar!!)
Pe de altă parte-i cumpătarea momentului în care tu ai cumpărat deja cadouri și cad reducerile cu 50%.

Primul impuls e să învârți cuțitul în rană că doar îți place jocul problemelor inexistente. Fugi la butic să vezi adidașii, ei bine, era ultima pereche oricum, îți amintești când intri. Nu ca blezerul ăla pe care ai dat anul trecut 99 de euro și în două zile l-ai văzut cu eticheta roșie pe care scria 55. Femeile știu că asta doare ca și cum s-ar termina toate mostrele cadou înainte s-ajungi tu la casă.

Citeste tot ▶

Like pe facebook

măștiInvizibilii: ai și uitat că-i ai în listă, cum au uitat și ei de tine o vreme, vă “vedeți” din an în Paște și-atunci vă placeți cât pentru ultimele 77 de postări, toate fustele și pozele de la nuntă pân la botez  urcă-n wall.

Sensibilii: aveți like de la ei până o comiteți postând ceva care nu se așează ca o păturică pe sufletul lor boem de salată de boeuf împănată cu ardei verde. Când o comiteți agasându-i pe sensibili, deveniți Grinchu din lista de prieteni și n-o să mai vedeți un like de la ei cel puțin un an.

Înfumurații: cu cât postezi și faci lucruri mai banale, normale, de zi cu zi, cu cât arăți că ți-e mai grea viața și fundu mai plat, cu cât regreți mai mult că trăiești în ăste vremuri și ești cu-n picior în anarhie și unu-n papuceii comozi de casă, cu-atât te placmai mult  înfumurații. Până și pisica pe care-o postează din când în când vine cu-n citat din Caragiale. Te-ai dus la mare, ai început să scrii din vacanță, dai check în… din aeroport, ți-ai cumpărat mașină, casă, ai primit un job mai bun? Dă-te-n colo că nu mai vez tu laicuri de la mine.

Colțuroșii: e frumos la tine dă-i mai frumos unde-s ei, au priceput ce-ai comentat la postarea în care s-au pozat cu nașii la dansu pinguinului da nu ți-au cerut ție părerea, ultimu like de la ei e de când ți-ai deschis contu acu 6 ani. Nu știi de ce îi ai în listă dar ești sigur(a) că ei te-au adăugat.

Citeste tot ▶

Shopping Valencia, Spania

Pentru că teleportarea și întreținerea pe-aici o bucată de vreme ne costă deja mult nu e cazul să mă întind ca și pruncul mic după jucării care nu-i sunt utile. Dar bucuria călătoriei e încununată când pot aduce-o satisfacție celor dragi, așa că împărtășesc cu voi sistemul de economisire pe care-l încalc adesea. Din păcate. Sau din fericire, pentru că până la urmă tot îmi îndeplinesc câte-o dorință.

1. Îți propui dinainte să-ți cumperi ceva anume și rămâi fixat pe acel “ceva” de care se presupune că ai nevoie.

Adică nu lungești coada creditului din buzunarul propriu sau din cardul altuia. Dacă ești cu Donald Trump dă-l încolo de nesimțit, just do it.

Eu mi-am propus să cumpăr un ceas frumos. Și mi-ar fi trebuit setul cu rimel de la Estee Lauder, cam 24 euro. Da mi-a plăcut jacheta de la Zara numai că am răspuns negativ la întrebarea “tu chiar ai nevoie de jacheta asta?” Ăăăăă… Concluzia: nu am neaparat nevoie de ele.

Adidas -chiar nu am decât o pereche de adidași vechi pe care-i alerg zilnic. Reducere: de la 95 la 60 euro.

adidasi adidas 2015

Și pentru că uitatul e gratis, mai clătești ochii.

Lacoste de la 95 la 50 și Desigual de la 80 la 40.

adidasi lacoste Citeste tot ▶

Aș putea locui aici

M-am deșteptat în puține locuri s-aud că Sinele murmură “aș putea locui aici.”
Orașul pare avangardist și totodată nu s-au sters cu intenție amprentele celor ce-au trecut, au cucerit, au abandonat. Iți e soare și grădină tot anul, în mijlocul orașului, fără să curgă sudoarea pe tine.

Simț civic
După zecile de câini care se plimbă liberi prin grădinile Turia, nu văd mizerie. Spaniolii, majoritatea, se apleacă sub tufiș chiar și strâng. Nu pe trotuar afară, pe bulevard, acolo e de la sine înșeles. Sub TUFIȘ. În Paris e mizerie, fără supărare. Și nemții sunt mai grei de șale.
E scump dar dacă te zbați cred că reușești să trăiești fără să-ți cauți psiholog să-ți aerisească mintea.

alei curate valencia Citeste tot ▶

Pantofii roșii din Plaza de la Virgen

red shoes spainIeri nu știam.

Azi cred că știu.

“Amnesty International placed red shoes at the Placa de la Verge in Valencia as a sign against violence against women. Each pair of shoes representing a victim of gender violence. This initiative traces back to the Mexican artist Elina Chauvet in 2009.”

Totuși nu am înțeles foarte bine la ce se referă în cazul acesta gender violence: discriminarea de gen*sex cu toate manifestările ei, violența împotriva femeii, violența împotriva anumitor femei?

Piața de lângă Catedrala din Valencia a fost plină cu… pantofi roșii. Fotografii ale unor artiști, desene, câteva minispectacole cu diverse teme, muzică și colinde. Din păcate n-am prins spiritul mesajului, poate și din cauza diferenței de limbă, m-am bucurat însă de culoare, de oameni, m-am uitat ca pisica la sutele de perechi de pantofi care păreau căzuți din cer în întreaga piață.

Câțiva cameramani transmiteau în direct, pe asfalt-dale era desenat câte un contur uman, miniexpoziția a avut apogeul ei cam o oră, apoi turiștii și localnicii au fost atrași fiecare înspre altceva: un cor de tinere fete care cântau ca îngerii, un înger care te-naripa varianta pentru îmbrățișare și apoi îți dădea un bilețel să-ți citești soarta. Cam pentru un euro, așa, nu cred că venise cu permisiunea vreunui Arhanghel. În sfarșit, erau si niste demoni-anonymus cu capetele tăiate, aceia sigur vorbeau rrromână. Mâna unuia s-a întins pe sub fața de masă spre-o domnșoară, si-a dat săraca testul de efort, a scos un guițat si-a sărit peste căruțul și peste copilul unei mămicuțe  de-am râs tot roiu de-așa încălecare.

red shoesred shoes2 Citeste tot ▶