Alo, capra, actele dumneavoastră vă rog să le prezentați, țha țha

peneO doamnă care știe rețeta fericirii, mi-a scris ceva drăguț la articolul despre nefericire. Foarte pertinent de altfel, mai ales dacă a trecut si examenele la cursul lui David D, Acela cu psihologie clinică și psihoterapie. Mie mi se potrivea terapia cognitivă dar nu stiu dacă aș fi luat examenul.

Să schimb orașul! Sa-l modific. Genetic adica. Că nefericirea asta, nu e așa, normal cum cred eu, cerul e limita.

Doamna trăiește într-un oraș mare, oraș care se dezvoltă bine.
Eu am ales de bună voie un oraș mic. Cu trei ani în urmă aș fi zis că nu mă întooooorc. Viața.
Să dai în bobi și nu știi cum sunt oamenii în cele mai multe orășele-municipii din țara asta! Poate că aveți voi neajunsurile voastre cu traficul și alea alea pe la județ dar hai să mergem pe firul amuzant. Nu vă mai spun despre orasul meu. Vă spun despre orașele mici. Poate așa veți înțelege – am eu cativa pitici, tot pentru un publicul meu scriu, ei înțeleg- de ce avem acești Conducători.
De ce ne temem că ne fură ungurii Ardealul (oooo, daaa!, ne temem, parol!)
De ce nu avem coerență în niciun act de la lege pan la studiul de fezabilitate si doamna de la ghișeu, toate se bat cap în cap.
De ce ne batem realmente copiii în 2019 (am crezut dar când am și văzut, auuu) și-I umilim în fața altora, pe stradă, la grădi, în parc.
De ce ieșim-ieșiți degeaba în piață.
De ce ne facem rău coit unii altora? Voit am scris, autocorectorul.

De ce îi deranjează pe ceilalți dacă nu ești ca ei?
Oameni buni (?) e în sângele nostru, revoluția ne-a dat numai Dezlegarea de-a fi noi înșine, autentici până-n sinapse.

Read more

De ce “pe vremea noastră” era magic Crăciunul

felinare si femeiePentru că oamenii își vorbeau cu adevărat

se spune că știi c-ai îmbătrânit când începi să folosești expresia asta. Ei, și? Pentru oamenii care te iubesc vei fi același TU. Față de ceilalți e preferabilă retragerea.

Înainte cu două-trei săptămâni, se făceau deja listele-n familii. Pe nașii cutare îi invităm cu cuscrii că și lu Ionică și lu Reta le place vinul adus de la țară, pe Aneta o chemăm o data cu unchiu din Târgoviște, că poate până atunci termină și ea cu divorțu. Stop listă. Oripilare.

Mătușa Aneta divorța acum la venerabila și varicoasa vârstă de 45 de ani? Mama făcea listele, se consulta cu tata, puneau zile și perechi în functie de feluri preferate, simandicoșenii, simpatii ascunse și-n funcție de vizitele pe care le onoram neapărat și noi. Când se vorbea de-o minune de trei zile, ce-l implica pe unul sau de altul din familia pe atunci reală, strecura cineva o glumă dar nu răutăți.
Eu, când auzeam că “aia are 45 si divorțează” mă întrebam cine-o s-o îngroape dacă rămâne singură. Mi se părea nescris în stele să ai atâția ani și să îndrăznești să te desparți de nașu Chelaru, de vișinata lui și de cele 4 amante.
Că eu mă credeam nemuritoare pe-atunci. O să stagnez așa, la vârsta de aur și-o să fiu mereu fata lu mama și-a lu tata.

Read more

Mai mult decat sex (b)anal

citatN-o să scrii despre sex.
Ba, o să scriu. Ca înainte.
Și nu-I deranjează pe… și ce zic cei care te cunosc?
Mă doare-n fund. Da o zi în care am râs cinci minute în hohote n-am crezut că scoți azi de la mine.
– Am gasit alaltaieri când ai postat ceva de pe Ralix – textul ăla cu jucării erotice. Mi-am zis că pot să-ți las textul meu ca și comentariu. Că nah, esti într-un oraș mic și…
– Și?
– Și tu nu poți să spui că te doare-n fund, da io pot dovedi, nu-ti trimit poze, mi-a luat 2 ore să mă pun pe hartie.
( Dear, am râs cu steluțe, cu beteală, hai să fim seriosi, sunt Hapi, cui nu-I place, merge pe alt blog sau mă plătește să scriu despre clopoței și reni).

………………….
Îmi stii situația, sunt foarte bine cu al doilea viitor (oare??) soț, ne-am acomodat, mai multe date despre copii, flori, vămi, locații nu dau. Numa să zic dacă publici asta că-s o femeie din ce numeam și eu Normal în țara mea. Pe care o consider încă România, n-am niciun interes politic, pe nimeni acolo, asta e, parinții mei au fost români. Au fost.

Bun, am și eu o varstă și-am cam trecut prin cele lumești. Deja, fiind aici de 17 ani cu foarte mici întreruperi, absolut c-am dezvoltat o altă acceptance cum îi spuneți voi. Adică nu te văd, nu mă vezi, nu e în sensul rău, ne zambim, nu ne zambim, nu-mi stiu vecinii, te inund, plătesc, am uitat, e asigurarea, ies cu ăla sau cu aia, n-are niciun interes vecinul, am doar o mașină, imi las si-mi iau copiii de la școala cand el nu poate, am o viață normală. Nu zâmbește nimeni cu subînțeles, las că știu eu ce-ai făcut astă vară, de fapt, dacă ești așa un om, aici n-ai parte nici de integrare nici de prieteni. Poate că e un motiv să părem altora mai Reci? Ca Răciturile, așa le zice-n Ardeal, nu?

Read more

Stai liniștit, și eu sunt nefericită

Și ceilalți. Numai că nu spun. Nu spun că n-au cui. Îi văd pe stradă că se întalnesc, își vorbesc da nu pricep, nu se înteleg. Stii de ce? Că-i doare-n fundu aplatizat ori ba, de celălalt. Că ei AUD dar nu ascultă. Ei se gandesc deja înainte: o să ajungă la piață sau la birou, o să iasă vrăjitoarea aia cu ochi rautacioși și-o să facă o remarcă ce le va strica ziua, apoi trebuie să-și ia copilul… oare soțul chiar umblă cu femeia de la plăcinte? Oare a aflat că s-a culcat cu Georgel luna trecută și de-aia s-a purtat ciudat alaltăieri? Ei nu sunt acolo, atunci, sunt in fantasme, în proiectii 3D.

Și difuzorul de lângă ei vorbește și cuvintele lui trec pe lângă receptor. Am inventat un nou telefon fără fir. Ăla în care e totuna că pierzi 23 de minute pe facebook sau 20 față în față cu cineva pe care îl doare la bască despre cum te simți tu. Oamenii au nevoie să vorbească da se miră că-s nefericiți: pentru că nu sunt dispuși să asculte. De ce crezi că un psiholog- psihoterapeut bun îți ia 170 de lei pe ședință si are următoarele 3 luni ocupate? Crezi că-ți reface viața ca în Once upon a time și apoi ești bine, schimbă el ceva în viața ta? Nu, de fapt, într-un fel sau altul te face să repeti aceleați lucruri de 2200 de lei până ce realizezi că soluția era acolo la tine dar trebuie s-o aplici. Că azi nu mai stă nimeni să desfacă flaconul să te dea cu pomezi.

Și eu sunt nefericită amice

Și sper că-ți fac ziua spunându-ti asta în orașul ăsta în care lumea e happy 
Cum mă, aia, aia n-a fost cu bătrânul ăla, aia care-a venit cu-n copil din flori, aia care umblă îmbrăcată așa de parcă… de unde dracu are aia bani? Io cred că l-a fraierit pe…

Tu crezi că mie-mi pasă ce zic ăstia? Că aș sta să le spun acum că mai sunt luni în care nu mă ating de ultimii bani pentru că se poate ivi ceva si nu am la cine apela? Crezi că-mi pasă că se bucură? Nu-mi pasă, vorba fetelor de la ultima lansare: e despre ei, nu despre mine. Am 3-4 persoane cu care vorbesc rar, e adevărat, da ne pricepem. Unul pe altul adică. Cum nefericită, pai a facut copil si amu zice că ea nu e fericită?
Stă cu mă-sa si… păi da, dacă nu s-a măritat.
Vezi tu ce alunecos e cuvantul ăsta? Fericire.

Măi, mi-s grele unele zile de mor da știu ce vine dup-aia (dacă nu mor și nu mi-a dat Dumnezeu un copil ca să mor acu, îmi place să trăiesc, m-am obisnuit cu un anumit fel de Greu). Nu am dat niciodata dintr-al meu si să răman mai săracă. Am cate-o zi în care m-aș băga într-o scorbură să stau acolo sa-l aștept pe Peter Pan da-mi revin că vreau eu să-mi revin, atat de mult îmi iubesc copilul.

Am zile în care l-as pune în săgeata albastra, cu pernița lui cu tot și suzetă și Nan3, cu bilet la mare si 3 geamantane cu scutece si apoi l-as astepta-n Constanța, așa se maraie si plange si se crizeaza si nimic nu e bine. Că așa-s copii! Nu am mai făcut o baie adevarata de o lună dar fac zilnic dus de doua ori si la ultimul aproape adorm. Dar o baie fierbinte să stau eu așa să nu se audă în casă decat Dido sau Lust for life și să nu mă sune pulipucii ăștia de curieri că nu-mi găsesc blocul? În Gherla dragă prietene, tu știi foarte bine ce greu e de găsit blocul meu aici! Și să mă cheme să cobor la un bacțis de 5 lei. Păi cunoști cât car eu. Nu cobor, le explic frumos care-i politica mea și a lor. Apropo, alaltăieri m-a adus un taximetrist acasă, încărcata ca un măgar veneam de la cumpărături. Iau multe ca să nu merg de 2 ori că nu pot efectiv. M-am rugat în gand să mă ajute pana sus, ii lasasem un bacsis bun. I-am spus că-mi sunt grele, că de fiecare data iau orez, fructe, cartofi, lapte, altele care chiar se adună. S-a pus pe telefon si mi-a dat cate 10 kile într-o mână: le puteti oare duce dv? Sigur. Si-am zambit. Da mi-a părut rău că e mic omul ăla și c-o să rămână așa. Și-am fost tristă trei etaje. Dar hei, eu fac asta de cand am rămas gravidă 

Mă mai uit pe FB si citesc disperarea în fotografiile fericite agățate pe toți peretii. Doamne ce n-aș da să fiu cu ăla sau cu celălalt, hopa, cine mi-a mai scris, ia uite-o pe-asta, hai sa-i dau add. Și nu-s invidioasă, în orașul ăsta în care lumea caută-n fund rățoiu vecinului să vadă dacă-i mai indopat. Nu-s invidioasă și mi-e liniște și zâmbesc. Poa să-și cumpere palate si BMWuri pe care să le parcheze=n fața intrării în bloc. Dar cu oamenii ăștia nu mă amestec niciodată, pot să spună că-s oricum. Ete nah.

Am fost în toate locurile în care am vrut să fiu si-am văzut la final că dacă nu treci și nu accepti doza ta de suferință n-ai niciun rost pe pamantul ăsta. Dacă divortezi azi si te însori maine e vanare de vant, cam asa.
Dacă nu lasi omul să plece sau nu pleci tu când nu mai poti, stai înlănțuit în „ce-ar fi fost dacă”. Cum știi când trebuie să schimbi ceva? E simplu. Când în balanța vieții tale ți-e mai mult acru decat dulce si mai mult necaz decat liniște-n suflet. Atunci pleacă, altfel nu ne face nimeni martiri că am stat pentru copii, cățel, societate și ca să dăm bine-n ochii mătușii care vrea să fii cum zice ea, nu cum ești tu.

Dacă nu cunoști si nu faci sacrificii părăsind, plangandu-ti mortii, ascultandu-ti semenii, ajutandu-i, n-ai cum să evoluezi.

Read more

De ce ați mai cheltuit pe referendum bani pe care nu-i avem?

De ce ați mai cheltuit pe referendum bani pe care nu-i avem?

oscopieRecunosc, n-am mai citit politici în ultima vreme, am avut nopți cu perioade furtunoase, apoi am încercat să rețin cât mai mult din Lucian Blaga. Este logic de ce. A devenit esențial în prevenirea eritemului fesier la bebeluși și a păstrării colagenului la mămuci de aproape 40 de ploua infernal.

Dar din cauza filosofiilor dânsului și a centralei mele termice care are placă frontală centrală și eroare de afișaj ca la mersurl trenurilor, nu ii pot păstra poza-n portofel mai mult de 3 zile și tot la bugetul de stat se întoarce cumva. În sfârșit, asta fu relația mea cu Blaga, CECul m-a avertizat că s-a mărit ori s-a micșorat ROBORU, nu m-am simțit prețuita la adevărata mea valoare și am zis să văd ce se mai întampla prin țară.

Compasul ierusalimului și tradiția iubirii obștești

Căutând pe internet informații despre cultura cânepii și a Inului în România, am dat peste Compasul Ierusalimului, poza cu Liviu Dragnea și Tony Blair care simulau problema refugiaților – probabil a celor de la dineul la care au participat.

În sfârșit. Compasul Ierusalimului?

Am lăsat dracului cânepa, deși-mi aducea mai multe beneficii intelectuale, că-l recitesc pe Andrei Oișteanu și am căutat compasul și prin alte țări. Nimic. E clar, l-au chemat niște neniuci la locurile sfinte și l-au inițiat pe novicele nostru sexy. Poftim Domle, G de la Dragnea, G de la punctul C, litera cinci, G de la ce punct vrei tu c-am auzit că te însori cu o fată frumoasă. Îți oferim fundația pe care ți se va ridica de-acum structura, pune și tu niște corturi în plus pe la Deveselu că de când cu Trump, nu mai avem pe unde să-i trimitem pe golanii ăștia și nu încăpem toți în alde Palestine. Și-am auzit că la tine-n țară sunt gaze, furtunuri care provoacă vibratii celor care se gândesc s-o facă în grup, etc. Niște stricați, domnle, ai dreptate, gândim la fel. Iaca, compasul, îl învârți între dejde când vrei să scoți la iveală omul Vitruvian din tine. Fă referendum, vinde compasu dacă vrei, oricum ești cetățean de onoare-n Florida.

Și-a venit ăsta vesel și fericit (cum să nu vii vesel acasă când ai așa fată frumoasă) i-a văzut pe agasanții de pe facebook cu luminițele lor sub balcon în Piață și iată, cum poți pocni omu-n cap mai rău decât cu Iubirea? Ce sus, jos, las că v-arăt eu poziția. Mai aștept să ne spună și cum să folosim uleiul Johnson când nu suntem cu bebelușii, în caz de acroșări greșite.

Nu am obiceiul să mă leg de felul în care arată oamenii. Nu mai explic că pentru mine poți să fii orișicum fizic, nu mă interesează, dar jur că n-am știut c-are Dragnea 55 de ani. Pare deodată cu fostul meu octo… oktoberfest, e un tip pe care l-am întalnit acolo.

Voi chiar nu vedeți cum ne divizați și cum ne divizăm noi înșine în țara asta? Suntem tot mai invidioși, slabi, ipocriți, mândri din nimic și malițioși maxim. Zeflemitori. Mai nou, batjocura pentru celălalt a devenit umor românesc de calitate.

Read more

Ce sunt riad-urile? Riad-uri în Maroc – Fes si Essaouira

Ce sunt riad-urile? Riad-uri în Maroc – Fes si Essaouira

Le gasești și în Egipt, în Tunis, în alte țări în care populația este preponderent arabă (sau musulmană că nu e totuna). Dar sunt unice pentru mine riadurile marocane. Am mai auncat o privire pe internet si sunt descrise adesea ca fiind stilul de case vechi, elegante, tradiționale, transformate-n ceea ce englezii numesc case de acomodare. Adica o clădire pentru oaspeti. Un fel de pensiune de la noi.
Si ca îți oferă experiența (unica) de a trai în vacanța ta precum localnicii. Nu sunt de acord.

Pentru cele care-ați văzut filmul Clona -eu stăteam împăiată, a fost telenovela vieții, cred că mi-am meritat 3001 de nopți cu fostul, telepatie, ce mai- vă amintiți casa din Fes în care locuia Jade?
Ei bine, avea o curte interioara imensă ca o grădină. Două niveluri plus o terasă. Voalurile-n vânt influențate de clima subtropicală a mediteraneenei, mozaicurile splendide din aceste vile, draperiile grele cusute cu fir de aur, toate sunt si erau realitate. Modernizată acum, sigur. Dar acolo nu experimentezi viața localnicilor săraci precum bruma căzută-n apă, ei nu contau decat în spiritul tradiției. Musulmanii bogați locuiau in riad-uri, acestea erau vilele lor.

Acum veți găsi riad-uri cu ferestre: la mare, la port, la piață, la zidul medinei. Dar cele luxoase și rămase din vremurile protectoratului francez de exemplu, de prin 1912, țin cont de o arhitectură specifică culturii. Poate ați mai văzut în filme că femeile nu stateau la ferestre, poate doar dacă trăgeau cu tunul să-și facă gemulețe. Vedeai ditamai zidul, crenelurile mici, poarta cât o șură veche de la satele noastre și nu dădeai doi bani pe casa aia, vorba vine. Dar înăuntru era raiul ăla imaginat cu hurii, mozaic de cartagina, văluri de mătase, palmieri adevărați si eventual o vegetație ca o oază. Nu lipsea micul bazin sau măcar o fântână arteziană minusculă. Sistemul de irigații era deja bine pus la punct, se stie ca marocanii, egiptenii, puneau mare preț pe curățirea trupului. Începand cu miresele virgine rașchetate-n hammam-uri si terminând cu soții aproape virgini masați și scrobiți de către mămuni, surori, mătuși.

Iată cum arată pe (de) dinafară:

Essaouira si Fes

usi riad fesriad essaquira si fesIn Tunis si Egipt nu am prea găsit, ca să evităm hotelurile clasice am accesat un fel de appart hotel-accomodation sau camere private care încercau să păstreze stilul oriental.

tunis, egipt, usiCe se poate vedea în împrejurimi? Unele nu indică nimic semn c-ar fi lux în spatele vreunui zid. Iată câteva terase dintr-un riad din Fes, vedere panoramica peste oras dar si stradute întortocheata si paraghina. Medina din Tunis cu appart-hotel. Essaquira cu grădinile atent îngrijite.

casablanca maroc centru

Read more

Tantrumuri si tantum verde la copilul de un an jumate

vero si bebe teoAu început tantrumurile la ăsta micu, auzi tantrumuri, a trebuit să citesc juma de zi despre ele înainte să ies azi.

După ce am înțeles perfect cum să mă port și care ar fi motivele pentru care nu e bine să mă dau cu capul de primul castan din parc, i-am tras trei pufuri de tantum verde, de-ala cu 38 de lei, să fim acoperiți. Tocmai terminase de ros un colț de pal melaminat așa că a stat ca la dentist, a vrut doar să zică ca-ca înainte să-l iau sub braț dar a ieșit ca(t)ena și un muc.

De când s-a născut, poate din cauză că m-am uitat eu la filmul Fălci înainte să-l executăm silit, îi tot ies dinți.
Nimeni nu mă crede dacă spun că e mârait sau că mi-a scos 112 fire de păr alb într-o zi și mâine am programare la vopsit. Așa zâmbește crocodilu mic din căruț, cu strungă, cu cârlionți, întinde mânuțele, zice goanga când trecem pe lângă vecina aia care mă bârfește zilnic. Când am făcut poze-n parc nu dormise de vreo 6 ore și stătea în obiectiv ca un manechin.
– Lächeeeeeln…
Și Tudor râdea cu ochii și cu hohotele.
– Komm hier…
Și Tudor alerga la mine cu bufnița din pluș, a spus fotograful că vai, ce cuminte și dragalaș e, ca un pui de pisicuță. Bine, a zis numai așa, nu știa c-a vrut să mănânce un șoarece în parc săptămâna trecută…

Trece ședința foto, îi face tai tai lu nenea, se joacă trei minute cu o frunză și-o castană, Doamne feri, e bolnav, ma gandesc. Gata, are efect ăla verde, mai cumpăr cinci. Pe când aranjam pufuleții în geantă, bufnița mea plonja-n cea mai puturoasă baltă din oraș (să mă scuzați da parfumat sau anosmic nu e lacu din parc, da știm că-l faceți cândva) și Tudor se chinuia să treacă de zidu chinezesc să sară după ea. Arunc pufuletii cât colo, îl salt pe copil, văd stele verzi, dă-i explic micuțului speriat că acolo e… crocodilu. Un mare pericol. Nu e voie. Mami dispare în universul infinit. Mami se supără, haide dragă să gestionăm aceste porniri că… Un stol de ciori protejate prin lege și copilul meu neprotejat de statul român mancau pufuleti într-un suflet, pe alee. Deh, dacă am văzut că stă jos copilu și bufnița stă cu fundu-n sus, am zis că-i bine, că-s normală și că toate sunt vechi pe lume. Bromazepamu e mai nou dar mă adoarme și-am zis pas.

Read more

Draga mea, tu nu ai avut o prietenă, uite, hai să-ți spun cum e să ai una

Draga mea, tu nu ai avut o prietenă, uite, hai să-ți spun cum e să ai una

picasso paris

(fotografia e făcuta de mine, e un Picasso, o expo din Paris cred. Acum și eu știu picta dar încă nu am găsit pânza.)

Nu e greu când te desparti pentru că știi că odată, oricat de tarziu, vă veti regăsi.
Nu e greu cand te desparti pentru că nu v-ați rănit și nu v-ati făcut de râs una pe alta, prietenia are nevoie de întelepciune si de tăcere când e cazul.
Tu nu ai avut o prietena, tu ai avut tovarăse de mâncat si de servit un pahar de tărie. Care niciodată, niciodata nu au făcut ceva dezinteresat pentru tine, așa să știi, ăsta e răspunsul meu si asta e greșeala ta, că ai persistat într-o formă de iubire si loialitate de care prietena ta nu a avut nevoie! Tu erai doar o trecatoare, v-a smuls primul curent, ce tornade v-ar fi ținut vouă prietenia?

Toate am bârfit, toate ne-am comentat odată prietenele sau acțiunile lor, am râs de ele, le-am ridiculizat. Apoi se presupune c-am evoluat și n-am sărit de glumițe, pișcoturi, insinuări și povestea unor aventuri erotice fara nume, date, sens, n-am tăiat in carne vie.
A trebuit sa trec de 30 de ani ca să-mi cunosc prietena pereche. Total diferită de mine. Nici cand a plecat, nu m-a lăsat singura, m-a lăsat cu o femeie dragă si frumoasă care se potriveste întru totul situației mele. Situatie in care ea nu mai putea fi, nu acum!

Read more

Redeschiderea Sephora în Iulius mall Cluj, prilej de răsfăț și bună dispoziție

Redeschiderea Sephora în Iulius mall Cluj, prilej de răsfăț și bună dispoziție

Am plecat din oraș brusc, m-am gandit ca toamna o să se încheie rapid si nu mai găsesc asa o zi cu soare. Cum să vă descriu eu plecarea din oraș?

o vacaVacuțele sunt niște animale faine, îmi amintesc de vacanțele la bunica. Bine, în 2018-2019 poate că nu e foarte normal să mearga alaturi de mașini și pietoni la oras, să-ți cânte gainile din curte de la casa din centrul unui Stadt mic… deși, daca ar fi cineva capabil să facă un mix între modern si arhaic poate că ne-am simti chiar bine unii cu alții. Noi, animalele din noi, animăluțele de pe drum si chiar cele îngrădite în curți și ținute mereu în lanțuri.

 

Mi-am luat copilul, pe mama si ne-am dus la județ. Aveam 15% reducere la Sephora si visam sa-mi achiziționez parfumul preferat. Unul dintre ele, pe celalalt l-am primit taman din Berlin, de la Luiza dar e aproape gata așa că, Sephora să fie. A fost o zi oawww, era să-l călcăm pe fostu! Aproape c-aș fi sărit din mașină să-i introduc sub nas – personajului negricios bronzat si nervos- bucățica sprintenă cu carlionți, ten alb, dinți spațiați. Să-l fi îmbrățisat si sa-i spun: haide cu noi, e deschiderea Sephora, eu dau o geană, așa, printre rimeluri dar mai ții tu minte toamna-n care ți-am demagnetizat două carduri?

De fapt m-am enervat că l-am văzut. Și asta m-a bucurat. A trecut. Am trecut peste el. Nu cu mașina. E bine, e un pas mare înainte.

A fost o zi distractiva și nu cred c-aș fi simțit atata bucurie într-un mall alaturi de mama și copilașul meu daca mai era cineva care să ne sufle-n ceafă. Suntem așadar familia tradiționala: mama alerga după noi – conduc căruțul ca nebuna, în mașină sunt pietrificată încă dar perseverez- bebe voia jos, eu voiam la Sephora si apoi restul.

Dar vă las pozele de la deschidere și restul, despre ziua de astăzi, pe Facebook. Nu stiu cum v-ati simtit voi astăzi dar mi-am dat seama după multă vreme ce înseamnă: LESS IS MORE!

sephora 5sephora cluj ingsephora clujsephora1sephora2sephora4

Tipuri de femei pe care ar (fi) trebuit să le cunoști

Tipuri de femei pe care ar (fi) trebuit să le cunoști

sexyAdmir oamenii care-au reușit singuri. În toate. Eu n-am nicio abilitate extraordinară, deși, după cum se uită la mine, adminul de la scara 5, mă bănuiește de alde proprietăți electrice care-ar strica și prizele din casă. Eu mă cam tem de el.

Ca femeie, am câte puțin din toate și o sumă mare de nimicuri absolut necesare ca să trec relativ lin prin viața asta țepoasă.

Nu sunt extraordinară la stabilitea corectă a task-urilor, nu excelez la micile activități de management, nu știu găti, iar dacă bat un cui, la dexteritatea mea, ori îl răstignesc pe vecinu ori cade peretele. Odată m-am apucat de pictură, împreună cu fostu. Mi-au acceptat trei desene la un centru pentru bătrânii cu boli degenerative. Le-au vândut cu câte 5 lei într-o zi de-aceea în care populația conștientizează că 20% din ea nu va intra vreodată la Zara să caute blezer la reducere. Așa că, în mărinimia lor, mi-au cumpărat pictura cu lacul, barca și doi pești, M-am simțit ca Picasso, că înainte participasem la desenele de machiaj pentru copiii din alt centru.

Posesivele

Sunt în general niște jivine mici, pot avea picioare lungi, bot ascuțit, țepi și un zâmbet care-ar topi orice statuetă de gheață din ghidul miresei 2018. Prin ziua a cincea, la Geneză, ele-au fost singurele Eve care-au luat notițe, crestand arborii cu unghia ca să fie sigure c-au înteles corect: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste …”

Ele erau cele pe care-n Roma antică, sclavele-n chiloți de lâniță și cu părul ondulat, le îmbrăcau cu mătase-stola, le machiau cu șofran sau înălbitori, de-arătau ca hoitarul alb. Le parfumau și le aranjau părul în formă de suliță ca să le predea soțului. Fapt care odată realizat, îi oferea sclavei trei zile libere, cât să se spele într-un lighean și să înceapă telenovela cu soțul Augustus Sclepțios. Soția de rang înalt ardea smirnă și se scălda-n lapte de măgăriță ca să-și atragă bărbatul, că pe-atunci nu putea să-i dea cu tigaia-n cap guvernatorului iar dacă-si bătea sclava, ăla o iubea și mai mult pe sărmana supusă la suplicii erotice.

Read more

Ce ai mai vrea să vizitezi în județ? 10 locuri din Cluj pe care le îndrăgesc

Ce ai mai vrea să vizitezi în județ? 10 locuri din Cluj pe care le îndrăgesc

cuscutacee3. Grădina Botanică.
Ce importanță mai are care-s unu și doi, când, în primul an de facultate, Peter, un negruț dintr-o echipă națională de baschet, m-a invitat să văd (și nu oricum ci pentru prima data în viata mea) Grădina Botanică din Cluj. Bine, era toamnă- iarnă, un frig de crăpaseră mușchii pe arbuști și pe treningul partenerului meu. Dar ce nu face o studentă visătoare pentru un strop de romantism?
Intrarea era gratis pentru studenți și oricum, ce mă interesa pe mine, de 3 săptămâni îmi tot spunea Peter că nu ajunseseră bănuții de la părinții lui din deșertul Gobi. Probabil era penurie de cămile. Oricum Peter mă iubea pentru că nu voiam să mă culc cu el – spre deosebire de doi dintre colegii lui.

Am cutreierat grădina aia de n-o uit în veci. Să mă mai pună dracu să merg acoloiarna mimând îndrăgosteala. Frate, crăpase carapacea pe țestoasele alea de la grădina japoneză și prietenul meu îmi explica ceva legat de fitogeografie: că e aranjată grădina aia în stilul… Eram la școală deci, în anul 2 și lipseam. Nu asta a fost problema, mai și lucram, lipseam și de acolo, motivat de altfel. Eram la ortopedie cu bunu iar bunu era după lemne la 200 km distanță. Când am dat nas în nas cu șefa, atacantul din stepă mi-a spus mândru: Șhi No Niuai! Odată i-am sărit în brațe, ca-n bazinul central, vorba unui amic, măcar am făcut pe cineva fericit. Femeia n-a mai fost sigură că-s eu, i-a fost jenă să se binocleze și a doua zi, pe cât îmi motivam absentele la facultate, la radio nu puteam. N-a zis nimeni nimic, nu știu nici astăzi dacă m-a văzut dar n-am uitat cotețul ăla japonez, stilul în care s-a realizat și Ceaba-Nima sau tsubo-niwa , cum s-or numi cele din micile curți din Japan.

Cam asta a fost experiența mea, am aproape pierdut un an, nu prea făceam față presiunilor așa că, pe când au venit cămilele din Gobi nu mai eram cu Peter. Eram aproape toată ziua la muncă, câteva luni, pana ma epuizase și vedeam că pierd lecții importante. Dar aveam dedicații la radio în limba engleză, de fiecare dată când eram la serviciu.

Read more

Familia traditională cu 30 de ani diferență, referendumul și vibrația numelor

alb dulce milostivireRecunosc, n-am mai citit politici în ultima vreme, am avut nopți cu perioade furtunoase, apoi am încercat să rețin cât mai mult din Lucian Blaga. Este logic de ce. A devenit esențial în prevenirea eritemului fesier la bebeluși și a păstrării colagenului la mămici de aproape “40 de ploua infernal”.

Dar din cauza filosofiilor dânsului și a centralei mele termice care are placă frontală centrală și eroare de afișaj ca la mersurl trenurilor, nu ii pot păstra poza-n portofel mai mult de 3 zile. Si tot la bugetul de stat se întoarce cumva. În sfârșit, asta fu relația mea cu Blaga, CECul m-a avertizat că s-a mărit ori s-a micșorat ROBORU, nu m-am simțit prețuita la adevărata mea valoare și am zis să văd ce se mai întampla prin țară.

Compasul Ierusalimului și tradiția iubirii obștești

Căutând pe internet informații despre cultura cânepii și a Inului în România, am dat peste Compasul Ierusalimului, poza cu Liviu Dragnea și Tony Blair care simulau problema refugiaților – probabil a celor de la dineul la care au participat. În sfârșit. Compasul Ierusalimului? Am lăsat dracului cânepa, deși-mi aducea mai multe beneficii intelectuale, că-l recitesc pe Andrei Oișteanu. Am căutat compasul și prin alte țări. Nimic. E clar, l-au chemat niște neniuci la locurile sfinte și l-au inițiat pe novicele nostru sexy. Poftim Domle, G de la Dragnea, G de la punctul C, litera cinci, G de la ce punct vrei tu c-am auzit că te însori cu o fată frumoasă. Îți oferim fundația pe care ți se va ridica de-acum structura, pune și tu niște corturi în plus pe la Deveselu că de când cu Trump, nu mai avem pe unde să-i trimitem pe golanii ăștia și nu încăpem toți în alde Palestine. Și-am auzit că la tine-n țară sunt gaze, furtunuri care provoacă vibratii celor care se gândesc s-o facă în grup, etc. Niște stricați, domnle, ai dreptate, gândim la fel. Iaca, compasul, îl învârți între dejde când vrei să scoți la iveală omul Vitruvian din tine. Fă referendum, vinde compasu dacă vrei, oricum ești cetățean de onoare-n Florida.

Read more

Scurtă scrisoare pentru Ana a mea

gherla1(nu am readaptat la per tu, era in draft, dar e valabila)

*n primul rând vreau să vă informez că noi am fost foarte bine primiți aici, ne-am integrat în societate precum vrăjitoarele cărora li se punea căluș înainte să fie arse pe rug.
Îi cunoaștem pe toți, suntem adesea invizibili și fii-meu e plin de bube. Mă rog, bubițe. Bagă aerius cum mestec eu xanax.

În al doilea rând vreau să vă spun că, am scris în primul (rând) cu un asterix nemțesc ca să nu înțeleagă toată lumea.

Aici ducem o viață eco, sănătoasă, oamenii fac mult sport și ai de unde alege.
Bârfa din 3 în 4 ca la telefonu fără fir este ca mersul pe bară, cine nu-și sparge capul e ovaționat trei zile, ca-n povești. Decât să spui în față ce simți, crezi, dorești, aștepți, mănânci și eventual fuți (să mă scuzați, aici oamenii nu se…) mai bine stai și te scarpini în nas trei zile și tot iese ceva.

Cum v-am spus, ne știm toți și ne iubim printr-un zâmbet: Cineva, Ceilalți, Ăia, Cineva, Ăla, un vecin, o tanti, o doamnă, o femeie, Câțiva. Nu se cade să întrebi: Cine este Ăla? Cine este Cineva? Dar Ceilalți? că te poți alege c-o plângere la poliție și roțile sparte la căruț.

Tinerii sunt dornici să lucreze, femeile gătesc bine, sunt frumoase și afliate vreunei bisericuțe până când Sfinții le vor despărți. Și-am apărut eu.

Read more