Cum să-l înnebunești de plăcere

pisica Ani de zile am dat bani pe reviste lucioase intre filele carora gaseam articole crăcănate, care-mi captau interesul- doar erau traduse pe jumatate din ingemănatele din alte tari. Si jurnalistele de pe-acolo erau mai tupeiste ca Madonna.
Apoi mi-am dat seama ca e suficient sa-l înnebunesti. Plăcerea trece repede.

Eram in Beirut, bausem o cafea care continea intreaga cantitate de cofeina sugerata de rapoartele organizatiei mondiale a sanatatii si acu fugaream prin casa mâtzul lu frate-su. Partea buna era că in afara de tahicardie, aveam si viteza, cand treceam prin camera in care statea maică-sa pufaind alene dintr-o shisha, n-apuca saraca sa-si scoata pipa din gura sa ma mai intrebe a cinspea oară unde amar îl întalnisem pe fiu-so.

Mâtzu a obosit, eu am mancat si m-am calmat, a inceput telejurnalu – si in fiecare camera rasuna un intro de razboi, mi-am amintit prin ce traumă trecusem, când, nepricepand nimic, a trebuit sa ma uit cum îl împușcă pe Ceausescu life . Nu stia nimeni ca imi zbocoteau ochii in cap si daca-mi cadea Mario de pe un tub de-ăla cand ma jucam pe televizor.

„Ma duc sa-mi cumpar tigari“
„Vrei sa vină Selma cu tine?“
„Nu, ca ma descurc, raman jos cat sa fumez o tigara.“

(ultima data cand am iesit cu Selma si i-am spus in francezo-araba ca vreau smochine moi, mi-a cumparat niste pere nemaivazute, dulci si aromate, doua zile ieseam din toaleta numai ca sa dorm si sa beau apa, am crezut ca mor de dizenterie în fundu lumii si acolo ma acoperea doar soarele nu si asigurarea medicala)
„Cobori, tastezi pinul, iesi in dreapta, treci strada, nu te uita la semafor, uita-te la masini si traverseaza langa vreun localnic, al doilea magazin pe care scrie…“
„Stiu, stiu. Da masinile opresc pe bune daca-mi ridic rochia asta pana la genunchi, nu-i asa periculos“
(nervi) „Sa vii repede, ia-ti telefonul.“

Dupa 3 ore, 3 membri ai familiei erau pe xanax, că le traficasem eu din Romania cate-o cutie.
Consortu, hipotensiv de altfel, ajungea în diastola- la valori de 100.

Citeste tot ▶

Un mort, două înmormântări și un botez

haloween In ziua aceea am scos din casă vâlvătaia burzulită cu incredibila vârstă de 7 ani si-am dus-o la pizza. După 18 întrebari pe minut, imi cautam mp3-ul in geanta, norocul ei ca-l uitasem acasa.

„Hapi, tu la cate inmormantari ai fost?“
A…..baby, la putine.
„Câte, totusi, da-mi o cifra“
(ea făcea deja fractii si eu faceam eforturi sa-mi amintesc cum se calculeaza procentele cu zero virgula 0)
Pai nu stiu, doua, cinci, opt???“
„Asta înseamnă că nici la tine la înmormantare n-o sa vina multa lume?“
„Pai probabil. Pe mine mă pun în vase canoptice si-mi dau drumul pe Nil. Am un prieten care ar face asta pentru mine.“
„ Da, nu sunt crocodili în Nil?“
„In Egipt? Nu dragă. Jumate din populatia din Cairo îsi spală acolo nadragii, caprele si nevestele. Tu daca ai fi crocodil ai mai sta?“
„Mnnnnnuuuu“

Eram mai de 20 de ani cand a sunat bunica sa ne spuna că moare bunu de-amar, necaz si etilism. Dup-aia a sunat vecina de la a șasea casă „mai dinjos“ c-a murit si l-au dus la capelă, c-asa a auzit de la diaconu din sat si in plus amu amu au bătut clopotele. M-am împachetat mai repede ca mama si m-am vanturat la țară, sa o consolez pe buna.

Citeste tot ▶

Let s talk about Ex

6 luni a urmărit Maria daca n-are fata ticuri nervoase, daca nu începe sa faca pipi în pat si daca nu și-a agresat mai mulți colegi ca de obicei. Pentru că, atunci când Dănut a dat accept, în loc sa țină flori în mână zâmbind spre cameră, ținea altceva, cu dedicatie specială pentru înfierbântata lui amantă cibernetică.

Va amintiti de Salt n pepa? S-au mai facut niste salturi de atunci, in virtual so let s talk about Ex, va astept pe Ralix.

 

Draga mea prietenă

masina de nisip Alaltaieri am gasit la „celalalt acasa“ papuceii din velur, plini cu nisip din desertul Sinai.Mi-am amintit cum simteam ca-mi fuge pamantul de sub talpi, cum se incalzea talpa de cauciuc in cateva secunde, cum simteam fierbinteala pana in creier si cum imi cautam solutia oftalmica sa indepartez firele de nisip.
Cum m-a mușcat camila aceea, saraca de ea chioara, s-a intins la ailalta mana, nu la cea in care tineam biscuiti de cereale. Cred ca avea si anosmie, altfel nu m-ar fi lasat s-o incalec, puteam îngrozitor a pește, venisem din port si pana seara n-aveam cum sa-mi schimb hainele.

Cand mi-am rupt degetul mic in corali am cumparat papucii aia. Nu stiu daca te-ai lovit vreodata cu determinarea unui ciocan la degetul mic, dar durerea viscerala nu se compara cu impulsurile pe care le trimit nervuletii aceia, o mie de volti pe secunda. Eh, na, l-am strivit bine, ca tot acolo e.
Cum e sa alergi schioapa, in iulie, in apropiere de Tunis, sa cauti crema cu hialuronidaza la farmacii? E ca si cand ai astepta trenul in autogara. Unu la mana- ca nu prea sunt farmacii. Farmacistii nu stiu de hialuronidaza. Si daca stiu, crema e deja rascoapta pe un raft. Totusi, am luat-o, stii, eu nu mai pot sa-mi bag degetul mic in gura asa cum face flebetea ta :)

Da, imi fuge uneori pamantul de sub picioare, dar la fel imi fugea nisipul. Si mările. Imi e frig cateodata si mi-e teama fara motiv dar inainte „imi era“ prea fierbinte pentru ca am aflat demult- calea de mijloc e pentru balerine. Insa pana si ele isi distrug la un moment dat ligamentele si oasele urcand si coborand de pe scena.

Citeste tot ▶

Sephora, La Roche Posay si alte slabiciuni

rujuri lancome si clarinsDaca nu cunoasteti raspunsul la primele versuri din melodia de mai jos, mergeti la Sephora si puneti-va castile cu piesele lui Dido. Initial. Dupa ce alegeti un produs, puteti trece pe “time of my life”. Si cand parasiti magazinul, amintiti-va ca mai stiti pasaje din Psalmul 50, din vremea in care va ducea bunica la biserica, in vacante.
Rujul Lancome l-am achizitionat la reducerile din primavara si-n mod normal n-as fi dat pe el 103 roni dar cand am vazut scaderea de la 183 mi s-a parut ca-s ruda cu Rene Descartes dar am uitat sintagma Cogito ergo sum.
Pe celalalt l-am vanat frenetic si l-am platit la pret intreg.
Imi sta bine, nu-mi sta bine, da-mi servetel, mai zi-mi odata cat costa, asa-i ca nu-mi sta bine???
“Ba da, parca esti Alba ca zapada” zice prietena mea.
Atat mi-a trebuit, pitici aveam.

Citeste tot ▶

Vă spovediți?

lumanari
1.Aștept cu nerăbdare:
- primele raze de soare dupa o ploaie buna
- sa fim „toate trei“, deodata, acasa si-n imprejurimi
- sa sune la usa o persoana draga
- sa ma relaxez dupa ce citesc/invat o ora intreaga
- sa am inspiratie ca sa scriu pe blog sau sa trimit un text mai elaborat

2. Sunt încântată/fericită:
- cand „adorata mea“, dupa ce face botic 10 minute, se uita serioasa la mine si-mi spune „te iubesc“
- cand ma suna mama, plecata in vreo excursie si-mi povesteste ceva entuziasmata, apoi imi spune: te las acum ca trebuie sa iesim….
- cand o prietena imi spune multumesc, desi eu consider ca nu are motive.
- cand “blonda din familie” are tot mai mult succes <3

3. Ma simt împlinită:
- cand reusesc sa duc la bun sfarsit un proiect
- cand rezolv o problema care ma apasa de multa vreme
- cand cineva drag reuseste sa bifeze ceva pentru ca i-am spus eu cum sa procedeze

Citeste tot ▶

Un copil altfel

Când m-a sunat sâmbăta, o amica pe care n-am mai văzut-o de vreo 10 ani și mi-a spus ca vine în vizita „cu iubitul ei” m-am apucat să-mi strang chilotii, sutienele și stiva de haine pe care ma pregăteam sa le calc. Ma suna din mașina:
„Tuuuu, ajung imediat mira-m-as de ele bălti măăăăi nu ai voie sa ieși din mașina la semafor urcă repedeeeeee nebunuleee Hapi ajung imediat ăsta mă disperăăăăăă”. No virgule attach.

Am setat telefonul pe silent, doar așa, în caz ca mai sună până ajunge, am lăsat vraiste hainele, mi-am închis animalu de companie în baie, am sunat-o pe prietena mea și-am rugat-o sa mă apeleze exact într-o jumate de ora- c-o urgență, orice urgență.

„Pai de ce sa sun peste o juma de ora, când poți să-ți spun acum urgența? Ne-au băgat firma în insolvență pentru niște acte nedepuse în 2007. Auzi, îți face mama pâine, nu-ți mai cumpăra.”

„Au băgat firma în ceeee?”

„Stai liniștită că rezolvăm. Bine… nu esti linistită. Dacă-ti uscă distonocalmu gura, încearcă niște propanolol pana găsești actele care-mi trebuie. Da spune-mi de ce sa te sun în juma de ora?”

„Vine o amica, n-o cunoști, cred ca nici eu n-o mai cunosc. Are un iubit care sare în bălti când ea oprește la semafor.”

„Bine. Invita-i la Tarnița data viitoare. Hai că vorbim, mi se descarca smartfonu asta din 2000.”

Citeste tot ▶

Prietenii mei, cunostintele lor, dușmanii voștri

friendsLa gradinita am avut prima „prietenie adevarata“.

Pe Narcisa a mutat-o doamna educatoare cu mine in pat, pentru somnul de amiaza, dupa ce Tibi a facut pipi pe cearsafurile ei, de-au stat educatoarele numai intr-o sedinta 3 zile- Narcisa era fata de preot si Tibi ii necinstise pijamaua cumparata de la Complex.

Ne-am imprietenit repede, dupa ce am aflat ca ea vomeaza dupa grisul cu lapte, ii merge burta daca mananca fructe si are alergie la ciocolata „numai la aia de casa“ ca asa i-a zis muma-sa. Ma ingrasasem in 3 luni ca macaroana fiarta, mama era incantata, singurul inconvenient e ca n-aveam voie sa vorbesc cu Tibi, care intre timp rezolvase problema cu incontinenta urinara.

„Sa iti spun un secret“, a chitait Narcisa dupa 3 zile de la deplasarea pentru somnul de amiaza. Mama mi-a spus ca Tibi a incercat sa imi faca farmece cu pipi, te rog sa nu te apropii de el ca farmecele se iau.
Atat mi-a trebuit. M-am dus cu lacrimi de crocodil la educatoare si i-am spus ca Tibi a incercat să mă farmece.
Doamna a inteles exact ce nu am eu in cap la varsta aia si mi-a spus că e normal, că-s o fată frumoasa (arătam ca gălbiorii ăia pătrați, cu salopeta- din Despicable me, numai ca eu purtam ștrampi crosetati de bunica) si o sa mai fie baieti care-o sa încerce diverse vrajeli.
Cand mi s-a rupt gentuța, cand mi-a disparut sandvișul, cand am urlat ca uliu la vaccin, am dat vina pe Tibi. In scurt timp, timidul nostru coleg a devenit inamicul public numarul 1.

Citeste tot ▶

Străin în România

paine bagheteDa eu de cand i-am spus ca trebuie sa învețe limba română. Că nu-i va fi de folos, am uitat s-adaug.

Acum cateva zile, vine un amic de-al meu din Germania, mă duc sa-l iau si-si suna gazda din aeroport. O mai văzuse o dată.

Bune ziua, ce mai faceț

Vaaaaai, bine, multumesc, si dumneavoastra? Ați sosit?

Ame sosit. Ame vrut se spun che (io de-acolo: dar de ce vorbesti italiană) … che se poate doarme în seara asta la hotel si dache împreună mâine, nu supăraț?.

Aaaaaaaaaa. (crezui că și-a prins mâna la ușă)

Eu de acolo: “e bine daca vin mâine la apartament?”

E bine dache vin maine la apartamont?

Daaaaa, e bine, la ce oră?

Nu stiu ezact dar sune eu mâine dupe ce se scoală, poți spun exact la dumnevoastră.

Citeste tot ▶

Cele trei câștigătoare ale kitului Eucerin Sun

kitul sun EucerinSunt: Diana Tarhon,

Fashiondoctor

PSI (Camelia Sima)

 

Felicitari. O sa fiți contactate de organizator pe adresa de mail cu care v-ati inscris, pentru livrarea kitului de protectie Eucerin Sun.

Sper s-avem o lună muuuult mai călduroasa decat asta care fu. Cele care-ati calatorit prin țari straine v-ati bucurat cu siguranta de mai mult soare, acum mizăm pe august, septembrie si… protectie în toate :)

iarba verde

 

Ciudati misogini, iată cum (nu) vă observăm noi

choises Dar va bagati voi in seama :) .

Pe blogul lui Cabral un nene si-a dat chilotii jos ca sa vada unele ce n-are el. Pai si nu merita omu o mana de ajutor? Let s analize this. Doar stiti ca-s saritoare :) Fara diacritice ca nu merita efortul azi.

“Parerea mea despre femei este una foarte proasta. Nu am avut esecuri in dragoste deoarece nu am iubit niciodata si nici nu o sa iubesc, dar am observat prieteni suferind din cauza panaramelor ordinare care fug dupa bani si masini si mai ales clubareala.Fiecare vrea vedeta, sa fie o papusa barbie in centru atentiei.”

Citeste tot ▶

Iubita mea

te-am ingropat acolo unde e si o parte din sufletul meu.

fetita sufletelMultumesc Vietii pentru cel mai bun antidepresiv din lume.

Mirona, multumesc mult. Am facut tot ce am putut.

 

Nimic întâmplator în viața mea

hapiDar in a voastra? Cum v-ati „comportat la volan“ pana acum?

In urma cu multi ani, asa cum ar povesti strabunica, eram parașutata pe nedrept de la „cel mai frumos“ (si mai stresant) loc de munca. Studiam, munceam din greu si cate 12 ore pe zi, nu-mi studiasem ascensiunea dar a fost rapida. Pentru ca-mi placea tot ce faceam si eram buna. Nu destul de buna incat sa nu-mi supar o subalterna si un iubit sus- pus. Iubit care, in momentul in care scriu sta intr-o celula si am aflat absolut intamplator.
Ani de zile m-am gandit la cat m-as bucura sa plateasca pentru ce mi-a facut mie si altora.
Si de ani de zile am uitat de ei doi.

Pentru că Viața….

M-a directionat, cand n-am mai avut de ales. Sa cer ajutorul unui om special pe care il cunoscusem absolut intamplator prin natura muncii mele. Ajutor, nu- nu m-am exprimat bine. Am lasat un CV.
Mi-am inghetat un an la facultate.
Au fost luni in care ma gandeam ca asta inseamna sa-ti cada cerul in cap.
De fapt invatam o lectie pe care multi o detestă: nimic de calitate nu se obtine fara sacrificii. Nici un caracter nu e slefuit de razele soarelui, de plimbarile prin iarba verde si intrarea salariului pe card o data pe luna.

Au trecut cateva zile dupa ce-am lasat acel CV si am primit un telefon. M-am dus la interviu, l-am luat si am incercat sa ma integrez intr-o breasla corupta, intr-un colectiv in care 2 erau „de treaba“, 7 erau miserupisti si doua muieri (neaparat sefe) imi faceau ficatul pastrama.
Am rezistat si am muncit – pana la 12 noaptea cand apareau evenimente. Numai ca eram prea pregatita si prea prost platita, plecasem de acasa pentru noul job. Au aparut frustrarile, oboseala si fiecare adevar pe care il rosteam trecea printre patru maini care-l distorsionau.

Intr-o zi, pierdusem un tren si stateam la ia-mă nene.

Citeste tot ▶