Reportaj Siria 2016 – doku deutsch

Dacă înțelegeți măcar puțină germană, merită să vedeți asta.

Am văzut multe, mențin și învăț cuvinte noi, în plus urmăresc desfășurarea evenimentelor așa ca pe o semi apocalipsă. Tragic. Nu îmi pot imagina cum se poate adapta un copil unei astfel de normalități.

Și noi… îi lăsăm să moară mai nou în epidemii pentru că toți inculții au emisiuni și știu ei că vaccinul nu e bun. Ceva ce nu s-a demonstrat NICIODATĂ, în nici un studiu. Decât în cele de pe net, bloguri extremiste (da, eu găsesc că și asta e o formă de extremism) și interviuri.

 

Iertați-mă dar azi orice bou poate fi Profesor și psihiatru cu 12 cărți scoase și orator și să aibă laborator în spatele bucătăriei. Deoarece cobai se găsesc peste tot!

Iar Vedete care să-i poarte fumurile mai departe, eh, deja e… Artă. “Contesti tu opinia lu Crengulescu Schwartzkoft Tunder, dr, prof, conf și specialist în cresterea ceaiului de valeriana? Iote, el zice că doctoriile nu-s bune, are 89 de ani, 6 copii și îți arată exact ce se poate vinde!!”

Vai, nuuu contest, doar suntem o turmă înțeleaptă. Pana la granita judetului!

Cât de sigur e turismul în Maroc în 2016?

Cât de sigur e turismul în Maroc în 2016?

rabatN-aș vrea să scriu o postare lungă, concretă totuși.
1. Turismul în general a devenit pentru unii călători convinși (sau care au acest scop expres: de a călători) aproximativ nesigur oriunde în lume. Ori, acest lucru nu depinde neapărat de evoluția scenelor de război ci și de structura personală a celui care pornește la drum.
2. Există persoane care nu sunt aproape deloc influențate de acest potențial pericol. Un pericol care există oriunde. Spun aproape deloc pentru că, deși aș alege în continuare destinații orientale, cu siguranță nu “m-as băga în gura lupului”. Dacă aș putea alege mâine o țară pe care s-o revăd a șasea oară probabil, ar fi Marocul. Nu aș merge acum în Istanbul (atenție, Istanbul, nu Turcia), în Beirut sau în Palestina sau Egipt (Sinai) (mai mult datorită stresului excesiv provocat de controalele nenumarate și evident necesare în condițiile date).

Din punctul meu de vedere, Marocul rămâne (încă) printre cele mai sigure destinații pentru ambientul oriental. Care între noi fie vorba, s-a degradat mult, capitalismul a lăsat urme și detalii false până și-n cele mai îndepărtate sate ale beduinilor vizitați de turisti. Subliniez că siguranța este absolut relativă și aș detalia prin traducerea unor informații de pe siteul ministerului de afaceri externe ale Germaniei. Înainte de a traduce, să știți că m-am întrebat și eu sub ce criterii se subliniază și pe siteul mae.ro că există acel pericol reprezentat de luptători marocani care s-ar fi întors de pe frontul din Siria, în condițiile în care știm deja că nu trece o săptămână fără să aflăm câți potențiali extremiști au pătruns în Europa cu valul de cetățeni nevinovați care au părăsit Siria, cu singurul scop de a fugi din fața morții! Ori, Regatul Marocan (monarhie constituțională de drept, conform legislației, bla bla, rege cu puteri depline și o tablă de șah) are tot interesul să oprească, să verifice și să țină sub control potențialii inși care ar reprezenta prin simpla prezență un pericol. Căci la ei pericolul nu este doar pentru turiști ci pentru Regat însuși, Mohamed al 6-lea fiind succesorul tatălui său, Hussein al2lea și se află la putere din 1999.

Citeste tot ▶

Ochiul lui Horus

Ochiul lui Horus

ochiul-lui-horus

Q Există un singur Obiect de care nu m-aș despărți niciodată de bună voie și pe care nu l-aș dărui pentru nimic.

Şederea în Egipt, alături de mama ei, a fost o dulce recunoştinţă faţă de puterile cosmice în primul rând şi, evident, faţă de Hani, pentru că-i făcea acest cadou necerut Valeriei. Fusese un concediu plăcut, relaxant, fără griji. Acum i se părea c-a îmbătrânit şi-au trecut veacuri. Ce simţise atunci şi ce trăia acum? Hani a ales un hotel impresionant în Cairo, au stat câteva zile, zile în care Ioana a râs cât în alte luni laolaltă.
Hani urmase cursuri şi totusi reţinea exact numai ce auzise de la bunicii fetei: gimineaţa, vraişte, câinile (câinele), laolaltă, tustrei, îţi şede bine. Culmea, acestea le trântea corect, fix în momentul inoportun. Mai încercase să învete de pe CD-uri, eşuate experimente: intra în «curva» în loc de curbă, mergea la «cur» – pentru momentele de relaxare petrecute „la cură“ prin câteva staţiuni din România.
Iranianul nu înţelegea ce este sindromul Asperger înalt funcţional.
Mergeau pe stradă şi el exclama:
– Ia uite, ce frumos apune soarele printre palmieri.
Mama Ioanei îl întreba simplu:
– Unde, Hani?

Citeste tot ▶

Cum te pregătești pentru o petrecere la piscină

Cum te pregătești pentru o petrecere la piscină

hapi janis clujCând a încetat Dido cu White Flag (căci pusesem laptopul pe mașina de spălat de lângă baie) îmi testam flotabilitatea în cadă și mă gândeam să văd câte minute rezist fără aer dar un ton de bulbuc m-a întors ca pe-o broască și am citit curioasă mesajul de pe what s app.

Vii la o petrecere la piscină? Ora 21. Să ai costum de baie.
10 variante mi-au trecut prin cap sau pe sub el, nu ies des însă oferta era tentantă căci sunt puține locuri în care merg cu gândul că nu trebuie să mă feresc de oameni și circumstanțe.
Nu că e mama la mine. (știe că-i internată, mai știe c-am 36 de ani și că nu mă oprește nici marele zid chinezesc)
Nu că nu știu ce-i aia, cum să vin eu până în centrul clujului în costum de baie… (ești proastă fă, îl iei cu tine dacă vrei)
Nu, că mă îmbăt. (ok, asta ar fi trebuit să-l sperie dar ne obișnuisem deja cu monștri personali, altfel nu poți ține o amiciție darmite o prietenie)
În sfârșit, adevărul:
Nu, că n-am bani de petreceri acu…
Ești invitata mea, te-am întrebat de bani?
Hrrrrr. ( de ce nu le-am făcut eu pe toate la timpul lor? Mor să văd cum e o petrecere la piscină.)

Citeste tot ▶

Tu ce fel de băutor ești?

Tu ce fel de băutor ești?

tequilaCred că-n primul episod din Anatomia lu Grey, când s-a peredit Meredith cu-n kil de tequila, mâncam biscuiți și mă miram de ce-l parașutează a doua zi pe Derek. Mi-amintesc și-acum trupul ei gol, armonios, era pieptănată parcă, obosită doar prin prisma intuiției privitorului. O durea în slipii aruncați prin casă de “cine-i ea,” “cine-o fi el” și ce-a spune orașul Seattle la rubrica DI-VINĂ.

N-am băut tequila în viața mea. Fix la asta m-am gândit în dimineața în care am deschis un sfert de pleoapă și m-am mai gândit că tot ce trebuie să fac e… să stau liniștită sau să strig, eram undeva sub dărâmături, fusese cutremur, o să mă găsească cineva… Ar fi păcat să mor fără să știu ce gust are tequila… și atunci un pompier mi-a dat părul la o parte, doi ochi frumoși, albaștri, m-au privit de parcă chiar ar fi văzut ceva grozav și-o voce a șoptit măgulitor de stânjenitor, stânjenitor într-o ipostază care ar fi fost banală (dar nu era): God, ai băut mai mult ca mine. Fără reproș. Doar o șoaptă, un zâmbet de-al lui și-o bănuială personală: nu eram sub dărâmături. Mă aflam în patul meu și bărbatul nu era pompier (niciodată nu mi-au plăcut poveștile cu pompieri).

Încet, membranele postsinaptice începeau să picure cognac sau brandy pe fiecare nerv și ca urmare mi-am amintit brusc că am (sau nu mai am) un iubit, doi șoareci, 22 de probleme din care 14 nerezolvate și-am sărit direct înspre dulapul Victoria cu patru uși: puteam să mă mișc! Lucru de altfel vizibil căci mânerele de la ușă și colțul patului mi-au taxat imediat acrobațiile olimpice.

Citeste tot ▶

Ce cadouri își doresc femeile

Ce cadouri își doresc femeile

iLux geanta rucsacelEram la liceul Petru Maior, undeva într-un orășel mic, intrasem cu notă bună, era bine, era aproape de casă, poate c-a și fost cel mai minunat cadou al vieții să am parte de cei mai frumoși ani, ca-n filmul cu Oana Sârbu.

Cred că atunci am învățat noi, printre altele, iubirea de sine. Da vai, ce ne iubeam!

Cum se apropia ziua cuiva, cum ne făceam planul: nu atât ce ÎI OFERIM sărbătoritului ci ce NE OFERĂ el nouă! Ca răsplată că l-a adus barza pe lume și a mai prins un an în care… s-a născut de ziua lui, vorba lui Pavel Stratan. Greu m-am dezobișnuit de asta, nu mai știu cum procedează alții dar a dat Îngerelu să mi se deschidă mintea și să pricep că dacă doresc să ofer un cadou, mai ales de ziua cuiva, nu trebuie s-aștept nici plecăciuni, nici tort și nici chef de chef, că poate omu n-are bani și până la urmă nicio obligație să-și spargă darul. Că tot am adus vorba (și am așteptat s-o aduc cu oareșce prilej) mi-am dorit cadouri diferite în fiecare etapă a vieții mele. Și am avut nesimțita speranță să nu mă mai simt obligată să ofer la rându-mi ceva, de ziua mea! Că dacă o fac, va fi plăcere, dorință, distracție și nicidecum obligație.

Femeia îmbrăcată-n parfum…

Tot în liceu eram când am primit în sfârșit ceva ce părea a fi din categoria reală cadouri pentru femei, ceea ce era minunat pentru o adolescentă.
Primul parfum original! Atât de prețios încât am îndrăznit să pufăi cu el pe bluzonul din lâniță (!!) la prima întâlnire cu-n rocker mai în vârstă cu 7 ani (despre care aveam să aflu ulterior că-i călușar în ceva grup, la casa de cultură). Nici cu ruj nu m-am dat, eram sigură că o să mă sărute, ne filam de 3 luni. Citisem undeva că parfumul îi înnebunește pe bărbați, am pus destul cât să-l duc la paroxism, pe-atunci apăreau destule reviste bizare.

Într-adevăr, săracul Narcis, a strănutat tot drumul, cât am bătut noi aleea din parc și m-am gândit că-i doar polen și iubire. Până la urmă, am stat pe-o bancă și-am spart semințe, pentru ca, la sfârșit să-mi mărturisească franc faptul că nu suportă mirosul de… acetonă!
N-am înțeles nimic chiar atunci dar după câteva zile mi-am făcut teste la sânge să văd dacă n-am diabet. Nu aveam, așa că am dat vina pe parfumul original, cumpărat probabil de la ruși.
Pentru adolescente și tinere nu aș recomanda parfumuri, tocmai pentru că acest elixir este un cadou rafinat și personal, e ca și cum ai cumpăra prezervative fosforescente pentru un pudic. N-o să-ți spună că el nu preferă așa și pe dincolo dar ai mari șanse să fie absolut dezamăgit.
Cel mai mult mă bucuram în frageda tinerețe de o geantă originală ori de o trusa de manichiura. Se găseau destul de puține iar calitatea era îndoielnică. La trusele de manichiură mă refer, tăiai pielița cu tot cu derm. Gențile de lux le vedeam rar, pe la județ și nu-mi permiteam să mi le cumpăr singură.

geanta izadora anuschkatrusa manichiura true gentlemen

Donez cărți

După 30 de ani mi s-a cam părut îndoielnică această bucurie extravagantă chiar, a femeii care primește drept cadou cărți. Mai mult sau una. Ori-și-care carte, oaw, iată, am carte, am parte! Cu specificația că uneori, aceste cadouri vin de la persoane mai puțin cunoscute dar care cred că o cunosc pe ea pentru că, nu-i așa, îi place să citească!
Și mie-mi place să-mi suplimentez aportul alimentar. Uneori folosesc calciu, magneziu, vitamica C sau zinc, lecitină ori altele, în funcție de nevoile organismului. Este în regulă să-mi trimiți ceai de merișor dar chiar să mi-l oferi cadou cu o anumită ocazie?

Citeste tot ▶

Ce te deranjează la soțul tău?

Ce te deranjează la soțul tău?

expo luvruCa să nu-mi dispară elanul pe care mi l-ați oferit, citind comentariile la concursul Sephora, mi-am propus să scriu un pamflet, așa, de dragul soților, amanților și iubiților voștri, c-al meu e nesimțit momentan. Nu mă întrebați care dintre ei, că închid comentariile 😉

Mărturisesc că nu mă așteptam să relatați cu atâta haz, demnitate, poate puțină suferință, sinceritate, fluență și ce mai, m-am regăsit în multe dintre poveștile voastre, aș fi vrut să citesc câte un articol întreg! Și de asemenea să vă pot premia pentru că am ales cât am putut de… obiectiv. Nu le cunosc pe niciuna dintre câștigatoare, nici nu știu dacă am comentat vreodată pe blogul lor. Nici măcar pe FB nu le știu decât dacă mă trag de mânecă: hei, eu sunt Dana, eu sunt Sonia.

(fată, m-ai dat gata cu mopul și cu soțul, ia-i un cățel)

Acestea fiind spuse, dragi bărbați, fiți amabili:

  1. Nu adăugați toate drăguțele în lista de FB. Pentru că eu, Mirinda văd că Iubi s-a împrietenit cu Daniela, cu Ioana, cu Delia, cu Tamara și cu perversa de Ramona, aia despre care vuiește tot orașul că și-a pus țâțe false. Cum frate, te împrietenești și tu o dată pe lună cu Ionuț și te împerechezi, pardon împrietenești cu 15 fete pe săptămână? Sunt geloasă, na, chiar dacă îți spun că mvaaaai, nuuu, crăp în sinea-mi și le-aș tranșa pe vreo două așa cum tăia bunica slana de pe porc, cu ocazia Ignatului… Și pune-ți naibii măcar messengerul pe silențios!
  2. Nu ciocăniți!

Chiar așa, voi ăștia care ciocăniți în cap, ușă, țeavă, perete, sau în propriile noastre coaste când stăm mai cocoșate sau nu stăm cum vreți voi, aveți un blocaj emoțional care vi se trage de la vizualizarea repetată a desenelor cu ciocănitoarea Woody, când erați mici! Chiar dacă acum nu vă mai aduceți aminte, așa că o să vă facem programare la cea mai urâtă psihiatră din oraș!

* fetelor, vă spun un secret. În general psihiatrele sunt foarte frumoase, cunosc două, au picioare mai lungi ca crengile copacului Paulovenia de la grădina botanică… iar psihiatrii atractivi sunt ocupați, am sunat eu la 5, cei mai buni din Cluj, când am auzit ce-mi povestesc am gândit c-a fost război cât nu eram în țară și-acum 50% din populație suferă de stres post traumatic. Cine zice că nu merge lumea la psihopupu? Hă?

Citeste tot ▶

Concurs Sephora: super serul anti-rid. Încheiat

Concurs Sephora: super serul anti-rid. Încheiat

concurs sephora ser anti-rid Pentru că v-am promis și a trecut ceva vreme de când n-am mai organizat un concurs pe blog, am ales pentru voi două cadouri de la Sephora: super serum lisseur rides pentru ten dar și pentru zona sensibilă din jurul ochilor.

Flacoanele au 30 ml deci nu sunt mostre, concursul este organizat de blogul hapi.ro iar cerințele vor fi simple și amuzante. Prefer un zâmbet pentru un cadou și de obicei zâmbesc când vă citesc părerile, sigur, depinde și de tematică. Înainte să scriu condițiile de participare vă reamintesc că acesta este un serum anti-rid. Eu il folosesc aproape zilnic, fac excepții atunci când: rămân fără mai multe produse deodată și nu-mi sar banii din portmoneu.

  • când merg la plajă sau stau mai mult în soare aplic doar crema hidratantă cu factor de protecție 30 sau 50%
  • când călătoresc, renunț uneori la serum și pun în trusa de machiaj numai crema hidratantă baza pentru machiaj.

De ce folosim serum și care sunt mai bune, ce diferențe sunt între un ser și o cremă hidratantă, toate aceste informații le găsiți pe mai multe bloguri de beauty. Am scris și eu despre îngrijirea tenului și de aceea nu aș vrea să mă repet. În cazul meu, produsul ajută la menținerea hidratării, tenul fiind uscat. Aplic seara pe pielea demachiată corect. Inițial, dacă masezi după ce l-ai întins deja, ai impresia că se descuamează pielea ca atunci când te-ai prăjit prea mult la soare. Nu masați, nu e cazul, îl aplicați și după câteva minute, pătrunde complet în derm și oferă un confort maxim (da, despre cel pe care-l ofer vorbesc)

Ce promite:

  • linii fine vizibil mai… invizibile după numai 7 zile 🙂
  • având un efect astringent imediat datorită zahărului vegetal pe care-l conține, este și o bază bună pentru machiaj dacă-l utilizați ziua, dar nu uitați să așteptați puțin înainte de-a aplica fond de ten, etc. Pielea pare mai tonifiată, radiantă.
  • asociază un colagen cu nutripeptide extrase din orez, combinatie care ar prelungi efectul serului.
  • pe scurt: repar ce-a fost ieri, astăzi ești sublină dacă mă porți, ofer prevenție pentru ziua de mâine.

Bine, prevenție împotriva noxelor, vedeți că gravide puteți rămâne în continuare…

Citeste tot ▶

Povestea numelui

Povestea numelui

hapi11Mi s-a spus că tatăl meu era relativ treaz și-a reținut un nume pe care i-l indicase mama: Veronica. Mă bucur că era totuși, destul de amețit de fericire, c-am venit io pe lume, violetă (fără n), cu ochi bulbucați (nearticulat, că la așa o greșeală mi s-a atras atenția) și-un smoc de păr negru (de atunci poate am un crush pentru porcuții de Guineea). Atât cât a avut voie să vadă el pe ferestruica aceea cu gratii a maternității, apăru forțată de împrejurări, un fel de Julien(ă) din Madagascar. Am auzit că nu încăpeam pe cântarul spitalului, de-asta vreau să fac lobby pentru Centrul de Diabet din Cluj ;).

Tata și-a luat un amic de pahar și-un certificat constatator cum că m-a adus barza și-așa găit-a amicul: măi Ioane, doară s-o cheme ca pe tine, să-ț poarte numele.
– Bine zici. Da oare nu s-a enerva… cum o fi zis oare să scriu, Ramona-Veronica?
– Da ție-ți sună bine?
Lu tata îi țiuia mintea c-are 3 guri de hrănit acu, ce să-i mai sune, bucuria nu știa s-o exteriorizeze.

Ioana…

Pe atunci tata nu bea decât la înmormântări, nunți și când se depuneau icre în familie. Îmi place Ioana.
Singura care-mi spunea așa era diriginta mea din liceu. Îndărătnică am fost în primele săptămâni și nu răspundeam când alergam ca nebuna pe treptele profesorale, care-mi păreau un fel de vale a regilor vii, nu ca-n poveștile pe care le aud astăzi. Nu era voie și gata, nu făceam noi regulile-n școală.
Cum te obișnuiești cu orice, ca un ritual kabala a început să-mi răsune numele Ioana, când mă chema dânsa la o parte, lângă soba de teracotă, cam de două ori pe lună. Mică de înălțime, c-o sobrietate demnă de o regină, cu părul alb-gălbui tuns scurt și impecabil aranjat, își ridica mâinile la nivelul pieptului, trăgea aer în plămâni într-un fel care ar fi trebuit să mă facă atentă (eu eram vrăjită de brățările nemaivăzute pe care le purta) și-și lipea ochii oarecum de-ai mei, încercând o răutate pe care n-o poseda absolut deloc:
Tu Ioana, iarăși m-ai făcut de mândră mninune, să ț-o spun p-ardelenește (era absolut fascinantă când vorbea așa pentru că dânsa putea grăi oricum, nu se punea problema să nu o luăm în serios). Păi de-astea îmi faci tu mie înainte de olimpiadă, vin de trei ori pe săptămână după masa să vă pregătesc, te duci și la bio și-acum să-ți scad nota la purtare c-ai stat în ora de mate la Cola?
– Doamna dirigintăăăă darrrr
-Șșșșșt, că n-ai ce zice, știi tu că nu mă poți minți, nu ai scuze! Nu te-ai dus dragă singură, că voi circulați așa, în turmă. 3 ore de mate, Ioana, 3 ore, numai în semestrul ăsta. Ultima dată i-ai convins pe toți să fugă de la chimie dacă nu mă înșel? Mno zi, ce mă fac io cu tine?
Ce rău îmi pare că n-am știut atunci să-i explic că Ioana e probabil nume mixat -evreiesc, slavon… că-nseamnă un fel de Allahu Akbar de astăzi. Adică Dumnezeu este milă! Bine, poate că astăzi n-ar mai prinde alegoria numelor… Iar apoi ea a murit. Pur și simplu. Și nimeni nu m-a mai strigat: Ioana.
Iar pentru că Dumnezeu e milă, nota mea la purtare a fost întotdeauna 10.

Citeste tot ▶

Încă nu ești necrescut copile, nesimțiți sunt mami și tati

Încă nu ești necrescut copile, nesimțiți sunt mami și tati

copii la aparate47 de ani să ai și tot faci boacăne. Dar te simți rușinat.

Eram într-o zi într-un părculeț, am văzut un leagăn mare din acela cu lanț (sunt și clasicele pe care le numeam hinte, acum tip balansoare) dar pe leagănul respectiv  încăpeau 3 funduri de-ale mele și-am îndrăznit să mă așez și să mă avânt. Ce plăcere! Îmi aminteam cum mă lăsase o doamnă la o pensiune prin Sovata în spatele cabanei pe o trambulina de exterior, trambulină pe care intrau 5-6 copii.

  • Este pentru copii, altceva n-ați găsit? (tocmai alungasem vreo 5 puștani ca să mă dau eu în leagăn, era gol ca-n Zara când au new entry și nicio reducere!!)

O mamică de 77 de kile, înăltuță și periculoasă, cu-n prunc după ea mă mustră cu severitate în timp ce blondul cârlionțat o trăgea de curu pantalonilor că el vrea la balansoar (la aiaaaa verdeee cu rossssu)

Îmi cer scuze repede, sar în vânt ca uliu, aterizare forțată, sare și spray-ul termal din geantă, toate bune.

– Se putea rupe! continuă femeia.

Nu mai spun nimic, dau din mână gen taci dracului că nu s-a rupt și mă mut… dar ce să vezi, Doamna își ia copilul în brațe și hop în leagăn. Fix trei măsuri de buci dilatate, cât nu fură ale mele. În condițiile în care oricum nu scria acolo că nu trebuie depășită o anumită greutate amintesc acestea, nu cu hrana dânsei mă preocup.

Încă nu am aflat dacă e voie sau nu să te dai în leagăn dacă nu ai fost lăuză, cel puțin în România, în alte țări cred că e voie. Așadar nu comentez mai mult pe această întâmplare simplă unde noi, două femei, am devenit un fund fierbinte și o tâmplă…

Ai 3 ani respectiv 5? Bravo, bagă 3 serii de coapse!

Alt parc. Aceeași Eu, pe aparatele acelea pe care în sfârșit au căpătat puțin curaj să se mai urce și pensionarii că dacă ar fi după unii, ei au voie doar în troleu și acolo deranjează.

Cred că am stat 35 de minute. Timp în care am observat două familii. O mămică singură navigând pe aifone și un cuplu discutând pe-o bancă. Dacă locul de joacă pentru copiii de vârsta lor (nu vorbesc de cei de 7-14 ani etc) era puțin mai la vale probabil fusese invizibilizat pe moment. Deși părinții percepeau cum copiii se pun în primul rând pe ei în pericol și-n al doilea rând, trântesc absolut inutil și repetitiv pedalele din fier laolaltă, fără a executa vreun fel de minune care s-ar chema sport, nici nu i-au băgat în seamă, nici nu le-au atras atenția.

Citeste tot ▶

Genele mele false, privirea mea sinceră

Genele mele false, privirea mea sinceră

gene Ioana StanciuMăcar în scris să fiu mai egoistă. Chiar am observat că repet des Eu, credeam că l-am atrofiat dar nu, e acolo, trebuie să mai lucrez la setări :).

Știți că v-am povestit despre

Extensiile de gene cu Xtreme Lashes

și chiar am citit astăzi un articol spectaculos de plictisitor pentru mine, șablonat, o scriitură cu modele de pe podiumuri, despre cum vrem noi să semănăm cu ele și cum sunt muierile din reviste etalonul fiecărei muritoare. Hai serios. Dacă ai crescut în spatele camerei și te-au machiat 12 ani niște stiliști, te cred. Dar majoritatea nu suntem în buchetul acela colorat, imens, cu cozi lungi și scurte, disperate după atenția unui bărbat și disprețul vreunei femei.

Extreme Lashes la Ioana Stanciu

Nu aveam de gând să aplic și gene după ce mi-am tatuat ochișorii. De fapt, când intram în vreun butic și vedeam lângă unghiile acelea din plastic “fâșii de gene”mă gândeam că trebuie să fie tare ciudat să-ți lipești așa ceva pe pleoape. Și-mi mai aminteam cum, vara, îmi puneam pe unghii petale de trandafir sau bujor din grădina bunicii, le lipeam cu oareșce scotch. Da, chiar așa făceam iar la ochi trăgeam o linie luuungă cu vreun creion chimic aruncat pe stălaje, iar când scăpam fără conjunctivita (care apărea după o zi), era bine.

Scotchul adevărat, genele adevărate, le-am descoperit mai tarziu.

Când îl folosesc pe primul, adică destul de rar, înseamnă că am o problemă sau sunt inhibată rău.

Citeste tot ▶

Nu mai vreau să te văd pe tine și marea

Nu mai vreau să te văd pe tine și marea

snorkelingCel puțin nu acum.
Nu scrie asta, iubita că oamenii se bucură!
– Să se bucure. Era un singur om care-o cunoștea pe Hapi. Cel care-a creat-o. Ăilalți, din satu natal văd o poză cu o femeie.
Nu știu de ce m-am trezit cu gandul la mare, știi că-mi pozai bucuria din ochi și ieșeau pozele albastre? Mă uit la ceas, hrănesc șoarecii, fug în baie, fac duș, lovesc caloriferul ca de obicei, poate de dragul de-a-mi păstra hematomul, deschid portița de la alde creme și-mi bag degetele-n ochi. Cu lentile. Să fie reci, albastri, ca marea.

Fug la troleu. În troleu. Am de mers o stație și vorbesc la telefon în timp ce stau ca proasta cu biletul în mână. Îmi calculez în gând fix azi, 3 drumuri pe zi. Dus intors. Și pachetul de țigări. Nu, nu fumam înainte.
Sigur, tu n-o să știi, pe tine doar te-am refuzat, ai prea mult acum ca să iau de la tine. Am prea puțin ca să-mi permit să nu fac o dată în viață lucrurile cum trebuie.

Controlorul se oprește în fața mea și se uită ciudat. Ca un roboțel- clopoțel cu rochie de 50 de euro îmi compostez biletul în fața lui. Mă pregătesc să cobor la următoarea (oricum coboram) să-mi scrie amenda.
Se uită la mine și zâmbește.
– Să-l compostați data viitoare…
– Adică nu… nu coborâm? Nu mă amendați? (adică greșesc și necunoscându-mă, nu mă taxezi totuși? Am mai platit o amendă, îmi intrau banii a doua zi, chișc închis, card nu, dar tu dragul meu erai în TGV spre Paris)
Râde. E un domn de treabă, în vârstă.
– Nu. Da să-l compostați.
Zâmbește și-mi întoarce spatele, eu cobor și simt că mi se mișcă lentilele și văd mări albastre. Nu sunt lacrimi.
Mai sunt valuri de care-mi amintesc.

Am coborât prea repede, ca să ajung la X trebuia să mai merg o stație dacă tot am compostat biletul dar îmi era jenă de oameni. Încerc să mă amuz puțin întrebându-mă câți oameni mi-au oferit în ultimii 10 ani ceva pe gratis. Nu neapărat bani. Uite, sunt aici, vrei un măr? C-am cumpărat o pungă cu mere. Degetele de la o mână. Exact cei fără nicio obligație.
Și câteva fete de pe bloguri, necunoscute, plăcute.

Citeste tot ▶

Cum îmi îngrijesc decolteul?

Cum îmi îngrijesc decolteul?

hapiDa, știu, pe cine interesează? Păi pe voi pentru că dacă ajungeți la 50-60 și-o să aveți un chip oricât de drăguțel în felul vostru, pielea zbârcită, pătată și înnegrită n-o să vă facă cinste.

  1. Dacă grăsuțele au binecuvântarea ridurilor târzii, pare că noi astea slabe stăm cu pielea mai întinsă pe gâtlej ca niște berze grațioase și eventual lungane, pe care poți face anatomie.

Însă acest lucru nu sfidează legile gravitației. Multă vreme nu am folosit crema hidratantă și pentru decolteu dar acum folosesc untul de cacao sau cremă pe bază de nucă de cocos. Pielea persoanelor mai scheletice are nevoie de hidratare pentru că există prea puțin țesut adipos acolo.

2 Factorul de protecție.

Fără FPS 50 nu ies din casă, mai ales vara. Mai ies fără sutien, neepilată, fără bilet de troleu, fără telefon, dar Vichy trântesc automat pe zona respectivă.

În urmă cu câțiva ani, am văzut într-o stațiune o doamnă mai în vârstă, foarte elegantă și plăcută la chip, avea cam 60-70 de ani și un decolteu oribil pe care-l purta la vedere. La vedere era și soarele de care părea că se bucură prea des și neprotejat. Ca să nu ajungem la discuții despre cancerul de piele și de ce este necesar să folosim FPS. Acesta nu împiedică activarea melaninei dar previne hiperpigmentarea și alte neplăceri. Decolteul este zona cea mai expusă când e vorba să te ardă. Soarele.

creme de corp3. Masaj ușor cu zaț de cafea adică ceea ce numim peeling, descuamarea celulelor moarte pentru ca pielea să respire, da, ea respiră în felul ei 🙂

Sau cu păsat de-ăla pe care-l dădea bunica la pui. Sau cu făină de mălai, totuna. O dată pe săptămână. Apoi hidratare. Dacă vi se pare prea grunjos produsul, amestecați-l cu un ulei de corp, cu argan sau chiar cu gelul de duș.

Nu faceți peelingul pe stradă, eu am noroc, sunt aproape de Cojocna.

Citeste tot ▶