O poveste pentru Ana Maria M. Despre una dintre viețile mele

O poveste pentru Ana Maria M. Despre una dintre viețile mele

ciocolata hapiPilotul: marry me

(pozele sunt pe undeva într-o geantă, nu pe laptop)

Pe când eram tânără și frumoasă și tîrziu la mama acasă, aveam un buchet de prieteni pe care-i cunoșteam fix de trei zile. Iubitul meu de-atunci mi-a spus din ușă: ich fliege Susse, sage hier coleg krank, macht Party oder so was ich komme bald.  Nu știam daca e cu virgula. Și-a adăugat înainte să-mi arunce setul lui de chei: you have there 400 dollars, go shopping, see my friends, go to Spa, I m soooo sorry, my coleg is so sick!

În loc să mă duc să vomez de spaimă că-s în inima Stockholm-ului, e ziua mea și Frederick iese din domiciliul conjugal cu 2 genți și-o caschetă, la care-și prinsese panglica specială cu arici, vizibilă numai pe timp de noapte, i-am spus cât am putut eu de relaxată okey darling, iu have any aidiă when iu come back?

Așa m-am obisnuit  cu adevărul gol goluț: omul nu aparține nimănui, eu pot face party cu 400 de dollars plus ce-mi rămăsese din baby sitting. La naiba, pot să fac cea mai mare party, o să-I invit pe toti colegii lui de la Memory Hotel. C-abia după ce și-a turat porșul spre aeroportul Arlanda m-am prins: stai că ăsta nu cu mine-a vorbit în primele fraze, că eu nu vorbesc germana. O s-o vorbesc numai peste 5 ani când voi deveni odaliscă.

Era relativ tânăr, arăta bine și ne cunoșteam deja de ceva vreme. Parinții mei erauîncantati de el, el o mai avea doar pe mă-sa care, de cate ori ne vedea, turna-n ea câte o sticlă de vin roșu și apoi îmi arăta casa mare sus si jos spunându-mi cât de singura e, că Frederik zboară mult. Bine, poate-mi zicea că pe-acolo o să fac curat, ca Cenușăreasa, dar eu credeam ce-mi traducea fii-su.

Altă viață

Ieșeam de la avocată, aici în Gherla. Femeia asta, aveam să-mi dau seama mai tarziu, are cea mai bună pregătire și e o enciclopedie ambulantă pe drept civil. Vreau să-ți spun, că atunci, când el a intrat într-un val de procese ( a castigat dupa aproape 9 ani) și noi am ieșit de la doamna H – după ce am tradus totul, am luat notite, am ars vreo 300 de calorii de stress- am simțit că avocata are dreptate. Însa el alesese deja calea grea. Cand deschideam ușa mercedesului elegant, nou-nout, am rămas o clipă cu privirea lipită de straduta murdara, bordurile rupte, gropile spre care aveam să ne îndreptăm și apoi să le uităm, mergand spre autostrăzile din țara noastră frumoasă. El vorbea despre întalnire si enumera strategii.

Read more

Jocuri în casă, timp de calitate cu copilul de 2-3 ani care se plictisește repede

Jocuri în casă, timp de calitate cu copilul de 2-3 ani care se plictisește repede

caciulita bebe ren@Copilul meu e hiperkinetic.

Copilul meu nu stă o clipă locului.

Se plictiseste repede de orice jucărie (că ai căzut si tu în capcana de a-i cumpăra multe desi încă nu e interesat de unele și nici n-ai prea mulți bani).

Nu știu cum o să se descurce la grădi. El nu stă să facă ceva pur si simplu… Am văzut că alți copii…

Mă tem când văd că copilul meu nu se teme de nimic.

Și uite așa mă agitam eu în unele zile, ba o mai și certam pe mama că-l răsfață când eu sunt toată ziua la serviciu. Până când am înțeles că Tudor e reflecția mea, a stărilor mele, a neliniștilor și a zbuciumului de acum, a nesiguranței. Copilul meu e bine, eu nu sunt cum ar trebui să fiu. Eu vin obosită de la muncă și fac un efort să ieșim la plimbare în orașul ăsta spălăcit în care nu-i pot arăta nici măcar o cișmea decentă. Eu vin cu el acasă mai cătrănită că ne-am împiedicat de toate bordurile si șanțurile și că nici stalpii de iluminat nu functionează. Eu fac cumpărăturile când mama gătește, face curat și are grijă de el, sosesc eu mama-victimă. Și penală pe deasupra.

Dar nu despre mine-i vorba astăzi, dacă aveți prietene-mame cu copii care nu stau o clipă locului – că deh, care stă?, dacă credeți că numai al vostru-i desprins din Cireșarii și din poveștile lu Creangă deși-i așa micuț, iată câteva ponturi. Pentru zilele de toamnă-iarnă. Când, în apropierea sărbătorilor, te mai adie și vântul și-o menanlcolie și n-ai ieși și plouă bacovian. Orașul e o lacustră, se înserează repede, nu prea ai unde merge, locuiești într-un municipiu mic. Important e să îți aduni forțele si să îl atragi pe copil spre ceva atractiv. Și dacă stai cu el doar o jumătate de oră, redevino prunc și fii fericit!

 

Am mai observat că starea lui de permanentă agitatie are totusi un buton magic: chituț, hai să facem cutare lucru. Devine atent: mama Vrea să petrecem timp împreună. Oho, asta înseamnă că face si ea ce fac eu, nu doar stă acolo să se uite la mine, să-mi zică ce și cum. Interesant!

Read more

Am trecut de prima probatiune. Un cosmar.

E a doua zi, eu nu pot sa ma joc cu piciul meu pentru că în inima mea e un tsunami

Înaite de a merge la prima probațiune, am citit lucruri interesante. Ba chiar cool.

Unele m-au șocat: de exemplu, cum se poate ca un consilier de probatiune să aibă… un salariu cât al meu? Citisem despre lipsurile din sistem, stiam despre (credeam că stiu) ce se întampla la probațiune, începusem să accept că oricând mă pot trezi cu cineva la ușă, un domn sau o doamnă care dorește să mi se plimbe prin casă, am cafea, nu e problemă.
Eram ABSOLUT convinsă că sistemul de probațiune, vine în ajutorul meu după tot calvarul prin care am trecut: nu am lovit pe nimeni, nu a existat o zi de îngrijiri medicale sau prezentarea la specialist, dar am agresat verbal si am apucat de guler o avocată. Totul a fost filmat. Aceasta este Crima mea. Ultraj judiciar se numește. S-aîntamplat să-mi ies din minti după ce am fost arătata cu degetul si numită într-o sedinta solemna – procesul fostului partener- si am perceput totul ca fiind o atitudine provocatoare. Am gresit. Dar…

Cu coada între picioare, mai dau un search si găsesc un titlu pompos: serviciul de probațiune, șansa condamnatilor de a nu ajunge în arest. Apoi, alta poveste, insa niciuna de la o persoană care redă efectiv trăirile de acolo. Colac peste colivă, într-o zi mă întașnesc cu o cunoștință care-mi spune râzând de penibilul situației. Acum înțeleg de ce. Nu e intimitate. Îl auzi pe celălalt ce spune, te aude el pe tine, îți sunt puse diverse întrebări, pe care probabil n-ai vrea să le audă și cei de la masa vecină.

– Fac asta ca să te umilească? Întreb uimită
– Chiar nu știu.
– Am citit că nu au sediu, spatii, dar hei, cine are? Si dacă nu au de ce nu fac grevă, serios, credeam că acolo te ajută, nu doar te monitorizează. E ca și cum aș fi… la vorbitor?
Râde. Da. În termenii pe care-i folosesti tu si cum te raportezi tu la lume, așa va fi. Ca si cum ai merge la vorbitor.

…………………………….

Merg cu trenul de la Gherla la Cluj. O oră și jumătate. Copilul meu e cu mâna în ghips si eu am concediu. Le promit că vin repede, T este un scai acum, brusturelul meu pentru care mai sunt în viață. În fond, uite, scrie aici că va dura cam o oră și jumătate.

La ora 11 ajung la sectia penitenciarului pentru femei, la Cluj – pe acolo e intrarea. Nostim, asa-i? Apucasem să-mi umpăr o cafea de peste drum. E 11 fara 10 si sun la poarta visinie. Nu știu să vă spun dacă simțeam ceva. Mă pregătisem cum am crezut eu. Un domn îmi deschide, pe chipul lui e o mască socială de om neînduplecat și serios. Dar n-am ce face, trebuie să mă cer la toaletă. Peste drum îmi zice, si-mi arata vizavi barul din care-am cumpărat cafea.
Mă mir pentru că citisem un articol în pressone. La toalete ati fost, să vedeți cum arată? întreaba un consilier de probațiune. Înțeleg că toaletele nu sunt și pentru condamnați.

Revin și recunosc holul din pozele de pe internet. Alături de mine, pe o băncuță, un tinerel c-o gagicuță, par că sunt și ei prima dată acolo. Pe usa din fața mea scrie: consilieri de probațiune, nume, acte cu care trebuie să te prezinți. Un indicator și-o sonerie. Sunati aici. E ora 11, doamnele intră, ies, la 11 si 5 sun, neștiind dacă se procedează fix așa și nu care cumva s-o dau în bară din prima- era să zic. Dintr-a zecea oară.

Consiliera mea e o doamnă tânără, probabil mult mai tânără decat mine. Mă cheamă undeva în fundul coridorului. Eu scot o mapă, întreb dacă am voie să răspund la telefon, se face primul contact si probabil primele impresii. Întalnirea a durat 3 ore si jumătate și NU s-a finalizat din cate am înteles, cred că până la urmă femeii i-a fost milă si mi-a dat un formular de completat acasă. Să-l aduc pe data viitoare. Am cerut eu o pauza, am fost întrebata daca vreau pauza, da, m-am dus și am fumat o țigară, vă spun eu, dacă nu m-a ucis ziua aia si n-am picat acolo pe scări, am de gand să fumez cu rotocoale anul ăsta. Și cu 20 de lei pe pachet.

– 20 decembrie, e ok asa? (am sugerat eu o vineri gandindu-ma ca-mi va fi mai usor, o sa aflu in aceeasi zi ca am gresit)

Cred c-am fost informată gresit, am înteles eu greșit: întalnirile se vor rări, nu mi se va spune că trebuie să semnez condica acolo mult mai des, să particip la un program de reeducare (??) pe langa munca în folosul comunitatii. Cu care n-am absolut nicio problemă, căci o fac de cand m-am mutat în oras. Totuși, aici e o rușine să strangi gunoaiele de pe jos, nu e o rusine să le arunci!
– Vă rog, nu se poate la anul? Sunt… obosită. La începutul lunii decebrie îi scot ghipsul băietelului. As vrea… E Crăciunul curând.
– Îmi pare rău dar nu se poate.
……………………………………………………………………………………

Consiliera care se ocupă de cazul meu e drăguță. Chiar foarte frumușică. Poate că are 30 de ani, poate 27. Îmi pare genul de persoană care intră într-un sistem care-ți impune niște standarde clare și pe care, tu te simți nu obligat – ci dator- să le urmezi. Asta simt și eu la job. Începe să-mi expună motivele pentru care sunt acolo, urmează povești lungi, mai mult vorbesc eu. De fapt, vorbesc până mă simt zdrobită și de două ori percep niște bătăi anormale ale inimii care-mi taie răsuflarea. Nu spun, tușesc si mă scuz, respir. Consiliera care se ocupă de cazul meu nu îmi dă impresia nici că vrea să mă ajute, nici că ar intenționa să-mi facă viata grea. De fapt, femeia își face treaba. Dacă doriți puteti să vă plângeți la șeful, în scris…

Pot să cer alt consilier (nu stiu dacă pot să-l si obțin, oricum, nu e cazul să mă mai plang de ceva)

Pot să… vin mai des. De la un moment dat, poate din cauza oboselii sau a rememorării vieții mele din ultimii 4 ani, vigilența îmi scade. Am povestit și am plâns până n-am mai avut lacrimi. Nu m-am întrebat nicioclipă: oare crede că un om poate juca teatru, chiar si după ce a citit tot ce am declarat? Mă uit în jos la rucsacul meu maro. E pus langa scaun, pe podea. Între mine si următoarea masă e un cuier vechi, o cutie de carton improvizata pentru gunoi, parcă e si un stativ din oțel, aluminiu sau ce-o fi. Cu câteva dosare sau hartii si alte lucruri, majoritatea cred, inutile. Fiecare birou e vechi, nu există intimitate, totuși, mă gândesc că am avut noroc că m-a chemat în colțul ăla. Nu-mi place să mă vadă toți străinii cumîmi dau sufletul din mine.

O las pe ea să își continue informările și poate, Poate din cauza durerii psihice, a torturii interioare pe care-o resimt nu de ieri ci de 3 ani jumate… înțeleg următoarele:

– dacă nu-i plătesc părții vătămate banii, 5000 euro… ei fac un raport și mă pot trimite la închisoare. Sunt în transă. Poftim? Salariul meu este de 2000 de lei cu tot cu bonuri. Îmi întrețin familia singură, de trei ani jumate.
Pai ar fi cazul să încep să plătesc, să calculez eu ce parte din salariu… că altfel ei pot considera că sunt de rea credință și sunt obligati legal să înainteze catre instanță aceste… efecte. Si că nu ei m-ar trimite în regim de detentie ci poate, instanța…

Nu am ceas. Mi s-au stricat. Amandoua. Îmi e jenă să scot telefonul. Mama a sunat de două ori. Să mă întrebe ceva de mâna lui Tudor. Tot ce gândesc la auzul acelor vorbe e că, acum eu ar trebui să fiu acasă cu copilul meu, în orasul mic, urât, murdar si fără creșă. Acolo unde sper că voi face o diferență într-o zi. Deja am făcut-o…
Reusesc să vorbesc. Mai spuno dată suma de care dispun. Mai spun o dată că nu am luat nimic de la nimeni, că așa, aș avea banii și i-as da, as vinde orice dacă atat de mare a fost prejudiciul. Îi spun că probabil acela este un salariu de subsecretar de stat în MAE – aceasta este scara ierarhica pe care-a urcat în timpul procesului- dar că eu nu am cum să-mi calculez singură ce mi-ar rămâne din salariul ăsta. Știu că nu numai că nu mi-ar rămâne dar că mă împrumut lunar. Că am rata la CEC încă 2 ani. De cand eram cu El. Omul pentru care am făcut ce-am putut, să-l ajut să răzbeasca aici. Că nu, nu mai am nici un alt venit. Totusi, speriata, spun că voi încerca sa fac asta din ianuarie.
Femeia mă incurajează să fac tot ce pot…

Mă uit la bolțari. Oricum, probabil voi fi penalizata pe 20 decembrie pentru ce-am scris sau poate doar voi fi tratata altfel. Tot ce relatez aici este ceea ce am trăit si am simtit eu.

As vrea să-i spun că nu îmi cad banii din cer si că nu mă voi apuca de videochat.
As vrea să-i spun că-mi iubesc locul de muncă dar ăstia-s banii si din ei plătesc: pe cineva care mă mai ajută cu băietelul pentru că noi nu avem creșă-n oraș.
As vrea să-i spun că nu pot jefui o bancă și că-s prea sensibilă să m-apuc să fac ceva ilicit.

Dar. Zic că nu-mi pot lua alt serviciu pe langa ce-mi vor da ei neremunerat pentru că copilul meu de 2 ani si 6 luni are nevoie de mama. Că nu pot ființa fără el. Că ceea ce mi se întamplă acum si de acu 3 ani jumate mă decerebrează efectiv și atunci când suntem împreună. Durează puțin dar tot corpul înțepeneste. Fac lego automat. Mozaic în culori. Masinutele care merg pe traseul loc. Colorăm floricica. Repetăm cuvinte-n germana. As vrea să-i spun că nimeni nu-mi va putea lua vreodata tortura si presiunea pusă asupra mea de Justiția PSD în acesti ani. Zi de zi. Plic după plic. Citatie după citatie. – îmi pare rău dar nu voi crede că nu a existat și-un linșaj politic, am dovezi dar mi s-a interzis în civil să mai scriu despre asta-

Revenind la bani, îi spun că mă aștept să fiu executată. Da, dar ar crește mult costurile. O întreb care-i varianta, și dacă ar crește cu 100%. Eu așa stiu că e legal: am salariu, mi se face proprire. Așa încât să (nu) pot să trăiesc decent. Nu că mă închideți…

Nu noi, noi doar trimitem memoriu… instanta… dacă se considerăcă nu ati vrut să plătiti…

Nu am vrut?? Vreau să-i spun că uleiul de cod e 70 de lei. Că rata e 300 si cealaltă, la ING e 160, pana acopăr împrumutul de 3000 de lei. Vreau să-i spun că nu se mai dau bani, lucru valabil în absolut toate spitalele în care doamne fereste, ajungi. Vreau să-i spun că apa e 76, curentul cam 39-55, gazul peste 100, abonamentul de telefon al meu si al mamei 100 de lei. Alimentele. Apropo, nu v-a crescut nimeni niciodata salariile. Nu trebuie să vă uitati la știri ci în portmoneu după ce ieșiti de la kaufland. Dacă vi s-a dat ceva pe hârtie vi se ia înapoi la fiecare factură, cartof si cutie de tampoane. La fiecare bilet de bus, la benzină, la taxe. Nu vă mai stresați cu cine și cum v-a crescut pensiile ori salariile. E utopie. Dar să nu divaghez preamult. Țigările, ah da, o să le las. Jocurile educative si cărtile copilului? Centrala stricată? Drumurile la Cluj? Zile libere sau medical în care pierd bonuri, implicit bani din salariu? Ăăăă, ce se mai strică-n casă, bunurile de uz personal, pampersurile? Taxiurile pentru că nu conduc si de doua ori pe saptamana fac aprovizionarea din kaufland si nu mai pot căra atatea kilograme în 5 plase? Nu, nu există nici un bus în oraș, e plin de masini vechi, soferi nervoși, oameni fericiti pe facebook si aproape invizibili pe stradă. A, cei 2000 pentru scoala de soferi, examenul pe care era să-l dau înainte de-a-mi iesi cazierul? Gaura pe care o am deja-n buget? Ă… realizez că am trecut cu mult peste limita pe care ar trebui s-o calculez eu din 2000 de lei și că un om m-a ajutat până acum. Realizez că banii pusi deoparte pentru Tudor nu mai există. Așa m-am descurcat până acum.

Iar acum mi se spune că pot fi închisă dacă nu plătesc pană… anul viitor.

Poate fi considerat că e cu rea credință. Asa e Legea. Asa e mersul. Probatiunea doar înaintează aceste informații
spre instanță iar acolo se judecă corect. Mă gândesc cum ar fi daca m-ar lua pe sus domnul de la poartă. Să mă închidă cu vreo 3 băbuțe care-au vândut ceapă. Oare mai sunt în închisoare oameni care-au înjurat și-au prins de fular pe cineva într-un acces de furie, după ce au fost provocați? (repet, există caseta, nu am lovit pe nimeni).

Femeia nu îmi spune toate astea ca să mă sperie. Ea își face munca. Ca la carte. Nu cred că ai de ce să individualizezi, să personalizezi când esti acolo. Infractori condamnati… toți la fel. Totuși, o întreb dacă în Romania mai există un caz asemanator.

Se uită-n hartii. Nu spune nimic.

……………………………………..

Credeam că serviciul de probațiune mă va ajuta să… mă reintegrez. Pozitiv. Să vorbesc. Să-mi depășesc suferința. Nu am mai simțit umilință, eu umblu cu punga si manusile sterile la mine, copilul meu avea un an cand ne-am mutat la Gherla, era tentat să ia tot ce e colorat de pe jos. Asa ca acum, jocul preferat afară e… să arunce mizerii la coș. Și-l feresc de asta, o fac eu cat de des pot. Dar repet: aici e rusine să strangi, nu să arunci gunoaie în plină strada. Să te vadă lumea că strangi după alții.

În schimb aflu că de fapt voi fi prezentă mai des la Cluj. Că voi urma si un program absolut obligatoriu… pe care-l vor decide ei. Da, la Cluj. Da, as putea merge si la un consilier psihologic dar asta ar insemna mai multe drumuri… Întreb cum e cu serviciul și daca se face dupa masa. Nu, ei lucreaza pana la 16… De fapt intru-n starea de teroare, de senzatie iminenta de moarte când aflu că nu numai că voi lipsi de langa copil (nu m-a întrebat nimeni cu cine îl las și sincer as prefera să îmi puneti o bratara la picior si să nu mai ies un an din casă dar să fiu cu EL) dar voi lua libere peste libere, bani mai putini, copilul, Tudor al meu cu mânuta ruptă și eu stau aici de… vă las să completati formularul ăsta acasă.

……………………….

Vă vom face vizite. Ok, n-am nicio problemă dar le spun că pana la 16 eu lucrez.
Daca nu gasim pe nimeni acasa va anuntam si… Dar v-am spus care mi-e programul, puteti veni când doriti.
Vă putem face vizite si la locul de muncă… Grozav. Stiu pe cineva care-o să se bucure.
O să verificăm daca prestati munca în folosul comunitatii, aici îmi tresaltă iute inima înghețată și sunt gata gata să scot schițele scrise-n 20 de minute c-o seara inainte: hei, pot să-i învăt germana pe copiii de la grupa mare, de la cămin, pana la un nivel care să se prezinte, să recunoască… știti căminul ține de primă…
1e244
Mi se taie repede macaroana. Noi nu stim ce munca veti presta, ei decid, poate au nevoie-n altă parte. Substratul îl simt așa: dacă te trimit la măturat, te duci, altfel desigur că vom interveni și…
Și noi suntem cei care stau între tine și gratii. Nimic personal.

Nu-mi vine să cred. Poate părinții nici nu m-ar dori – să îi invat pe pici putina germana dar eu aș face-o cu drag. Sunt oameni care mă cunosc…

……………………………………………………

După pauză, scot, aproape mandră, cartea mea. Va sti poate mai multe despre mine. Zambesc si i-o ofer.
Nu o poate lua. Poate fi considerata mită… Nimic personal. Ok, aici am mai simtit un junghi. Stiti, e scrisă de mine. Poate vă puteti da seama ce sau cum gandesc?
Nope.
……………….

Ies după trei ore jumate. Începe să ploaie mocănește. Oricum, sunt absolut înghețată. Am un palton gros dar eu sunt înghețată și capul, ceafa, îmi explodează de durere. Scot apa si beau. Durerea de ceafă devine si mai puternică.
Ajung seara tarziu acasă și Tudor e vizibil supărat. Du-te mama la servicu! Mama, nu te duce… Fac tot ce pot să nu se vadă cât de devastata sunt. Știu că o chinui pe mama. Stiu că nu mă pot conecta cu Tudor. Mai stiu că sunt norocoasă că am un copilas sănătos dar dacă eu nu voi mai suporta tortura psihologică la care sunt supusă? Mai am un proces. Tot cu ea. L-a castigat deja în fond. Mi-au încălcat toate drepturile: nu ai voie să scrii. Oamenii ajung lângă Dăncilă după ce scriu eu, justiția e tot plictisită și încărcată, victimele colaterale-s… inevitabile. Avocatii se bat pe holurile Palatului dar nu-i nimic. Capul îmi explodează și stand în baie, mă rog, mă rog, mă rog. Beau cafea noaptea, mă gândesc că poate tensiunea e foarte mică.

Stiu că am nevoie de cineva care să mă ajute Mi-e deja jenă de avocatul meu: a făcut prea mult, pe bani prea puțini. Da, mai există avocati buni care merg pro bono pentru ceva în care cred.
Am nevoie de un psiholog BUN, măcar pentru 3-4 sedinte dar nu îmi permit si nu am nici timp. As vrea să stiu daca inima mea va rezista. As vrea să fac ceva ca-n viitor, tortura emoționala ( ma pot explune la orice fel de teste) să fie recunoscută ca fiind adesea, mult mai dureroasă ca cea fizică.
Am nevoie de un RMN să știu ce e cu spatele meu dar mi-e frică să aflu. Și NU am timp. Trebuie să merg la probatiune. Nu am timp înseamnă, cel mai mult că nu vreau să stau departe de copil mai mult de 8 ore. Mama nu are voie să ridice. Mama nu poate alerga după el. Nu poate iesi singură, de mana cu el.

Am nevoie de un fotograf. O să credeti că n-ati citit bine. Vreau o formă personala de protest. Vreau să atrag atentia, așa cum văd că se face astăzi. Deja mi-am asumat ceea ce sunt ca om. Imperfectă. Copilul meu va sti totul despre mine. Va sti de ce suferă eventual la gradi si la școala. Pentru asta mi-as face timp să merg la Cluj dar sedintele ar trebui să fie… să mai spun că nu am bani? În schimb, aș ceda drepturile de autor. Poate că ar merita.

Mai vreau să scriu vreo 12 scrisori. Cu documente, date, fapte. Peste tot. La București. La Cluj, la procuratură, la dracu-n praznic. Vreau să înteleg dacă cei de la Justiție vor să mă ucidă lent. Că nu mai pot.

NU MAI SUPORT! Vreau să fiu Prezentă când mă joc cu copilul meu! Nu mai suport intimidarea si presiunea la care sunt supusă. Vreau să știu dacă statul român îmi dă dreptul la viață. Pentru că simt că mi-e în pericol si vreau să-mi cresc copilul!

Când omul nu te mai iartă – scrisoarea

După ce s-a terminat procesul penal în instanța de fond, am găsit o cale să-i trimit o scrisoare. Avocata părții și partea vătămată insista că-și angajase bodyguarzi, că mă interesez de ea, că vreau să-i fac rău, cerea ordin de restrictie, eu toate astea le auzeam în sala de judecată. Nu îmi venea să cred, mă gândeam că totuși, trebuie să dovedești cumva sau să ai un temei ca să spui c-aș fi fost măcar capabilă sau pornită să fac rău. Nici în ziua de astăzi nu-i cunosc soțul, nu știu cum îi chemă copilul, nu mă interesează unde stă (Doamne fereste) și recunosc că dacă aș avea bani, mi-as angaja si eu bodyguarzi.

Măi, stăteam de fiecare dată în sală, în sedințe lungi (procurorul m-a audiat 4 ore, o să vă povestesc si etapa asta, am cerut o pauză de pipi) și înnebuneam de durere lombara si de cruzimea pe care o făcusem eu? Mi-o făceau acum alții? O perpetuam eu? Nu puteam gândi clar, nu aș fi rezistat fără singurul avocat care a vrut să mă apere pe bani puțini. Niciunul nu dorea să se bage într-o asemenea speță.

 

Unul dintre momentele extrem de grele a fost când am dat o cautare pe internet si am găsit, în media, chiar si pe postul pe care mama mea îl mai urmărește – stirile trunchiate. Pentru Dumnezeu, oameni buni, nu am lovit pe nimeni! Cum ați putut să-mi retezați aripile și să scrieți asa ceva dacă nu ati văzut caseta, cum ați putut să îmi puneți un membru al familiei în prag de atac de cord? Pe casetă se vede foarte clar tot ce s-a întamplat, sunt eu iesind val vartej, sunt eu prinzand-o de fular pe avocată, ea care se trage înspre geam (cand eu am patit asta la Iulius Mall dupa operatia de s maxilară când un necunoscut m-a agresat, nu a scris nimeni nimic si nici nu mi-au gasit cei de la Iulius filmul, motivand ca exact în partea aceea, l iesire din Auchan era stricat) Dar cand cineva te prinde de exemplu de guler, tu te tragi in spate, e un instinct. În sfarsit. Apoi, eu înjurând, eu învartindu-ma în jos si-n sus. Eu plecand singura, ea plecand cu colegii. Hani nu m-a linistit, nu m-a luat de mână să-mi spună femeie, opreste-te. Oricum nu intentionam s-o lovesc. Dacă aș fi vrut asta, as fi așteptat să iese din clădire. Cred că am vrut să o umilesc. Și desigur, am obtinut efectul contrar. Însă nu am lovit-o si nu a fost acolo nici un jandarm, nu ne-a despărtit nimeni, am spus respectivele injurii, am luat mana de pe haina ei si am plecat!

Iata stirile care mi-au mai scurtat probabil 5 ani din viață:

Am strans-o de gat si am dat-o cu capul de pereți. Cum ați putut să scrieți așa ceva? CUM? De ce nu ati cerut caseta, de ce dati asemenea stiri?

Președinta organizației de femei PSD Cluj, BĂTUTĂ ÎN JUDECĂTORIE

Read more

Ce se întâmplă după ce primesti sentinta definitiva: condamnat penal

hapi gratiiInitial era o zi normală de concediu.

Tudor e plecat cu A, are programul lui câteva ore, mama la piață după flori pentru luminație. Măi, ce să fac, fug să-mi plătesc o factură si apoi scriu. Romanul meu polițist, moamă, dacă reusesc să-l scriu ăsta, categoric va fi fabulos. Iar dacă nu va fi, nu public.

În ultimul timp, sub presiunea zilelor care-mi aduceau și rele si bune, ca să rămân echilibrată în inima mea și mai ales deschisă față de toate provocările fiului meu, am încercat să meditez. Să mă rog. Să mă percep ca pe-o entitate bună cu preponderență. Să pun accent pe latura asta de dincolo de conștiință. Alții fug la mănăstiri, devin brusc credinciosi oarecum atipici, se convertesc la alte religii, intră-n secte cum spuneam pe vremuri – acum nu mai am preconcepții- de fapt, toate sunt accesate de om ca fiind o ancoră. Ca să mergi înainte când care cerul pe tine trebuie să-ți iei energia din tainele Universului. Unii devin atei, altii se luptă cu sistemul o viață întreagă (asta-mi aminteste de Hani).

Intru în baie cu o carte. Să-mi fumez  tigara de care m-am lăsat alaltăieri. O tigara, dupa rugăciunea personală. Mă sună cineva. De fiecare dată, când sună telefonul și nu sunt la serviciu, inima începe să o ia razna. O doamnă drăguță de la poștă. Sunt părți bune într-un oraș mic, sunt oameni care te ajută, te scutesc de un drum, par lucruri mici dar cu efect pozitiv.

-Ioana… o scrisoare, știi, de la serviciul de probațiune, m-am gandit să ți-l aduc.

O clipă nu respir. Urechile îmi țiuie. Mă adun în trei secund

-Coboooor (încerc ton vesel) merci mult că m-ai sunat.

Pe plic scrie mare si citeț: serviciul de probațiune… Urc pana la etajul trei si mă gândesc asa: e ceva nedrept să plătesc continuu pentru o greșeală, sigur c-am greșit dar oare eu cum voi trăi așa? Cum să deschid plicul dacă acum articulațiile abia mă ascultă? Mă împiedic. Ajung sus si nu mă rabd: mulțumesc Doamne. Stii, nu la asta mă refeream când am spus să accelerezi evenimentele din viața mea.  Mă așez, o deschid și iaurtul muller îmi vine înapoi pe gât de la al patrulea paragraf.

Read more

Și i-am spus Universului că voi scrie romane politiste

După condamnare am intrat în casă. Căci nu-i așa, nu pot scrie pe stradă, dau în gropi. Serios dau, sunt teribile, n-ai cum să le ocolești.

Tot intrând în casă, seara după serviciu si plimbare, am citit. Până pe la 3 în noapte, mă înfășuram în plapuma mea moale și citeam. Ce aș fi vrut să spun, nu mai puteam, ce aș fi vrut să scriu nu se mai lega.

Si când l-am recitit pe Dan Brown cu intrigile lui si pe Ojog Brașoveanu, pe Agatha, m-a pocnit în cap instalația de pom de anul trecut (o scosesem să văd dacă mai e funcțională și am uitat-o într-un colț pe dulap). Și mi-am spus că lipsesc eu din peisaj.

Secrete am. Personaje – orice asemanare cu unele reale, este absolut întamplatoare. Dar (minte de intrigantă, deh) unele instituții și documente catre care voi face trimitere sunt reale. Dana Braun. Sau Phillips. Hapi e cam dulceag pentru intrigile din romanul care colcăie-n mintea mea. Iata prima parte – în care prezint 3 femei (aici puteti citi despre prima), personajele principale- într-un cadru anume în care le-a adus viața. Apoi actiunea le va plasa pe fiecare cu câteva luni în urmă ca să înteleaga cititorul, adică eu 😛 cum au ajuns fiecare într-o toamnă anume. Nu am editat și n-am eliminat nici notitele mele. De când l-am recitit pe Brown, mi-a explodat imaginația, nu știu cât mă ține. Dar îmi face bine. Și-n plus, nu voiam ca ultima postare – pana cand voi mai scrie- să pară un plâns de milă când eu am scris pentru informare, pentru a arăta că uneori viața e un mozaic spart, nu un puzzle. Odată-mi plăcea să șlefuiesc piese mici de mozaic.

sutien bondage

România, 2019, Klausenburg, toamna

În penthouse-ul închiriat, Laura se mai privi o dată în oglindă. Plinuță, brunetă, cu părul proaspăt tuns bob carre, așa cum o sfătuise stilista, fără cearcăne, cu ochi impecabil machiați, era fără îndoială o apariție. Niciodată nu fusese mai fericită ca acum, la 50 de ani. Avea cel mai titrat bărbat din Universitate, cei mai frumoși copii. Era normal să meargă la cea mai bună școală. E adevărat, copiii puteau fi o pacoste. Dar nu în seara asta. Noaptea asta era numai despre ea.

Luminița roșie cu avertizor pentru mișcare clipi-n livigul mic și o senzatie ușoară de frig o învălui. Apucă repede halatul de pe caloriferul călduț și-l trase peste corsetul nou care-o incomoda teribil. Nu era obișnuită cu latexurile si costumele tematice, considera c-o injoseau, dar lui îi plăceau… Ieși-n grabă din baie și în drum spre hol, apucă paharul plin cu șampanie. Moet.
@ special din Paris. Pentru mine, șopti ea. Bău repede ca să-și facă curaj.

Mâna puternică o apăsă pe gură și-i trase capul ușor în spate. Un fior scurt, ca un curent electric, o paraliză pe moment. Pornea dinspre umeri și-o săgetă urcă din vârful degetelor de la picioare. Se clătină ușor pe pantofii cu tocuri cui. Târăitul telefonului o făcu să scape paharul pe care, instinctiv, îl lipise de pântece strângand cu putere si udându-și corsetul.

– Ai promis că nu bei fără mine, mârăi bărbatul aparent supărat din spatele ei.

O întoarse încet, întinzându-i până pe bărbie rujul Chanel Rouge Allure Velvet cu degetul lui mare. Ochii femeii erau duri și aruncau săgeți de mânie. Plima clipire a genelor a fost în momentul în care s-a trezit împinsă-n peretele alb, aproape strivită. Cu o mâna înspre gâtul ei, intrusul își descheia cureaua pantalonilor.
Paharul din mâna femeii căzu ca o jucărie din plastic, pe covorul moale. Femeia icni și dădu să-l lovească cu cotul dar era mult prea mică pe lângă musafirul ei și abia-i atinse pieptul.

Read more

Ce simte o femeie condamnata penal, în România

inchisaNu mai pot fi prim ministru, nu mai pot fi prim ministru. Încerc umorul dar nu mai merge. Am plecat repede de langa aparator după ce s-a terminat ședința, ca să nu-i cad acolo la picioare. Nu o să mă obișnuiesc probabil toată viața mea.

Cobor treptele judecatoriei din Cluj. O să mă prăbușesc în gol și nu văd nimic, implicit nu mă mai simt pe mine. Port un fel de costum. Mi-am pus pantalonii Esprit. La dungă. I-am cumpărat din Bonn acu 6 ani, sunt purtați de vreo 4 ori. Am o bluza ocru și-un fel de taior. Genul de costumație pe care-as purta-o înainte să mi se taie capul în piața orașului. Niște siluete negre mă salută. Salut și eu. Sigur mă confundă. Sunt o umbră. Ies în ploaia măruntă și iute care mă acoperă repede. Îmi intră sub haine și înfrigurată îmi percep în sfarsit carnea fierbinte și transpirată. Mă acoperă un frig grozav, un frig de moarte, am mâinile vinete. E bine pentru că durerea fizică e mai bună decât experimentul din sala de judecată.

Intru într-o cafenea după ce traversez  vreo două piețe din Cluj. Poate unii oamenii se uită uimiți la mine dar acum nu-mi  pasă. Nici nu-mi mai e ciudă pe ei. Știu, de fapt știu de multă vreme ce simte un om care-ți pare “relativ ok” dar într-o zi își ia viața. Nu, eu nu o iau pe a mea, nu cumva să dau impresia că am inserat în text așa tendință. Doar că ȘTIU. Fără alte explicații.

Eu nu mai am o viață, îmi imaginam una, e drept, una în care răzbesc și mi-e puțin mai ușor. Îl am pe Tudor. O am pe mama. Am responsabilități. Apa-mi picură pe funte din creștetul capului și mă gândesc că e destul și că nu-mi permit o pneumonie sau 2 zile lipsă la birou. 2 zile sunt 2 bonuri, două bonuri sunt… îmi dau seama că-n toată sărăcia mea, n-am avut grijă de puținul din fiecare lună. Și că niciodată nu mă vor domina banii. Deci nu-i bai că nu voi fi prim ministru?

Read more

Bărbatul și femeia la cumpărături în hipermarket

Bărbatul și femeia la cumpărături în hipermarket

hipermarketRar vezi bărbați mai crispați ca-n hipermarket.

Nu cei singuri, ăia n-au nicio apăsare. Ceapa roșie de pe fițuică poa să fie si verde, fasolea e o leguminoasă uscată și albă (ce importanță are culoarea dacă o dai prin blender, că-i post) plus că ar fi păcat să-ți bați gura indicându-i soțului că tampoanele OB, au picuri pe ele și scrie: super, mini sau normale. Totuși, ca să nu-l pierzi din vedere dacă tot ai tehnologie, fii desteaptă (imperativ afirmativ, nah), sună-l pe video call si condu-l la raftul cu spirulină, că e mai ieftin ca-n farmacie. Și da, știi că te paște menopauza de trei luni dar poate ai vreo boală gravă c-ai sângerat puțin. Fă-l să-i tremure chiloții pân ajunge acasă, dacă nu vrei să oprească și la pariuri sportive.

Bărbații, când intră-n supermarket văd: vânat gata ambalat. Legume fructe puse-n coșulețe. O poveste tembelă, ca Scufița aia care avea o aventură cu vânătorul. Mai observă foarte multe culori de șervețele și hârtie igienică care-s totuna cu prosoapele de bucatarie. Mișună și “femei noi” printre rafturi – că doar nu-i trezesti tu zilnic instinctul de prădător/ Mai e raionul cu auto-moto- undițe, cârlige și noduri.

Ce vedem noi si nu pricep bărbații.

Read more

Fraze stupide servite de Don Juan-ul practicant

Fraze stupide servite de Don Juan-ul practicant

don juanAvansatul – let s just be friends

Stiu ca ti-e greu dar n-am vrut să se termine așa, ce mai faci, ce mai zici?
(a avut o zi de rahat cu actuala, o zi din aceea cum ai tu în PMS. Sau SPM. Apropo, nu crezi că – în România de azi ar trebui să ni se facă protecția muncii pentru zilele de SPM?)
Ce să zic, sunt în maiou, șterg geamurile spre deliciul pensionarilor de vizavi, ascult Rafaga-Mentirosa, mă gândesc că mi-aș lua cizmele alea de pe e-mag da-s prea scumpe, aseară mi s-a stricat robinetu din baie și ma simt cam balonată.

Îți pasă ce mai fac și ce mai zic, cât mi-a păsat mie de țânțaru ăla pe care l-am pălit dimineață de mi-au zburat toți magneții de pe frigider.

De fapt, mă gândesc demult la altul, asta fac, mai ales seara, închid ochii și mă gândesc la el, fugim unul după altul printr-o poieniță sau rămânem captivi într-un beci și sunăm la 112 dar pana vin ăia, ne pupăm de câteva ori.
Nu mi-e greu, e casual să fii prostit, mințit și părăsit, ce mare ceia și oricum, mie-mi plăceau țestoasele Ninja când eram mică, nu poveștile cu Arabela si inelul.
Ah, insinuezi că dacă mai stăteai tu langa mine, mi-era mai ușor? Uneori mă întreb si eu dacă tampoanele libresse sunt mai bune ca OB-urile. Când de fapt, problema e cu ovulele, eliminarea lor și stresul hormonal.

Filantropul dezîndrăgostit- Pot să te ajut cu ceva?

Sigur. Donează 10 mii de euro si nu spune niciodata ca ai fost tu.

Altădată dă dragoste, compasiune, nu bani. Să salvăm astfel o balenă, o femeie, o girafă, că asta, ultima, ai ratat-o.

Vezi că las jos plasele cu lapte, paine, cartofi și ceva pe-acolo, vreo 10 kile, mi le poti aduce? A, ești în vacanță cu iubi? Îl mai știi pe prietenul tău, ăl căruia-i povesteai cum faci tu sincron cu 3 și niciuna n-a aflat viața e frumoasă, I fell in love with you watching Casablanca și alte prostii?Roagă-l pe el, că ruginește ca sabia-n teacă de când ai plecat tu. Erai singurul care egala telenovelele neveste-sii cu viața ta.
Filantropul te-a găsit pe tine, așa, mai săracă în duh și l-a trăznit iubirea dezinteresată. Te-a ajutat până acum cu un loc în patul lui, plimbări și excursii în locuri scumpe, pe care tu, maimuțica de birou nu ti le puteai permite. Când filantropul Juan încheie nevoia de a se recrea cu tine, se va simți totuși vinovat că… ți-a tras-o.

Read more

Vreau haine cool si pantaloni colorati si lungi și de calitate si vreau reduceri pentru băietii de 2-3 ani. Nu, albastru si negru și verde închis!

Vreau haine cool si pantaloni colorati si lungi și de calitate si vreau reduceri pentru băietii de 2-3 ani. Nu, albastru si negru și verde închis!

ioana mall Ma duc întâi la hm. Nu că are Tudor nevoie de ceva dar mă creponez toată când văd o fustă pe manechin și reducere 70%. Mă uit la ea, mă gândesc ce bine ar merge la serviciu – o pipăi, portărelul se face că nu încape printre umerașe, mă pipăie și el, toate bune și frumoase. Pân la urmă fac analogiile

– Cin te vede băh, la serviciu, da ai 4 fuste care seamănă cu asta și-apoi, ești cam balonată-n ultimul timp, pari slabă și gravidă c-ai renunțat de 3 săptămâni la abdomene, creponată-ți trebuie când copilul tău n-are decât 8 perechi de pantaloni de vară și 14,5 de iarnă, să-i rupă pe toate toboganele din oraș?
(da i-s scurți majoritatea că el e mai înăltuț. Cei albi cu albastru din in ce faini erau… si de blugi m-am săturat, ați încercat vreodată să trageti blugii pe câte-un picioruș de la scaun? Si scaunul să fie rabatabil? Si să aibă cleme de prindere? Și să strige la final că l-ai rupt, de stai cu aerosolii lângă tine si cu riscul de “asmă”? )

Da-i incolo blugi că-s toți albastri si incomozi. In, bumbac. Oaw, reduceri! Stau 45 de minute între 2 rafturi. Pe o parte e Sale, pe o parte e (semnul ăla) dar în vartejul căutării, nu vezi, e ca pe matrimoniale.
În sfarșit găsesc un 110. Super, au elastic, sunt destul de lungi si-s… verzi, bine dar verde de-ăsta nu mai are. Rupți în cur că de-aia-s 50% redusi. Uf, bine că m-am uitat și că toate mămicuțele din Cluj – care mai au si copii de 2 ani- au ajuns aici înaintea mea și-acu-s in concediu la mare.

Ooooo, da ce de rochițe, ce de colanți, ce de culori, dungi, picățele. La băieți, am văzut colectia asta de 5 ori în ultimii 2 ani.

Alt magazin. Auchan.

Aici găsesc clar și pijamale. Mai întai, dau la o parte căruțul cu copilul altcuiva, ăla micu nici nu simte, e ocupat să dea cu înghețată pe-o jachetă. Văd o femeie cochetă și un tati, p-ăsta l-o fi săltat cucoana din pat că pare-n pijamale și repetă hăituit: hai odată, hai odată. Nici copilul nici mămica nu-l bagă-n seamă. Aș putea să iau copilu să-l duc să se joace cu Tudor, dar pare mai periculos ca al meu. Acum strânge de gât un broscoi și-l dă cu capu de fiarele căruțului. Noroc că broscoiul e de pluș, așa pare și tati.

Reiau căutarile, setez search for baby trousers.

Negri. Maro. Maro mai deschis, mai închis, mai cu 2 dungi. 155 de rochițe și bluzițe cu unicorni și cu funde. Mărimea 2-3 ani, că așa scrie p-aici.
Pantaloni de băieți? Oaw, oranj, oranj is the new black! Stau pe un umeras lângă 17 perechi de budigăi de bebeluș. Îi văd clar, sunt potriviți, craci lungi, singura pereche. Îi iau, nici nu mă mai uit la număr. Cu mâna întinsă, mămica anterioară, mă privește cu zvâc. Vezi de treabă c-al tău are 6 ani, nu-I erau buni, mergi la alea scumpe, cu reclama back to school.

Crocodilo sau cum s-o fi chemand.

Read more

Secrete de beauty (pe care poate le știți) și pe care femeile musulmane le folosesc de ani de zile

Secrete de beauty (pe care poate le știți) și pe care femeile musulmane le folosesc de ani de zile

dansatoare orient E important cum îmbătrânești, parol.

Pentru mine e. Și vreau să îmbătrânesc, căci am multe de făcut.
Care-i deosebirea dintre o femeie relativ tânără, cu riduri, cu puncte negre, cu cearcăne si una cu botox, fără cearcăne și puncte negre? Și încă una – cu riduri care o definesc perfect, fără de care parcă nu i-ar sta bine (!!), niște ochi obosiți acolo da plini de viață?
Ce îți vine-n minte prima dată? Că aia botoxată e proastă și vai de capul ei, că aia cu riduri, de aceeași varsta a luat viața-n piept, n-a trait în lux ca prințesica iar ailaltă, care chiar se simte bine-n pielea ei cu sau fără riduri, o fi… avand gene bune. Stiti care-i diferența? Zâmbetul. Și îngrijirea. Când nu mai ai timp să te cremuiești de 2 ori pe zi și ai un ten subțire, ești slabă, ai toate șansele să faci riduri la 30. Și nu numai riduri: pete solare, piele dezhidratata, etc.

Am întalnit multe arăboaice: frumușele, urâțele, grasune, slăbănoage, guralive, atente. Toate, da toate, bătute zilnic de-acel soare care se presupune că îmbătrânește tenul cel mai repede. Și-apoi nu vă spun când costă un SPF 50 în Maroc, nu merge Leila cu 4 copii după ea, o mantie din care nu se vede nimic și-un strat de Avene, o, nu. Si totusi zâmbește.

Poate ție-ți place să fii absolut naturală. Poate crezi că 4-5 puncte de injectie pe frunte o să te transforme în fosta soție a lu Lot. Poți să crezi ce vrei. Femeile care gândesc mult, femeile care au avut multe experiente negative și mai puțini bani, femeile care-au trăit preponderent în Romania, femeia romanca ce-si calculează deja cum se va descurca la anul, are fără să vrea, pe langa semnele triste ale vieții pe fast forward, colțurile gurii lăsate-n jos.

Asta te îmbătrânește. Ia atitudine, e simplu, e ieftin și chiar functionează. Alege-ti un ritual și ține-te de el 3-4 săptămâni.

Eu așa făceam cât am peregrinat prin orient. Am învățat fericirea și curajul de la oameni blânzi, săraci, lipiți pământului, buni, guralivi sau rău-voitori, așa, ca din cărți am învățat. E adevărat, când n-am mai avut timp si am trecut în lumea asta nouă, a mea, a noastră, mi-am reînsușit rutina. Și nici-o clipă nu mi-am bătut capul cu cremele cu acidhialuronic de 665 de lei sau 870 când, după două vizite pe an la Clinică, rezultatele erau mai mult decat mulțumitoare. Acum pot foarte bine să folosesc nivea, tot ce mă interesează este SPF-ul. Hai c-am vorbit destul despre mine (lucru care-mi place de numa, recunosc, mai ales că spun numai ce vreau :P)

Cum folosesti uleiul de argan si e chiar atat de miraculos?

Da, este. Însă fiecare organism e altfel și sunt cateva taine. Uite, uleiul cumpărat din fabrică din Maroc e pur, dens, mai degrabă pătrunde-n pijama dacă te ungi cu el pe corp, astupă porii dacă-l folosesti îndelung pe față, deci hei, ce e așa de lăudat până aici?

Postare din 2012 despre https://www.hapi.ro/ulei-de-argan-in-medina-din-fes/

vânătoare ulei argan.

Read more

Cum să scapi de un tip în 3, 2, 1… Texte Vesele, Best of by Mihaela Baran

2La cărțile vesele ale Mihaelei nu poți face recenzii. Poți să râzi ca zăpăcita în pauza de la birou și să lași textul să vorbească deși o să te certe măicuța că iar postezi cu p… ffai, mami da nu eu am scris asta! Postarea e operată de Hapi de-aseară, textele-s de Mihaela Băran, o zăpăcită sclipitoare de la București, da știi tu de ce vin azi zâmbind?
Tu știi că eu sunt femeie serioasă, caut în dex cuvinte anatomice și apoi mamă, tu să fii mândră de Hapi că e bună și te iubește și nu-ț aduce golan în casă, să trebuiască să-i facem sarmale-n foi si să te sune: mama suacraa, ia-mi si mie o bere dacă tot esti pe drum, cum, esti la coafor, c-au aer conditionat? păi mai ieși și matale că-s 45 de grade afară, face bine la inimioara, trage apele din picioare umflate, d-astea…
Eu sunt mândră de “fetele mele”. Cat despre ce zice lumea, iaca, Cosbuc. Puneam un plural dar nah, cum să-i mulțumești pe toți? 😛

Dar poate da ea bobi cu sita!

O fierbe ciuda pe urâta,

Că-s mai frumoasă decât ea,

Şi-atâta!

Să aibă Leana-n frunte stea,

Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată;

Dar dacă pui flăcăi odată

S-aleagă dânşii cum socot

O fată:

Bogata-şi pupă boii-n bot,

Îmbătrânind cu boi cu tot!

 

Așa se face azi, mama, nu mai avem șezătoare!

………………………………………………………………………

Mihaela Băran

Cum să scapi de un tip…

Umblă-i în telefon. Dacă e chiar cu capul în nori și nu se prinde, sau are, ca un imbecil, prea multă încredere în tine, umblă-i în telefon cu mâinile murdare de tocaniță. Mozolește-i Iphone-ul, ce atâtea secrete-n cuplu?!

Ia-i toți banii, dă-i cu țârăita, să aibă de covrigi, păi da ce, cheltuie ca bezmeticul? E de capul lui, ce pana mea? Când s-a angajat ce credea? Sau când și-a luat gagică? Eiii, futu-i mama ei de risipă!

Arunca-i hainele preferate!

Cumpără-i tu altele și îmbracă-l dimineața ca pe ultimul oligofren… în timp ce-i arunci o ultimă privire critică, poti gândi că dacă nu erai tu, acum pleca la muncă în pla goală ( muahahahahah) si un tricou cu Donald.

Monologul e o formă de comunicare! Comunică pana faci clăbuci la gură și până dă damblaua peste tine si peste el.

Aruncă-i geaca de motor, că nu e James Dean în pana mea, el e bărbat serios, pune-l să se tundă și să se bărbierească si apoi plange-te la toata lumea că nu mai e ca pe vremuri, că a dispărut pasiunea și te-ai măritat cu un pămpălău.
Born to be wild, my ass!

Nici eu nu vreau să te f.., iubito!

Vreau doar să te aud cum te dai de ceasul morţii că ţi-ai rupt o unghie, de mă întreb dacă nu cumva ţi-ai rupt-o din cot, că altfel nu se explică tragedia greacă de la noi din sufragerie. Măcar să se lase cu… Sau nu e momentul?

Read more

Cele mai frumoase unghii

hapiEram în vacanță la țară și nu mă plictiseam niciodată. Numai după ce am pierdut copilăria am început să o lălăiesc mai mult pe la oraș. La țară, vara, ne puneam petale din flori de floarea soarelui pe unghii și cercei din cireșe, uf, ce selfie-uri ar mai fi ieșit! Îmi plăcea să-mi imaginez că gagicul meu de la școală (el habar n-avea că îmi era gagic) mă vede într-un glob de cristal și visează să mă sărute.

Bleah, oricum, sărutul mi se părea destul de scârbos așa că imaginația mea avea punct și virgulă după ce el își apropia capul de al meu.

De fapt unghiile mele si ale colegei colerice (Ioana, aproape o copie a mea) erau roase pân la sânge. Ne ucidea matematica. Astăzi aș recunoaște că ticul nervos.

Unghiile, părul, dinții (zâmbetul), toate-s folosite azi pe post de simbol erotic.

Mainile tale spun totul despre tine? E absolut enervant, ce să spună, astăzi la ștrand când mi-am scos costumul întreg pe sub rochie, lângă bazinul mic, unde credeam că nu mă vede nimeni, o fesă a strigat: iacă-tă-măăă iar câteva neveste iritate și-au scos smartfonurile. Dar mâinile-au tăcut chitic!

Un păr puternic și strălucitor, asta regăsim în toate reclamele. De ce nu este și un șampon pentru o barbă înțepătoare, firavă sau țeapănă, moale, apetisantă (??), una care nu mai crește-n veci sau o mustață răsucită ca cel mai delicios brezel?

Read more