O mănăstire pentru mămici cu copii… mai mici :)

O mănăstire pentru mămici cu copii… mai mici :)

manastire frumoasaMi s-a părut foarte nostim comentariul pe care Adrian -un amic regizor de film (sic!) l-a făcut zilele trecute la o postare pe facebook. Ziceam eu tristă că gata, nu mă mai pot duce la mânăstire că nu mă mai primesc. Păi, zicea el, știam că-s mânăstiri de maici nu de mămici. Iacă, de ce nu? (ar merge de-un film, o idee)

Prietenii au ezitat că poate da, poate nu, depinde la care, că CV, că recomandare de la Gadhalf, mă rog, majoritatea au înțeles că-n desăvârșirea mea, m-aș duce la una de măicuțe și numai o mămică a recunoscut pe sub mustăți (știți, nouă ne cresc repede că n-avem timp să ne epilăm) că m-ar urma la una de călugări. Să le facem și noi o tocană, să ne mai țină și ei copiii când obosim (poate voi nu știti dar sunt călugări, the real one, la care răbdarea e aproape desăvârșită, mare dar!! Asta nu e glumă) să le arate picturile, să-i învețe un cântec, iată și lumea frumoasă la care-i nasol să NU te gândești. Ea există. Dar mie la altă mănăstire îmi stă capul.

O afacere, o oază de relaxare ce therme, ce tobogane, ce datingpunctcom?

Adevărul e că ne e greu tuturor să trăim anumite momente și întâmplări dar nu recunoaștem. Unii sunt plecați de acasă, lucrează pe nu știu unde, alții sunt bolnavi, singuri, bătrâni. Și mai sunt cei care aparent au de toate: job bun, familie copii, sănătate, călătorii…etcetc. Am fost și eu în categoria asta dar în loc de doi copii îl aveam pe Hani și rețeta lunară de la medicul de familie.

Că tot vorbim despre copii, mi-am dat seama de ce-s atâția neglijați, supărați, cu trotinete, biciclete, tablete (mămici cu tablete și ele dar ale lor nu-s rezistente la apă), bone și nebone, copii singuri printre părinți. Copii doriți, crescuți în ou, îndesați în FIV cu ovule scurmate, cu analize până-n coada ADNului. Mulți sunt copiii Planificați, nu Doriți.

Read more

Depresia prenatală există, te doare și are simptome greu de ignorat!

Depresia prenatală există, te doare și are simptome greu de ignorat!

depresie femeieAm trecut prin 9 luni de sarcină și am experimentat-o. Pentru c-am văzut cât de puține subiecte există și că la noi sunt stigmatizate condițiile psihologice patologice îndrăznesc să vă dau câteva sfaturi pentru interacțiunea cu gravida depresată.
Câteva lămuriri dacă aveți răbdare și deschidere:
Gravida deprimată și sau anxioasă o să se prefacă eventual că-i fericită pentru că la noi, spre deosebire de țările cu adevărat dezvoltate, e o rușine să spui că ești atât de necăjită încât ai da timpul înapoi și ai vrea să nu mai fii gravidă.
Pentru că sunt atât de multe mamifere vertebrate care nu știu nimic despre medicină, n-au trăit miracolul, judecă răutăcios și nu știu că:
– asta nu înseamnă că vreau ca acel Ceva din burtă să pățească vreun rău!
– ați citit bine, pentru multe mămici jenate de situație Copilul este Ceva neidentificabil, o parte din corpul lor ca o mână sau un picior și nu dezvoltă sentimente speciale la comandă. Asta nu înseamnă că ele sunt defecte sau că nu vor fi mame bune!

Read more

Mituri amuzante despre bebeluși, știai că…?

Mituri amuzante despre bebeluși, știai că…?

femeie-care-tese-muzeuO adevărată conspirație în poveștile cu bebeluși. Că ce drăguți și inocenți sunt ei, cum te topești când îi privești, cum gânguresc, ce bucurie să sugă o bucată de sân acolo, ce mare fericire când îi aduci pe lume și vezi atâta frumusețe.

M-am gândit că odată și-odată trebuie să spună cineva Adevărul.

Bebelușii sunt niște creaturi aparent calme care se trag de fapt din specii dispărute de dinozauri.

Imaginează-ți următorul scenariul. Tu, mămica, dormi liniștită noaptea lângă bebelușul tău. Doar ce-a trecut seara de Halloween. Te ridici pe pipăite să-ți torni un pahar cu apă. Bebelușul tău face un salt în aer, așa, cumva cu mâinile și picioarele de parcă-i electrocutat și-ți stă inima în loc. E doar reflexul Moro dar pân nu cauți pe internet nu știi că nu ești pediatru.

Te culci la loc și încep sunetele: mici grohăieli, sâsâituri de șarpe călcat pe clopoței, suspine, sughițuri, respirații sacadate, fornăieli în cascadă de parcă la voi în pat s-au mutat munții Pădurea Neagră.
Dacă nu-l bagi în seamă ai toate șansele să te trezești cu-n deget în ochi, suficient de subtil încât să-ți lipească corneea de baza craniului. Bebelușii au puteri ascunse, se spunea că J.K Rowling s-a inspirat din viața lor când l-a creat pe ochelaruțul mic ce joacă-n rolul principal.

Read more

Lăuza dându-se în leagăn (imitație după faimoasele Dușmance)

Lăuza dându-se-n leagăn, se întreabă

De ce, de ce atâta grabă? De ce să cumpăr lapte Nan, să-mi dau și ultimul meu ban
Pe scutecele ale´ bune în loc de… miere de albine
Să îmbunez un pediatru, în loc să cumpăr lapte acru
Să-mi fac eu măști, s-am fața fină, să zbor cum zboară o albină?
Da ce au alții treaba mea, c-am fost ușoară ș-apoi grea?
Că nu încap unii că-s săracă. Pentru că bine n-am ales…
… ultima dată.

dar dacă viața-i un teatru, mă dau în leagăn și eu știu

Că-n piesa mea nu fac scenarii să am ce are altu!

 

Dar uite, acasă, ochi albastri și mâini micuțe, frunte în frunte
M-așteaptă noaptea să m-alinte.

Read more

Singură cu bebelușul și diversificarea la o lună

Singură cu bebelușul și diversificarea la o lună

bebe in slingSingură cu bebe

S-a auzit un hârăit. Așa făcusem eu anul trecut când am avut amigdalită pultacee și mi-a apăsat medicul amigdalele cu lingura aia.
Căpșunel adoptase poziția de broscoi, așa face când are colici, când n-are nimic, când nu râgâie, după ce râgâie, când îl doare ceva și când nu-l doare nimic, de fapt în opinia mea, un bebeluș e absolut imprevizibil fără nicio explicație clară.
Mirosea a iepure tranșat așa că îi schimb pampersu. Începe să urle.Are o tonalitate de țambal neacordat, din maternitate l-am recunoscut, dintre șapte. Ueh, ueh, ueeeeeeeh, îh, îh, îh (astea de la final nu sunt chiar indicii de suferință ci un fel de tulai, greu îi pă lumea asta, ia-mă-n brațe).

Parcă a simțit cât n-a fost mama mea acasă.
A plâns înainte de lapte, după lapte, înainte și după vigantol, în timpul espumisanului, la schimbat și la cărat cu slingu dintr-o parte în alte.

La un moment dat l-am pițigat de-un picior cu slingu soarelui că mă grăbeam să ajung la budă și el plângea și bănțălea că-l pun acolo-n traistă.

Read more

Cum m-am dus să nasc și de ce fel de lucruri am avut nevoie

Cum m-am dus să nasc și de ce fel de lucruri am avut nevoie

Pentru c-am primit mai multe întrebări și mesaje dar nu pot să răspund în privat, voi scrie aici. Unii sunt curioși. Cei obișnuiți cu celălalt Eu, nu au de ce să vină în perioada asta pe hapi.ro. cred că voi continua cu postări informative căci mă relaxează.

Ceea ce-am găsit pe internet despre bagajul de maternitate, mi-a fost util în foarte mică măsură și e bine c-am anticipat. Vă sfătuiesc să vă întrebați medicul de ce anume aveți nevoie pentru copil și pentru voi pe durata spitalizării.

Reiau, pentru cei care nu au citit, am născut la Spitalul Municipal Dej.

Am pregătit două bagaje.
Unul i l-am pasat mamei ca să-l aducă doar când mă vor muta în salon de pe terapie. Îi lăsasem un mic troller foarte util, pe care l-am câștigat pe blogul Călătoria perfectă. Read more

De ce e greu cu bebelușul în prima lună? (dulce și amar)

De ce e greu cu bebelușul în prima lună? (dulce și amar)

Păi e o luptă neconvențională în primul rând.

El poate folosi orice armă, te topește instant. Beneficiile când n-ai soț? Ooooo, mari, vă spun eu.
Dar dacă sunteți simandicoși nu-i musai să citiți. Ne-am trezit într-o dimineață frunte-n frunte, proaspăt reîndrăgostiți. Din păcate eu am avut probleme cu tranzitul intestinal, meteorismul și-alea și-am scăpat un pârț nevinovat, am adormit la loc dar numai juma de minut. Mooooamăăă, îmi picau și ochii și fierea înspre cearșaf, alerg și schimb copchilu, c-am crezut că se căcase.
Vezi de treabă, ăsta mirosea maxim a lăptic… mirat nevoie mare că descind în forță la 4 să-i scot lui pampersu cu forța.
Aerisit și nani iar. Cred că mâncasem căpșuni c-o zi înainte sau citisem iar părerologii despre alții, pe feisbuc.

Orice convenție ai face o încalci în maxim 3 zile și-apoi ce convenție, c-abia fugi să scoți căruțu din keller darmite să mai ajungi cu-avioane pe la Geneva… Sper că ești o mami norocoasă și ai un loc bun să ții căruțu. Eu îl pun jos în uscător, unde ori a putrezit ceva ori s-a filmat tăcerea mieilor, ori se maturează brânză Rochefort. Nu mai zic nimic că poate mă citește vecina și zbor din cămara aia industrializată cu vehicul cu tot.

Când m-am dus într-o zi la baie și l-am pus în scoicuță n-am știut cum să sar mai repede de sub duș, exact când am reușit să potrivesc apa. Cât e el de mic, dac-a perceput că fâșâie drona în care l-am așezat a început să freamăte și să se agite gata gata să se dea jos. Nu i-a plăcut deloc.

Read more

Lansarea de carte de la Cluj -Jurnalul scoțian, scriitori români

Lansarea de carte de la Cluj -Jurnalul scoțian, scriitori români

ioan florin florescu jurnal scotian(extrem de importantă îmi pare o precizare: crucile pe care dânșii le poartă atât de natural sunt Lemn. Atât.)
M-am tot gândit cum să-l prezint, cum să-i prezint cartea. Am alergat la librăria Humanitas pentru că voiam neapărat să-l cunosc pe scriitorul Ioan Florin.

Nu seamănă cu niciunul dintre preoții și reprezentanții bisericii cu care suntem noi obișnuiți, noi ortodocșii de toate felurile, noi ateii, noi oamenii de rând care vrem doar să admirăm o frescă în biserică. Nu exagerez deloc.

La un moment dat, părintele și scriitorul Ioan Pintea a spus în discurs ceva de genul -redau din minte că doar n-am fost acolo cu reportofonul: citeam și mi-am spus măi, exact asta aș spune și io. Da… nu pot, na, avem circumstanțe care ne opresc. Iar părintele Ioan Florin Florescu spune exact ce simt și gândesc eu.
Auditoriul rîde, Florescu la fel și spune simplu: părinte, știți, eu vă țin un loc acolo în Scoția dacă tot ați grăit…

Pozele pot lăsa o împresie de întâlnire între clerici la o lansare a unei cărți religioase. Paginile din jurnalul scoțian sunt orice în afară de o lectură despre religie. De la evenimente oarecum deprimante, povestiri care te fac să te întrebi -omul ăsta, naratorul de aici chiar e așa, există, cum o fi în realitate, blufează, e real ce zice ? ( Scriitorul de ferpare, Foamea, Ultimul martor al unei camere din Copou) până la proza hazlie absolut delicioasă ( O bragă pentru domnul Pleșu și un whisky pentru mine, Micuța japoneză și ajutorul de bucătar, O poveste pentru Ana…) nu lași cartea din mână. E genul de lectură care face transbordarea dintre aici și acolo. Te duce în tabloul ei, e atâta simplitate în narațiune încât mi-am spus că într-adevăr numai un om foarte erudit te poate trece prin ea fără să te piardă la primele pagini. Îți trebuie multe cărți parcurse ca să scrii așa.

Read more

Cu mine nu ești cu clovn. Și o poveste cu vecini

Cu mine nu ești cu clovn. Și o poveste cu vecini

urs mare din plusPe bună dreptate.
Chiar dacă…

Patul meu e acoperit pe sfert cu petale de trandafiri. De la lenor. Și cu vomă. Proaspătă, nu o lăsăm noi să băltească. Patul e mare, încăpem amândoi, pe Căpșunel îl fixez în mijloc ca pe mobila de la ikea. Totuși, dimineața la cinci aud o suspinare întretăiată, un pufăit, molfăit și astea toate odată, deschid ochii, e frunte în frunte cu mine și-mi caută gâtul, e peste tot.
Ah, ia uite, am copil. Cichiiii. Xanaxu. Stai, n-am voie, alăptez.

Caută gâtul săracu/ țâțele nu le mai găsesc nici eu de când cu atâtea foi de varză și pompe de muls, sunt ba sus, ba jos, bașca pot dormi pe ele. Ceea ce era imposibil de turtit în sarcină devine acum realitate.

Rețin lohii, scârbos, știu, dar să știți și voi că se întâmplă foarte des după ce-ai cuibărit nouă luni. Și-s pe tratament și tratamentul mă face să mă port și să arăt ca și cum aș locui în pădurea de foioase. Azi dimineață, proaspăt dormită, am tras o gură de ser, de-ăla de perfuzie că era lângă apa minerală. Am coborât la amiază cu Căpșunelu urlător, (c-așa fac bebelușii la îmbrăcat, dezbrăcat, schimbat, sculat, culcat, tastat, îmbăiat, urlă că de-aia-s bebeluși și-i iubește toată lumea în special vecinii) așa, am coborât și jos era vecinu de la patru. Un domn de vreo 45. Frate, i-am zis Sărumâna ăluia, s-a albit de rușine și el și eu. C-o voce pițigăiată și mereu nemulțumit, genu de om tăhui care nu ți-ar deschide ușa nici dacă te vede fugind cu-n șarpe-n brațe. Ce dracu-mi veni să-i zic sărumâna?? Drept e că pe când am venit din parc, ședea pe gard și clonțănea semințe, a tras de ușa blocului când eram la o sută de metri, a deschis și partea aia blocată pe care-o accesezi când muți mobilă. Să încap eu cu trăsurica îmbulinată. De emoții că are și-ăla sentimente pentru o mămică aflată-n nevoi, am bușit o roată de trepte de-a sărit bebelușul până spre coperta căruțului. Rodea la bibi și-a adormit la loc că doar împiedicată eram și gravidă.

O fi crezut omul c-am o tulburare sexistă care vine la pachet cu oareșce fantezii libidinoase cu pupatul mâinilor?

Read more

Cum l-a înfiat Hani pe Poncho

Cum l-a înfiat Hani pe Poncho

schrimpiMă sună Hani din țările calde.

Eu eram c-o prelată-n cap, așa, ca un fel de ploier transparent cu boabe, mergeam să acopăr căruțu-n uscător. În gură luasem (da, sună bizar) partea plastifiată de la suzetă ca să am mâinile libere. A sunat el direct, cum obișnuiește, pe facetime.

– Mda zic cu-n sfert de gură, mă bucur să te văd, guten morgen.

Cu specificația că nu vedeam nimic pentru că Hani nu știe să țină camera înspre el. Eu văd un bec, un cui din perete, barba lui, dinții, un ochi sașiu și în sfârșit îmi arată friptura de creveți d-ăia după care saliva el și de la care-mi blestemam eu colecistu când îi găseam incognito în paste sau în paella. C-avusesem noi o perioadă bună de Spania și mergeam în Spania cum merg alții-n târgul de mașini.

Așa. Oooo, ce bine arată, laud eu sincer cu-n ochi la cârpătorul pe care tăiase ceva ardei și cu altul la ecranul laptopului că-mi schimb tema, știți, adică lucrez. Răspund cu da sau nu că atât știu pe WP. Hani chiar gătește bine, nu e glumă, de-aia am ajuns eu cât o scândură că mă-nerva și apoi mă hrănea numa cu broccoli și ghiveciuri să nu facem colesteroale.

– Vrei să-l vezi pe Poncho?
– Poftim?

Între timp răspund la ușă. Sosise pachetul de la Alina Anghel Un tânăr fercheș cu barbă stufoasă și alură de taliban scana coduri la mine-n hol.
Hani s-a cam pleoștit. Poncho… zice în șoaptă.

Read more

Am fost la film – Pălăria fatală și Horthy în regia lui Adrian Munteanu

Am fost la film – Pălăria fatală și Horthy în regia lui Adrian Munteanu

tiganca din filmÎntr-o dimineață mă trezesc cu-n fel de mesaj invitație în locul alarmei de pe telefon sau a celei din pampersul care-mi doarme alături: avea să fie premiera filmului clujean Răzbunarea țigăncii, partea a doua. La Cinema Florin Piersic mai specifica mesajul, într-o seară de vineri. La câteva zile după operația mea de cezariană. Hm, ce să răspund?

Amicul meu -un personaj zurliu ca mine dar sofisticat și erudit ca el, cum altfel, cu nebunia ce șade bine unui regizor, mă invita la premieră.
Inițial am zis că nu merg, că nu pot fizic, nu credeam că pot. Să mai și arăt oarecum în formă, presimțeam eu că-și adună oameni frumoși, eleganți, veseli. Apoi am fost îndemnată să ies, îmi plăcuse prima parte și acum aveam ocazia să-l văd pe ecran mare.

Așa că m-am șters de lapte, am lăsat provizii, m-am îmbrăcat frumos și bine am făcut c-a fost plin de lume bună. Și cum îi place lu Munteanu (regizorul filmului) să epateze, deh, a reușit, costume frumoase, jazz live în surdină, sala plină, gulere cu ștaif și invitați care mai de care. Vreau să spun că a recreat puțin atmosfera în care plonjam în curând -în acțiunea filmului. Mi-a plăcut mai mult decât primul. Din prima variantă nu am înțeles de la început desfășurarea acțiunii, combinarea scenelor și apoi umorul mi-a părut pe-atunci sec.

victoria film regizat Adrian M

E drept, nu citisem absolut deloc sinopsisul, descrierea, nimic, doar l-am urmărit la rece. Nu recomand niciodată și nu citesc descrieri ale unui film decât dacă acestea ocolesc esența jocului de scenă și sunt obiective: ce, cum și unde se întâmplă. Ei bine, asta găsiți pe Facebook pe pagina de prezentare a filmului.

Read more

Uite, acolo afară e Lumea și în Lume plouă…

Uite, acolo afară e Lumea și în Lume plouă…

manuta de copil(ce face cu timpul tău un bebeluș care doar doarme și mănâncă?)

Ora 5 dimineața. Căpșunel se foiește, pufăie și își dă câte o palmă peste nas, peste gură, până prinde degetu. Îl suge. Casc ochii, îmi amintesc în ce serial sunt. O aud pe mama fornăind ușor, dincolo. Cred și eu, de la atâta căldură ne-am strâmbat ca ceara, apoi ne-am repliat. Mai am vreo 15 minute până începe să plângă și maxim 20 până urlă de foame. E timpul pentru supliment.

Ah, azi noapte la ora 2 l-am luat în păturică, l-am pus pe masă în bucătărie și am încălzit supa. Peste zi am mâncat doar o dată. Aș face orice să evit mâncarea (pe-a mea, nu mi-e foame deloc!!) să evit citirea prospectelor (de la cântar, sterilizator, montat batista de nas, pana și pulică de termometru are prospect!) să evit să mă mulg, să evit să văd liliecii cum înfloresc zilnic, noi, sub geam ca să mă facă pe mine să plâng…

Iau laptele, iau bebe, zâmbesc ca să știe că orice s-ar întâmpla în Lume poate avea încredere în mine. Căpșunel se uită o clipă cu-n ochi la sticlă și cu unu înspre nas, îi cânt, îl strig pe nume și gata, nu mai seamănă cu Ryan Gosling wonky eyes. Mă dor țâțele dar mă dor degeaba. Cât mănâncă el, placa mea de bază începe să ardă informații. În fiecare zi setez dimineața ce am avea de făcut – eu și mama.

Apoi țin bebe la râgăit, uneori vomeaza și atunci ritualul de curățare se prelungește. Și ce dacă e 5? Se face 6 și mama se leagănă în ușă și zâmbeste: dă-mi bebe și dormi. Cât a mâncat?
Fug la caiet.
19, 20 70 ml vomat 5 ml
22,40, 80 ml
……………..
Predau copilașul și alunec lată, aș dormi și pe câmp. Nu, noaptea nu dormi la început, cel mult veghezi! Fixez ceasul la 2 ore. Ei bine, în acele două ore poți să mi-l aduci pe Dave Gahan să-mi facă striptease sau masaj că-l împing de pe balcon.

Trezit după somnul sfânt, urlă bebe, iau într-o mână cafeiu și-ntr-alta bebe și ne hidratăm.

Sunt nespălată. Oare aseară m-am spălat pe dinți? Îl predau lu mama pentru ritualul înfricosător de plimbare în urma căruia, dacă nu se râgăie, vomită și tu scoți cântaru de sub pat și mai iei o dată caietu:

Ieri
5.00 80 ml (s-a căcat de 2 ori, în sfârșiiiit!!!!! notiță buuuuni)
Supliment sân
Vomat 5 ml

Alaltăieri
80
90
Nu a vomat deloc!!

Sunt nespă… îmi crapă oaselede durere și mă simt anchilozată rău.
Mama e cu El la geam:
– Uite iubirea lu Buni. Afară e LUMEA! Daaa, auzi mami, nu este tabără pentru bebeluși? Nah nu plânge, nu, nu, nu nu te trimite buuuuni.

Read more

O doctoriță de familie mai sofisticată dintr-un centru universitar și fata din provincie

O doctoriță de familie mai sofisticată dintr-un centru universitar și fata din provincie

baietel micVine doftora să-l vază pe Căpșunel.

Doctorița e nouă, prețioasă, de-asta din familie tradițională di Cluj ca varza, nu alte cașcaval de Năsal cum sunt eu. Că-mi spuse ea pe ton de pițiguș când mă văzu prima dată: da nașteți la Deeeej? Ochii și-i ținea pe mine. Ar fi papuceii și bluzoiul din Piața Mărăști? Nu. Da ceva bai sigur aveam.
Cum să nu nasc la Stanca, ce bine sună? Sau în autobus, ok, hai, în X5…
E doar o naștere, zic.
Ah, sper ca aveți un medic specialist care vă…
Nu că e în anul doi la IML dar pasionat de obstetrica, m-ar fi mâncat pe mine limba. Așteptam să întrebe dacă au bisturie sau îmi scot copilul folosind un ceremonial voodoo și sacrificând o pisică virgină, singura anesteziată, la capul meu.

Ce mai, femeia e Doftoră de la Cluj, eu sunt viitură din cele cum se întâmplă prin Vaslui. Sau venitură. Oricum, o ființă stranie și neinformată din ca-pula locului. Am răspuns la toate pe-atunci scărpinându-mă invizibil sub dunga chilotului căci m-apuca câte un prurit te miri pe unde și mai ales când mă lua la bani mărunți un necunoscut plin dintr-odată de bunăvoință. Dar lipsit de respect.

Vine doftora, și-și trântește vinetele la ușă da la aia din baie (a fost și motivul pentru care am avut ce găti azi pentru că așa m-am înteles cu mama: mâncam ce avem prin frigi și nu gătim musai până intrăm într-un ritm).

Read more