Tu ce fel de băutor ești?

Tu ce fel de băutor ești?

tequilaCred că-n primul episod din Anatomia lu Grey, când s-a peredit Meredith cu-n kil de tequila, mâncam biscuiți și mă miram de ce-l parașutează a doua zi pe Derek. Mi-amintesc și-acum trupul ei gol, armonios, era pieptănată parcă, obosită doar prin prisma intuiției privitorului. O durea în slipii aruncați prin casă de “cine-i ea,” “cine-o fi el” și ce-a spune orașul Seattle la rubrica DI-VINĂ.

N-am băut tequila în viața mea. Fix la asta m-am gândit în dimineața în care am deschis un sfert de pleoapă și m-am mai gândit că tot ce trebuie să fac e… să stau liniștită sau să strig, eram undeva sub dărâmături, fusese cutremur, o să mă găsească cineva… Ar fi păcat să mor fără să știu ce gust are tequila… și atunci un pompier mi-a dat părul la o parte, doi ochi frumoși, albaștri, m-au privit de parcă chiar ar fi văzut ceva grozav și-o voce a șoptit măgulitor de stânjenitor, stânjenitor într-o ipostază care ar fi fost banală (dar nu era): God, ai băut mai mult ca mine. Fără reproș. Doar o șoaptă, un zâmbet de-al lui și-o bănuială personală: nu eram sub dărâmături. Mă aflam în patul meu și bărbatul nu era pompier (niciodată nu mi-au plăcut poveștile cu pompieri).

Încet, membranele postsinaptice începeau să picure cognac sau brandy pe fiecare nerv și ca urmare mi-am amintit brusc că am (sau nu mai am) un iubit, doi șoareci, 22 de probleme din care 14 nerezolvate și-am sărit direct înspre dulapul Victoria cu patru uși: puteam să mă mișc! Lucru de altfel vizibil căci mânerele de la ușă și colțul patului mi-au taxat imediat acrobațiile olimpice.

Citeste tot ▶

Ce cadouri își doresc femeile

Ce cadouri își doresc femeile

iLux geanta rucsacelEram la liceul Petru Maior, undeva într-un orășel mic, intrasem cu notă bună, era bine, era aproape de casă, poate c-a și fost cel mai minunat cadou al vieții să am parte de cei mai frumoși ani, ca-n filmul cu Oana Sârbu.

Cred că atunci am învățat noi, printre altele, iubirea de sine. Da vai, ce ne iubeam!

Cum se apropia ziua cuiva, cum ne făceam planul: nu atât ce ÎI OFERIM sărbătoritului ci ce NE OFERĂ el nouă! Ca răsplată că l-a adus barza pe lume și a mai prins un an în care… s-a născut de ziua lui, vorba lui Pavel Stratan. Greu m-am dezobișnuit de asta, nu mai știu cum procedează alții dar a dat Îngerelu să mi se deschidă mintea și să pricep că dacă doresc să ofer un cadou, mai ales de ziua cuiva, nu trebuie s-aștept nici plecăciuni, nici tort și nici chef de chef, că poate omu n-are bani și până la urmă nicio obligație să-și spargă darul. Că tot am adus vorba (și am așteptat s-o aduc cu oareșce prilej) mi-am dorit cadouri diferite în fiecare etapă a vieții mele. Și am avut nesimțita speranță să nu mă mai simt obligată să ofer la rându-mi ceva, de ziua mea! Că dacă o fac, va fi plăcere, dorință, distracție și nicidecum obligație.

Femeia îmbrăcată-n parfum…

Tot în liceu eram când am primit în sfârșit ceva ce părea a fi din categoria reală cadouri pentru femei, ceea ce era minunat pentru o adolescentă.
Primul parfum original! Atât de prețios încât am îndrăznit să pufăi cu el pe bluzonul din lâniță (!!) la prima întâlnire cu-n rocker mai în vârstă cu 7 ani (despre care aveam să aflu ulterior că-i călușar în ceva grup, la casa de cultură). Nici cu ruj nu m-am dat, eram sigură că o să mă sărute, ne filam de 3 luni. Citisem undeva că parfumul îi înnebunește pe bărbați, am pus destul cât să-l duc la paroxism, pe-atunci apăreau destule reviste bizare.

Într-adevăr, săracul Narcis, a strănutat tot drumul, cât am bătut noi aleea din parc și m-am gândit că-i doar polen și iubire. Până la urmă, am stat pe-o bancă și-am spart semințe, pentru ca, la sfârșit să-mi mărturisească franc faptul că nu suportă mirosul de… acetonă!
N-am înțeles nimic chiar atunci dar după câteva zile mi-am făcut teste la sânge să văd dacă n-am diabet. Nu aveam, așa că am dat vina pe parfumul original, cumpărat probabil de la ruși.
Pentru adolescente și tinere nu aș recomanda parfumuri, tocmai pentru că acest elixir este un cadou rafinat și personal, e ca și cum ai cumpăra prezervative fosforescente pentru un pudic. N-o să-ți spună că el nu preferă așa și pe dincolo dar ai mari șanse să fie absolut dezamăgit.
Cel mai mult mă bucuram în frageda tinerețe de o geantă originală ori de o trusa de manichiura. Se găseau destul de puține iar calitatea era îndoielnică. La trusele de manichiură mă refer, tăiai pielița cu tot cu derm. Gențile de lux le vedeam rar, pe la județ și nu-mi permiteam să mi le cumpăr singură.

geanta izadora anuschkatrusa manichiura true gentlemen

Donez cărți

După 30 de ani mi s-a cam părut îndoielnică această bucurie extravagantă chiar, a femeii care primește drept cadou cărți. Mai mult sau una. Ori-și-care carte, oaw, iată, am carte, am parte! Cu specificația că uneori, aceste cadouri vin de la persoane mai puțin cunoscute dar care cred că o cunosc pe ea pentru că, nu-i așa, îi place să citească!
Și mie-mi place să-mi suplimentez aportul alimentar. Uneori folosesc calciu, magneziu, vitamica C sau zinc, lecitină ori altele, în funcție de nevoile organismului. Este în regulă să-mi trimiți ceai de merișor dar chiar să mi-l oferi cadou cu o anumită ocazie?

Citeste tot ▶

Ce te deranjează la soțul tău?

Ce te deranjează la soțul tău?

expo luvruCa să nu-mi dispară elanul pe care mi l-ați oferit, citind comentariile la concursul Sephora, mi-am propus să scriu un pamflet, așa, de dragul soților, amanților și iubiților voștri, c-al meu e nesimțit momentan. Nu mă întrebați care dintre ei, că închid comentariile 😉

Mărturisesc că nu mă așteptam să relatați cu atâta haz, demnitate, poate puțină suferință, sinceritate, fluență și ce mai, m-am regăsit în multe dintre poveștile voastre, aș fi vrut să citesc câte un articol întreg! Și de asemenea să vă pot premia pentru că am ales cât am putut de… obiectiv. Nu le cunosc pe niciuna dintre câștigatoare, nici nu știu dacă am comentat vreodată pe blogul lor. Nici măcar pe FB nu le știu decât dacă mă trag de mânecă: hei, eu sunt Dana, eu sunt Sonia.

(fată, m-ai dat gata cu mopul și cu soțul, ia-i un cățel)

Acestea fiind spuse, dragi bărbați, fiți amabili:

  1. Nu adăugați toate drăguțele în lista de FB. Pentru că eu, Mirinda văd că Iubi s-a împrietenit cu Daniela, cu Ioana, cu Delia, cu Tamara și cu perversa de Ramona, aia despre care vuiește tot orașul că și-a pus țâțe false. Cum frate, te împrietenești și tu o dată pe lună cu Ionuț și te împerechezi, pardon împrietenești cu 15 fete pe săptămână? Sunt geloasă, na, chiar dacă îți spun că mvaaaai, nuuu, crăp în sinea-mi și le-aș tranșa pe vreo două așa cum tăia bunica slana de pe porc, cu ocazia Ignatului… Și pune-ți naibii măcar messengerul pe silențios!
  2. Nu ciocăniți!

Chiar așa, voi ăștia care ciocăniți în cap, ușă, țeavă, perete, sau în propriile noastre coaste când stăm mai cocoșate sau nu stăm cum vreți voi, aveți un blocaj emoțional care vi se trage de la vizualizarea repetată a desenelor cu ciocănitoarea Woody, când erați mici! Chiar dacă acum nu vă mai aduceți aminte, așa că o să vă facem programare la cea mai urâtă psihiatră din oraș!

* fetelor, vă spun un secret. În general psihiatrele sunt foarte frumoase, cunosc două, au picioare mai lungi ca crengile copacului Paulovenia de la grădina botanică… iar psihiatrii atractivi sunt ocupați, am sunat eu la 5, cei mai buni din Cluj, când am auzit ce-mi povestesc am gândit c-a fost război cât nu eram în țară și-acum 50% din populație suferă de stres post traumatic. Cine zice că nu merge lumea la psihopupu? Hă?

Citeste tot ▶

Concurs Sephora: super serul anti-rid. Încheiat

Concurs Sephora: super serul anti-rid. Încheiat

concurs sephora ser anti-rid Pentru că v-am promis și a trecut ceva vreme de când n-am mai organizat un concurs pe blog, am ales pentru voi două cadouri de la Sephora: super serum lisseur rides pentru ten dar și pentru zona sensibilă din jurul ochilor.

Flacoanele au 30 ml deci nu sunt mostre, concursul este organizat de blogul hapi.ro iar cerințele vor fi simple și amuzante. Prefer un zâmbet pentru un cadou și de obicei zâmbesc când vă citesc părerile, sigur, depinde și de tematică. Înainte să scriu condițiile de participare vă reamintesc că acesta este un serum anti-rid. Eu il folosesc aproape zilnic, fac excepții atunci când: rămân fără mai multe produse deodată și nu-mi sar banii din portmoneu.

  • când merg la plajă sau stau mai mult în soare aplic doar crema hidratantă cu factor de protecție 30 sau 50%
  • când călătoresc, renunț uneori la serum și pun în trusa de machiaj numai crema hidratantă baza pentru machiaj.

De ce folosim serum și care sunt mai bune, ce diferențe sunt între un ser și o cremă hidratantă, toate aceste informații le găsiți pe mai multe bloguri de beauty. Am scris și eu despre îngrijirea tenului și de aceea nu aș vrea să mă repet. În cazul meu, produsul ajută la menținerea hidratării, tenul fiind uscat. Aplic seara pe pielea demachiată corect. Inițial, dacă masezi după ce l-ai întins deja, ai impresia că se descuamează pielea ca atunci când te-ai prăjit prea mult la soare. Nu masați, nu e cazul, îl aplicați și după câteva minute, pătrunde complet în derm și oferă un confort maxim (da, despre cel pe care-l ofer vorbesc)

Ce promite:

  • linii fine vizibil mai… invizibile după numai 7 zile 🙂
  • având un efect astringent imediat datorită zahărului vegetal pe care-l conține, este și o bază bună pentru machiaj dacă-l utilizați ziua, dar nu uitați să așteptați puțin înainte de-a aplica fond de ten, etc. Pielea pare mai tonifiată, radiantă.
  • asociază un colagen cu nutripeptide extrase din orez, combinatie care ar prelungi efectul serului.
  • pe scurt: repar ce-a fost ieri, astăzi ești sublină dacă mă porți, ofer prevenție pentru ziua de mâine.

Bine, prevenție împotriva noxelor, vedeți că gravide puteți rămâne în continuare…

Citeste tot ▶

Povestea numelui

Povestea numelui

hapi11Mi s-a spus că tatăl meu era relativ treaz și-a reținut un nume pe care i-l indicase mama: Veronica. Mă bucur că era totuși, destul de amețit de fericire, c-am venit io pe lume, violetă (fără n), cu ochi bulbucați (nearticulat, că la așa o greșeală mi s-a atras atenția) și-un smoc de păr negru (de atunci poate am un crush pentru porcuții de Guineea). Atât cât a avut voie să vadă el pe ferestruica aceea cu gratii a maternității, apăru forțată de împrejurări, un fel de Julien(ă) din Madagascar. Am auzit că nu încăpeam pe cântarul spitalului, de-asta vreau să fac lobby pentru Centrul de Diabet din Cluj ;).

Tata și-a luat un amic de pahar și-un certificat constatator cum că m-a adus barza și-așa găit-a amicul: măi Ioane, doară s-o cheme ca pe tine, să-ț poarte numele.
– Bine zici. Da oare nu s-a enerva… cum o fi zis oare să scriu, Ramona-Veronica?
– Da ție-ți sună bine?
Lu tata îi țiuia mintea c-are 3 guri de hrănit acu, ce să-i mai sune, bucuria nu știa s-o exteriorizeze.

Ioana…

Pe atunci tata nu bea decât la înmormântări, nunți și când se depuneau icre în familie. Îmi place Ioana.
Singura care-mi spunea așa era diriginta mea din liceu. Îndărătnică am fost în primele săptămâni și nu răspundeam când alergam ca nebuna pe treptele profesorale, care-mi păreau un fel de vale a regilor vii, nu ca-n poveștile pe care le aud astăzi. Nu era voie și gata, nu făceam noi regulile-n școală.
Cum te obișnuiești cu orice, ca un ritual kabala a început să-mi răsune numele Ioana, când mă chema dânsa la o parte, lângă soba de teracotă, cam de două ori pe lună. Mică de înălțime, c-o sobrietate demnă de o regină, cu părul alb-gălbui tuns scurt și impecabil aranjat, își ridica mâinile la nivelul pieptului, trăgea aer în plămâni într-un fel care ar fi trebuit să mă facă atentă (eu eram vrăjită de brățările nemaivăzute pe care le purta) și-și lipea ochii oarecum de-ai mei, încercând o răutate pe care n-o poseda absolut deloc:
Tu Ioana, iarăși m-ai făcut de mândră mninune, să ț-o spun p-ardelenește (era absolut fascinantă când vorbea așa pentru că dânsa putea grăi oricum, nu se punea problema să nu o luăm în serios). Păi de-astea îmi faci tu mie înainte de olimpiadă, vin de trei ori pe săptămână după masa să vă pregătesc, te duci și la bio și-acum să-ți scad nota la purtare c-ai stat în ora de mate la Cola?
– Doamna dirigintăăăă darrrr
-Șșșșșt, că n-ai ce zice, știi tu că nu mă poți minți, nu ai scuze! Nu te-ai dus dragă singură, că voi circulați așa, în turmă. 3 ore de mate, Ioana, 3 ore, numai în semestrul ăsta. Ultima dată i-ai convins pe toți să fugă de la chimie dacă nu mă înșel? Mno zi, ce mă fac io cu tine?
Ce rău îmi pare că n-am știut atunci să-i explic că Ioana e probabil nume mixat -evreiesc, slavon… că-nseamnă un fel de Allahu Akbar de astăzi. Adică Dumnezeu este milă! Bine, poate că astăzi n-ar mai prinde alegoria numelor… Iar apoi ea a murit. Pur și simplu. Și nimeni nu m-a mai strigat: Ioana.
Iar pentru că Dumnezeu e milă, nota mea la purtare a fost întotdeauna 10.

Citeste tot ▶

Încă nu ești necrescut copile, nesimțiți sunt mami și tati

Încă nu ești necrescut copile, nesimțiți sunt mami și tati

copii la aparate47 de ani să ai și tot faci boacăne. Dar te simți rușinat.

Eram într-o zi într-un părculeț, am văzut un leagăn mare din acela cu lanț (sunt și clasicele pe care le numeam hinte, acum tip balansoare) dar pe leagănul respectiv  încăpeau 3 funduri de-ale mele și-am îndrăznit să mă așez și să mă avânt. Ce plăcere! Îmi aminteam cum mă lăsase o doamnă la o pensiune prin Sovata în spatele cabanei pe o trambulina de exterior, trambulină pe care intrau 5-6 copii.

  • Este pentru copii, altceva n-ați găsit? (tocmai alungasem vreo 5 puștani ca să mă dau eu în leagăn, era gol ca-n Zara când au new entry și nicio reducere!!)

O mamică de 77 de kile, înăltuță și periculoasă, cu-n prunc după ea mă mustră cu severitate în timp ce blondul cârlionțat o trăgea de curu pantalonilor că el vrea la balansoar (la aiaaaa verdeee cu rossssu)

Îmi cer scuze repede, sar în vânt ca uliu, aterizare forțată, sare și spray-ul termal din geantă, toate bune.

– Se putea rupe! continuă femeia.

Nu mai spun nimic, dau din mână gen taci dracului că nu s-a rupt și mă mut… dar ce să vezi, Doamna își ia copilul în brațe și hop în leagăn. Fix trei măsuri de buci dilatate, cât nu fură ale mele. În condițiile în care oricum nu scria acolo că nu trebuie depășită o anumită greutate amintesc acestea, nu cu hrana dânsei mă preocup.

Încă nu am aflat dacă e voie sau nu să te dai în leagăn dacă nu ai fost lăuză, cel puțin în România, în alte țări cred că e voie. Așadar nu comentez mai mult pe această întâmplare simplă unde noi, două femei, am devenit un fund fierbinte și o tâmplă…

Ai 3 ani respectiv 5? Bravo, bagă 3 serii de coapse!

Alt parc. Aceeași Eu, pe aparatele acelea pe care în sfârșit au căpătat puțin curaj să se mai urce și pensionarii că dacă ar fi după unii, ei au voie doar în troleu și acolo deranjează.

Cred că am stat 35 de minute. Timp în care am observat două familii. O mămică singură navigând pe aifone și un cuplu discutând pe-o bancă. Dacă locul de joacă pentru copiii de vârsta lor (nu vorbesc de cei de 7-14 ani etc) era puțin mai la vale probabil fusese invizibilizat pe moment. Deși părinții percepeau cum copiii se pun în primul rând pe ei în pericol și-n al doilea rând, trântesc absolut inutil și repetitiv pedalele din fier laolaltă, fără a executa vreun fel de minune care s-ar chema sport, nici nu i-au băgat în seamă, nici nu le-au atras atenția.

Citeste tot ▶

Genele mele false, privirea mea sinceră

Genele mele false, privirea mea sinceră

gene Ioana StanciuMăcar în scris să fiu mai egoistă. Chiar am observat că repet des Eu, credeam că l-am atrofiat dar nu, e acolo, trebuie să mai lucrez la setări :).

Știți că v-am povestit despre

Extensiile de gene cu Xtreme Lashes

și chiar am citit astăzi un articol spectaculos de plictisitor pentru mine, șablonat, o scriitură cu modele de pe podiumuri, despre cum vrem noi să semănăm cu ele și cum sunt muierile din reviste etalonul fiecărei muritoare. Hai serios. Dacă ai crescut în spatele camerei și te-au machiat 12 ani niște stiliști, te cred. Dar majoritatea nu suntem în buchetul acela colorat, imens, cu cozi lungi și scurte, disperate după atenția unui bărbat și disprețul vreunei femei.

Extreme Lashes la Ioana Stanciu

Nu aveam de gând să aplic și gene după ce mi-am tatuat ochișorii. De fapt, când intram în vreun butic și vedeam lângă unghiile acelea din plastic “fâșii de gene”mă gândeam că trebuie să fie tare ciudat să-ți lipești așa ceva pe pleoape. Și-mi mai aminteam cum, vara, îmi puneam pe unghii petale de trandafir sau bujor din grădina bunicii, le lipeam cu oareșce scotch. Da, chiar așa făceam iar la ochi trăgeam o linie luuungă cu vreun creion chimic aruncat pe stălaje, iar când scăpam fără conjunctivita (care apărea după o zi), era bine.

Scotchul adevărat, genele adevărate, le-am descoperit mai tarziu.

Când îl folosesc pe primul, adică destul de rar, înseamnă că am o problemă sau sunt inhibată rău.

Citeste tot ▶

Nu mai vreau să te văd pe tine și marea

Nu mai vreau să te văd pe tine și marea

snorkelingCel puțin nu acum.
Nu scrie asta, iubita că oamenii se bucură!
– Să se bucure. Era un singur om care-o cunoștea pe Hapi. Cel care-a creat-o. Ăilalți, din satu natal văd o poză cu o femeie.
Nu știu de ce m-am trezit cu gandul la mare, știi că-mi pozai bucuria din ochi și ieșeau pozele albastre? Mă uit la ceas, hrănesc șoarecii, fug în baie, fac duș, lovesc caloriferul ca de obicei, poate de dragul de-a-mi păstra hematomul, deschid portița de la alde creme și-mi bag degetele-n ochi. Cu lentile. Să fie reci, albastri, ca marea.

Fug la troleu. În troleu. Am de mers o stație și vorbesc la telefon în timp ce stau ca proasta cu biletul în mână. Îmi calculez în gând fix azi, 3 drumuri pe zi. Dus intors. Și pachetul de țigări. Nu, nu fumam înainte.
Sigur, tu n-o să știi, pe tine doar te-am refuzat, ai prea mult acum ca să iau de la tine. Am prea puțin ca să-mi permit să nu fac o dată în viață lucrurile cum trebuie.

Controlorul se oprește în fața mea și se uită ciudat. Ca un roboțel- clopoțel cu rochie de 50 de euro îmi compostez biletul în fața lui. Mă pregătesc să cobor la următoarea (oricum coboram) să-mi scrie amenda.
Se uită la mine și zâmbește.
– Să-l compostați data viitoare…
– Adică nu… nu coborâm? Nu mă amendați? (adică greșesc și necunoscându-mă, nu mă taxezi totuși? Am mai platit o amendă, îmi intrau banii a doua zi, chișc închis, card nu, dar tu dragul meu erai în TGV spre Paris)
Râde. E un domn de treabă, în vârstă.
– Nu. Da să-l compostați.
Zâmbește și-mi întoarce spatele, eu cobor și simt că mi se mișcă lentilele și văd mări albastre. Nu sunt lacrimi.
Mai sunt valuri de care-mi amintesc.

Am coborât prea repede, ca să ajung la X trebuia să mai merg o stație dacă tot am compostat biletul dar îmi era jenă de oameni. Încerc să mă amuz puțin întrebându-mă câți oameni mi-au oferit în ultimii 10 ani ceva pe gratis. Nu neapărat bani. Uite, sunt aici, vrei un măr? C-am cumpărat o pungă cu mere. Degetele de la o mână. Exact cei fără nicio obligație.
Și câteva fete de pe bloguri, necunoscute, plăcute.

Citeste tot ▶

Cum îmi îngrijesc decolteul?

Cum îmi îngrijesc decolteul?

hapiDa, știu, pe cine interesează? Păi pe voi pentru că dacă ajungeți la 50-60 și-o să aveți un chip oricât de drăguțel în felul vostru, pielea zbârcită, pătată și înnegrită n-o să vă facă cinste.

  1. Dacă grăsuțele au binecuvântarea ridurilor târzii, pare că noi astea slabe stăm cu pielea mai întinsă pe gâtlej ca niște berze grațioase și eventual lungane, pe care poți face anatomie.

Însă acest lucru nu sfidează legile gravitației. Multă vreme nu am folosit crema hidratantă și pentru decolteu dar acum folosesc untul de cacao sau cremă pe bază de nucă de cocos. Pielea persoanelor mai scheletice are nevoie de hidratare pentru că există prea puțin țesut adipos acolo.

2 Factorul de protecție.

Fără FPS 50 nu ies din casă, mai ales vara. Mai ies fără sutien, neepilată, fără bilet de troleu, fără telefon, dar Vichy trântesc automat pe zona respectivă.

În urmă cu câțiva ani, am văzut într-o stațiune o doamnă mai în vârstă, foarte elegantă și plăcută la chip, avea cam 60-70 de ani și un decolteu oribil pe care-l purta la vedere. La vedere era și soarele de care părea că se bucură prea des și neprotejat. Ca să nu ajungem la discuții despre cancerul de piele și de ce este necesar să folosim FPS. Acesta nu împiedică activarea melaninei dar previne hiperpigmentarea și alte neplăceri. Decolteul este zona cea mai expusă când e vorba să te ardă. Soarele.

creme de corp3. Masaj ușor cu zaț de cafea adică ceea ce numim peeling, descuamarea celulelor moarte pentru ca pielea să respire, da, ea respiră în felul ei 🙂

Sau cu păsat de-ăla pe care-l dădea bunica la pui. Sau cu făină de mălai, totuna. O dată pe săptămână. Apoi hidratare. Dacă vi se pare prea grunjos produsul, amestecați-l cu un ulei de corp, cu argan sau chiar cu gelul de duș.

Nu faceți peelingul pe stradă, eu am noroc, sunt aproape de Cojocna.

Citeste tot ▶

Produse care m-au dezamăgit: peria Ebelin și un gloss Clinique

Produse care m-au dezamăgit: peria Ebelin și un gloss Clinique

peria ebelinAm pus iute un tag: produse care nu mi se potrivesc. Pentru că nu mai apuc să scriu pe-aici și-aș scrie, m-am gândit să mai trec pe subiecte scurte, informative, poate utile cuiva.

Peria Ebelin professional

Despre peria Ebelin căreia-i mai spune și professional nu știu cum, am citit numai de bine pe net, 3 minute. Că masează scalpul, că e mică și ușor de folosit, de cărat, că e bună. Cam asta. Ei bine, mie-mi rupe părul și vreau să vă spun c-am mare grijă de podoaba capilară. Am folosit piepteni din cei mai simpli și perii din cele mai ieftine dar operațiunea o executam ca și acum: cu mare grijă. Folosesc mereu balsam și-l descâlcesc cu grijă, fie umed, fie uscat.
Într-adevăr, masajul scalpului e plăcut dar e indicat să-l faci și fără perie, oricând dacă te ține mătreața (de care n-am scăpat cu totul, nu c-aș fi contat pe o perie). Am cumpărat-o tocmai pentru că e mică și mă gândeam că e ușor de transportat. Eh, e la fel de grea ca o perie normală cu coadă cât palma.

A costat cam 27 roni dacă bine îmi amintesc și probabil am să revin la vechea perie.

Mă întreb ce diferență o fi între asta și tangle teezer, c-am stat pe gânduri, totuși, aceea era mai scumpă.

Long last Glosswear Clinique

Citeste tot ▶

Prima dată în Scoția

Haggis?

Dacă mergi la drum a doua zi, poți să uiți de Smecta, praf și pulbere s-alege de tine până-și face efectul diosmectita (substanța activă). Stewardesa era să smulgă ușa de la airbus, se pregăteau și ei ca oamenii, de aterizare.

Prima dată în Scoția?

Prima dată în Scoția? Impresii pamfletare (2)

Prima dată în Scoția? Impresii pamfletare (2)

aeroport edinburghPrima parte pe Ralix.ro, acum se încarcă.

Ralix

9. Uită c-ai învățat engleza pe mușschii lui Arnold Schwarzeneger și nu spune niciodată Edinbărg.

Ed-în-burrr
Sau
Edin-brrh
Whatever. Mai bine tăceți din gură. Cel puțin 3 persoane vor considera c-ai umor britanic, vor zâmbi și tu te vei uita stufos la ele. La un moment dat te apucă jena și când se fac prezentările. Nu poți spune că ești Hapi River.
Ci: Haaaai, haw are iu, I m River Hapi, i would like to check in…
În nici un caz nu asculta bârfele de pe stradă. Dacă se spune că celții sunt inventatorii costumului de zale, probabil locuitorii din Scoția au inventat scots-ul, un amestec de engleză cu oareșce-ar părea latină sau chimie organică.
E mare lucru dacă nu se țin de mână și prin urmare tac a fericire, dacă nu urlă copiii care nu-l știu pronunța încă pe V de la Vote, dacă nu sunt conectați la vreun gadget.

Nu-i spui receptionerului I need a thread dacă ți s-a rupt sutienul în timp ce scoteai un fel de bâzdăraie scoțiană care mușcă precum necuratu. Între t și d e mică diferența acustică, plus că ei spun cotton, ai nevoie de un fir de ață, nu de-o amenințare. Că-ți blochează Sir cardu de la cameră instant. Mai ales dacă a văzut c-ai viză de Liban :roll:

10. Oricât de drăguț e, nu te arunca în poala șoferului
Dacă ai fost în aer 10 ore, la un moment dat trebuie să revii cu picioarele pe pământ. De bucurie că mi s-a și întâmplat asta, am alergat la primul maxi taxi îngălbenit de vreme și când am izbit odată ușa din acalmia înconjurătoare, am crezut că scoate pistolul Keith. Deschisesem pe partea dreaptă, știți, eram singură, arătam disperată, obosită și foarte hotărâtă.
Autobuzele din Edinburgh circulă foarte bine iar dacă aveți mai multe drumuri de făcut, achiziționați un Bargain Day Ticket cu 2,70 lire și vă plimbați pe unde vreți. Este important să aveți banii numărați exact, nu vi se dă rest. Biletul îl puteți achiziționa direct în autobus.
Atenție: dacă folosiți tramvaiul, plătiți 1, 70 lire pe orice rută, inclusiv până la ultima stație înainte de aeroport. Dacă mergeți la aeroport, plătiți 5 lire!

Citeste tot ▶

Imposibilul drum spre Scoția

Imposibilul drum spre Scoția

airbus lufthansa3 zile termen de predare. 3 zile, tu ai promis că vei fi acolo și ești sunată de la o companie. Nu, nu s-au rezervat bilete pe acea rută. 3 săptămâni în care ai aranjat foi, notițe, până și cele două schimburi de haine care încap în troller ți le-ai ales. 3 zile după care nimeni nu va mai crede că ești capabilă să duci ceva la bun sfârșit.

Minunea

Îți suni Omul să te ajute urgent. E normal să-l suni pe el. Doar e Omul tău!

Nu te smiorcăi la telefon! Ceri cu împrumut, nu ai bani, sunt blocați sau vin mai târziu. Prea târziu pentru ceea ce Simți că trebuie să faci Acum.

Îmi pare rău dar chiar nu pot asta… (un cuțit taie undeva în preajma pieptului apoi se oprește. Se oferise acum 5 zile să-ți dea bani pentru ceva ce nu te interesa și ai refuzat, nu aveai nevoie, ai Acum!)

Sigur că Poate. Dar nu mai e nimic de judecat. De reproșat.

Înseamnă că nu trebuie să fac Drumul.

Urc, cobor, intru în mânăstirea veche, o singură dată a mai fost așa pustie, numai Ea era acolo, parcă și Dumnezeu plecase, soare afară, vântul afară peste stejari, bânzoiul care se bate într-una de catapeteasmă. Nu mai pot. Oricum sunt singură. Mă așez în genunchi lângă Ea și tac. Tac a plâns. Că n-am ce-i spune. Când o să vină Dumnezeu înapoi, va ști oricum c-am scăpat fix 5 lacrimi lângă Icoană.

Citeste tot ▶