Catre personalul medical: vă rog să nu plecati. Nu ne lăsati singuri, Creatorul v-a dat vouă un dar neprețuit si nici El nu vă va lăsa pe voi!

Stiu că noi, românii de rând suntem de vină în primul rând. Stiu că v-ați săturat de noi, ca pacienți, de fițele noastre, de injurături si de caterinca tipică a lu orișicine.

Căci cui îi place să vii tu cu camera de filmat în camera de gardă c-ai asteptat (da, poate peste o limita, dar unde nu se intampla asta, în ce țară?) la UPU cu o durere de cap sau de burtă și să te dea a doua zi pe post? Că ești medic nesimțit, c-ai răspuns urât si că i-ai repezit? Să te vadă familia la TV si să scrie despre tine în ziare? Că ziarele trec a doua zi la altceva, dar ție-ti rămane stigmatul, c-ai scos gălușca pe gură-n ziua aia.

În ziua in care poate erati mai putini, poate erai si cu colegul leneș sau cu șeful care-ti face viata amară, nu reuseati pe triaj, intrau foi si ordine noi si ce stia pacientul de afară de suferința ta? Nu îi păsa, ba mai mult, te filma, că se gandea la el, la mama, la copilul lui, la… nu la tine. Nu era-n îmbracat in halat, nu stia ce simti tu si nici tu nu-I puteai lua durerea decat după instructiunile pe care trebuia să nu le încalci. Suntem egocentrici, nu stim să fim altfel! Abia acum lucrurile se vor schimba.

De unde să stie el, pacientul, si de ce i-ar fi păsat (romanii nu citesc mult, exista studii, romanii sunt orgoliosi mandri, autosuficienti, vezi studiul lui Daniel David – psihologia poporului roman) că tu, medical sau auxiliarul,  nu ai dormit, mancat, că te-a certat managerul, că asistenta te-a înțepat verbal sau că te-ai certat cu soțul sau cu soția si ca ti-ai dori să fii oriunde, numai acolo nu, să vezi oameni care nu stiu să astepte si ti se adresează cu un ton care te indispune si mai tare?

De unde să stie că da, ai vreo 4 colegi care-s de-a dreptul prostovani, dar in mare parte, sunteti o echipa faina, amuzanta, unita si competenta? Pe românul care te filmează, nu-l intereseaza că tu nu ai cu ce lucra si ca Proful nu stiu care sau vreun sef de catedra iti pace un perpetuu penalty. Că nu te-a trimis la specializare sau la congres ca sa-si favorizeze amici din politica sau ca cel de la DSP ti-a suflat postul pentru vreo iubita sau pentru alte învarteli, desi tu îl meritai? Noi am inceput să vă hărtuim așa si voi v-ati obisnuit si cu noi si cu ei si ne-am complăcut în „n-avem ce face, asa-i sistemul“. Ne-ati dat la o parte, v-am dat la o parte, am creat doua lumi care se tem si se apropie cu groază una de alta. Eu îmi văd de mine, tu de tine.  Si pe-atunci nu purtam măsti.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Ce înseamnă carantina Covid 19 pentru cupluri si pentru familii: nebunie, plictis sau un nou început?

 Lumea, cu tot ce-o fi însemnând ea, ne-a dat un răgaz.

Câțiva îl vor simți ca fiind teribil.

Unii oameni trebuie sa stea in casa aproape de semeni pe care nu-I mai suportă. Sau pe care nu-I mai suportau pana acum. Cred ca daca nu se vor misca, în sensul de a trece peste Sine si peste sentimentele urâte derivate din frică (mânie, dezgust, mandrie, lehamite, autosuficienta, nerabdare, frustrare, etc), finalul vietii de pana acum – nu al celei pe Pamant, ci a traiului- va fi inevitabil scurtcircuitat, in functie de actiunile pe care le vor intreprinde.  

Sau din contra, va fi o resetare a tuturor programelor mentale si a rutinei pe care-au mers până acum, o resetare benefică. Sigur că nu orice restart e unul ușor, daca te desparti de exemplu, nu ai experți, nu prea ai experiență, nu-ti spune nimeni ce faci mai departe. Te descurci cu propriile trasaturi de caracter si neapărat, ai nevoie de muuuult curaj!

Într-un cuplu: ori realizezi ca desi erati deja in stare de avarie, vreti amandoi sa mergeti mai departe împreuna si va iertati reciproc pentru lucruri care oricum, nu mai au importanță acum.

Nu mai are importanta cu cine te-ai culcat. Nici ca-I trebuie zilnic ciorbita, cădeti de acord sa si le fiarba singur. Perisoarele… Nici ca esti tu vorbareata si el mutos, el afemeiat si tu cuminte, ca asa trebuie sa fie o Doamna. Let s face it. Nu exista cupluri care sa se suporte intru totul si mereu.

Acum e momentul sa-I spui ca ție-ti place să dormi separat si ca asta nu înseamna ca nu-l mai vrei, ci că somnul, e somn.

E momentul sa-I spui ca tu crezi că vrea prea mult sex si că, daca dorintele tale hormonale nu coincid cu ale lui, nu inseamna ca nu-l mai gasesti atractiv.  Sigur că dacă, el vrea sex mult- o data la trei saptamani-  amanta va fi online pe what s app cand tu vorbesti cu dr de familie despre alunițele care ți-au ieșit pe piept.

E momentul să-I spui ei ca nu-I suporti parfumul, nu că-I urât ci că-I prea puternic. Că nu-ți place ce jachetă ți-a luat, că pari un crocodile dezosat în ea…

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de pandemie Covid 19, duminica 30.03. Maximum de restrictii

S-a dat azi a patra ordonanta militara de cand am intrat în starea de urgență pentru covid 19.

O săptămana si ceva de la înregistrarea primului deces in Romania, astazi sunt 43 de morți. Lumea e speriată. Mai ales că stau acasă si când stai închis undeva, chiar in cuibul tău, ai timp să-ți faci scenarii. Filme si proiectii din viitor, care cel mai probabil nu se vor intampla, nu ti se vor întampla, asa cum le proiectezi.

Pe de alta parte, cand nenorocirile vin, intri pe pilot automat si, indiferent de credința fiecarui om, o forță supranaturală îți coordonează actiunile. După ce trece tsunami, esti cel care spui: nu cred ca am fost capabil să trec prin asa ceva.

Cred ca, in afara măsurilor fizice, a limitărilor, a atitudinilor care trebuiesc respectate, în inima fiecărui om se schimbă total ceva. Mai ales daca omul,  are timpul ăla pe care poate să nu-l foloseasca spre a se umple de frică ci să facă puțină introspectie.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de pandemie Covid 19. Sambata, 28.03. Stăm toti acasa

Unele file din jurnal ar trebui sa le scriu pentru tine, băiatul meu drag. Celelate articole au mult mai mult SF in ele, aici încerc să rămân mai obiectivă.

Până azi, 30 de persoane au murit în România din cauza COVID-19. 1452 de cazuri confirmate pozitiv. Nu sunt testere. Nu sunt echipamente pentru medici, decat ici colo. Directia de sanatate a dezamagit pana acum si populatia si mediul sanitar, spitalele, autocarantinatii si pe cei care suna la un număr de la care nu obțin nimic. In nici un caz testarea. Cam asta găsesti in ziare, la TV. Nu e dezinformare si nici tentativa de panicare a populatiei, nu are nimeni de câștigat din asa ceva. Acesta e mersul lucrurilor.

Nu exista nicio continuitate în vreun act comunitar, politicienii se împiedica mereu de ceva. Se agață de furnizori falși, promit ca testeaza, aleg aleatoriu dupa standarde create de ei. Lumea e speriata.

Se stă în casă. Se lucreaza de acasa. In afara de furnizări servicii, produse alimentare, spitalele functioneaza si ele dupa un cod al lor, mai pe langa noua ordonanta, care nu e nici ea foarte clară. Fortele de ordine sunt… la ordinul cuiva, adica fac față cum pot. Si cum li se spune.

Se fac hârtii noi. Se schimba formularele de iesit, de intrat, de scos cățelul la plimbare. Imprimante, hârtii si păduri tăiate avem. Măști și testere si un plan A, nu. Darmite B.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de pandemie. 26 martie. Am citit date despre tine si nu-mi esti duşman. Sa nu-mi fi nici tu!

S-a mai încălzit puțin, ieri si alaltaieri dimineata, erau sub zero grade și-un vânt care m-a înghețat până la serviciu.

Astazi, mi-am amintit c-am văzut un liliac. Cu vreo 3 săptămâni inainte să izbucneasca epidemia si apoi pandemia. Eram c-o amică, își ținea bicicleta într-un fel de șopron și-am intrat cu ea. Ea s-a panicat ca Scooby Doo în desene, exact asa am facut si eu cu ani in urma, când mi-a intrat unul noaptea, pe geam, la hotel, in timp ce scriam pe laptop. Mintea mea a făcut imediat legătura cu acea etapa din viața mea. Atunci era să parașutăm pe geam, Hani fiind curajos nevoie mare. Acum, l-am prins, l-am băgat într-o cutie si… i-am dat drumul. Vorba vine. Era decedat saracul. Dar ne-a indus in eroare faptul că-n rigor mortis isi intepenise ghearele pe un săculeț.

Natura ne trimite mereu semnale. Dar pari cam dus cu luntrea dacă zici asta. Plus că cin să aibă vreme, in fuga si-n graba de-a ne trăi viața (incotro fugim??) să mai observe natura si nevoile si indicatiile ei?

Ne temem de ceea ce nu cunoastem.

Am intrat într-o familie de musulmani cu toate conceptiile si judecatile mele gresite: ca au mai multe neveste, ca se poarta urat cu ele, ca Allah nu e Dumnezeu, că sunt niște extratereștri pe langa noi, românii. Ca femeile sunt obligate sa poarte batic si ca se poarta urat cu ele. În 2 ani, eram resetata, updatata cu aproape tot ce inseamna si ce nu înseamna – să fii musulman. Diferente minore. Derapaje? Ca la noi în sânul credinciosilor. Intr-adevar mentalul colectiv al musulmanului e diferit, zestrea străbunilor, toate alea care nu ies la suprafață. De acolo, au apărut diferențele si divergențele. Nu de la religie.

Astazi, am văzut iar soarele ridicandu-se dimineata dintre copaci. Un glob galben, deranjant dacă-l privești insistent, din care ieșeau fire, funii de copaci atârtați parcă-n cer, rupți de câteva raze. Despre Soare, stiu doar ca e o stea care face posibila viața pe Pamant. O stea mai specială.

Strada e pustie azi, mă întalnesc cu un singur om pe drum. Oamenii din oras au luat în serios măsurile mai drastice care s-au impus. Uitându-mă la drum, întipărit pe retină-mi rămâne globul strălucitor cu bucăți de crengi în el, de parcă ar fi ieșit la plimbare-n pădure, chiar în orașulăsta uitat de lume.

Si mă tot gândesc cu ce seamănă… e ceva ce nu cunosc, dar l-am văzut.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de pandemie. Se emite ORDONANȚA MILITARĂ nr. 2 din 21 martie 2020.

E prima zi în care ar fi intrat in vigoare masurile de prevenire a raspandirii covid 19, ORDONANȚĂ MILITARĂ nr. 2 din 21 martie 2020.

Nu s-a schimbat nimic în jur. Am încercat să nu mai citesc presa. Sa postez doar pe blog, sa ma destind seara scriind, după o zi plină.

Astazi am avut un defect la o pompă si am însoțit un coleg pe teren. La 2-3 zile cel putin, fac teren si acum, iarna, vara făceam aproape zilnic. Mi-e dor de vară. Așa, revin la pompa aceea, dimineața,când am venit la lucru, m-am oprit să admir stratul subțire de zăpadă. Cațiva metri, nici un pas. N-am văzut demult trotuare cu zăpadă virgină. Apoi, parcă de niciunde, o pereche de urme ezitante, de pe la mijlocul asfaltului. Am crezut că oamenii s-au speriat de ordonanță si chiar stau acasă. Mi-am dat jos masca si am tras adanc aer în piept si i-am mulțumit Naturii si lui Dumnezeu pentru că a sădit atata putere în trupul meu filiform.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Cum aș fi trăit Ordonanța în timp ce eram cu Hani la Cluj

Dacă uităm să zâmbim si dacă nu avem încredere că Planeta o să ne cruțe, dacă nu credem că Universul_Dumnezeu cu toată polaritatea pe care o are – ne va cruța, dacă uităm să fim oameni pentru oamenii din jur, nu vom învăta nimic din ceea ni s-a dat să trăim acum. Acest text este un pamflet si nu mi-e rușine să recunosc că respect și cunosc și mi-am însușit valorile musulmanului credincios, la fel cum le cunosc si mi le-am insușit pe cele ale ortodoxiei

Lucrarea dentara pe partea stângă

(Hani nu ia absolut nici un fel de medicamente, in urma cu 30 de ani, a cautat un chirurg care i-a extirpat o tumora canceroasa de pe un rinichi, toti ceilalti au vrut sa-l scoata cu totul. Si-a pierdut sotia cu mult timp in urma datorita unui cancer agresiv, mai precis a iradierii. De atunci si-a pierdut increderea in medicina clasica)

– Auzi, ăstia au dat o ordonanță (erlass) si nu mai putem să mergem maine la dentist.

– Te-a sunat dentistul pe tine? Hani mă priveste suspect.

– Nuuu măi, nu mai putem iesi pe strada. Că e ordonanță (erlass). Se suspenda temporar activitatea in cabinetele de medicina dentara.

Hani devine putin mai serios.

– Da ce catastrofă s-a întamplat la Klausenburg?

– Păi e virus. N-am zis kass, am zis erlass, da e catastrofape bune. Rămâi cu dinții așa. Oricum nu mă uit.

– Păi si ne dă bani?

– Cine?

– Dentistu, l-am si platit și acum ne-a dat si virus. Ce virus ne-a dat, apropo?

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Sunt medic ATI, am cancer mamar, am trecut prin toate etapele tratamentului si n-au rămas decat urmele taieturilor si a chimioterapiei, dar…

(partea a doua a interviului, prin what s app, numele sunt modificate, intamplarile sunt reale) prima parte o gasiti aici http://www.hapi.ro/sunt-medic-ati-eu-ii-adormeam-in-sala-acum-stateam-acolo-cu-cancer-la-san-si-parca-n-jur-era-o-sceneta/

– Dar câteodată, când privesc strada goală si văd bus-ul cu care mergeam la muncă, acum când colegii mei nu mai știu unde-i orizontul…

Stella tace si priveste in sus, spre un tablou. E acasă, in camera de joaca impreuna cu copiii. Soțul a trebuit sa mearga la farmacie pentru că au sosit medicamentele comandate. Suntem pe what s app. Merge bine video și, chiar daca nu e langa mine, ca la prima conversatie, simt conexiunea reală. Eu intru in viața ei si în acelasi timp, trebuie să mă deschid ca să pot pune întrebări incomode și s-o las să-mi vadă propriile fobii. E ca un transfer energetic, dar nu e deloc malign. Prezența Stellei mă face mai calmă – mental.

– Așa, ce se întamplă când vezi bus-ul ăla?

(eu beau cola, lăbărțată pe sofa si crăp după o țigară. Stiu că n-ar zice nimic dacă aș fuma dar nu fumez acasă. Înainte ar fi zis, acum nu mai judecă oamenii, pentru că e imposibil să mai faci asta după ce treci printr-o dramă, imi amintesc de vorbele ei de la gradina botanica)

Râde zgomotos și-și trece mâna stangă, ca o aripa de porumbel, zglobie, prin părul scurt si creț care se pare c-a crescut foarte repede!

– Mă opintesc brusc de la fereastra, fug in baie și-mi spăl mainile cam 40 de secunde, apoi le dezinfectez cu spirt. Apoi vreau să îmi sun colega să-i spun ce-am citit despre un nou produs testat… Ma striga M (si initialele sunt modificate) si atunci realizez ca am mai facut asta si ca nu-i nevoie sa devin si obsesiv compulsivă. Și că nu-s capabilă de bilocație. Încă.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de pandemie. Ziua a cincea. Un vânt de panică

Astăzi m-am panicat puțin. A fost o zi mai ușoara la serviciu si am avut mai mult timp să vorbim unii cu alții, am avut timp să citesc, am stat cam o oră  să observ si să bat din gură la  o anumita instalație, să-mi asist colegii. Acolo am mai glumit si-am uitat total că e ceva absolut schimbat in lume.

Cred că ar trebui să rup contactul cu media. Să postez doar pe blog. Că mi-e terapie. Nu sunt genul de persoana care-si împrăștie frica la modul colectiv dar o simt pe-a altora, Îmi alimentez niste scenarii care nu mă ajuta absolut cu nimic. Ba din contra. Pana la urma, eu fac exact ceea ce trebuie să fac – acest loc de muncă, asa cu câștig mic, cum e – m-a salvat atunci când m-am întors în țară si am rămas însărcinată. Asa că nici nu am luat în considerare să nu merg la serviciu alături de colegi.

Drept urmare, daca nu îmi umplu capul cu prostii, regulile medicale si sociale le-am asimilat si mi-as usura mult viata daca-mi văd de treabă si nu creez scenarii mentale. Cand citesc compulsiv ziarele sau aud noutati pe la unu, altu, automat, mintea mea înfrunzește o întreagă saga. Si la ce-mi foloseste? Informare? Nu. Toata lumea vorbeste exact din alt unghi, mintea noastra analizeaza si ni se listeaza niste tipare. Nu le pricep deloc. Azi de exemplu, aflu că:

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Jurnal de pandemie. Starea de urgenta, ziua a patra, încă nu ştim la ce să ne aşteptăm

Servicii de utilitati publice.

Programul mi s-a devansat cu o ora. Depinde de zi, daca sunt deplasarile obligatorii in teren, sau nu sunt. Nu m-a obligat nimeni sa continui sa vin la munca dar mereu sunt aici. Nici nu mi-am pus problema sa ma retrag. Lucrăm pentru oameni. Nu am stofa de erou, am pierdut multe in ultimii 5 ani dar am castigat ceva ce n-are echivalent in bani.

Stiu ca nu ma voi îmbolnavi. Nici eu, nici ei.  Ma protejez exact ca ceilalti colegi, citim zilnic eventuale instructiuni noi. De unde stiu ca vom fi bine? Eh (zambet)

Imi sarut copilul care de obicei nu vrea pupa, ca sa alerg dupa el înainte de-a pleca. De data asta nu mai alerg. Si pantofii de serviciu raman la usa, pana ce-I dezinfectez. Numai de ieri am inceput sa-mi las hainele de lucru la usa si să şterg cuierul, rucsacul, sa ma spal iar pe maini, apoi iau haine de casă.

Ies totuşi pe la 7, 30 desi as putea sa ajung la opt. Daca cumva unul dintre oameni nu poate merge pe teren azi? Eu am mai fost, am instruire, am si teren pe fişa. Pot inlocui aproape orice coleg, bineinteles, in echipa de doi, asa cum avem regulament.

Imi infund castile in urechi, trag rucsacul, masca de protectie, o salut pe mama. Dau drumul la muzica sa nu aud cum striga el: hai inapooooi si da-mi pupaaaa, mama! Azi e tot prima data când folosesc masca de protectie si in drum spre serviciu. 15 minute pe jos, mişcare. Numai ca e un spatiu in care masinile si tirurile trec ca pe autobanda. Acolo,  aproape trag inspre şanţ.

Pe drum, cânt în mască. Asta  inseamnă ca va trebui s-o spăl. De maine o iau pe cea din material plastic, botniţa aia.

In meinem Leeeeeben
Bin ich oft geflogen
Bin ich tief gefaaaaallen
Und manchmal auch ertrunken

O stiu pe de rost. Nena. Mă ajută să mentin accentul, că oricum, am uitat multă germană.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Ziua care avea să-mi schimbe toata viata – circumstantele în care am fost condamnata pentru ultraj judiciar

26 ianuarie 2016

 

 

În octombrie 2014 a murit tatăl meu.

Eram în Valencia cu Hani și cu maică-mea și a fost cam amețitor totul. Deja, eu și Hani nu mai aveam răbdare unul cu altul  Lucram oriunde am fi fost, adica rezolvam problemele firmei si inerent, pe alea personale. S-au strans tot mai multe frustrari. Cred ca e prima dată când mama ne-a auzit certându-ne, închiriasem un apartament mare, undeva aproape de coasta maritima, de plaja.

E straniu că nu-ți dai seama într-o relație când începi să te rupi de celălalt. Dar simți că începi să suferi si nu prea înțelegi de ce. Că doar certuri si discutii au toate cuplurile, asa te minți.

Într-o dimineata, foarte dimineata, a sunat telefonul. Hani gătea, îi plăcea mult si oricum, se trezea cu noaptea-n cap. Mama a venit la mine cu o figură împietrită, tremurând. M-a luat în brațe.

– A murit taică-tu… azi dimineata l-au gasit pe jos în…

N-am mai înregistrat nimic. După 2 zile eram în avion, apoi îmi înmormântam tatal, aici la Gherla. Îmi amintesc că-s sicriu părea mai tânăr, mai sănătos, părea el, tata, tot rece, de data asta rece cu adevarat dar un om care s-a luptat mult până patima alcoolului l-a doborât definitiv. Tata nu a fost un om rău, poate doar cinic și nu m-a bătut decat odata, cand am venit acasa tarziu de tot și i-am speriat de moarte.

Dupa 3 luni, in 2015 mi-am pierdut bunica. Acolo, unde s-a dus ea, a plecat cea mai blândă, cea mai tandră parte din mine. Sufletul ei a trecut prin mine si a luat ceva cu el, ceva ce-i apartinea. Dar mi-a și lăsat un strop din puterea, credința si înțelepciunea ei. Moartea bunicii m-a dărâmat si am căzut în depresie.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

Dragul meu prieten, azi am primit vestea ca voi fi executata silit pentru daune morale – ultraj judiciar

Uite, îți arat hartia. (e ciudat cum se numește, in pdf imi aparea numele “YYY vs rus ioana veronica”. Ce pătimaș!
cerere de buna invoiala

Nici n-am stiut cum sa scriu pe blog, asa cum n-am fost capabilă să-ți răspund la mail. Departe fiind, ai simtit tu la fiecare cateva luni cum se cutremură lutul, oalele si ulcelele sub picioarele mele si mi-ai scris ca si cum as fi fiica ta. Vezi, asta m-a făcut și mai nesigură, căci neavand cui să-i cad în brațe  (ha, ha, sau pe canapeaua unui terapeut) ca sa pot vorbi, cand citeam realitatea frazelor tale, mă simteam secerată de neputință.

Asa ca-ți spun acum că nu am deschis ultimul mail, ca prea grele mi-au fost săptămânile acestea. Dar stau cu soricelul pe el dimineata cand deschid calculatorul, doua secunde si spun: poate maine. Mă tem ca prin bunatatea ta mă vei influenta să nu mai scutur nori si să nu mai alung stârvurile corbilor, mă tem că tu, unul dintre cei mai erudiți oameni pe care i-am cunoscut vreodată – o să mă convingi că energia mea nu merge unde trebuie. Și eu simt că oricât de grandioasă-i intuiția ta…

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

Cum e cand te afli in fața judecătorilor in penal. Inculpata

imagine in oglinda femeieDupa ce am citit – in timp ce eram gravida, rechizitoriul (am fost audiata 4 ore pentru ultraj judiciar, nu exista lovituri sau alte asemenea) am realizat ca sunt o fiinta in care Teama de fond e sentimentul perpetuu si dominant. Si de atunci, i-am spus aparatorului ca eu nu mai pot citi acele hartii. Dar sa trec la subiect.

Era apelul pe penal – am doua procese, unul pentru calomnie scrisa, ceva gen – deschise de aceeasi persoana, cam in acelasi timp. Stiu c-am plecat din Gherla cu vreo trei ore mai repede, ca sa fiu sigura ca voi fi acolo la timp. Vai Doamne, aveam dreptul sa zic ceva. Acu, nu m-a intrebat nimeni daca eu, dupa o experienta teribila mai pot vorbi in fata unui public. Depasiti trei persoane? Sunteti public.

…………..
Ultimul meu articol mi-a ramas in minte pentru felul in care e descries culoarul lung.

 
Stiam sala. Un numar. Scarile pe care le urcasem de zeci de ori. Oameni in robe negre, cu genti sau dosare sub brat, alergau inspre vise pe care le stergeau complet, visele altora. Tocurile doamnelor grabite, cu masti care promiteau abilitati demne de locatia in care ma aflam, țăcăneau iute inspre destine pe care poate, le vor fi schimbat pe veci.

Cand am cotit dupa sageata pe care scria sectia penala – sau ceva de genul- miscarile grabite intrau in time lapse. Imi era frig. Senzatia de frig mi-o amintesc de fiecare data cand intru in tribunal si aveam sa mi-o reamintesc de-a lungul probatiunii. Deci si de acum inainte. Apareau cativa gardieni, iesiti momentan din lehamitea care e imposibil – banuiesc- sa nu te cuprinda stand acolo, macar din cand in cand- gardieni care insoteau detinuti la procese. Subtil, oamenii, se lipeau aproape instinctiv de perete exact in momentul in care se intersectau cu detinutii si cu gardienii. Numai robele negre treceau fara nicio privire, ca membri botezati ai vreunei loji masonice.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0